Duminică, 17 iunie 2012. De bine, de rău, mă încăpățânez să scriu aici din 19 februarie 2010 în fiecare zi, e o dambla care mă costă – dar respectul față de cititori e mai puternic decât reflexul meu de conservare. Sigur, mult n-o să mai dureze acest efort nervos, rămâne și el un experiment literar prelungit (scrisul, pe cât mă echilibrează, pe atât mă consumă energetic): într-o zi va trebui să-l opresc, când n-o să mai pot să mă motivez, încă puțin. Apropo de scris, redau mai jos o explicație:
Scriu să mă simt mai bine cu mine însumi…
De ce mai scriu? De-al dracului (mă bat peste gură). În acest sens, mărturisirile mele mă expun doar ridicolului. De ce mai trăiesc, în definitiv? (Știți deja reacția:) De aia! Nu merită osteneala unor răspunsuri “serioase” – a scrie dă sentimentul unei investiţii, măcar, al unui act legal (probă în justiţie)?
De ce mai scriu? Chiar, de ce oare? Oricum, sunt mai multe posibilităţi:
– Scriu fiindcă nu ştiu să fac altceva, “din vocaţie, cu voluptate” – e un ţel care mă trage în jos, cel mai adesea, dar asta e situaţia. E afacerea mea proastă, e meseria mea, e treaba mea. Sunt un tâmpit că mai scriu nu numai în timpul liber, în vremuri când economia de piaţă îmi oferă atâtea alte posibilităţi, mult mai onorabile, de a-mi câştiga existenţa, nu? Deşi sunt motivat să scriu: oficial sunt redactor la o revistă literară şi publicist-comentator la un ziar. Dar am și alte „obligații”, alte colaborări, alte solicitări (întâmplătoare)… Las la o parte definitivarea unei cărți.
– Scriu fiindcă aşa mă redescopăr, în speranţa regăsirii – ţel înalt, frumos zis. 
Bancuri. De fapt, nu-mi redescopăr decât precaritatea, neputinţa, naivitatea că aşa sunt pe drumul cel bun. Sunt asemenea credinciosului care se agaţă de o rugăciune, de o cruce făcută la repezeală într-o biserică, de o plecăciune până la pământ în faţa icoanei sărutate, de o lumânare aprinsă: el ştie că se autosugestionează, superstiţios fiind, dominat de o frică de necunoscut, gata în orice clipă să se întoarcă împotriva lui dacă n-o duce la un capăt.
– Scriu să mă eliberez de mine însumi, de un rău esenţial, înnăscut sau dobândit, am mai atras atenţia asupra acestui lucru. E un anume gen de exorcizare: prin scris “scot Diavolul din mine”. Altfel, sunt un “scriitor” chinuit de propriile-i limite.
– Scriu să mă echilibrez, fiindcă sunt clădit pe un tipar nu tocmai convingător alcătuit, incorect cântărit: nervos, ultragiat, coleric. Scriu să-mi ocup timpul liber, să nu-mi beau minţile şi să nu iau la bătaie pe primul întâlnit (vorba lui Emil Cioran – scriu să-mi amân sinuciderea), să uit de o mârşăvie ce mi s-a făcut, de o nenorocire, de un obicei imoral. Scriu să mă calmez, e metoda mea 
de a mă vindeca pe moment, de a-mi distrage atenţia inclusiv de la mine însumi.
– Scriu deoarece îmi place să tac, să nu vorbesc.
– Scriu să-mi reaşez gândurile, să le dau şi un sens “practic”.
– Scriu să nu intru în spitalul de nebuni, să nu fiu o victimă a liberului arbitru.
– Scriu din viciu (jurnal), din obligaţie morală (publicistică, eseu), din plăcere (poezie), din slăbiciune (proză), din silă de toate (teatru). Scriu într-un gen sau în altul, experimental, să pot să mă dezintoxic, să nu mă repet, să nu mă plafonez. Scriu “exerciţii” trecătoare, nu definitive.
– Scriu să mă simt “un om viu”, în activitate, care foloseşte la ceva, chiar dacă n-are nimeni nevoie stringentă de el şi de produsele lui. Mă simt liber la masa de scris (aşa m-am simţit şi în perioada dictaturii comuniste), mă mulţumesc, pe zi ce trece, cu puţin. Sunt de plâns? Scrisul dă de gol limitele conştiinţei, ale cunoaşterii de sine? Dacă da, de ce sunt atât de dezamăgit de mine şi mă consider un model creator “negativ”?
