Miercuri, 6 aprilie 2011. Sunt foarte dezamăgit, am venit cu greu în faţa computerului să scriu – după ce am descoperit la comentarii, la pagina mea de jurnal online de ieri, următorul avertisment, semnat „Miron”, cel dovedit a fi extrem de avizat în chestiuni legate de deconspirare şi Securitate (de altfel, adresa sa de e-mail este despresecuritate@…, n-o dau de gol în totalitate fiindcă nu am acceptul său). Nu demult mă avertizase, într-un alt comentariu, că urmează să fie deconspirat un nume cu mult mai mare greutate decât Ioan Groşan. Chiar mă făcuse curios. O paranteză: tot „Miron” a repetat în comentariile sale din urmă că nu întâmplător a dispărut de pe Internet fiica adoptivă a lui Cezar Ivănescu, care a cerut dosarul de la Securitate al poetului – sugerând că a găsit în dosar exact ceea ce ne temeam. Personal, mă abţin să plusez, prezumţia de nevinovăţie rămâne. Dacă are informaţii despre dosarul de la Securitate al lui Cezar Ivănescu, cred că distinsa Clara Aruştei are datoria morală să ne spună cum stau lucrurile, să nu planeze nedrept îndoiala asupra marelui poet. Ce a scris la comentarii „Miron” ieri aici (şi m-a întristat peste măsură), îl citez: „No… a ieşit si LE GRAND: http://www.hotnews.ro/stiri-esential-8479474-cnsas-scriitorul-nicolae-breban-colaborat-securitatea.htm”. Mi-a pierit orice chef. 
După Ion Caraion, Ştefan Augustin Doinaş, Al. Paleologu, Mircea Iorgulescu, Eugen Uricaru, Ioan Groşan, acuzaţi că au colaborat cu Securitatea, scriitori pe care eu i-am admirat, acum se adaugă Nicolae Breban? Nu se poate… În timp ce Adrian Păunescu, Corneliu Vadim Tudor sau Eugen Barbu şi toţi scriitorii din tabăra lor (fiindcă a existat o tabără a scriitorilor preaplecaţi regimului ceauşist), care au fost răsfăţaţi de Securitate, nu sunt acuzaţi că au colaborat cu Securitatea. De ce spun că e strigător la ceruri să descopăr azi că şi N. Breban e acuzat de CNSAS (cum a fost acuzat pe nedrept şi Adrian Marino, fără să existe o sentinţă a Curţii de Apel)? Fiindcă N. Breban „s-a salvat” – pe când era într-o perioadă de glorie absolută (era membru al CC al PCR, romanele sale atinseseră vârful recunoştinţei publice) a anunţat la Paris, oficial, că el se dezice de PCR-Securitate (şi personal de Ceauşescu; şi de ideologia lor), devenind practic un disident! Atenţie, Nicolae Breban era din 1970 şi redactor-şef al săptămânalului România literară. N-am acum la îndemână decât Wikipedia, să dau amănunte (cred că sunt corecte): «Are loc (în 1971) premiera filmului artistic „Printre colinele verzi” (scenariul și regia de Nicolae Breban), o ecranizare a romanului „Animale bolnave”. Filmul nu este agreat de către oficialitățile comuniste, fiind inclus însă în selecția oficială a Festivalului Internațional de la Cannes. Prezent la Paris, cu acest prilej, Nicolae Breban este şocat de „tezele” din iulie, prin care Ceauşescu va declanşa, după model maoist, revoluţia culturală. Dezavuând public politica regimului din România, prin interviuri acordate presei occidentale, scriitorul îşi anunţă, în semn de protest, demisia din funcţia de redactor-şef al României literare. Iată cum consemnează acest moment Dumitru Ţepeneag în jurnalul său, „Un român la Paris”: „22 septembrie 1971. 
