Miercuri, 26 octombrie 2011. Am promis să stau deoparte, să nu mai comentez în nici un fel demersurile făcute pentru reintrarea marelui scriitor disident exilat Paul Goma în drepturi în propria-i țară. Repet numai că România are obligații materiale fundamentale, nu numai morale, față de el. Am încercat, apelând la senatorul Varujan Vosganian, al doilea om din conducerea Uniunii Scriitorilor (de bună credință), să ies din starea de văicăreală generalizată și de inacțiune și să găsesc o soluție de ieșire din impas. Nu mai putem continua cu ignorarea lui Paul Goma, problemele sale reale sunt și problemele noastre, dacă vrem să ne respectăm. N-avem nici memorie, nici demnitate de vândut. 
Paul Goma e la o vârstă la care autoritățile române nu mai au voie să tragă de timp (să aștepte eventual să dispară fizic, Doamne ferește, să se spele pe mâini; și președintele Traian Băsescu să-l medalieze post-mortem cu nu știu ce ordin, care-i asigură fanfară la înmormântare, nimic altceva; să mă ierte scriitorul Paul Goma că am depășit limita), ci trebuie să ia măsuri de îndreptare a situației, fără alte comentarii. E inadmisibil ca Paul Goma să fie și azi refugiat politic în Franța și România să se facă oficial că plouă. Mai rău, să-l facă uitat. Au trecut 21 de ani de la Revoluție și nu se ține cont de cererile lui Paul Goma. Trebuie cineva să ia taurul de coarne și să-i facă pe plac lui Paul Goma, punct cu punct! Să fie readus în țară cu onoruri. România trebuie să-și recapete coloana vertebrală.
Public mai jos e-mailul primit de la Paul Goma intitulat „Schimb de scrisori cu Varujan Vosganian”, apoi atitudinea lui Flori Bălănescu. Veți înțelege 
fiecare ce veți dori. Eu sunt depășit.
Îi scrie Varujan Vosganian lui Paul Goma (fiind scriitori, eu nu scriu în fața numelor lor ”Domnul”; e un blog literar, fără politețuri inutile). Îi răspunde Paul Goma (drepte puse între «») :
„Draga domnule Paul Goma,
Am primit astazi de la Ministerul Justitiei si de la Ministerul de Interne confirmarea faptului ca aveti statutul de cetatean roman. Daca doriti, va pot da numarul adresei prin care Ministerul de Interne adevereste Ministerului Justitiei faptul ca figurati in evidentele Autoritatii Nationale pentru Cetatenie ca cetatean roman. Asadar, puteti oricand sa va ridicati, prin intermediul Ambasadei Romaniei de la Paris, pasaportul romanesc. Nu mi-ati raspuns la adresa prealabila, ca sa stiu daca pot incepe demersurile pentru reintegrarea dvs. in Uniunea Scriitorilor si inceperea demersurilor pentru a putea obtine indemnizatie de merit. 
Daca doriti, putem contacta noi Ambasada Romaniei de la Paris pentru a vedea ce formalitati trebuie indeplinite pentru a va recapata pasaportul romanesc. Cu prietenie, (Varujan Vosganian)”
(Domnule Varujan Vosganian,)
«Va multumesc pentru demersuri,
Date : 26 octobre 2011 11:35:21 HAEC
dar nu stiu cum se face cà eu sunt ultimul care aflà mersul trebilor privindu-ma. Nu am secrete, dar ma întreb de ce mesajele Dvs. se opresc întâi la LIS, de acolo sunt cules de càtre cititorii blogului – ei mi le trimit, nu Dvs., expeditorul. Asa si acum. Cititori ai blogului Dvs mà informeazà de ceea ce eu, interesatul, destinatarul, nu am fost informat. In fine…
Va rog, deci, trimiteti-mi hârtia care confirmà cà to†i membrii familiei mele sunt cetà†eni români, nu doar eu. Ceea ce a reprodus LIS este identic cu ceea ce primisem în 2006, cu monumentala justificare a ministrului de 
Justi†ie, Monica Macovei ràmas intactà:
“Referitor la statutul juridic al membrilor familiei domnului Paul Goma, nu am efectuat verificari întrucât nu detinem date de stare civila ale acestora, respectiv numele si prenumele, data si locul nasterii.”
