Marţi, 8 februarie 2011. Poate vă amintiţi, scriam miercurea trecută, venit de la o Ediţie specială a TVR 1 (la care a fost invitat premierul Emil Boc), în această pagină de jurnal online, că săptămâna asta va fi invitat la aceeaşi Ediţie specială Traian Băsescu. Aşa s-a întâmplat. Previzibil, TVR 1 a devenit proprietatea Băsescu-Boc-PDL, cu totul abuziv. E acolo, la ştiri o şefă care face parte din sistemul ticăloşit, mereu pe cai mari, acuzată că a fost ofiţer acoperit de Securitate, ştirile TVR 1 au devenit o oficină infectă de popularizare a acţiunii puterii politice Băsescu-Boc-PDL. Ce mă uluieşte e că deşi există un CNA care ar trebui să ceară o echilibrare a acestei situaţii (adică şi Opoziţia să aibă dreptul de a apărea săptămânal la această Emisiune specială), nu amendează TVR 1 pentru incredibila bătaie de joc la adresa bunului simţ public. Acum vin de la TVR 1 să scriu aici, e deja ora 22. Ştiţi părerea mea despre Băsescu, un politician corupt de dinainte de 1989 de putere, politruc lipsit de onestitate, care a făcut tot posibilul să iasă în faţă, să-şi calce în picioare adversarii, fără scrupule, şi să se îmbogăţească. 
Nu dau doi bani pe sinceritatea lui Băsescu – în această seară numai n-a dat în lacrimi că nu mai e ascultat de PDL, care a votat chiar azi în favoarea păstrării imunităţii unui parlamentar infractor PDL (el nu poate fi eventual arestat), Dan Păsat, acuzat de şantaj cu ameninţări cu moartea. Încep să fiu optimist, unitatea PDL-Băsescu începe să se clatine, apariţia Uniunii Social Liberale-USL (pe care inclusiv Băsescu o ia peste picior, fiind condusă cică de doi comici ai televiziunilor mogulilor) are efect devastator deja. Slavă cerului, Băsescu a recunoscut că e posibilă spargerea actualei coaliţii majoritare şi că e gata pentru compromisuri (citeşte, schimbare a actualului guvern; a pomenit chiar de o moţiune de cenzură; nu şi de o declanşare de alegeri anticipate, dacă el ar întinde coarda). A înţeles în sfârşit că a venit vremea socotelilor, să deconteze prăbuşirea nivelului de trai, majoritatea electorală nu mai dă doi bani pe PDL şi pe Băsescu (deci, nu mai poate apela la un referendum împotriva suspendării lui). E teribil că se întâmplă aşa, s-au dat de gol şi luptele interne din PDL, cu mult de dinaintea congresului lui (lupte care ar putea să ducă la pierderi importante de parlamentari PDL, care să treacă în barca USL, mult mai sigură că nu ratează viitoarele alegeri parlamentare de anul viitor, sau anticipate). Un sondaj apărut azi dă de gol că 61 la sută dintre români ar vota cu USL şi, atenţie, toate partidele din coaliţia guvernamentală (dacă ar fi unite) ar lua 20 la sută. 
E o lovitură năucitoare, PDL şi Băsescu sunt la pământ, scapă cine poate de pe corabie (inclusiv Băsescu, ales până în 2014, poate dispărea de pe eşichierul politic dacă USL doreşte). Pur şi simplu USL a apărut la ţanc (am susţinut din start această alianţă; fiindcă opoziţia civică şi sindicală e inexistentă, trebuia să inventeze opoziţia politică parlamentară, legal, o formulă prin care să alunge PDL de la putere şi pe Băsescu să-l pună la colţ, PDL şi Băsescu având pe conştiinţă România, adusă în stare de faliment, şi pe români, sărăciţi în majoritate programatic). Sondajul subliniază că electoratul a perceput perfect importanţa apariţiei USL, îl creditează deja pe Victor Ponta premier cu 76 la sută… E chiar semnificativă schimbarea în rândul electoratului. Pentru prima oară în această seară, deşi a bravat continuu şi a ridiculizat uniunea social-liberală şi mai ales pe liderii ei, Băsescu s-a arătat speriat. Am ajuns exact acolo unde eu, unul, mi-am dorit – să fie Băsescu (capul tuturor răutăţilor) izolat! Culmea, e izolat şi de PDL, nu numai de USL (PSD-PNL-PC)… Să fi înţeles PDL că Băsescu e o piatră de moară la gâtul lui? Cu o cotă de popularitate la pământ, Băsescu îngroapă PDL la viitoarele alegeri, dacă mai e ţinut în braţe, cu orice preţ. Trezirea la realitate a dat-o Vasile Blaga, în zilele din urmă a declarat că el nu ascultă de Băsescu (fiind mai vechi decât Băsescu în PD?) şi că ajunge, guvernul nu mai trebuie să întindă coarda cu măsurile aberante de austeritate, fiindcă se rupe… aţa. 