În sfârşit, Le Monde a publicat şi articolul despre Breban: «Craignant un retour au dogmatisme, le rédacteur en chef de la revue La Roumanie littérairedonne sa démission» (…) 23 septembrie 1971. Ştirea despre demisia lui Breban a fost reluată de mai multe ziare franceze, engleze, germane. Breban se simte foarte mândru”. Tot în 16 februarie 1971 are loc şedinţa comună a comitetului organizaţiei de partid şi a biroului Uniunii Scriitorilor, în care este incriminat faptul că „şi-a prelungit şederea în străinatate, fără să aibă dezlegare la plecarea din ţară decât pentru o perioadă limitată” şi se propune excluderea lui Nicolae Breban din biroul Uniunii, precum şi excluderea sa din rândurile membrilor supleanţi ai C.C. al PCR şi din rândurile membrilor PCR. În aceeaşi zi, în şedinţa de lucru a C.C. al P.C.R., propunerile confraţilor sunt însuşite şi supuse spre aprobarea plenarei Comitetului Central. Întors în ţară în luna aprilie, după o călătorie prelungită în Franţa şi R.F. Germania, refuzând însă să se autoexileze, scriitorul devenise indezirabil pentru autorităţile comuniste. Este marginalizat, supravegheat şi împiedicat să mai călătorească în străinătate până în 1975, deşi obţinuse deja şi cetăţenia germană. Înfruntând aceste condiţii potrivnice, el se consacră, în exclusivitate, scrisului, fiind, după mărturisirea sa, „singurul meu răspuns posibil, firesc, deşi paradoxal pentru unii”»… 
Sunt încă o dată luat pe nepregătite. În această seară, pe TVR 1, la jurnalul de ştiri, s-a anunţat că Nicolae Breban turna ce avea de turnat direct generalului de Securitate la DIE Nicolae Pleşiţă, vorbindu-i de rău pe cei din emigraţie (se cunoştea public de dinainte de 1989 de conflictul lui N. Breban cu Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca, în principal). Şi că Nicolae Breban a declarat ferm: n-am semnat niciodată nici o hârtie pentru Securitate, nici un angajament şi n-am avut decât discuţii cu ofiţeri de Securitate care mă chemau la ordine. Ciudat, CNSAS n-a scos nici un document la bătaie (sau nu ştiu eu de existenţa lui). Anunţul Mediafax (preluat de celelalte agenţii de ştiri) e sec: „Direcţia de investigaţie a constatat că Nicolae Alexandru Breban a fost colaborator al fostei Securităţi, au declarat, miercuri, surse din CNSAS. Decizia de colaborare în cazul Nicolae Breban a fost dată în martie, iar dosarul în care CNSAS cere constatarea calităţii de colaborator al Securităţii a scriitorului a fost înregistrat la Curtea de Apel Bucureşti – Secţia de contencios administrativ şi fiscal în 4 aprilie. Primul termen în procesul dintre CNSAS şi Nicolae Alexandru Breban a fost stabilit de instanţă pentru 12 septembrie”. Ziare.com a adăugat: «Scriitorul Nicolae Breban a declarat ca nu a semnat niciodata un angajament cu Securitatea, nu a dat nicio informatie scrisa Securitatii, considerand decizia CNSAS drept „o lucratura” a cuiva care vrea sa-i murdareasca numele». 
Sunt în situaţia să amân orice discuţie, până la o clarificare a cazului Breban: vreau documentele turnătoriei pe masă (până pe 12 septembrie sper să apară dosarul său în presă) şi hotărârea Curţii de Apel că a fost colaborator al Securităţii. Repet, N. Breban e un caz cu dus-întors: a fost o vedetă a regimului ceauşist până în ziua în care s-a dezis de el. Pur şi simplu N. Breban a avut puterea să dea cu piciorul compromisului. Nu poate fi aceeaşi măsură de pedepsire publică în cazul lui ca la ceilalţi turnători, rămaşi fideli Securităţii până la moarte. I-am luat apărarea aici şi lui Adrian Marino, deoarece a fost o victimă a Securităţii (a făcut puşcărie şi a fost deportat în Bărăgan, Securitatea i-a distrus 18 ani din viaţă), ce a turnat n-are valabilitate decât în absolut (e valabilă la toţi pucăriaşii politici o asemenea judecată). Nu-l pun pe Nicolae Breban pe aceeaşi balanţă cu Adrian Marino, n-a făcut puşcărie politică şi n-a avut domiciliu obligatoriu, Securitatea fiind conştientă că au în Nicolae Breban un mare scriitor, care trebuie menajat. De altfel, m-am tot întrebat de ce Securitatea nu l-a obligat pe N. Breban să emigreze, cum i-a obligat pe Paul Goma şi Dorin Tudoran (lui Dorin Tudoran, de altfel, colegii scriitori mereu i-au reproşat că a forţat disidenţa să poată să plece definitiv din ţară; o mare porcărie), de ce n-a scăpat de el din ţară. Poate a venit vremea acum să dea Nicolae Breban cărţile pe faţă, să spună şi ce n-a spus public legat de „sistemul totalitar”… Altfel, Nicolae Breban, acuzat de CNSAS că a colaborat cu Securitatea are o mare problemă – el e director al revistei Contemporanul. Ideea Europeană (nu-mi pot imagina prin ce trece acum Aura Christi, redactorul-şef al revistei), cum îşi va apăra imaginea public? Revista trebuie să rămână cu coloană vertebrală. O altă problemă o are Nicolae Breban acum cu Consiliul Uniunii Scriitorilor, al cărui membru reales este. 
