0
3 comments

Miercuri, 26 mai 2010. Nu v-aţi săturat de România „regimului Băsescu”, a camarilei preşedintelui-premier Băsescu, a guvernanţilor lui şi a clientelei politice a partidului-stat PDL? Eu m-am săturat şi am ajuns să-i invidiez pe scriitorii emigraţi. Nu am câştigat nimic rămânând în ţară pe frontul limbii şi literaturii române, de care sunt atât de legat, din contră, am pierdut pe toată linia. Mi-am dorit mereu să plec din ţară cinci ani, atât, să-mi şterg memoria, să nu mai aud de politicienii de la noi fără scrupule, de corupţia generalizată, de mizeria cotidiană. N-am avut norocul ăsta. Mereu am trăit de azi pe mâine, dar azi am intrat în blocaj. Aştept din decembrie, de anul trecut, să fiu anunţat că sunt concediat (structura bugetară în care eram din 1993, cu salariu simbolic în redacţia Viaţa Românească, a fost desfiinţată). Mi-am dorit să ies anul acesta la pensie anticipată, împlinind 60 de ani, din momentul în care rămân şomer. Şi ce am aflat azi, oficial (când a fost adoptată de Guvernul Boc „scrisoarea de intenţie” către FMI şi „memorandumul suplimentar de înţelegere cu Uniunea Europeană”)? Că de la 1 iunie voi lăsa „statului lui Băsescu” un sfert din salariu – cât voi mai avea salariu, fiindcă s-a subliniat că vor fi daţi afară din sistemul bugetar, până la sfârşitul anului, 70.000 de nevinovaţi (şi e clar că eu sunt vizat). Şi că de la 1 iunie nu se mai face nici un fel de pensionare anticipată! Era singurul meu vis, dacă rămân pe drumuri la vârsta mea, să mă pensionez anticipat (chiar dacă aş fi avut o pensie penalizată, ridicolă). De la 1 iunie mă simt suspendat, nu mai am nici o speranţă de propăşire personală, nici o soluţie să ies din marasm. Adică, „am încurcat-o”. Am un destin stupefiant. De acum doi ani am anunţat apropiaţii că, deşi abia aştept să împlinesc 60 de ani şi să ies la pensie anticipată, sunt sigur că atunci (adică în 2010) nu va mai fi posibil, se va întâmpla o catastrofă, numai să nu pot să ies. Am ghicit! Sigur, sunt acuzat că de vină e gândirea mea negativă (deşi e imposibil să-mi influenţez cu această gândire negativă destinul pe termen lung). E inexplicabil de ce numai mie mi se întâmplă toate relele, de ce trebuie să fiu chinuit, de ce eu trebuie să muncesc de şapte ori să obţin ceva, în timp ce altul primeşte de-a gata acel ceva… Nu mai fac faţă, mă recunosc înfrânt, cu nervii la pământ. Nu m-am ales după 60 de ani decât cu nefericirea de a mă fi născut român. Născut, crescut, educat, maturizat în vremuri de cumpănă ideologică – după comunism a urmat postcomunismul, la acelaşi nivel al eşecului social. Fac parte dintre defavorizaţii regimurilor?