– Scriu din fatalism, stoic, sceptic, fără să fiu interesat de posteritate. Am 
conştiinţa că pierd oricum, că eşuez, orice aş face, plin de neajunsuri cum sunt. Etc. (Va urma)
Liviu Ioan Stoiciu
***
Scriam ieri aici că la Festivalul Internațional de Poezie al Revistei Antares (26-29 mai 2012), organizat la Galați și Brăila de Corneliu Antoniu, am primit două volume de versuri abia apărute, cu autograf. Din primul, semnat de Mircea Petean (care jumătate de an stă în ținuturi ligure, la fiica lui), am publicat ieri un poem. Din al doilea volum primit, semnat de Valentin Talpalaru, public azi un poem (e un volum cu versuri inspirate de „componenta turistică” în Deltă de anul trecut a acestui Festival), care ar fi trebuit să fie lansat în Deltă, la Sulina și Maliuc. Valentin Talpalaru (15 mai 1953, Târgu Frumos, judeţul Iaşi) este un poet. Urmează cursul elementar şi pe cel liceal la Târgu Frumos, ulterior fiind student la Facultatea de Filologie, secţia română-franceză, a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi (1972-1976). După absolvire predă limba şi literatura română mai întâi la o şcoala generală din Botoşani (1976-1979), apoi la liceul din Târgu Frumos 
(1979-1981) şi la şcoala generală din Costeşti (1981-1989). Începând din 1990 este metodist la Biblioteca Judeţeană „Gh. Asachi” din Iaşi, pentru ca în 1994 să devină inspector la Inspectoratul pentru Cultură al Judeţului Iaşi, în 2000 transferându-se la Muzeul Literaturii Române din acelaşi oraş. Prima plachetă, Întoarcerea menestrelului, îi apare în 1979, fiind urmată de colaborarea cu un substanţial grup de poeme, intitulat Nopţile Şeherazadei, la volumul colectiv Intonaţii (1989) – Crispedia.ro. Doina m-a ajutat și de această dată, a cules poemul:
Poemele Deltei. Rodion
1
Bunul Rodion şi-a dorit să fie peşte.
Măcar o zi să ducă pe umeri Dunărea
până acasă. Fără lotcă
fără vâsle, fără plânsul lunii în spate.
Bunul Rodion îşi ascunde dorinţele
într-un solz
pe care-l avea de prunc subsuoară
precum peştii branhiile.
Păşea prin praful uliţei
mirosind a sfinţi şi-a mărar
ca şi cum ar fi înotat
printr-o lumină mai caldă ca apa.
Casele satului se schimbau pe rând
în câte o arcă
gata să plece spre mare.
Bunul Rodion avea să fie peşte:
care să înoate în faţa oamenilor
spre un ostrov, spre un liman
cu toate neamurile în urmă
ca un cârd de roşioare şi lini
ocolind plânsul timpului.
Acolo, Dumnezeu le pregătise deja
o masă la care să stea toate sufletele bălţilor
ca nişte arhimandriţi cu plete verzui,
cu un peşte în loc de inimă.
Bunul Rodion s-a mirat tare:
”Evdochia – s-a întors spre nevastă –
nu ţi-ai pus polca ta nouă,
nici cerceii nu ţi-ai pus;
dumnealor vor crede că nu ştim
să cinstim masa asta!”
Lumina ostrovului se făcea subţire
şi începea să doară
mai rău ca sufletul lui Rodion.
Sălciile îşi plecau creştetul în apă
uimite şi bătând mătănii.
”Doamne, bunul Rodion este de-al nostru
şi el ar putea fi o salcie bună
în care să cânte ploaia. Un nufăr sau lişiţă
ar putea fi.
Dar el va fi peştele tău, Doamne,
peştele după care arunci năvodul
o singură dată în viaţă.”
Valentin Talpalaru
Poemele Deltei. Rodion
Editura Opera Magna, Iaşi, 2012.
PS. Public fotografii din Delta Dunării (invitație la o preumblare), autor Ana Bâtcă (Evz.ro).
Excelent poem, – felicitări, Valentine!
Vorbele se rispipesc in vânt precum gândurile ce vine si pleaca cu repeziciune, dar in-scriisul ramâne! In-scrisul ne va judeca pe uni spre mântuire pe alti spre pierzanie. Ai dat viata cu cuvântul rasplata mare vei avea, ai ucis cu cuvântul .. va trebui sa platesti sângele varsat.
In aceasta jungla (online), este mai mult decât binevenit un scriitor responsabil in care categorie intra si dl LIS.
Au dreptate cei care susțin că făcătura UE n-are sorți de izbândă și cât de curând va primi un M în față !
Numai niște tembeli își puteau imagina că germanii, francezii, spaniolii, portughezii, polonezii, ca să nu vorbesc decât de cele mai mari și renumite națiuni, vor fi atât de dobitoci încât să intre, ademeniți cu zăhărelul într-o super entitate statală condusă, atenție !, de niște pretutindenari, cei care n-au o țară a lor( dar vroiau să-și tragă una pe măsura tupeului, nesimțirii și perfidiei lor) ajutați în experimentul perfid clocit, de niște trădători de neam și țară cumpărați la bucată și impuși prin manevre oculte, în funcții de decizie în majoritatea statelor !.