Nu pot sà nu observ similitudinea de tratament care mi se aplica la Bucuresti si la Chisinau: cu o lipsa de fantezie intristatoare în ambele capitale ale României sunt tratat… la singular – contaminarea se trage de la Dungaciu, consilier al lui Ghimpu, trimis de Basescu: stiind cà nu voi accepta cetatenia doar pentru mine, imaginistii sfetnici nu sunt capabili sà imagineze si alte metode – ticaloase – de a ma face sa nu accept tratamentul numai pentru mine.
In scrisoare mea ultimà aratasem cà sunt de acord cu demersurile în legàturà cu membria în Uniunea Scriitorilor, cu îndemnizatia de merit – si cu ale despagubirilor pentru cei 41 ani de suferinte pricinuite de Uniunea Scriitorilor, care m-a exclus din aprilie 1977 – desigur, însotite de scuzele cuvenite.
Nu inteleg ultima frazà:
“Daca doriti, putem contacta noi Ambasada Romaniei de la Paris pentru a vedea ce formalitati trebuie indeplinite pentru a va recapata pasaportul romanesc.”
Despre care “formalitati” vorbiti? Nu cumva “o mica cerère”?, dupà limba româna a ministrului de Justitie Monica Macovei?
Nu voi face nici o micà, nici o mare cerère, dupà cum nu am fàcut – cerère – nici când am fost exclus din Uniunea Scriitorilor (în aprilie 1977), nici dupà 20 noiembre acelasi an, când am fost alungat din tara mea – si mi s-a furat cetàtenia, oricâte eforturi de a sulemenu adevarul ar face autoritatile noi si vechi.
Chestiunea pasapoartelor:
Ambasada sà-mi cearà, prin postà, fotografiile noastre ale membrilor familiei mele; noi vom expedia – prin posta – fotografiile. Când 
pasapoartele vor fi gata, sa trimita la domiciliul nostru un functionar, pentru semnaturi. Din stradà, de la poarta imobilului, sà telefoneze (la 01 43 58 30 44). Vom coborî toti trei, vom semna.
Sa nu astepte sa-i si multumim (din inimà partidului).
Va voi multumi domniei voastre.
Paul Goma»
*
A intervenit și reprezentanta editorială a lui Paul Goma în țară, Flori Bălănescu, pe e-mail:
«Draga domnule Goma,
Sper ca in urma acestei ultime epistole a Dvoastre sa inteleaga si prietenii nostri detaliile pe care nu le pricepeau.
Da, eu am trimis Apelul in 2006 Ministerului de Justitie (si nu numai) si am primit raspunsul publicat zilele trecute de dl Stoiciu ca fiind o noutate. Dar el a fost cunoscut inca de la data primirii. Insa, inainte de raspunsul 
scris, la vreo doua zile dupa ce am pus plicul la posta, m-a sunat secretarul Monicai Macovei cum ca sa il sfatuiesc pe Paul Goma sa faca o cerere scrisa pentru redobindirea cetateniei, asa cum prevede legea… etc. I-am raspuns ca nu ma intereseaza ce are sa-mi transmita telefonic, astept raspuns scris, asa cum prevede o alta lege.
Ieri am cautat corespondenta din septembrie-noiembrie 2006 si, vai!, cindva se va putea scrie o carte despre aceasta problematica. Nu este de mirare ca oamenii, in general, nu inteleg, de vreme ce am avut contorsionate discutii in grupul nostru restrins, pornind de la scrisoarea Monicai Macovei…
In fine, singurul meu indemn in astfel de situatii este: cititi-l pe Paul Goma, dar nu incepind cu jurnalul din 2006, ci de la 1971 incoace. Volumul Scrisuri 1. 1971-1989, Curtea Veche, 2010, poate fi cumparat cu 
reducere de la Gaudeamus in noiembrie, daca nu l-ati luat pina acum. De asemenea, Culoarea curcubeului 77. Cod „Barbosul”, in editia 2005, Polirom, sau in editia recenta – AMAZON, 2011.