În această seară Băsescu n-a îndrăznit să-i pronunţe numele, dar a observat că… „atât înţelege (Blaga) din a face politică”. Ar fi ideal acum, în primăvară, să scăpăm de tirania austerităţii câineşti puse în aplicare de Băsescu-Boc, să vină un guvern USL, în care liberalii să ia ministerele-cheie (liberalii s-au dovedit la guvernare cei mai buni practicieni în economie şi finanţe), să readucă în România speranţa ieşirii din groapa unei crize agravate la noi de incompetenţă, iresponsabilitate şi corupţie maximă. Adevărul e că Băsescu s-a schimbat de când a văzut că în Tunisia (pusă la pământ de măsurile de austeritate impuse de FMI) a fost alungat regimul, ieşind lumea nemulţumită în stradă. Brusc, am aflat că nu mai avem nevoie de 1 miliard de euro din ultima tranşă de la FMI et comp. (din împrumutul de 20 de miliarde de euro), că are bani destui Banca Naţională să facă faţă, să ţină moneda naţională sub control… Chiar aşa? Fără să vrea Băsescu a recunoscut în această seară că, de fapt, va trebui să împrumutăm acest miliard de euro (din ultima tranşă de la FMI „refuzată”), de pe pieţele internaţionale (la dobânzi net dezavantajoase)! E clar că, de fapt, FMI a refuzat să ne mai acorde acest ultim miliard de euro, fiindcă ne-a pus condiţii draconice (inclusiv liberalizarea energiei şi privatizarea societăţilor de stat care sunt datoare la stat cu 6 miliarde de euro), care ar fi scos lumea în stradă – şi Băsescu a preferat să se lipsească de diktatul FMI. Dacă nu cumva el s-a ferit de FMI, care ar fi putut da de urma corupţiei din aceste domenii energetice şi care duce la Udrea şi Băsescu… 
Trăim într-o ţară profund coruptă (circul cu arestarea vameşilor e de tot hazul, cad pe capete ciurucurile, nu capii de la vârful sistemului, care patronează inclusiv corupţia din vămi, din clientela exclusivă a PDL, aflat la putere). Se pare că se pregăteşte o schimbare, totuşi, în România în Anul Iepurelui (care are drept specific schimbarea). Dacă nu va deschide această supapă, a înlăturării actualei guvernări catastrofale, Băsescu va avea ocazia să se confrunte cu mişcări populare în stradă şi cu greve generale (una se pregăteşte deja, în Transportul feroviar). Rămâne de văzut care va fi mutarea USL în următoarea perioadă, Băsescu e în ruină… Vă invit să citiţi şi opinia mea săptămânală de pe Jurnalul de Vrancea (dând click pe numele meu, puteţi citi şi celelalte opinii ale mele de aici, dacă sunteţi interesaţi): http://www.jurnaluldevrancea.ro/opinii/liviu_ioan_stoiciu/5337-basescu_scos_din_orice_ecuatie_politica_o_data_cu_aparitia_usl.html
***
Am primit de la Nicolae Ciobanu (fost bibliotecar, acum e vânător de texte semnificative pe Internet), pe e-mail: Eminescu despre romani! Eminescu, mereu in actualitate si bine le mai zice! Dar Românul tot nu se desteapta, pana si Imnul ii deranjeaza pe hoti! Să mai luăm o dată aminte:
Un articol scris de Mihai Eminescu
(in presa anilor 1870-1889)
„De când lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politiceste sus si economiceste jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizaţia economică e muma celei politice.
Dacă în timpul când ni se promitea domnia virtuţii, cineva ar fi prezis ceea ce are să se întâmple peste câţiva ani, desigur ar fi fost declarat proroc mincinos.
Să fi zis cineva că cei ce promiteau economii vor spori bugetul cheltuielilor cu 40%; că cei ce combat funcţionarismul vor spori numărul posturilor cu sutele; că cei ce sunt pentru independenţa alegătorilor vor face pe funcţionar să atârne atât de mult de autorităţile supreme încât aceste mii de oameni să voteze conform comandei din Bucuresti; că se vor da 17 milioane pe drumul de fier Cernavodă-Chiustenge (Constanţa n.r.), care nu face nici cinci, si că patru milioane din preţul de cumpărătură se va împărţi între membrii Adunărilor; că se va constata cum că o seamă de judecători si de administratori în România sunt tovarăsi de câstig ca bandiţii de codru. Daca cineva ar fi prezis toate acestea lumea ar fi râs de dânsul si totusi nu numai acestea, ci multe altele s-au întâmplat si se întâmplă zilnic, fără ca opiniunea publică să se mai poată irita măcar.
Nu există alt izvor de avuţie decât munca, fie actuală, fie capitalizată, sau sustragerea, furtul. Când vedem milionari făcând avere fără muncă si fără capital nu mai e îndoială că ceea ce au ei a pierdut cineva.
