Luni, 25 iunie 2012. Am primit telefoane pe ton imperativ de la Angela Marinescu – să scrii așa pe blogul tău, să se știe: că Adrian Năstase este un fătălău și că Victor Ponta este un rahat cu perje. Iar Crin Antonescu este chintesența dintre un fătălău și un rahat cu perje. Vă dați seama, numai n-am zis, în poziție de drepți: să trăiți, am înțeles! Mi-a dictat și începutul titlului de azi. Am consemnat cu sfințenie ce mi-a transmis marea poetă (cu care mă cert adeseori la telefon, ea fiind un fan al lui Băsescu și al PDL, iar eu din contră, știți; degeaba îi explic spășit că electoratul mi-a dat mie dreptate, nu ei, cel puțin la alegerile locale). Respect opiniile adverse. 
Norocul meu e că nu mă omor cu firea, îmi menajez nervii, nu dau doi bani pe politica românească, în general (de aceea n-am fost niciodată membru al vreunui partid)… Nu se putea să nu existe reacție la textul scriitorului Marin Ifrim, publicat ieri aici, legat de compasiunea față de Adrian Năstase. Să-i fac pe plac mai departe Angelei Marinescu, public un text „la mișto”, deplorabil, primit pe e-mail de la un scriitor care nu vrea să-și dea de gol numele (dar cu care m-am contrazis la casa lui de vacanță de la țară, fostă casă părintească, pe 20 iunie inclusiv pe seama lui Adrian Năstase, a lui Victor Ponta și Crin Antonescu; el face politică „pe bune”), cu trimiterea derutantă, tip Cațavencii: „Cum se vede din America…”
Felicitari romanilor (putini) cu circomvolutiuni cerebrale-multe. Imensa majoritate dispune doar de trei circomvolutiuni: psd, pnl, pc (nu cu majuscule!)
Sfaturi pt. dl. Adrian Nastase
Domnule Adrian Nastase,
Urindu-va insanatosire grabnica (daca e vorba de vreo „insanatosire” si nu o cacialma abjecta), iata citeva sugestii pentru data viitoare, daca ar fi sa mai fie vreo ratare, cine stie:
-Nu apareti pe targa cu fular Burberry impecabil infasurat, cu nodul perfect facut, ca sa nu se vada urma de pansament. O asemenea atentie pentru detalii risca sa sugereze ca nu e nimic grav, din moment ce a fost timp berechet sa vi se lege cu atita grija fularul. Sau, eventual, ca vi l-ati legat singur, asteptind salvarea. Lumea e proasta, nu intelege fineturile.
-Daca aveti o plaga prin impuscare in zona gitului, nu o disimulati, pudic, sub un fular. Prezentati-o la modul cit mai sugestiv, cu urme clare de singerare. Ca mila publicului, transformata in capital politic, se activeaza la singe, nu la produsele firmei Burberry.
-Pe targa, nu miscati capul si nu vorbiti cu cei din jur, lasind impresia ca 
situatia nu e critica.
-Rugati serviciul de salvare si personalul de pe ambulanta sa se miste alert, ca si cum ar fi o urgenta, nu agale, ca si cum n-ar fi nimic.
-Sa va puna macar o perfuzie si-un oxigen, ceva. Ca la urgente, na!
-Aveti grija sa fiti vinat la fata, semn clar de stare critica. in comert exista truse de machiaj foarte bune. De asemeni, parul vilvoi, in dezordine, nu ordonat, e mult mai de efect.
-Rugati pe cineva din familie sa va insoteasca totusi in salvare – spre spital – deoarece grav, fiind asa da bine!
-Cooptati niste medici dispusi sa intervina chirurgical chiar in noaptea evenimentului mediatic, nu a doua zi dimineata. Sa fie clar ca sinteti in pericol, ca e groasa, nu o zgaiba, acolo, care mai poate sa astepte.
-Nu mergeti neaparat la acelasi spital unde s-a operat pentru foarte grave probleme cardiace Cristi Borcea, ca dupa aia sa fie vazut fumind trabuce groase cit piciorul de la masa, dovada ca a fost ceva foarte grav, nu?