Pe 31 mai e anunţată greva generală. Nimeni nu are experienţa grevelor generale în România şi nu ştie ce efecte are „pe termen nelimitat” (profesorii şi funcţionarii din administraţie, de exemplu), fiindcă în timpul grevei generale nu se primesc salarii – din ce vor trăi bieţii bugetari? Am înţeles că sunt bugetari (din ramurile celor ce au anunţat că pe termen nelimitat intră în grevă), care vor lucra, să primească salariu (sunt datori vânduţi) când colegii lor sunt în grevă generală, dar pentru cine vor lucra? Ei sunt consideraţi spărgători de grevă? Vor veni la şcoală sau la biroul primăriei şi se vor uita la pereţi, singuri? S-au anunţat şi greve de o zi sau două de solidaritate cu cei intraţi în grevă generală pe termen nelimitat, ale altor ramuri. Plus mitinguri pe stradă (care pot fi scăpate de sub control; n-aş vrea să fiu în pielea celor ce nu vor să plece de la putere, din PDL-UDMR-UNPR-independenţi şi „alte minorităţi decât maghiarii”, după ce au falimentat România, fiindcă merită să fie scuipaţi). A fost consternant să-l aud pe Băsescu că a fost beat atunci când a promis 500 de lei pensie minimă şi că era în campanie electorală când a promulgat legea creşterii salariilor profesorilor cu 50 la sută şi că „nu se pune la socoteală azi”, în campania electorală poţi să promiţi orice, să câştigi alegerile, şi să nu te ţii de cuvânt după aceea. Băsescu a depăşit limita cinismului, acum nu e decât un nenorocit de bugetar care ar trebui alungat pe uşa din dos a istoriei. Nu înţeleg de ce Parlamentul României nu-l suspendă, fiindcă poate fi acuzat că a subminat economia naţională şi că şi-a pauperizat cu bună ştiinţă propriul popor… Am înţeles cu toţii că trebuie să strângem din dinţi, că e criză – dar cine e de vină că România a ajuns în faliment în afara regimului Băsescu? Dacă a ratat totul, de ce nu pleacă din fruntea ţării Băsescu? De ce Băsescu ţine cu dinţii de un premier de paie, care şi-a dovedit cu vârf şi îndesat incompetenţa? Deja vorbesc într-un limbaj de lemn, mă repet. Ce se întâmplă acum la nivel înalt în România are legătură cu patologia. L-am auzit pe Băsescu spunând râzând că „nimeni nu poate deveni duşmanul propriului popor” (dacă vom avea o „presiune socială insuportabilă”; el testează azi această presiune socială, e convins că sindicatele nu vor face faţă) – dar el a devenit duşmanul pe viaţă şi pe moarte al celor 9 milioane de români care vor trăi în majoritate la limita sărăciei. Îmi imaginez că s-a baricadat în Palatul Cotroceni şi că nu va mai îndrăzni să facă nici o „baie de mulţime” de aici înainte. Nu mai am nici un chef de viaţă. Numai literatura m-ar mai putea salva, de pe o zi pe alta? Ce să fac, să mă izolez în celebrul „turn de fildeş”? Sau să încerc să profit de încă o ieşire literară la drumul mare… Datorită literaturii aş avea siguranţa că nu-mi iau câmpii? În această seară l-am ascultat pe premierul Emil Boc şi am aflat că tot ce a pus la cale regimul Băsescu azi (reducerea de salarii cu 25 la sută şi de pensii şi indemnizaţii sociale cu 15 la sută; adică o restrângere a drepturilor constituţionale) e pus la cale – atenţie (mi-am amintit alarmat de regimul Ceauşescu), în numele ordinii publice şi a securităţii naţionale! Oameni buni, trăim în plină dictatură postcomunistă! Citiţi ultima ştire: Restrangerea unor drepturi pentru apararea securitatii nationale
Premierul Emil Boc a explicat miercuri ca restrangerea unor drepturi, care reprezinta temeiul legal pentru reducerile de salarii si pensii, se va face pentru apararea securitatii nationale si a ordinii, in conformitate cu articolul 53 din Constitutie.
Intrebat la finalul sedintei Executivului, care este argumentul pentru care Executivul a decis restrangerea unor drepturi constitutionale, Emil Boc a declarat: “Ordinea publica si siguranta nationala (referirile din articolul 53 al Constitutiei la cele doua, n.r.) ne permit sa facem acest lucru”.
Potrivit articolului 53 din Constitutie, “exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav”.
De asemenea, legea fundamentala mai spune ca restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica si ca masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii, conform NewsIn.


Like it? Share with your friends!

0
3 comments

3 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. … Numai literatura m-ar mai putea salva, de pe o zi pe alta?… Încerc să-ţi răspund în felul meu: „De-i trează nebunia, şade sus/Dar cei deştepţi, când se prostesc, s-au dus” – sunau vorbele Violei din „A 12-a noapte”. Am fost la piesa asta pe vremea studenţiei de „n” ori. Din dragoste pentru Ogăşanu. Avea dreptate Viola? Dar Hamlet? Pe cine trăgea el de mânecă?: „Şi în căderea unei vrăbii lucrează providenţa… Totul e să fii pregătit”. Cum stăm atunci cu cele rostite de tine: „m-am eliberat prin scris, de un rău existenţial funest”. Eu n-am uitat că prin scris, ai vrut să scoţi în evidenţă efectul terapeutic al poeziei. Cred că am răspuns deja la întrebarea care te macină. Ţii minte ce spunea Axinia în finalul romanului „Donul liniştit”? (din Jurnalul apărut în Cartea zădărniciei, ştiu că iubisei mult acest roman): „O să ne aflăm şi noi norocul!” … şi… un glonte i-a curmat visul. La 14 ani am plâns pe filele cărţii, moartea Axiniei. La ce bun toate astea acum! Nimeni n-a iubit mai mult ca E. Cioran această lume, dar asta nu l-a împiedicat să spună memorabil: „Să te naşti este, fără doar şi poate, cea mai bună formulă care există. Ea nu e, din nefericire, la îndemâna nimănui” Deci… „dacă m-ai ghicit/şi-un zeu la asta te-a luminat…” – îi spunea Ulise doicăi care l-a crescut şi care îl recunoscuse după rana de la gleznă – … Da!, pe mine literatura m-a salvat… fie şi de pe o zi pe alta. Mulţi trăiesc prin speranţa ta, că poezia poate salva lumea. „să nu căutăm să descifrăm vremurile. Să nu/căutăm…”