O renunțare de bună voie la suveranitate, cum ne sugera cel mai nașparliu dintre șefii de stat, că așa-i place lui să se intituleze ( vorba bancului), de parcă ar fi suveran, cu coroana dată în lucru !
Domnule Radu Humor, si aveti dreptate si nu, pentru ca un imperialism trebuie sa existe si chiar spre asta ne indreptam. Sa vedem care a fost istoria imperialismului. Imperialismul a inceput la egipteni, apoi s-a extins la diferite popoare, in timp ce poporul evreu, adica Israel avea profeti si judecatori. Apoi poporul evreu a cerul rege, adica imperialism ca la celelalte popoare, stiti disputa pe care a avut-o profetul Samuel ( tatal lui Samuel era din coapsele lui Moise, iar mama Anna era iudee din semintia care mai apoi avea sa fie a lui Iesei si David ) cu Dumnezeu si ca Dumnezeu a zis lui Samuel sa le indeplineasca doleantele astea necredincioase ( imperialismul era pentru frica de necredinta ) pentru ca nu pe Samuel l-au lepadat ci pe Dumnezeu, iar Samuel l-a uns pe regela Saul. Dupa greseala regelui Saul Samuel mai unge in locul lui Saul pe regele David. Apoi stiti, au aparut tot felul de imperii intre care si cel chaldean al lui Nabucodonosor, apoi cel mezo-persan, apoi cel grec, iar dupa cel grec a fost cel Roman. Ei bine in timpul celui roman Dumnezeu a zis sa dam Caesarului ceea ce este al Caesarului ( iata de ce trebuie sa fie si Imperialism, si UE ), iar Imperiul roman a devenit apoi Imperiul Bizantin, sau Imperiul roman de rasarit, ca sa implineasca profetia de la Daniel. In decursul ingineriei Imperiului Bizantin au existat migratiile si reasezarile diverselor neamuri in diferite locuri, si pentru ca identitatea acestor neamuri sa nu fie absorbita de Imperiu, au fost create niste regate pentru fiecare neam, a fost cel franc, apoi cel german in apus, etc. Mergand pe aceste principii induse de Imperiul Bizantin a aparut si islamul care mai apoi a ocupat arealul imperiului roman de rasarit si o parte din Spania. Astfel in apus a intrat o noua era imperialista reprezentata de imperiul roman de natiune germana care a fost mai apoi Austria. In fapt aceasta noua ordinare a imperiul, sub forma celui otoman si austro-ungar situa Europa sub semnul unei amenintari a viitoarei Fiare rosii care a fost imperiul sovietic. Pentru a opune absortia sovietica si asimilarea sovietica a fost primul mare razboi mondial, numit si Razboiul Natiunilor, in urma caruia a reiesit si Romania Mare si multe popoare au scapat de ingineria reordinata otomana si austriaca. Atentie ca si acest lucru este cu schepsis. Apoi s-a intamplat un lucru ciudat. Israel trebuia sa plece sa reocupe Tara Sfanta, dar !, atentie !, Israel era o mica parte formata din evrei genetic din Avraam si o mare parte din khazari, adica ashkenazi, care in mod normal nu sunt evrei ci ei sunt trecuti slugi in casa lui Avraam. Problema acestor khazari se stie, ei au trecut la religia mozaica cam odata cu aparitia islamului, deci la 670. Khazarii sunt un neam turcic ca si cumanii, dar sunt in contra cumanilor si s-a vazut ca sunt si in contra poporului got, a popoarelor germanice. Khazarii sunt si ei imperialisti ca oricine de la neamuri, dar sunt impotriva Bizantului prin impotrivirea fata de cumani si impotriva imperiului roman de apus prin impotrivirea fata de Germania. In decursul ingineriei socio-politice si religiose khazarii au cam jucat un rol nefast, cu atat mai mult cu cat dupa Razboiul Mare pentru libertatea natiunilor, au dat lovitura in imperiul tarist si au realizat imperiul sovietic, o revizuire a imperiului khazar, si au amenintat pe germani de holocaust pentru ca pretindeau ca ei se casatoresc cu femeile germane pe principul saturnic si astfel barbatii germani erau eliminati. Asa au facut si in Rusia sovietica, asa au facut si in Romania, in principatele Moldovei si Tarii Romanesti unde s-au refugiat fiind alungati de Tarul Rusie, dar au venit aici si din Polonia, tot asa alungari din cauza unei rautati infernale. Asa a luat fiinta rascoala din 1907, care a fost datorata khazarilor, si care a fost de fapt un fel de revolutie khazara care