Toate cele bune,
Si sa ne vedem pe 20 noiembrie la Bucuresti!
Am semne ca mesajul initial nu a ajuns.
Adaug un link
http://alexandrupetria.wordpress.com/2011/10/26/%E2%80%9Dsuprarealism%E2%80%9D-cu-paul-goma-este-sau-nu-este%E2%80%A6/
FLORI BALANESCU
CS III, Institutul National pentru Studiul Totalitarismului, Bucuresti
reprezentanta editoriala a lui Paul Goma in Romania
Adresa postala: Str. Lumasului nr. 6, cod 207205
com. COSOVENI, jud. DOLJ
0766 247 140».
Nota LIS: Nu am înțeles din cele scrise de Flori Stănescu ce se întâmplă pe 20 noiembrie la București. Altfel, cer scuze că nu trimit e-mailuri cu linkuri de pe blogul meu în care e pomenit Paul Goma, nu vreau să abuzez (cei interesați de blog îl citesc fără atenționări; primesc și așa înjurături).
*
Ieri, pe blogul său (http://vosganian.ro/?p=1748) Varujan Vosganian a publicat următoarele:
„O veste buna pentru prietenii lui Paul Goma. Scriitorul are statut de cetatean roman
O laudabila actiune a fost demarata de curand pentru a solicita redarea cetateniei romane scriitorului Paul Goma, unul dintre cei mai curajosi dizidenti ai regimului comunist. Aceasta initiativa a fost sustinuta de o petitie adresata Parlamentului si semnata de sute de personalitati ale culturii romane precum si de o declaratie politica in Camera Deputatilor.
Am facut demersurile necesare pe langa Ministerul Justitiei – Autoritatea Nationala pentru Cetatenie si Ministerul Administratiei si Internelor – Directia Generala de Pasapoarte. Prin adresa nr. 689084/21.10.2011, MAI – DGP comunica, in urma solicitarii noastre, ca domnul Paul Goma figureaza in evidentele institutiei respective cu statut de cetatean roman, conform art. 34 din Legea 21/1991 a cetateniei romane, cu alte cuvinte, cetatenia romana nu i-a fost retrasa niciodata.
Aceasta nu inseamna, insa, ca demersurile privind acordarea respectului si sprijinului ce se cuvin unui mare patriot roman, cum este Paul Goma, nu trebuie sa continue”.
PS. Amân iar relatarea la Nichita Danilov, venit să cucerească Bucureștiul (azi e la Chișinău).
In loc de comentariu, azi va citez pe dvs dle LIS, ati punctat cu precizie chirurghicala.
–––––-
Am promis să stau deoparte, să nu mai comentez în nici un fel demersurile făcute pentru reintrarea marelui scriitor disident exilat Paul Goma în drepturi în propria-i țară. Repet numai că România are obligații materiale fundamentale, nu numai morale, față de el. Am încercat, apelând la senatorul Varujan Vosganian, al doilea om din conducerea Uniunii Scriitorilor (de bună credință), să ies din starea de văicăreală generalizată și de inacțiune și să găsesc o soluție de ieșire din impas. Nu mai putem continua cu ignorarea lui Paul Goma, problemele sale reale sunt și problemele noastre, dacă vrem să ne respectăm. N-avem nici memorie, nici demnitate de vândut. Paul Goma e la o vârstă la care autoritățile române nu mai au voie să tragă de timp (să aștepte eventual să dispară fizic, Doamne ferește, să se spele pe mâini; și președintele Traian Băsescu să-l medalieze post-mortem cu nu știu ce ordin, care-i asigură fanfară la înmormântare, nimic altceva; să mă ierte scriitorul Paul Goma că am depășit limita), ci trebuie să ia măsuri de îndreptare a situației, fără alte comentarii. E inadmisibil ca Paul Goma să fie și azi refugiat politic în Franța și România să se facă oficial că plouă. Mai rău, să-l facă uitat. Au trecut 21 de ani de la Revoluție și nu se ține cont de cererile lui Paul Goma. Trebuie cineva să ia taurul de coarne și să-i facă pe plac lui Paul Goma, punct cu punct! Să fie readus în țară cu onoruri. România trebuie să-și recapete coloana vertebrală.
