Sâmbătă, 7 mai 2011. Am mai schimbat o vorbă cu scriitori la telefon. Poeta Minerva Chira din Negreni-Cluj (se putea fără ea, aici? A devenit personaj) era obosită, dar fericită că a scăpat de săpat ultima parte din grădină (ea are o grădină de mai multe sute de metri pătraţi), unde va pune porumb şi fasole. S-a întors de la Ierusalim mai împăcată sufleteşte ca niciodată, a făcut cadouri sfinte. Îi public aici fotocopiat un nou poem în manuscris, intitulat „Petra, Iordania” (apropo, mă mir că în Iordania, ţară vizitată de Minerva Chira, mişcările populare au încetat, după ce regele Abdullah II a dat jos guvernul; interesant, apoi: Traian Băsescu a vizitat Iordania pe 20 aprilie, după violentele contestaţii de stradă, ce-o fi căutând acolo? S-a îmbrăcat în pielea lui Ceauşescu-negociatorul „în problema palestiniano-israeliană”?). 
Public şi fotografii extraordinare cu vizitatori ai împărăţiei ei sau făcute cu Minerva Chira în preajma unor scriitori de soi la manifestări literare (vezi la PS legenda fotografiilor), primite prin poştă de la Minerva Chira, împreună cu: „Din revista Argeş am aflat că pe Vf. Omu n-ai simţit nimic” (că aşa sunt eu, nesimţitor la 2.500 de metri altitudine? Nu se poate. Motiv să-mi trimită o cutiuţă introdusă într-o altă cutiuţă, introdusă şi ea într-o cutiuţă şi mai mică şi în această cutiuţă mică-mică nişte boabe de… tămâie, să le ard, că trebuie să alung diavolul însoţitor).
În timp ce poetul Vasile Baghiu din Piatra Neamţ se pregăteşte să plece, din iunie, cu o bursă literară de jumătate de an, în Elveţia, la Zurich (unde va termina de scris şi va definitiva un roman). Asemenea Minervei Chira, Vasile Baghiu publică poeme cu titluri şi dedicaţii în versuri pentru locurile din lume vizitate, pur şi simplu ei sunt inspiraţi de locurile străine de România… 
Am fost uluit să aflu acum că şefia lui Vasile Baghiu (era redactor-şef) la noua serie a revistei literare Antiteze din Piatra Neamţ a durat numai trei luni (sau a durat cât apariţia primelor trei numere din noua serie, din vara anului trecut). Începând cu acest an, revista Antiteze (director Cristian Livescu) n-a mai apărut, pe fondul unor neînţelegeri redacţionale – adică Vasile Baghiu n-a avut ce face şi a cerut să i se respecte munca de redacţie şi să fie plătit pentru ea! Urmarea, aţi înţeles, a fost trimis la plimbare. Sigur, redacţia Antiteze are şi o problemă de sponsorizare, Consiliul Judeţean Neamţ refuzând să plătească salarii (le-a transmis celor din redacţie că trebuie să zică mersi dacă le va aproba proiectul de apariţie în continuare a revistei). Las la o parte incompatibilităţile dintre scriitorii din redacţie, care au adus-o în locul lui Vasile Baghiu pe post de redactor-şef pe Raluca Şerban Naclad (critic literar venit din Constanţa la Piatra Neamţ, după ce s-a măritat cu un preot care probabil că are parohie în Neamţ; ea a condus o perioadă revista Tomis, revistă „ca şi moartă” azi, autorităţile constănţene refuzând să o mai sponsorizeze). Ce citesc pe blogul lui Vasile Baghiu: «miercuri, mai 04, 2011. 
Vă anunț că nu mai am nici o legătură cu revista Antiteze, nu mai fac parte din colectivul ei redacțional. Maniera neprietenoasă, plină de indiferență și ingratitudine în care ceilalți membri ai redacției, în frunte cu criticul Cristian Livescu, au preferat să renunțe la serviciile mele de redactor-șef decât să încerce rezolvarea problemelor pe care le-am ridicat în ultimele întruniri m-a făcut să iau decizia de a nu mai fi afiliat în nici un fel la grupul de scriitori ai acestei reviste sau la conținutul – bun sau mai puțin bun – pe care ea îl va avea în viitor. Principalele mele cerințe au fost: 1) includerea în proiect a onorariilor pentru redactori și colaboratori și a sumelor necesare corespondenței; 2) menținerea exigențelor literare în selectarea materialelor și 3) clarificarea componenței redacției pe criteriile – profesionale și est/etice – ale statutului de scriitor. Vă spun acestea nu numai pentru că sunt întrebat de unii scriitori de ce au început în ultimul timp să primească solicitări de colaborare la Antiteze de la alți oameni și nu de la mine ca până acum, ci și pentru că doresc să înlătur orice ambiguitate pe acest subiect. De altfel, în orașul meu, Piatra Neamț, există acum două reviste cu oarecare vizibilitate. Dacă de la revista Antiteze am plecat în principal din motivele arătate mai înainte, de la revista Conta, condusă de poetul Adrian Alui Gheorghe, a trebuit să plec, acum mai bine de un an, imediat după realizarea primului număr, pe motiv că îmi fusese condiționată prezența în redacție de renunțarea la apartenența la Antiteze. Toate acestea sunt întâmplări ale ultimelor douăzeci de luni, cu tot cu nuanțele lor adesea comice. 