-Recomandati-i premierului Ponta, cel cu plagiatul pe care nu l-ati observat, fiindca ii erati conducator de doctorat, sa nu se repeada imediat sa sugereze ca Basescu e de vina pentru sinuciderea dumneavoastra ratata. Prea pe fata. Sa mai astepte un pic, sa vada cum cade treaba.
-Recomandati, de asemeni, apropiatilor din mass-media sa clarifice aspectul cu glontul ramas in git, pe care l-au anuntat insistent. Daca n-a ramas, sa nu spuna ca a ramas. Daca a ramas, sa spuna cum de si-a pierdut imensa si devastatoarea energie cinetica, de la o distanta asa de mica. A fost frinat de un cimp de forta emis de nava Enterprise, a capitanului Picard, in misiune deasupra strazii Zambaccian? Ati tras printr-un jambon interpus intre revolver si barbie, slanina actionind ca frina? Jambonul il tineati, desigur, in birou, linga revolver. Sau glontul a iesit direct frinat, fiindca aveti pistol cu frina?
-Incercati si in timpla, nu doar la git. Razant, normal, ca doar nu vrea nimeni sa se intimple vreo nenorocire, Doamne fereste!
Îmi pare rău de spațiul ocupat cu un asemenea text nesimțit, îl public să înțelegeți care mai e starea deșteaptă (nu proastă) la români, că numai de sărăcie de duh nu ducem lipsă. Pentru a mai calma atmosfera (Angela Marinescu e obsedată de bogăția lui Adrian Năstase cu ferma lui de ouătoare, nu și de bogăția lui Traian Băsescu, cu fabricile lui de înghețată; apropo, abia aștept ziua când am să-l văd arestat pe fostul securist Traian Băsescu, cu dosarul penal legat de Flota României; puțintică răbdare, Băsescu are cinci dosare penale înghețate, având deocamdată imunitate de președinte de țară). Azi s-a anunțat că: Adrian Nastase si ceilalti inculpati din dosarul „Trofeul Calitatii” sunt obligati sa plateasca prejudiciul de 1,45 milioane de euro catre Inspectoratul de Stat in Constructii. Astfel, Adrian Nastase, Jianu Irina Paula, Popovici Bogdan, Popovici Marina Ioana, Vasile Mihail Cristian si Gasparovici Diana vor fi nevoiti sa plateasca suma respectiva, arata Evenimentul Zilei. Suma 
reprezinta taxele colectate in cadrul simpozionului Trofeul Calitatii care nu au mai ajuns in conturile ISC si urmeaza sa fie recuperata de la inculpati prin vanzarea proprietatilor sau direct din conturile acestora. Așa că draga poetă Angela Marinescu poate fi fericită, „coruptul” Adrian Năstase face și pușcărie, dispare pentru totdeauna din politica românească și-și pierde și „bogățiile” adunate.
***
Nu vreau să stric de tot pagina aceasta de jurnal online cu politică imbecilă. Public un poem al celui ce mâine se sărbătorește la Adjud, să vă reamintesc (eu, mereu scepticul) că viața e frumoasă:
NATURĂ MOARTĂ CU ILUZII
Dacă ar fi să desenez o lebădă oarbă
chiar în colţul de sus şi din stânga
al tabloului epocal al vieţii mele
pe de-a-ntregul ratate
dacă ar fi să aşez mai apoi
chiar în mijlocul infinitului pânzei
clipe trăite aievea şi visuri
niciodată visate
dacă ar fi să mai torn şi puţină lumină
şi puţin întuneric
toate furate cumva haiduceşte
din pământ şi din cer
nu-i aşa, Dumnezeule mare,
că întreg universul acesta ar exploda
deodată
de atâta iubire
şi ger?