  2. Da.. a trântit-o baban domnul Cicu. No comment!

    As îndrazni complecta pe dl Cicu si cu persepctiva mea (crestina), sper sa nu fie o nuca in perete, dar as dori contribui si eu cu ceva la alungarea temeri (justificate), a deprimari care nu ne ocoleste pe nici unul dintr-e noi, fie el si sfântul-sfintilor, ba as trimite direct la Iov, ca sa nu o mai lungesc cu palavrageala, sa trec direct la subiect.

    Draga dle LIS, prin filele Juranului dvs am privielgiu (datortia sicneritati dvs), a va cunoaste sufletul mai bine, zbaterile lui si ce ma impresioneaza cel mai tare este alt asepct, d-ta ca si foarte, foarte multi alti (profani in a-le religiei), nu constientizati ca Dumnezeu a pus ochi pe dvs, ca nu v-a lasat de izbeliste sufletul care vrea a s-e descatusa, nu fara a va si invata lectia,

    Cu cât un om, un popor este sub atentia lui Dumnezeu, na, il iubeste mai mult, ca si in cazul lui Iov satana loveste tot mai rau, cât mai adânc, uneltele fidele a satanei sunt bolsevici de care Ro este sufocata. Unui om, si chiar popor caruia merg toate ca pe roate, prospera vâzând cu ochii nu-i -a buna! Nu întâmplator zice Hristos ca mai degraba intra camila prin urechile acului decât bogatul, aici nu-i vorba doar de trai decent, proprietate, afacere ci de mult mai mult, este vorba de faptul ca omul nu este absolut delco cercetat de Dumnezeu, este un individ fara identitate,este ca si inexistent, daca am fi mai atenti, am observa ca nu pe orcine recunoaste Dumnezeu ca OM, ei… faptul ca ovrei (rabini), au facut o alta , complect straina dogma din aceasta delicatete, este afacere ovreiasca care le-a fost de mare folos, na, politica. Aici nu este vorba diferentia omul structural, adica unul goim si altul ditamai boierul, buricul pamântului, NU, nici vorba de asa ceva. Ma tem ca trebuie sa calrificam un aspect, a fi un om avut prin munca cinstita nu este pacat, poti ajunge in rai fara probleme, cum nici a fi sarac nu este un criteriu ca ajungi in rai. Bogatia pe care o vizeaza Hristos este alta nautra, de aceasta sa ne fereasca Dumnezeu pe totii, iar unul ca d-ta cu mult, mult har primit, d-ta esti un poet veritabil de mare de forta al Ro, de erai lasat ma tem ca cadeai in bogatia asta nefasta, va dau exemple de lânga dvs,

    Paunescu si Manolescu, nu doar ca au câtiva arginti in plus fata de d-ta îi face mai bogati, nu, ei detin acea bogatie nefasta care le rapeste cerul, dumitale care esti la fel de bun (profesionist) ti-sa luat aceasta sansa, dumitale se vrea da cerul… esti mult mai apt cu toate ca uneori si d-ta cochetezi spre acea bogatie nefasta, motiv pentru care Dumnezeu ingaduie ca diavoli bolsevici sa-ti faca asa de multe “bucurii” . Despre aceasta bogatie nefasta poate vom vorbi odata, in ea se balaceste si cel mai sarac om (material), pe când un superbogat material poate sa nici nu fi fost atins de ea. Un individ care este lasat de izbeliste de Dumnezeu, nu doar ca se imbogaseste nefast insa el niciodata nu va fi de partea fortelor pozitive, ia dibuit foarte bine Tutea, le-a zis-o pe sleau, cine are minte santoasa sa rumege ce zisa Tutea, care fusa in urma unei discuti cu Nae Ionescu de-l dumiri pe Tutea… si ne-o lasa zisa inconfundabil.

    Prin urmare daca perspectiva mea este cea corecta atunci trebuie ca din tot raul sa iasa ceva bun pentru d-ta, care poate fi realizata peste multi alti ani. In nici un caz inainte de 2012 pentruca trebuie sa vedeti si simtiti o alta mare dezamagire care este posibil a va dumiri pe vecie. In aceasta situatie sunt absolut totii oameni de pe pamânt, ferice de cei (inclusiv poparele), care au avut incercari, adica cercetari intense a nu adormi,pentruca vor dibui rapid cacialmaua si abia dupa aceasta vor arunca ce vor fi adunat pâna atunci, bogatia nefasta de care vorbesc.