0

Sâmbătă, 20 februarie. Am 60 de ani şi o zi. Îmi pot permite să atrag atenţia că ieri am glumit în legătură cu „secretul zilei mele de naştere”, 19, care mi s-ar potrivi: sincer, „infatuare, impresia ca sunt superiori celorlalti” (Doamne fereşte; eu sunt mereu ultimul om) sau „imboldul de a reusi, de a castiga putere, de a ajunge sa fie recunoscuti si respectati” n-au nici o legătură cu mine. Timiditatea m-a pus în situaţii să mi reproşeze că sunt arogant, dar, pe cuvânt!, nu e cazul la mine, din contră, stau în banca mea şi atunci când ar trebui să reacţionez. În privinţa câştigării puterii, e chiar o prostie, toată viaţa m-am ferit de „carieră”, am făcut tot posibilul să mă feresc de ea (nu am fost de exemplu niciodată membru de partid; partidul fiind trambulina cea mai sigură pentru oportunişti), sunt un critic al puterii.

A trecut cu bine ziua de ieri. Amuzat, am observat că anul acesta nu m-a felicitat preşedintele Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (ASB), Horia Gârbea. Deşi am împlinit o vârstă rotundă şi ar fi meritat efortul: e totuşi o performanţă în sine că am ajuns la 60 de ani, atâţia colegi optzecişti (să mă refer numai la ei) au plecat la Domnul înainte să împlinească 40, 50, 60 de ani. Sigur, eu regret că am atins această performanţă. Dar chiar Uniunea Scriitorilor din România ar trebui să aibă un calendar de sărbătorire simbolică a membrilor ei ajunşi la o vârstă rotundă, de la 60 de ani încolo, să le dea măcar un telefon binevoitor prin care să-i mângâie pe creştet. Nu spun că nici măcar colegii de serviciu, scriitori (din redacţia Viaţa Românească) nu m-au felicitat. Trist, anul trecut, an al alegerilor la ASB, am primit felicitare scrisă de ziua de naştere de la preşedintele ASB, Horia Gârbea, şi m-am mirat că e atât de atent, atunci el m-a asigurat că pe toţi membrii ASB îi felicită de regulă de ziua de naştere. Natural, 2009 era an electoral la ASB, scriitorii sunt sensibili la felicitări, aşa că anul trecut a fost reales Horia Gârbea preşedinte al ASB. Anul acesta eu n-am mai fost felicitat de ziua de naştere de marele preşedinte al ASB, probabil că peste patru ani, când vor fi noi alegeri la ASB, voi fi iar felicitat de Horia Gârbea personal de ziua de naştere. Că puterea e dulce la scriitorii care au cu adevărat veleităţi de „şefi înnăscuţi”. E o falsă problemă? E drept, o consemnez ca fapt divers derizoriu. Dacă mă felicită sau nu de ziua de naştere preşedinţii Uniunii Scriitorilor (că s-au înmulţit preşedinţii, avem peste 20, toţi sunt preşedinţi, şi la vârful USR, şi la vârful filialelor, ba şi la vârful secţiilor ASB; nu mai pun la socoteală vicepreşedinţii; e o ierarhie bine pusă la punct) e egal cu zero. Ei nu sunt în stare nici măcar să aibă o evidenţă clară a membrilor parohiei lor literare de care răspund. Că nu mă lasă rece „politeţurile” literare? Singura grijă a preşedinţilor e să-ţi amintească de cotizaţia de membru al USR, pe care trebuie să o plăteşti anual (pentru această cotizaţie s-a constituit şi o Comisie de monitorizare şi suspendare a celor ce uită să o plătească).


Like it? Share with your friends!

0

0 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.