Rog, daca cineva stie, sa-mi raspunda la intrebarea:Cu ce fel de pasaport a plecat din Romania, dl Paul Goma si familia? Cu pasaport de cetatean roman?
-De cand si cine a lansat ideea ca dl Paul Goma si familia nu mai au cetatenie romana?
-Domnul N Manolescu este de acord cu demersurile domnului Varujan Vosganian? Nu de alta , dar era atat de firesc, atat de simplu sa-l fi contactat DE MULT pe dl Paul Goma, la Paris unde dl Manolescu functioneaza de cativa ani;in plus este number one in USR….De ce se paseaza la subalterni aceasta importanta actiune?
Dl. preşedinte-şef al usr a mic, e vânăt la buze, vorbeşte doar când scrie cu mâna înmuiată în fiere. Prea multe vreţi. Ce să facă acest muritor de rând la grajdul lui Caligula băsescoită, decât mizerii din astea mici, un fel de simulare a nepotrivirii de caracter?. Parcă nu aţi şti că în vremurile din care vine şeful usr existau pacienţi zdraveni la cap, consultaţi de doctori demenţi. Poporul şi boborul român are o mare şi singură problemă: lipsa de caracter. Goma e liderul moral al României. Nu al României de faţă, ci al României visate de el. A naibii istorie, la cât s-au cufurit pe ei regii, preşedinţii, secretarii-generali şi alte hoituri, e dată peste cap de un singur om, de Paul Goma, cetăţean universal, om simplu, scriitor, ceva peste religii, peste sacrificiile de dragul notorietăţii. Ce paşaport? E ca şi cum ai cere extratereştrilor Buletin de Bucureşti!
Votez pentru, la replica dlui Marin Ifrim!…
Nu se duce Goma la manolescu, ci invers, pentru reparaţii.
Gândiţi părtinitor şi simplist. Nu Manolescu a fost membru PCR, ci Paul Goma, alou. Şi nu Paul Goma a făcut protestul cel mai anticomunist de altădat, ci eu, ăsta. Asta nu înseamnă că Goma nu e de lăudat, iar Manolescu – în ciuda faptului că e la cuţite cu Goma – de respectat. Singura condiţie e să stai strâmb, dar să judeci drept.
mda..vrajeala..
Cineva spunea ca arestarea mafiotilor din fotbalul romanesc ar ridica cota portocalie cu cel putin 10 %.
Ma intreb cu cat ar contribui reabilitarea lui Paul Goma la mentinerea la putere a acestei guvernari criminale ?!
Ma gandesc ca asa cum a asteptat pana acum (41 de ani !), domnul Goma mai poate astepta inca vreo cateva luni.
Chiar daca , prin absurd, cele doua actiuni, n-ar aduce in realitate nici un procent, sunt sigur ca sub pretextul lor vor fi furate destule procente (amintiti-va pretextul vizitei lui Geoana la Vantu!), care sa le permita scaderea sub 50 % a opozitiei, echivalenta cu numirea unui premier obedient si slugarnic.
P.S.
” Şi nu Paul Goma a făcut protestul cel mai anticomunist de altădat, ci eu, ăsta. ”
Nu numai somnul ratiunii naste monstri, ci si trezirea brusca din el !
Portocalii nu mai au nicio „cota”electorala. Au cazut în haul elenei de cârnat. Au 90 la suta frica în boaşe. Fotbal românesc nu mai exista de mult, de pe vremea CM din Mexic şi a finalei…finalizate de la Sevilla.Cu de-alde Mitica nu se face de-o putere decât debila.