Paul Spirescu
***
Las loc listei juriului și premiaților Cartea de debut, listă a Zilelor Eminescu (a XLIII ediţie, 14-16 iunie 2012), începută ieri aici – abia aștept să reintru în paginile mele de jurnal scrise pe drum:
Rezultatele Concursului Naţional de Poezie şi Interpretare Critică a Operei Eminesciene „Porni Luceafarul…”
În urma selectării de către o comisie formată din Gellu Dorian, Lucian Alecsa, Dumitru Ţiganiuc şi Nicolae Corlat a lucrărilor sosite la cea de a XXXI-a ediţie a Concursului Naţional de Poezie şi Interpretare Critică a Operei Eminesciene „Porni Luceafărul…”, juriul, format din: Cassian Maria Spiridon, redactor şef revista şi editura„Convorbiri literare”, Lucian Vasiliu, redactor şef revista „Dacia Literară”, Liviu Apetroaie, redactor editura Junimea, Nicolae Tzone, redactor şef editura Vinea, Daniel Corbu, redactor şef Editura Princeps Edit şi revista Feead back, Nicolae Panaite, redactor şef editura Alfa, Adi Cristi redactor şef editura „24 de ore”, Marius Chelaru, redactor şef revista „Poezia”, George Vulturescu, redactor şef revista „Poesis”, Ioan Radu Văcărescu, redactor şef revista „Euphorion”, Carmen Veronica Steiciuc, redactor revista „Bucovina 
literară”, Dumitru Augustin Doman, redactor şef revista „Argeş”, Paul Aretzu, redactor şef revista „Ramuri”, Adrian Alui Gheorghe, redactor şef, revista „Conta”, Liviu Ioan Stoiciu, redactor revista „Viaţa Românească”, Ioan Moldovan, redactor şef revista „Familia”, Vasile Spiridon, redactor revista „Ateneu”, Sterian Vicol, redactor şef revista „Porto Franco”, Gellu Dorian, redactor şef, revista „Hyperion” şi „Ţara de Sus”, secretar al juriului Nicolae Corat, avînd ca preşedinte pe criticul literar Nicolae Oprea, a decis acordarea următoarelor premii:
I. SECŢIUNEA CARTE DE DEBUT:
– Premiul „Horaţiu Ioan Laşcu” al Filialei Iaşi a Uniunii Scriitorilor din România – RĂZVAN BUZILĂ, pentru cartea Respiraţii din reclame, Editura Vinea, 2011;
– Premiul „Grigore Vieru” al Uniunii Scriitorilor din R. Moldova – ANIA VILAL, pentru cartea eu, mama tare şi tu, Editura Brumar, 2011.
(Va urma o listă lungă de alți premiați)
M-am lungit destul. Public trei fotografii făcute la Botoșani pe 14 iunie, la jurizare.
PS. Poate doriți să citiți în format PDF, la zi, două reviste de cultură fără difuzare – Vatra Veche din Târgu Mureș (redactor-șef N. Băciuț): Vatra veche 6, 2012, BT Final; Plumb din Bacău (redactor-șef Petru Scutelnicu): Plumb IUNIE-2012A-AB 1 și Plumb iunie supliment 20121. Dați click pe titlurile activate și iar click pe dreptunghiurile apărut. Plus Oglinda Literară din Focșani (redactor-șef Gh. Neagu), pe adresa www.oglindaliterara.ro.
Chiar daca o sa te dezamagesc, LIS, eu sint de aceeasi parte a baricadei, cu marea poeta. Iar textul primit de la un prieten din America are un umor colosal.
La mulţi ani, maestre Paul Spirescu. Toată preţuirea şi admiraţia mea.
1. Angela Marinescu e mare poetă în zonele intime, ginecologice, ale poeziei vulgare. Îl depăşeşte pe fostul cultivator de mărar, miciurinul poeziei contemporane, Emil Brumaru, care a reuşit să transforme mărarul în floci uzi.
2. Domnul anonim cu scrisoarea către Adrian Năstase cred că urăşte şi oglinda în care îşi priveşte propriul chip.
3. Dl Nick, admiratorul merkelei poeziei locco, strănută precum berbecul care-şi afundă nasul sub coada oii tocmai când aceasta face treaba mică. Mai mult, vede „umor colosal” într-o conştiinţă cimitirească rătăcită tocmai prin America. Halal. Totuşi, e bine. Când tună, strigoii se adună.
Şi încă ceva. Dl. Nick e pe baricade. „De aceeaşi parte”. Adică un mic şi inocent extremist. Vorbim de baricade în mileniul III. Nu înţeleg de ce astfel de inşi instalează tot timpul ziduri berlineze între oameni. Urâtă treabă…
Citind-o (aici, că-n altă parte n-aș face-o nici dacă aș știi că e singura poetă de pe planetă 😉 ) pe Angela Marinescu mi-am adus aminte de Viorel Abălaru (AVP).