Mă mir la culme: ardeleanul Nicolae Breban n-a primit până acum decizia CNSAS că n-a colaborat cu Securitatea? A făcut parte dintre cei care n-au primit-o, alături de ardeleanul Ioan Groşan? Ce va face cu hârtia pe care a semnat-o că n-a colaborat cu Securitatea? Va fi acuzat de fals în acte publice? Vă reamintesc, lucrurile nu sunt simple, ci sunt complicate la maximum acum: Nicolae Breban a candidat în 2009 la preşedinţia Uniunii Scriitorilor, s-a clasat după Nicolae Manolescu (adică a avut o grămadă de voturi, scriitorii crezând în probitatea sa morală). Închei cum am început: sunt foarte dezamăgit (nu-l mai pun la socoteală pe actorul turnător Ion Besoiu, o mediocritate cu ştaif, dat tot azi de gol de către CNSAS, mi-era antipatic; să fiu iertat)…
***
În altă ordine de idei. Să vă mai descreţesc frunţile. Poetul Florin Iaru trimite pe e-mail:
Mi-e şi frică să n-o dau mai departe!
Am atîta nevoie de bani, încît sînt gata să cred orice! Dar, exact precum curva din poveste, nu înghit! 🙂 //
Cum am cumparat-o, asa o dau.
Din partea mea:
Sanatate ! Ca-i mai buna decat toate!
Mihai Fatu //
„Anul acesta Iulie are 5 vineri, 5 sambete si 5 duminici.
Se intampla odata la 823 de ani. Se numesc sacii cu bani.
Transmiteti prietenilor si banii vor veni in 4 zile. Conform feng shui-ului chinezesc cei care nu transmit vor ramane fara bani.
Nu riscati! „ //
July 2011
L Ma Mi J V S D
1 2 3
4 5 6 7 8 9 10
11 12 13 14 15 16 17
18 19 20 21 22 23 24
25 26 27 28 29 30 31
Aţi reţinut: anul acesta luna Iulie are 5 zile de vineri, 5 sâmbete şi 5 duminici. Se întâmplă odată la 823 de ani… Vreţi să vă umpleţi de bani? Faceţi şi altora cunoscută această veche minune.
Domnule Stoiciu, cu citiva ani in urma, in 2005 parca, am primit acelasi mesaj, cu luna iulie, care are tot asa, cite 5 zile de duminica, de simbata si vineri. Si, de asemenea, anul acesta cu ianuarie, la fel. Adevarul e ca aceasta asa zisa anomalie se repeta la citiva ani si nu la citeva sute, cum se zice in mesajul domnului Florin Iaru. E o chestiune de repetabilitate extrem de logica matematic! Practic e vorba de altceva, prin aceste mesaje se aduna un portofoliu de adrese care sint folosite mai apoi de societati si firme pentru a-ti burdusi casuta de mail cu mesaje publicitare, cu spamuri.
In ceea ce priveste cazul Breban, nu e o surpriza ca este deconspirat, nu e o surpriza ca a fost in plasa lor, Paul Goma o spune de multa vreme, argumentat. Din cite se spune prin Iasi, inca doi scriitori din urbe, care sint in Consiliul Uniunii, ar aparea in perioada urmatoare ca turnatori, daca se da ok-ul de undeva. De unde?
