La un chilipir de carte. Drept la replică al redactorului-șef Constantin Arcu. Nebun, dar pe drumul cel bun de Marius Ianuș

Vineri, 21 octombrie 2011. Am mers cu Doina la Târgul de carte Kilipirim (de la chilipir; carte cu preț mai redus), la galeriile Dalles, de la ora18 la 19 – plecat pe jos de acasă, întors pe jos acasă, ne-am făcut obișnuita preumblare de seară de după cină, acum. L-am revăzut întâmplător la pasajul Universității pe Marin Codreanu, azi student, la 74 de ani, aflat în preajma licenței (nu l-am mai întâlnit de când și-a abandonat revista Euromuseum, cu ani în urmă, când era în plină glorie; era acum, între cei cunoscuți de mine, cu Iuliana Paloda-Popescu și cu Florentin Popescu, care și-a lansat azi revista Bucureștiul literar și artistic la MNLR; mi-a arătat-o în print la Festivalul N. Labiș, la Suceava). La Kilipirim n-am întâlnit nici un scriitor, nici la standuri, nici la edituri (Nemira sau Humanitas, să mă refer numai la editurile prezente, au scriitori patroni; la alte edituri prezente la Kilipirim lucrează scriitori). E un târg pur comercial, editurile importante din București au scos pe tarabă numai cărțile care se vând (fără cărți de poezie, care va să zică, nici măcar la Cartea Românească; o excepție, Matei Vișniec, bucovinean de la Paris, cu versuri de succes). Doar câteva titluri de autori români în viață mi-au atras atenția, cele mai multe la Editura Curtea Veche, de la Paul Goma la Cristian Bădiliță sau Gh. Schwartz, n-am verificat să văd anul lor de apariție. La Humanitas, cărți de mică serie cu autori români aleși pe sprânceană, de la Patapievici la Blandiana. La Polirom, Florin Iaru cu publicistică (nu i-am văzut romanul). Peste tot, în schimb, traduceri – cărțile apărute mai demult se vând  la preț mai redus (am cumpărat și noi trei romane și trei cărți documentare, cum le spun eu). Nu mi-a atras atenția nimic în chip deosebit, mai multă literatura originală românească va apărea, sper, la Târgul Gaudeamus, de luna viitoare din București.

***

Amân continuarea relatării mele, promisă ieri, legată de Cernăuți și de Zilele revistei Bucovina literară – 70 acolo. Las loc mai jos unui drept la replică al prozatorului (și redactorului-șef al revistei Bucovina literară, președinte al Societății Scriitorilor Bucovineni) Constantin Arcu, adresat poetului Marius Ianuș (căruia i-am publicat pe 12 octombrie, aici, un text primit pe e-mail):

Salut, Liviu,

am vazut ca ai postat pe blog mizeriile lui Ianus. aici ajungi daca incerci sa ajuti un individ… putin dus la biserica! in replica, iti trimit citeva ginduri legate de atacul lui neasteptat: 

De vreun an, în zonă s-a pripășit un individ care, dîndu-se umil și sărac cu duhul, lăsa să se înțeleagă că are de gînd să-și dedice Domnului restul zilelor sale păcătoase. În tinerețe dobîndise o oarecare notorietate de literat scandalagiu fluturînd manifeste fracturiste, însă poezia sa părea una mizerabil(ist)ă. Nici nu-i de mirare, cum e turcul, și pistolul! Ce putea să iasă dintr-un suflet mîrșav? Și o spun în cunoștință de cauză pentru că individul s-a dovedit a fi Ianus cu două fețe!