Cel care a „citit-o” pe toate părțile și pe ea și pe „ciripitorul” agățat de toarta ei .
Și poate e pentru a doua oară când sunt de acord cu cele afirmate de el, în legătură cu ea (ei).
S-a ajuns până acolo încât o mână de oameni, ceva mai pistruiați, ce-i drept, să-l susțină pe marinar pană-n pânzele portocalii, în ciuda ( sau poate tocmai de aceea !) sentimentelor pe care poporul român le are în ce-l privește pe cel care le-a fost cu , dar mai ales fără voia lor președinte !
” Americanul „, ce-și poartă probabil prin filiala NY-ICRului perciunii și papionul, nu face decât să confirme cine sunt cei cărora trebuie să le mulțumim pentru cei câțiva ani de distrugere planificată a României !
Mulți ani , cu sănătate domnului Paul Spirescu !
regretabil ca s-a ajuns sa se vorbeasca astfel despre
poeta angela marinescu.
nu ma pricep la politica – desi tot romanul cica ar avea
inclinatii spre acest domeniu – un singur lucru stiu: poezia
dnei angela marinescu e de calitate!
Mai sincer de atât nu pot fi: nu am dat niciodată, nici măcar „doi bani” , pe frustrările versificate ale acestei cucoane cu ifose travestite. Acum, că i-a trecut vremea, nu e cazul să sun eu din trompetă. S-o facă daianii şi alăbarii. Urâtă alcătuire literară. Pot alcătuit aici, acum, pe loc, o listă cu cel puţin 100 de femei mai talentate decât Angelica. Nu văd de ce atâta zgomot în jurul unui fir de nisip(ă). Sau nisipoi. Din câte înţeleg, numai cine urăşte are dreptate. Angelica se vrea boieroaică a minţii, dar jinduie şi după averea lui Năstase. Inclusiv după aritmetica „ouălelor”. Celălalt, „americanul” e vreun pedereastru cu papion în vârful limbii engleze de NY. De ce, coane Anghelache şi tanti Angelico, de ce?
Bre, ţara e plină de „Alex”-i. Matale, admiratorul tingirilor literare, care eşti, Odobescu sau Ştefănescu? Ce e regretabil, faptul că unii cititori nu pot mirosi cuvintele fetide ale unei muieri cu mensta sub limbă? Ce înseamnă „calitate” în viziunea dumitale, versuri care urinează, fac caca, se dau cu scrotul peste virgule? Aferim!
Dacă ar fi să desenez o lebădă oarbă… chiar în mijlocul infinitului pânzei… (şi puţin întuneric/toate furate cumva haiduceşte) nu-i aşa…”. Ne oprim aici, fiindcă am ieşi din poveste. Să înţelegem, că la ieşirea din poveste, sabia lui Artur, dobândită din ghearele vulturului cu pene negre-tăciune pe muntele Avalon, a fost azvârlită în lacul cuprins de ger, un lac îngheţat. Sabia numită Excalibor (pana cu care s-a scris aceste versuri), despre ea amintim acum. Şi, e vorba aici, de lacul format de pe urma picăturilor de ploaie, de la masa unde s-a scris poemul şi s-a convenit asupra unui legământ al tăcerii între cei 11 cavaleri de la curtea regelui, care ne găzduieşte pe toţi. „Când o să sune miezul nopţii (îşi spuneau baronii) – după ce-l băgară pe regele lor Uther Pendragon în criptă, cum spune legenda – britonii îşi vor alege regele”. Adică, pe deţinătorul sabiei smulse din ghearle vulturului pe muntele Avalon. Acum, dintre cei 11 aflaţi la masa regelui Artur (poetul exigenţelor pe acest poster, poetesa de Inimă Roşie (angelică apariţie a urii), arhitectul trofeelor teraseniene invocate cu mâna în deşert, poetul Nefericirilor Târzii aniversat, inventatorul raiului în care cuvântă Radu cel Frumos la grai, prozatorul de Ştiinţă al culturii de mărar, prozatorul de Cursă Lungă şi veşnic întrebător caragelian, tânărul? teolog, pictorul venic îndrăgostit de poezia feminină, istoricul urbei şi criticul Marelui Oraş (un fel de muc cel mic aflat de cealaltă parte a baricadei), oare cine ar mai putea fi ales? Ce ne facem însă, cu Guinever, frumoasa Guinever? Lipseşte din această poveste. Probabil (ca sugestie a comentatorului de faţă), în cronica sa, a uitat de cazul celui zugrăvit în culori pamfletiene, neatins de glonţul dezbinării noastre. Dacă, va interveni – precum spune legenda – însăşi zeiţa Inspiraţiei, de abia atunci, ţineţi minte ce vă spun – va intra în scenă, viteazul Lancelot. Dacă nu va rupe tăcerea şi va intra în scenă – aici, la comentarii – unul dintre distinşii cavaleri enumeraţi. P.S. Domnule Paul Spirescu, poemul dumitale m-a condus la aceste detalii tehnice de comentator, şi îmi duc dreapta la inimă urându-ţi: LA MULŢI ANI! (ca un vechi admirator ce v-am fost în Jurnalul de Vrancea).