ZBORURI ÎN ABIS
… ÎN DOI, CU RITMURI…
Cât poartă bolţii, solitara taină
pe albe-i gânditoare calde aripi
de fluture stelar şi-aprins rămâne
sub cuta cromei eritrinei raze
în setea nălucirii celor prinşi
de mult să-i sfarâme crisalida –
clepsidra-i sensul lui de zbor
iar Ea, în japs, plină şi grea
de duhul sfânt al asprului nisip
îi curge-n clipe rostul, adâncindu-i
însemnul rupt din ne-nceput!…
Cât încă râde-n El, lumina Ei,
iar El, de tainele-i nu e răpus ,
în mariaj îi lunecă prin simţuri,
un univers-al ei, albastru şi ascuns
îi stă fiinţei sale un slujbaş supus,
de-i satură statornic curatele
bătrâne ruguri -aprinse rădăcini,
ţesând din seva Ei cuprinsuri vii,
în sfintele-nţelese armonii!..
El, razei-crin, acum, captiv al bolţii,
îi ninge flori pe buzele-n surâs:
petale crise, un troian de gînduri !…
langajul lor e-n doi, cu ritmuri în abis!…
Gheorghe Apetroae Sibiu
BASARABIE, BUCOVINĂ!..
de Gheorghe Apetroae Sibiu
Mater dolorosa:
– Basarabie!… Bucovină!…fiice tribune
auguste, vă vreau lângă mine
glorii latine – prințese mândre de grai
și de rai, etern românești !…
Mamă, vouă – din trupul meu și din suflet-,
cu oful vostru în al meu cuget
vă chem cu durere să vă cuvânt:
…liberă largă spre acasă vi-i calea
de sânge și grai, de dor şi de plaii!…
de Sfântă Unire în demers ceresc,
ruga înțeleasă v-o ascult și-mplinesc!…
Într-o aură de dor, codrii şi ţarinile
vi le-am cuprins cu legea din fii,
iar mormintele străbune vi le-am
primenit cu recunoștință, în crini!…
…coroana lui Ştefan – resfințită
cu stele de flori și-aurită-n cuvânt
v-o port boltă de slavă și neam
unui singur românesc pământ!…
Mirese de suflet, de port şi de grai,
vă vreau pe vecie române în mine,
curate și sfinte, pline de împlinire
pe o singură strămoşescă glie!…
…Copilele mele nefericite-n trăiri,
iubitoare și doritoare de mamă,
în adevărul soarelui meu,
Unul!… vă cunun pe amândouă!…
Cu glasul unei singure inimi , azi
vă doinesc și îmi veniți cu cerul senin!…
– la obârșia voastră, reveniţi!…
– Basarabie!.. Bucovină!… fiicele mele,
mamă în iubire și în plină putere,
să scap de suferință și de durere
petrec cu voi și în alaiul divin
Tricolorul , Unul, vi-l port în rost,
înhăruit cu nemărginită credință…
cu Adevărul vi-l înalț în destin!!!..
Gheorghe Apetroae Sibiu
SUBIACENȚE
de Gheorghe Apetroae Sibiu
Paternitatea
cu cerul înțeleasă
iscodea
memoria gliei…
tu coborai, să urci
printre ”pietrele vremii”
în primele flăcări
însemnele firii…
când semințele
mureau de două ori
de nemurire,
colorai cu răbdare
lumina sângelui
în rodosii petale –
ochii țărânei
de mare….
Printre ferigi și reptile
dogorâte de astre
călcai pe nemărginire…
de multă primăvară
semințele încolțeau
privirea … –
se deschideau
pleoapele tale
ochilor … albaștri….
Din volumul ”Despre neînceput”, Editura HERMANN, 1992
FĂRĂ ÎNTOARCERE
Veacuri hoinare
fug din clepsidră
și zac fără griji
în leagănul adânc
al umbrelor albe…
se preschimbă în gând…
singur trăiești
netrăind
să alungi întoarcerea….
în stăpânirile apuse
pătrunzi nepătrunsul
știut de clepsidră..
ai descoperit veșmântul
de rouă al flăcării
și infinitul, în doi,
mult mai slab
decât imperiul
celui mai vârstnic atom…
din clipa începerii,
inima haosului
e un arc între bolți,
slăbit de clepsidră…
încă tânără, de la el,
cu fiorii iubirii,
și spaima fulgerelor
pulsează ne-ntoarcerea…
de ce-n mormântul razei
se cântă Ne-nceputul,
tot el va ști….
e sigură himera de dimineață
și seară,
dar… niciodată… de zi….