Omul știe unde să se înfigă și Mircea A. Diaconu a venit cu propunerea să-l ajutăm pe cît posibil, pentru că ar fi dus-o de pe o zi pe alta. I-am publicat în Bucovina literară un grupaj de versuri proaste și l-am plătit cu generozitatea pe care o îngăduie condițiile vitrege de acum. Apoi i-am băgat și o proză scurtă, urmînd ca în numărul din septembrie a.c. să-i public alt grupaj de versuri. Individul mima pioșenie și umilință, încheindu-și fiecare mesaj cu formula „Doamne ajută!”. Lăsa impresia că este pornit pe calea unei convertiri spectaculoase și fără recurs, cum nu se mai petrecuse de la Maria Magdalena încoace. Numai că tărtăcuța domnului Ianuș este plină de aburii unor înălțimi amețitoare. (Ia seama, Ianuș, cînd te vei înălța pre tine, atunci vei fi coborît!). Și prima ieșire a individului s-a petrecut față de doamna de la anticariatul de lîngă sediul redacției Bucovina literară. „Dacă nu ai auzit de mine, nu ai ce căuta aici!”, i-a țipat, băgînd-o în sperieți. De atunci doamna are coșmaruri în care se face că vine un individ îmbrăcat în negru o strînge de beregată și-i tot strigă că el e Ianuș Izbăvitul!

Dar să revin. În timp ce pregăteam numărul pe septembrie al revistei Bucovina literară (număr festiv, marcînd existența a 7 decenii de la înființarea revistei), am primit de la dl. Ianuș un mesaj prin care îmi spunea că pînă luni – 3 octombrie îmi va comunica el dacă își menține sau nu grupajul pentru revistă. Mi s-a părut bizară hotărîrea sa, dar m-am asigurat că va fi ok. Eram tracasat, zilele revistei se apropiau cu repeziciune și aveam treburi pînă peste cap. Cum duminică noapte n-am primit nici un mesaj de la dl. Ianuș, luni la ora 10 am dat BT-ul, s-au listat paginile în calc și materialul a fost dus la tipografie în cealaltă parte a orașului. Răsuflasem ușurat că am isprăvit cu revista și corectam o antologie cu interviuri publicate în revistă de-a lungul anilor, cînd am descoperit un e-mail de la dl. Ianuș. Îmi cerea să nu public grupajul deoarece nu vine bine la „zidirea” sa. Am rămas stupefiat, treaba asta ar fi trebuit să fi fost comunicată încă din noaptea de duminică. Iar ideea de a lucra în acest mod mi se părea de-a dreptul grotescă. Închipuiți-vă absurdul situației cînd aș aștepta pînă în ultima clipa să-mi dea ok-ul colaboratorii dacă mai public sau nu materialele lor în numărul respectiv.

N-am avut încotro, am înlocuit grupajul de poeme trimis de dl. Ianuș cu alt material, deși în tipografie se lucra din plin. Pe de altă parte, am abandonat ideea de a-i lansa un volum de versuri în cadrul manifestărilor ce au avut loc în zilele de 12-13 oct. a.c., așa cum îi propusesem, de teamă să nu fiu pus din nou în situații jenante. Se pare că treaba asta l-a scos din sărite. A început să-mi trimită tot felul de e-mail-uri injurioase, acuzîndu-mă că i-am furat textele și altele de acest fel. După vreun an de post și rugăciune, Ianuș a dobîndit subtilitatea de gîndire a unui urangutan. Iar la capitolul eleganță îl și bate. (Primele mesaje începeau cu „Draga Domnule Constantin Arcu”…sau „Dragă Domnule Arcu”, pentru ca acum să ajungă la „acest Arcu”, acuzîndu-mă totodată de hoție și altele încă. Nu știu precis. Mesajele lui sînt atăt de impertinente, că mi s-ar întoarce stomacul pe dos dacă le-aș citi.) Numai să-i dai lui Ianuș o banană, că numaidecît începe să sară țipînd în jurul tău, te scuipă și te zgîrîie de nu te vezi!