terasine, ai sictir. Acum câteva zile îl spurcai pe Paul Spirescu. Acum o faci pe Vladimirescu. Nu ţine. În plus, delirul tău e contagios, ai gălbinare-n cuvinte. Stai ceva mai la distanţă.
Eu insa apreciez foarte mult aceasta scrisoare din SUA, si mai mult apreciez si scrisoarea referitoare la simulacrul lui Adrian Nastase publicata de Dumneavostra Domnule LIS pe 22 iunie a.c. Si sa va spun de ce apreciez. Cam prin ajunul lui 2008 parca, nu mai stiu exact, sa fi fost la sfarsitul lui 2007, caci in 2007 am fost la Sfantul Munte Athos primavara, dupa acea esuare a suspendarii Basescului ( ianuarie 2007 ), am auzit de la o crestina care s-a intors de la un pelerinaj pe la manastirile din Moldova ( si aceasta crestina era una care se ocupa cu comert de carti crestine si de cult si de icoane din partea Arhiepiscopiei Tomisului ), am auzit ca sunt multi calugari care vorbesc ca Basescul va fi impuscat. Sa ne aducem aminte ca in pragul incercarii de suspendare a Basescului, PSD-ul ridica sabia ca sa taie capul Basescului mai ales prin pensionari, cei care au votat atat lovitura de Stat cat si politica ei, pana au iesit la pensie, si astfel prin aceasta sabie ei simulau ca au o sabie mult mai eficienta ca a Basescului si ca pentru aceasta ar merita sa poarte functii in Stat, datorita sabiei, puscociului, etc. De aceea, simulacrul acesta al lui Adrian Nastase este evident, la fel si simulacrul guraliv al lui Victor Ponta, astea toate iata cum indreptate impotriva Basescului, insa pana la urma dracul nu este chiar atat de negru, mai sunt si altii tot negri care fac niste dracovenii pe care nu le face nici dracul, de exemplu Adrian Nastase si Victor Ponta, care se refera la acea sabie ridicata in ianuarie 2007, si ridicata la nivel social in toata tara, mai ales prin pensionarii din generatiile 1940-1950.