Si când te gândesti ca Paul Goma pe toti desconspirati de azi, i-a desconspirat Goma cu o precizie uluitoare, nu-a dat gres cu nici unul, dar totii l-au pus la colt pe Goma, ba ca este asa, ba ca este pe dincolo…
Pe mine nu ma mai mira absolut nimic, dezamagire.. ptr ce sa ma mai dezamagesc , fac rau inutil. Singura mea scârba fata de totii astia este una singura; faptul ca nu au urmat exemplu lui Corneanu si Paleologu, ca dupa 89 au actionat tot pe strada bolsevica, au pozat in fecioare.
Alt aspect ma roade pe mine, la capitolul atrocitati români se pare ca au fost tot pe primul loc, exista numeroase marturi care ne spun ca români aduagau de la ei multe tactici ce duceau la mai multe suferinte, deh, bobor de inventivi. Din anumite dosare reiese ca nici la capitolul turnatorie nu au fost mai breji, foarte multi varsa mai mult decât le cerea tovarasul colonel, desigur tot de securitate. Ne mai miram ca in Ro dp 89 s-au insurubat bolsevici cum nicaieri nu au reputat asa imens suces, cu exceptia Rusiei.
Nu stiu daca cunoasteti procentul turnatorilor din cultele crestine, preoti, pastori , diaconi, s.amd. Depaseste 80% , incredibil! Acest aspect spune multe, prea, prea multe dle LIS. Nu am avut biserica, care pâna in ultima clipa la periat pe ceasca, ci nu doar BOR ci si celelate cu radacini in USA, care poza in fete mari. Recent am pus laba pe o lucrare a unui pastor din C-ta, se numeste „Rascumpararea Memoriei”, pâna a o citi,din sapturile mele am conculzionat acel procent de 80% , pastorul asta vine cu cartea lui ca sa confirme cea ce concluzionasem de mai multa vreme.
Domne,
daca oameni cu principi solide, normal credinta te transforma in bine, asa ar trebui, te lauzi ca iti dai viata pentru Dumnezeu, ai exemplu lscariotului , daca astfel de oameni si-au vândut frati de credinta ptr un blid de linte, ce sa mai ceri de la un ateu. Bine remarca Ogoranu si multi alti asemeni lui, Ro a fost transformata dupa chipul si asemanrea boslevismului in cel mai scurt timp, in mai putin de 5 ani, români se dadusera pe brazda, unul nu mai misca in front , tradarea luase amploare foarte mare, nu le venea sa creada acestor luptatori. În 1964 tara era deja comunizat-reeducata pâna in maduva oaselor, „banditi” puteau fi eliberati. Comunismul a prins in Ro foarte bine,anticomunsim nu prea a existat, putin anticeausism, dizidenta de bucatarie si atât. Daca veti citi cartea la care fac referire mai sus veti observa multe aspecte interesante atât pe plan intern cât si extern, comunismul nu-a fost atât de urât ci dimpotriva pare ca a fost tare iubit, colaborationsimul , sutinerea sistemului de catre occidentali celebri ne arata faptul ca in realitate comunismul a fost copilul teribil al occidentalilor, vorba lu Tutea nu gasea materia mai buna expermenta decât pe rusi, iar nazismul pe nemti. Si iarasi vin sa spun, daca ditamai anticomunisti din occident se pupa cu regimu(rile), comuniste, cu Ceausescu si securitatea lui, ce pretenti sa mai ai de la cei din lagar. O mai mare perfidie la nivel mondial precum cea din secolul trecut, ultimi 50 de ani, nu se gaseste in toata istoria, , la nivel mondial sa jucat farsa polisitului bun si rau, in care americani sunt superspecialisti si ca sa aibe final tot pe stil american, câstiga baiatul cel bun…. adica USA.
Adesea ma întreb daca coptarea masiva spre colaborationism, excesiva, nu-a avut si alt scop malefic care se joaca in fata noastra, care viza exact aceste zile, desconspirarea asta sa fie parte din alta scheneta din piesa care se tot joaca global de vreo 200 si ceva de ani. Daca români (turnatori), si-ar fi recunoscut public colaborationsimul imediat dupa 89 cred ca ar fi dat peste cap schenata care se joaca azi, poate ar fi obligat schenaristul si regizorul sa rescrie schenariu ptr România. Ma tem ca nu este întâmplator momentul desconspirari in acest moment, nici modul cum se desconspira, bine calculat, prea bine, se da cu pipeta câte o doza puternica, dupa ce pacinetul (români), isi revine se mai da inca una ca sa-l tina ametit, debusolat, scârbit de viata. Fosti turnatori au fost asigurati ca nu li se va da dosarul, ia tinut in sah, iar acum se trezesc ca li se da dosarul, nu la totii ci pe sprânceana, nu cumva acest dosar se da cu aceptul colaboratorului care si el joaca un rol in toata povestea asta, eu ma refer la personalitati marcante, lideri de opinie ce si-au vopsit pielea din rosu in albastru., desigur tot la ordin, cum tot la ordin trebuie juca rolul final, dupa care iese din schena, rolul jucat îi asigura pe viata bunastarea.