Dar dl. Ianuș nu s-a mulțumit să ne trimită mie și lui Mircea A. Diaconu (omul n-are nici un rol în toată povestea!) mesaje injurioase. I-a mai expediat și lui Liviu Ioan Stoiciu cîte ceva pentru a posta pe blog. Ni se reproșează, în esență, că noi nu suntem bucovineni și nici prea tineri (ascuțit spirit de observație!), așa că ar trebui să lăsăm revista Bucovina literară pe mîna unor eleve de la un liceu din Suceava, poete talentate și de viitor, nimic de zis. (Le-am publicat în revistă și le mai aștept cu tot dragul.) Apoi atacurile s-au întețit asupra mea, ca unul care s-ar face vinovat de toate relele. Și chiar nu pricep de ce sînt hulit și batjocorit pe nedrept de dl. Ianuș! Nu-i ajunge? Din pricina netrebniciilor sale, Dumnezeu l-a pedepsit luîndu-i mințile. Îi promit că mă voi ruga pentru el, poate îi vin mințile la cap. Tărtăcuța lui e în mare suferință, deși sînt tentat să cred că știe exact ce face. El recunoaște că nu i-am publicat grupajul de stupizenii pe care mi l-a trimis ultima oară, păi atunci de ce mă acuză de furt intelectual? Ingratitudinea lui e peste măsura închipuirii. L-am publicat în două numere anterioare încercînd să-l ajut, însă nu pot sta la dispoziția capriciilor sale. O revistă nu e la cheremul oricui. E un kalașnikov periculos și nu se dă pe mîna copiilor sau a iresponsabililor. Tinerele la care se referă sînt totuși eleve de liceu și pot scoate eventual o revistă școlară, sub îndrumarea unui profesor, nu așa cum crede nu știu cine. O revistă ca Bucovina literară trebuie să se afle în puterile unui om responsabil, capabil să refuze oricînd propunerile agresive și indecente ale unui individ ca dl. Ianuș.

Sau a început să provoace scandal în stil propriu doar-doar îl va mai băga cineva în seamă? Nu pricep de ce nu urmează cu adevărat calea pioșeniei pe care se părea că a pornit. Mă acuză de tot felul ticăloșii și mă insultă fără pricină, pentru ca la sfîrșit să mai adauge și „Doamne ajută”?!! Îi atrag atenția că se face vinovat de hulă și fățărnicie în fața lui Dumnezeu. Și toate păcatele astea se vor răsfrînge asupra lui și asupra casei lui! N-ar strica să se retragă în rugăciune și să înceteze cu hula. Și neapărat să se spovedească duhovnicului său. De urgență.

Constantin Arcu

Nota LIS: Credeți sau nu, am aflat și cu ocazia sărbătoririi revistei Bucovina literară (apărută acum 70 de ani la Cernăuți) că întreaga redacție, în frunte cu Constantin Arcu (redactori Carmen Steiciuc, Sabina Fînaru și Al. Vintilă), nu este retribuită pentru munca prestată! Pur și simplu sunt regretabile și total gratuite înjurăturile la adresa acestor redactori de mare inimă și la cuget curați.

Reiau aici un poem de pe blogul lui Marius Ianuș (yanush.wordpress.com; pe numele lui Marius Drăjan, născut pe 24 decembrie 1975, poetul locuiește acum la Gura Humorului, județul Suceava; e “cel mai bun poet al generației tinere” – Daniel Cristea Enache). Poem datat 3 octombrie:

Nebun, dar pe drumul cel bun

Sunt nebun, complet nebun,

în loc să-mi petrec viaţa în rugăciune

încă mai caut un bine lumesc,

deşi am văzut cât de înşelătoare e lumea

pentru că eu am avut tot binele ei stricăcios,

iar Dumnezeu mi-a ridicat povara

şi mi-a dat în loc linişte, pace… //

Sunt nebun, cumplit nebun,

în loc să mă rog scriu aceste versuri…

Dar, după câte mi-a arătat Dumnezeu,

ar trebui să trec fiecare clipă a vieţii în genunchi… //

Sunt nebun, dar ştiu că Dumnezeu mă ascultă.

Sunt zănatec, dar Domnul îmi va da vindecare.

Sunt dement: le răspund celor prin care vorbeşte

Tatăl Minciunii. //

Sunt o scălâmbăială groaznică a minţii

înaintând zvâcnit pe o creastă colţuroasă,

dar Îngerii Domnului îmi feresc picioarele de pietre,

dar Duhul Sfânt e în mine.

Marius Ianuș

PS. Public fotografii făcute la Mănăstirea Sf. Ioan cel Nou din Suceava pe 12 octombrie.