Gheorghe Apetroae Sibiu
Din volumul ”Despre neînceput”, Editura HERMANN, 1992
SEMNIFICAŢIILE PIETREI
de Gheorghe Apetroae Sibiu
Eseu- exegeză apărut în volumul “ Opera lui Radu Selejan în interpretări critice”, Editura Universităţii Lucian Blaga din Sibiu, 2007
Parcurgând volumul de poezii, intitulat Cântece şi descântece de piatră, aparținând lui Radu Selejan, apărut în anul 1972, am constatat că poetul –inginer avea să fie predestinat spaţiilor ancestrale din fiinţa neamului românesc, laboratorul organic al genezei poporului roman, un popor cu destin de legendă, în care teluricul inflamat de spiritul de statornicie al munţilor îşi va decliva în forme antropomorfice – dacice și românești – propriile zăcăminte. Carpaţii sunt, deci, locul de geneză al românismului , iar poetul, ca inginer şi geolog, va mitiza acest topos al eternităţii şi al fertilităţii umane, iar spiritualitatea lui ontic ființială o va reliefa versificată, încă din primul ciclu al volumului său, intitulat Cântece de piatră : ” Carpaţii urnesc soarele/ către marginile lumii, Şi-I fac loc de popas / cerului ostenit de albastru.” (Omul care seamănă şi adună)
În aceeaşi viziune, de poveste, conturată morfologic în cântecele de piatră, acest spaţiu mineral, cu clivaje și tuşe în transfigurări panteistice, este umanizat de poet prin apelul la strămoşi: ” strămoşii coboară / din munşi / printre noi-
suflet de ţară / cu izvoare limpezi, afunde, / bogate / crescute din rădăcini carpatine.( Basm).
Există la Radu Selejan crezul revelării entităţii neamului în statornicia istorică a locului: ” şi fiecare am jurat- / sfânt / adevăr adevărat / (…) Pământul din/ care-am răsărit- / credinţă şi / să-I fim statornici, / să-l păzim/… ( Ţara).
Pentru că poetul a cercetat şi a identificat în compoziţia genetică perenă a neamului românesc, în spaţiul seminal ancestral, virtuţile străvechi ale pietrei – ca element constitutiv al munţilor,în translații umane. Aceasta: piatra va deveni simbolul central al cărţii sale. Sugestia statorniciei ontice a umanului se confirmă cronologic fiinţial, începând cu cele patru poeme, intitulate Dacice , în care se conturează o viziune aureolată asupra Daciei, şi pe care o va exprima, fără emfază, cu fervoarea unei lucidităţi spontane, în vitralii de cântec, precum: „Soarele s-a născut din munţii Orăştiei, / la Sarmisegetuza…( Dacica 1). Sau: Zamolxe / s-a risipit în fiecare./ Cenuşa din altare / s-a adunat în pietre / de alte începuturi/…/iar munţii şi-au împlântat / cu tărie / umbrele până dincolo de adânc,/ seminţe ale întâilor hotare (Dacica II). Sau în versurile: Drumurile lumii s-au risipit / prin munţi…/ În păduri/ a înfrunzit de-atâtea ori/ liniştea/ înveninată de săgeţile / noilor veniţi/…(Dacica III).
Acest principiu al statorniciei este susţinut patrimonial, până la ultimul ciclu, în versurile : Transilvania, Moldova, Muntenia /…/hotarul dragostei / pentru pământul în care / ne dorm strămoşii/…/furtunile n-au fost în stare/ să adune/ şărâna pieirii în jurul inimilor. /… /şi viaţa a fost de veacuri/ mai puternică decât moartea/…(Dacica IV).
Poetul-inginer Radu Selejan, cu cunoştinţele sale de mineralogie, spectrografie, paleontologie, geodinamică –tectonică şi stratigrafie, putea îndreptăţit să susţină că: ” Pământul acesta ne ştie/ de la naşterea începutului” (Credinţa).