Mita e-n stare să pătrunză orisiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele si averea unei generaţii. Oameni care au comis crime grave se plimbă pe strade, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-si petrece viaţa la puscărie.
Funcţiunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni stricaţi, loviţi de sentinţe judecătoresti. Acei ce compun grosul acestei armate de flibustieri politici sunt bugetofagii, gheseftarii de toată mâna, care, în schimbul foloaselor lor individuale, dau conducătorilor lor o supunere mai mult decât oarbă.
Justiţia, subordonată politicii, a devenit o ficţiune.
Spre exemplu: un om e implicat într-o mare afacere pe cât se poate de scandaloasă, care se denunţă. Acest om este menţinut în funcţie, dirijază însusi cercetările făcute contra sa; partidul ţine morţis a-l reabilita, alegându-l în Senat. Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor si trec, totusi, drept reprezentanţi ai voinţei legale si sincere a ţării. Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei, organizare egală cu aceea a partidei ilustre Mafia si Camorra, care miroase de departe a puscărie.”
PS. Ilustrez această pagină de jurnal online cu fotografii preluate de pe Facebook, la întâmplare.
Domnule Stoiciu, ma inspaimanta totusi exclusivismul dvs. in ceea ce priveste puterea actuala si faptul ca puteti acorda credit nesfarsit si fara nici o umbra de indoiala unora precum Ponta si Crin Antonescu care au facut o ciorba politica fara sare si piper ideologic, ci numai din umori. Distrugerea PNL ului de catre C Antonescu prin atasarea la Voiculescu e o mare tristete pe care eu, ca profesor o resimt pe termen lung in istoria noastra viitoare. Sunteti de asemenea nedrept cand spuneti ca TVR ul e aservit puterii, dar unde ar trebui sa apara cei care dau seama despre politicile prezentului, la OTV? Sau la Taraf TV? Nu sunt admirator al lui Basescu, sunt si eu un amarat al vremurilor, dar nu uit nici o clipa ca raul de azi este efectul dezastrelor in mijlocul carora ne-au impins Iliescu si altii de teapa lui … Absolutizarea raului numai in persoanele publice de azi, dau o sansa raului de ieri sa se reactiveze. As avea un frison groaznic sa vad din nou pe Nastase, Hrebengiuc si altii dindu-ne lectii de democratie.
„Frunze verzi şi frunze verzi/Flori prea albe, flori prea mov”, cum ar fi spus Nichita despre politica de astăzi, dar nu ştiu (poate nu ştiu eu!), ca Nichita să fi scris despre politica vremurilor. Eminescu?!! De aceea e nemuritor… Credinţa că Eminescu e „un meteor ieşit din neant… se dovedeşte falsă (afirmaţia aparţine lui G. Călinescu). Citind acum după atâţia ani postat de LIS (prin mijlocirea prietenilor) un articol al lui Eminescu, vedem iai şi iar cum Eminescu vedea tot timpul Omul în mijlocul acestei „naturi” ca pe un tulburător al marii linişti. Era el atunci un conservator aşa cum se spunea pe atunci când scria la „Timpul”? Mă îndoiesc acum că autorul Doinei a fost doar atât. În mintea lui şi pe fruntea sa „care plăteşte cât o împărăţie”, natura îi părea „o arătare mecanică înfricoşătoare şi nimicitoare” ca în Călin Nebunul; are şi el spaima de Cosmosul singuratic şi inuman; somnul e teluric, mortal – dar şi un antidot al durerii – („Parc-am murit de mult”). Spunea Călinescu, că „Eminescu nu filozofează niciodată, propoziţiile lui sunt viziuni (încât) …mintea noastră e găurită de atâta logică a absolutului”. Capodopera liricei sale ideologice, Glossa, face mai mult decât un tratat găunos de politică şi filozofie pe care cele două măşti puse faţă-n faţă la TVR să filozofeze pe seama nimicului, îl transformă într-un joc de ping-pong. De ce e Eminescu actual? Pentru că viziunea sa era precum a unor aştri urmărind pe om din peşteri pînă genunea cosmică a viitorului tot mai îndepărtat. Sau fiindcă a avut tot timpul acea frică a omului aflat singur într-un vis endemic străjuit de „lunci deşarte” – simţind „cum ceasul morţii se tot apropia şi se îndepărta…” (cum glăsuia LIS în primul vers din poemul „Adormit în biserică”din Pe prag ). Şi de ce nu, pentru toate câte s-au mai rostit şi se va va mai rosti şi de alţii pe seama poetului nepereche. După trimiterea la întreaga alcătuire cosmică a omului, a acestui vers, mai are rost să mă întreb: De ce e actual Eminescu? Poate doar să arunc „câte o privire plină de jind spre larg…”, cum sună ultimul vers din (culegători de flori de tei)