Și, dincolo de partea lor mai puțin plăcută, pe care nu o pot ignora, mă gândesc că aș putea să obțin, totuși, și un beneficiu, cât de mic, de pe urma lor, să le tratez adică în cheie literară, mai ales că așa cum sunt acum, liber de obligații și responsabilități, îmi va fi chiar mai ușor să scriu… Un zâmbet este oricând binevenit». Aşa arată viaţa literară la noi, un câmp de bătălie, fiecare scriitor are dreptatea lui şi devine incompatibil cu dreptatea celuilalt… Sincer, regret plecarea lui V. Baghiu de la revista Antiteze, el ţinea la cultul lui Paul Goma, marele scriitor disident (l-a publicat în Antiteze), care are darul de a uni spiritele libere, mai nonconformiste.
*
Poemul Minervei Chira (scanat, daţi click să măriţi fotocopia lui) mi-a fost trimis de ziua de 19 februarie, de naştere, ca dar. Am primit un semn nu numai de la Minerva Chira atunci, ci şi de la scriitoarea Elvira Iliescu din Constanţa (membru al USR şi domnia sa; poetă, eseist; a publicat o monografie despre Paul Goma, între altele, că tot veni vorba; înainte de 1989 Elvira Iliescu a publicat în samizdat o carte-parodie la adresa dictatorilor Ceauşescu) – care mi-a trimis o antologie a sa de versuri, intitulată „Despre Iubire, poezie şi mare” (de 170 de pagini, apărută la sfârşitul anului trecut). Toate poemele sale sunt dedicate unor scriitori cu care domnia sa e compatibilă (citează, într-un moto din fiecare). Poemul e venit dintr-o altă lume (de altfel, Elvira Iliescu e de vârsta lui Paul Goma, am impresia) – deşi suntem amândoi Vărsători, potrivirile astrale nu funcţionează nicicum în lumea literară, iată. Am avut surpriza să descopăr un poem că e dedicat lui Apollinaire şi… mie (serios):
Uite din ce-i plămădit simfonicul dragostei cânt…
Apollinaire
…o fiolă de ambră
şi o fiolă de venin
fin…
Liviu Ioan Stoiciu
Definiţie incadescentă
apă de foc în matcă de îngheţ
fiară de apocalips
cu gheare de miere şi coţi de şoaptă
fără de tine – inima
împărăţie de cenuşi
cu tine – lespezi de hău
mări de întuneric pe umeri de lumină
clopote de purpură în dimineţi ireale
îngerească teroare //
iubire //
tandru diluviu
mănuşă de crini pe degete de trădare
zvon de irişi pe urme de incendiu
jaruri de sărut cu buze de umbră
aprinzi torţele sângelui
de la candela inimii
niciodată prea aproape
răsuflul tău sugrumă
râvnită pierzare
Elvira Iliescu
PS. Legenda la fotografiile publicate azi aici (primite de la Minerva şi scanate; trimise înapoi poetei cu mulţumiri), daţi click pe ele să le măriţi, dacă doriţi: 1 (deasupra poemului). Minerva Chira asediată de admiratori ai ei: Ioan Flora şi Lucian Vasiliu, la Oradea, la Cercul Militar, în 1995 (probabil la Festivalul Internaţional de Poezie organizat de Ioan Ţepelea). 2-3. Acasă la Minerva Chira, în curtea ei din Negreni-Cluj, pe 11.11.2004 (la şoseaua europeană): Vasile Spiridon, Adrian Alui Gheorghe şi cu mine. 4. Minerva Chira cu Ana Blandiana şi Romulus Rusan, Laurenţiu Ulici, Adrian Popescu la Zilele „Lucian Blaga” (29 aprilie 1995). 5. Minerva Chira cu Iustin Panţa, Cassian Maria Spiridon, George Vulturescu, Emil Iordache (la Târgul de carte de la Bucureşti, din 18.05.2001). Dumnezeu să-i ierte pe cei dispăruţi pe nedrept între timp: Laurenţiu Ulici, Iustin Panţa, Ioan Flora, Emil Iordache – prea mulţi…
Îți mulțumesc, dragă Liviu, pentru gândul tău bun!