mai remarc un aspect; in prima faza multora li sa dat verdict de fete mari, de necolaborare cu seccuritatea, dupa ce isi construieste statuie de mare luptator anticomunist, masele il mitizeaza, vine alt verdict, cel devastator nu ptr informator ci ptr mase, ptr pacient. Vom observa ca in absolut toate sectoarele , toate instituile, inclusiv biserica se aplica metoda asta. Biserica ar fi trebuit fi prima care sa fi facut public, asumat responsabilitatea, de ce nu si USR-ul, cu conditia ca sa li se fi oferit si datele, ptr ca bag seama acel CNAS joaca la mai multe capete, când cade pe negru, când pe verde, când pe rosu, dupa cum bate vântul, care sa fie acel vânt ce inspira CNAS? Sa aibe legatura cu…, va las sa ghichiti dvs, il lasam pe Basescu, nu de el este vorba, asta isi trage doar partea, îi cade la pat, trebuie mers mult mai departe de partide si de ce nu chiar peste granitele Ro, ca de acolo a venit comunsimul pe capul nostru, la acel centru trebuie ajuns ptr a vedea care-i sunt interesele in acest moment, de unde trimit ei acele vânturi si ptr ce anume.
Sa nu omitem faptul ca români nu au incredere în ei , nici in instituti, în nimeni, sunt deprimati de propia lor tara, majoritatea ar emigra daca ar putea deoarece a trai in Ro devine tot mai insuportabil ptr totii români din afara sistemului, ca cei din sistem (ala ticalosit bolsevic), o duc bine mersi. Nu vreau sa scuz tarele noastre, avem pacatele noastre cât cuprinde, le criticam deschis cu toti, deci ne cunoastem bine ce ne poate si nouo pielea, nu doar straini ne vor raul ci si noi insine ni-l tragem in veselie, acesti straini care au nisca-i interese le exploateaza cu maxim profit, dreptul lor, asta-i lumea in care traim.
Poate nu ar fi rau ca absolut totii care se stiu cu musca pe caciula si se afla in poziti vizibile , sa rupa pisica in douo, dar absolut totii, ptr ca sa se termine odata cu jocul asta de pe urma caruia alti optin profit maxim, mai ales in situati de criza, Ro este in criza permanenta, de parca ar fi taman revolutia permanenta.
Cert este faptul ca daca se dorea dosariada asta de mult era rezolvata, nu se doreste ci se vrea da doar cu pipeta ori de câte ori societatea se mai linisteste.
Fara sa fac vreo specualtie cu conotatie oculta, ma mai bate un gând privitor la desconspirarea asta pipetata. Bun, avem toate datele ca români au avut si au vocatie de ciripitori, sunt inventivi mai ales face rau apropelui, iar de li se ofera ocazia sa te fereasca Dumnezeu de un astfel de caracter ajuns „împarat” Dar din ce am vazut io aici in fostul DDR, nici nemti nu au fost mai breji decât români, cel putin la acest capitol români cu nemti sunt pe aceiasi treapta, ba pe alocuri as zice ca nemti au fost si mai si decât români. Unde bat io;
Vad ca minoritatilor nu prea li se gasesc dosarele, doar nemtilor li s-a gasit in acelasi procent cu al românilor, pe când unguri, ovrei, armeni, par avea cel mai redus (procentual vb, pastrând proportiile), de parca acestia au fost fete mari.. sau poate ca acestia fiind sefi,cordonatori sistemului comunsit, este logic sa nu intre in categoria sobolanilor, categorie rezervata doar românilor. Intreb si io asa sa nu mor prost, oare Norman Manea este fata mare la acest capitol? Asta asa ca sa ramânem in ograda scriitorilor ca tot suntem in aleia lor… Iar cum ovrei nu duc lipsa de scriitori nici in ograda româna, la acest capitol sunt superbogati, ca nu degeaba ne zice Hristos feri de scribi, iar Pavel de basmele ovreiesti, stiau ei ce le poate pielea la acest capitol, in fine,cinste lor ca au vâna, ce este al lor este al lor, sunt demn de respect la acest capitol, vb stricit cultural, ca religios le gasim mintenasi ac de cojoc, l-am si bagat, pai se putea altfel…. Ok, scriitorimea româna a fost si ea colbaorationista in procent destuld e mare, dar colegi ovrei , ca sunt multi scriitori ovrei si in Ro, acestia nu au ciripit? Colegi unguri, armeni, ca de nemti auziram, cu astia care-i daraveaua? Nu de alta insa un analist strain poate concluziona ca români astia sunt tare ai dracului de rai, iar celelate neamuri sunt ingeri cazuti in iadul românesc.