Şi totuşi, în istoria sa existenţial-ancestrală, românului îi va reverbera mereu frământata istorie, strămoşească, iar figura sa este expresiv conturată prin coordonatele existential funciare, relativitatea fiinţării în acel topos, în poemul Baladă , în imaginea unui ,, Ion bătut de soartă ,, ,cel care: ” a cioplit din munţi o poartă / şi pe frunţile de zare a crestat cu slovă mare:/,, străbătut-am lanţ de zodii, drum pustiu, drum fără rodii, / între unde şi neunde, între când şi între dacă, /…/ Îngropând cer peste cer altoind crug după crug / cu brăzdarul de la plug ”
În ciclul al doilea al volumului, intitulat Descântice de piatră, care cuprinde 49 de poeme, Radu Selejan menţine acelaşi simbol central: piatra , dar semnificaţiile sunt mai diversificate, sugerând dinamica dramatismului existenţial. Bunăoară : ” După vrere şi soroc / Piatra s-a cioplit pe sine / luând chip de nenoroc (Descântul 13).
Universul , ontologic fiinţial, este un leagăn al durerii: ” Adunate-n bob de piatră/ lumea plânge” (Descântul 20).
Sursa durerii ar putea fi spargerea unităţii iniţiale a lumii: ori a spaţiului românesc , acum căzut, vremelnic ”
o pradă între lumea/ adunată-n bob de piatră/ şi un cearcăne de fulger/ răsfirat pe umbra lunii/ ca un blestemat altar…” (Descântul 20).
Este o geneză concepută şi expusă de poet, parcă prea dramatic, ca un antropomorfism al naţiunii, dar şi unul al nesiguranţei ontice: ” Pe ascuns, ca o ispită,/dintele muşcă din os. / Umbra-n două se despică./ din risipă în risipă / Rătăcitul prin viaţă / Soarbe flămânzit din ceaţă” (Descântul 3).
Eul poetic este înconjurat acum de incertitudini şi angoasat cu reverberaţii, uneori apocaliptice pentru neamul său, cel atât de mult iubit de el,şi se va retrage resemnat într-un spaţiu damnat, sepulcral :” Bat cărarea-n miezul nopţii,/ cucuveaua strigă hoţii/ mă opresc pe-o margină/ajunsă paragină…”(Descântul 4).
Sau îşi va releva poetul, într-un cadru dantesc, o vădită pierdere a încrederii în ideologia politică a unui partid unic, guelfic, menit a conduce destinul neamului în făgăduinţele ideologice ale acestuia, constatate a nu fi decât gratuităţi, şi care- dacă în Cântece de piatră acele ziceri, de multe ori îl înflăcărau- acum ajunse doar vorbe goale, aproape că-l înspăimântă pe scriitor.
El va gândi cum să-şi atenţioneze neamul de o atingere malefică şi va striga imprecativ, dar, poetul în unul din descântece: ” Dealu-I sec,/umbre-l petrec,/ iarba-I înflorită-n foame,/ urlă fiara, lungă-I gheara” (Descântul 6).
Trădarea neamului , prin jurământul fals al acelor care-i conduc destinul, va fi înfierată de poet în versurile altui descântec: ” Undeva , un jurământ/s-a scurs cu neaua-n pământ / Râul curge-nspre izvoare/ schilod şi flămând de mare./ Ochiul jurământului, / parastas la făgădău ” (Descântul 7).
Nimic nu îi este indiferent unui fiu bun, iubitor şi legat monolithic de neam, aşa cum se va dovedi Radu Selejan. Se va confesa,dar, elegiac şi aproape nestăpânit de o maternitate a dorului, surprisă în descântec:” Dragostea adâncului,/bate-n pieptul pruncului / Când o lacrimă de mamă/ înroşeşte o năframă. / Murmurul de rugăciune/ se preschimbă în tăciune / Umbre ard la foc de vatră,/ dor de mamă/ ros de piatră / Se-nfăşoară-n jar de brumă. ( Descântul 8).