Nu cred ca trebuie sa-i plangem de mila lui Adrian Nastase. Cat a fost la putere, exista un consens real in randul publicului in legatura cu şmecheriile financiare ale lui „Nastase patru case”. In tara asta s-a furat enorm! Procente considerabile din avutia nationala s-au scurs in buzunare private; în felul acesta in Romania a inflorit o clasa „manageriala” de imbogătiti a căror avere a avut ca sursa ceea ce sociologii numesc criminalitatea „gulerelor albe”. Spre deosebire de criminalitatea „de strada” în care făptuitorii iau frecvent contact cu puşcăriile patriei, criminalitatea „gulerelor albe” este cel mai greu de probat, fie datorită „ingineriilor deştepte” de care sunt capabili făptuitorii care foarte rar lasa urme vizibile, fie datorita „caracatiţei” corupţiei care inabusa ca un cancer mecanismele justiţiei. Dacă Adrian Nastase poate fi socotit o victima asta trebuie interpretat in sensul ca foarte multi dintre marii corupti isi vad in continuare linistiti de afacerile lor murdare. Unde a gresit Nastase? Probabil in atitudinea orgolioasa atat de caracteristica lui care i-a indus convingerea ca la puterea pe care o are nimic nu i se poate intampla; şi atunci a renuntat la prudenta si a lasat urme: cel putin in afacerea „Trofeul calitătii”. Probabil şi pentru că în mentalitatea românească daca in urma unor fapte nu se scurg niste bani in buzunare proprii, ci se traduc in avantaje pentru partid, aceasta nu este o faptă condamnabilă. Eu nu cred ca acest dosar este o facatură. Nu pot fi manipulate atâtea curti care au decis, cam, la fel, in acest dosar pe baza probelor furnizate de procurori. Sa speram ca tăvălugul nu se opreste aici. Prea am ajuns de râsul Europei! Iar saracia noastra atat de evidenta se datoreaza şi mizerabilului mecanism de „acumulare primitiva a capitalului”, care, în Românmia, a ajuns atât de inrudit cu „hotia la drumul mare”. Furtul din avutia nationala echvalează cu furtul din buzunarele milioanelor de români care-şi tarasc viaţa de pe o zi pe alta. Sa dea domnul sa se faca dreptate in ţara asta!
Prietenului şi colegului de facultate, Paul Spirescu, despre care am aflat citind paginile acestui blog ca implineşte o anumita varsta „la mulţi ani” ii urez si la multe carti!”
Ce mai atata sfada, cand lucrurile sunt, in esenta lor, destul de simple. Depinde la ce le raportam. Un poet, un scriitor poate fi genial si inegalabil, depinde cine o spune si cum.
Stam cu o bere in fata si luam de la bifterie cornetul
cu alune, iar baietii care zburda pe islaz sunt extraordinari, geniali etc. Nu le poti strica oamenilor placerea, nici ziua, nu se face; insa este deranjant cand ajung pe marile stadioane si strica ei altora placerea, scandand numele colegilor de liceu, cartier, cenaclu…
Brumaru este un poet adevarat, atat cat este, dincolo de alegerea pe care a facut-o omul acesta are ceva tragic, imi aduce aminte de Cioran, cumva.
sa joci in Cupe, in Liga Campionilor intr-un sat unde primarul este rege, consilierii sunt sfetnici sau critici, intr-o zi ajung pe Estadio si afiseaza un banner cu Sile, Sile marele golgheter din Cornetu.
Sa fii iubit, Sile !
Vraja povestilor…a celor care pot fi adevarate sau chiar sunt, au fost. Excalibor a inghetat o data cu poetul este in Valhalla.
Aici mesele nu mai sunt rotunde, se mananca pe trepte.
D-le Ionescu! Dacă dumneata crezi că poţi face o confuzie între haznaua terasin cu care vă jucaţi pe blogul unui poet aici la comentarii şi simpla aluzie la persoana mea, te înşeli amarnic. A mai fost cândva „uncristian” care a făcut o asemenea confuzie, dar care a fost lămurită în duelul Marin Ifrim şi impostor. Mă miră că D-l LIS tolerează asemenea comentarii. Personal mă cunosc cu Paul Spirescu şi am stat îndelung de vorbă. Îmi cunoaşte stilul.
M-de, terasin nu avea ce cauta printre noi fiindca ne-a aratat asa cum suntem, meschini si aroganti, incapabili de o viziune si de putinta de a intelege ca sunt lucruri mai presus de noi.
Nu mai conteaza maniera in care ne-a atins, posibil ca nu i-a facut nicio placere… posibil ca da.
Cititorii sunt pretiosi, tot este bine ca am mai cistigat unul, chiar daca nu ne este prieten; dusman nici atat, fiindca si-ar pierde timpul cu noi.
Cicule, nu de maniera grobiana a lui terasin te-ai lepadat, ci de Adevar te-ai lepadat, o data si bine!
Daca nu poti mirosi o capcana elementara ca asta…