Draga domnule Stoiciu,
Am o veste buna pentru dumneavoastra: intre cele aproape zece mii de pagini ale dosarului meu de urmarire informativa am descoperit si corespondenta noastra integrala din perioada in care erati exilat la Focsani dar va pastrati curajul de a-mi scrie. Ma intreb daca nu v-ar interesa sa o recititi…
Ca fosta tinta a torpilelor acuzatoare lansate de o doamna internauta care tace de la o vreme, m-am intrebat mult vreme de ce nu o ajuta nimeni sa accepte ca, uneori, tacerea chiar este de aur.
Cat despre Nicola Breban…
http://www.dorintudoran.com/2011/04/07/reaua-vestire/
Va doresc cele bune!
Dorin Tudoran
Beleaua, d-le Mihăescu, e că în cazul scriitorilor deconspirarea nu se face din oficiu (ca în cazul parlamentarilor, să zicem), ci la cerere. Adică în 2 moduri:
1. Viitorul deconspirat ocupă o funcţie pe undeva şi cineva face o cerere pentru verificarea lui (aşa cum Uniunea Scriitorilor a făcut pentru cei din propria ogradă);
2. Cineva (sau mai mulţi de cineva) îşi vede dosarul şi cere să i se deconspire cei care l-au turnat (aşa cum au făcut cei din fostul Aktionsgruppe Banat).
Altfel, doar aşteptând de la Dumnezeu… nu-i deconspiră nimeni.
Sunt onorat, de când vă ştiu v-am admirat ca om şi v-am preţuit opera, poezia şi eseistica sau publicistica, iubite Domnule Dorin Tudoran, motiv să mă inhibaţi – din respect. Mulţumesc pentru nesperatul mesaj de aici. Regret că n-am (sper sa fac rost de ea) şi nu v-am citit cartea documentelor de la Securitate (am citit ce a apărut din ea prin presa literară). N-am îndrăznit să vin la lansarea acestei cărţi, la Bucureşti, nefiind invitat (în România, dacă nu eşti invitat, s-ar putea să fii nedorit). Vă daţi seama, v-am rămas acelaşi îndatorat prieten de departe, vă citesc şi blogul, dar din motive de timiditate stau deoparte. De mulţi ani nu ştiu de unde să vă iau, n-am o adresă poştală a Dumnevoastră. Şi cum nu-mi place să deranjez… Poate, când mai veniţi în ţară, reuşesc să vă văd. Vestea plicurilor trimise de mine de la Focşani către Dumnevoastră m-a emoţionat, ce să vă spun? Eraţi un model moral, mă impresionaţi sincer (cum mă impresionaţi şi azi). Dumneavoastră îmi scriaţi cele mai frumoase şi adevărate scrisori, erau evenimente. Vreodată poate le voi revedea… Devotat, cu cele mai bune urari.
Trimiteti-mi o adresa de e-mail la dorin@dorintudoran.com
si va spun cand ajung in Bucuresti (in ultima decada a lunii mai), va trimit si adresele mele postale.
Imbratisari,
DT
Scriitorul Nicolae Breban nu a fost colaborator al Securităţii, a decis irevocabil Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ)
http://www.contemporanul.ro/noutati-editoriale/nicolae-breban-nu-a-fost-colaborator-al-securitatii-a-decis-irevocabil-inalta-curte-de-casatie-si-justitie-iccj.html