Poetul, este cuprins de amărăciune şi de neîncredere, de lipsa unei viziuni clare, imediate, de reabilitare a condiţiei neamului românesc, în antiteză cu acei mari bărbaţi, goruni ai istoriei neamului, care purtau cununile de laur ale neamului ,glorificaţi de poet în ,, Cântecele de piatră,, din primul ciclu al volumului, cum ar fi : Zalmoxe, Burebista, Decebal şi alţi mari bărbaţi, precum Muşatinii,Basarabii, Menumoruţii, cei care : ” au izbit în porţile/ lumii, /În porţile veacurilor,/ altoind lumina/ pe trunchiul nemuritor/ al străbunilor daci „( Fiecare căpătâi de drum).
Starea de descânt devine pe tot parcursul poemelor din ciclu un unic sens şi o normă existenţială: ” În cenuşa de gorun/pribeagul caută zvon…/ Şi-nvelit în piatră seacă/taie brazde şi adună/grindină/…/Plugu-I vânăt,/ bou-I ciung…(Descântul 10).
Viitorul strălucit al neamului, mereu gândit ca posibil şi aşteptat de către poetul născut şi crescut la Brad, în nobleţea spiritului ţinuturilor dacice aurifere, nu-l mai întrevedea acum poetul, motiv pentru care se va exprima resemnat: ” Despletit în rădăcină,/focul rumegă tulpină./ Fusul , învelit în lut,/ se trudeşte/ şi din fire de lumină / Strop de rouă putrezeşte-n /floarea creşte răsturnată.” (Descântul 15.
Radu Selejan va avea, fără a apela la Fortuna şi fără recluziuni in fatum, cu premoniţia prelungirii stării malefice a neamului său, a zodiei peştelui, pe care poporul român a va tranzita cosmic, în care alunecase şi se zvârgolea, avea crezul unui destin restaurator și condiția de moment o releva enigmatic, ca descântec ancestral, în versuri, unele în formulă blagiană: ” Pântecele se dospeşte / fugind de zodia peşte./ Ţărmul Marelui se-ntoarnă / către un izvor de toamnă / şi-o pădure se adună/ într-un strop de mătrăgună.” (Descântul 17).
Destinul de legendă al neamului românesc în lume, cu istoria şi tradiţiile sale milenare, nu trebuie abandonat (cum lesne s-ar întrezări), ci apărat cu sfinţenie, ca fiind ontologic genuin în ființa sa continuă și așa îl va gândi poetul, chiar dacă: ” A crescut fulgerul trup/ şi pornit din ochi de nor,/ fulgeru-a făcut omor./ Şi în loc de întrupare/ s-a-mplinit
în nehotare / unde dorul s-a fost dus / pe drum strâmb ,pe drum ascuns.” (Descântul 24).
Printre numeroşii exegeţi ai operei lui Radu Selejan, Miron R. Paraschivescu, în Prefaţă tardivă la Descântece de piatră, menţionează faptul că, în acest al doilea volum, Radu Selejan ,, încearcă o altă modalitate de expresie decât cea dintâi, fără să-şi trădeze însă nici timbrul, nici orientarea lirică modernă (…). Poezia lui Radu Selejan descinde din spiritual liricii lui Blaga…, va accentua M.R.Paraschivescu şi va releva “ pecetea unei constelaţii sufleteşti comune…” cu a poetului Victor Nistea, recunoscută în placheta sa intitulată Păstorul pietrelor : “ Unul păstoreşte pietre, altul le descântă, dar şi unul şi altul îşi caută material din care-şi clădesc visările şi versul, într-un sentiment al gravităţii şi al trăiniciei, în vrerea de a dura…”, continua prefaţatorul.
* Poemul Semnificaţiile pietrei se constituie parte din calupul de trei eseuri prezentate de Gheorghe Apetroae la Concursul Naţional de Literatură – Poezie şi Exegetică – Radu Selejan , anul 2003, lucrări care au fost distinse de juriul concursului cu premiul I pentru exegeză literară.