o anticipeaza pe cea despre care ziceam si eu ca ar fi anul acesta, sau la anul, adica o revolutie iacobina marxista de tip khazar, asa cum a profetit si Parintele Arsenie Boca cum ca va fi al doilea Ierusalim in Romania. Cei care i-au agreat cel mai mult au fost PNL-istii, initial, apoi au fost sustinuti si de PSDR, si in urma de comunisti care erau pe calapodul khazarilor, Silviu Brucan si Radu Berceanu fiind doua exemple negative de khazari bolsevici. Acesti khazari practica un imperialism nihilist, si de aceea au trecut la religia mozaica, si tot ei au inginerizat colapsul Romaniei, ba mai mult o vor duce in insolvabilitate. Practic khazarii pentru ca practica imperialismul nihilist si negativist sunt impotriva imperiilor bune, datii Caesarului ceea ce este al Caesarului, ei sunt anti-asa ceva. Sunt si khazari care practica un nihilism pozitivist, dar acestia sunt numiti ashkenazi si sunt de orientare anglo-americana in principal ( sunt si acolo ashkenazi marxisti printre ei ). Khazarii marseaza pe apocalipsa mozaica, pe taina faradelegii, ca domnesc ca slugi pentru semintia lui Dan din care reiese acel Antichrist fatat de curva babilonica, am comentat ieri. Legat de khazari in Israel exista o oarecare distantare de ei, ei nu sunt recunoscuti ca apartinand genetic de rasa evreilor. Dar mai inainte mai doresc sa mai spun cateva cuvinte despre apocalipsa, desi am spus ca voi incerca sa ma abtin ca sa nu ajung la Socola, ca sa nu ma upgradeze la Socola ca as invata revizionismul si iredentismul si sovinismul ( cum practica Kadar pus in 1956 de Gheorghe Gheorghiu Dej, dupa ce sovieticii au innabusit impotriva primavara de la Budapesta din 1956, primavara care a incercat o revenire la normalitatea pe care khazarii si Stalin o impusesera, asta dupa moartea din 1953 a lui Stalin ).
O sa citez din nou din Apocalipsa Sfantului Apostol Ioan, precizez a Sfantului Apostol Ioan si nu a lui Petru, ca iata peste cateva zile, saptamana viitoare vom avea si o apocalipsa a lui Petru si Pavel. Citez:
2. Îndată am fost în duh; şi iată un tron era în cer şi pe tron şedea Cineva.
3. Şi Cel ce şedea semăna la vedere cu piatra de iasp şi de sardiu, iar de jur împrejurul tronului era un curcubeu, cu înfăţişarea smaraldului.
4. Şi douăzeci şi patru de scaune înconjurau tronul şi pe scaune douăzeci şi patru de bătrâni, şezând, îmbrăcaţi în haine albe şi purtând pe capetele lor cununi de aur.
5. Şi din tron ieşeau fulgere şi glasuri şi tunete; şi şapte făclii de foc ardeau înaintea tronului, care sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu,
6. Şi înaintea tronului, ca o mare de sticlă, asemenea cu cristalul. Iar în mijlocul tronului şi împrejurul tronului patru fiinţe, pline de ochi, dinainte şi dinapoi.
7. Şi fiinţa cea dintâi era asemenea leului, a doua fiinţă asemenea viţelului, a treia fiinţă avea faţă de om, iar a patra fiinţă era asemenea vulturului care zboară.
8. Şi cele patru fiinţe, având fiecare din ele câte şase aripi, sunt pline de ochi, de jur împrejur şi pe dinăuntru, şi odihnă nu au, ziua şi noaptea, zicând: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Dumnezeu, Atotţiitorul, Cel ce era şi Cel ce este şi Cel ce vine.
9. Şi când cele patru fiinţe dădeau slavă, cinste şi mulţumită Celui ce şade pe tron, Celui ce este viu în vecii vecilor,
10. Atunci cei douăzeci şi patru de bătrâni, căzând înaintea Celui ce şedea pe tron, se închinau Celui ce este viu în vecii vecilor şi aruncau cununile lor înaintea tronului, zicând:
11. Vrednic eşti, Doamne şi Dumnezeul nostru, să primeşti slava şi cinstea şi puterea, căci Tu ai zidit toate lucrurile şi prin voinţa Ta ele erau şi s-au făcut.
O sa fac o scurta referire la genetica si ingineria genetica, si la ingineria demografica, daca acum cateva zile am comentat despre apocalipsa economica, ieri despre cea de realizare a unui sistem socio-politic si religios, astazi voi vorbi despre apocalipsa demografica, despre ingineria apocaliptica demografica. Se stie ca sunt doua tipuri de oameni, sunt oameni vechi si oameni noi. Oamenii Vechi de Zile au 23 de cromozomi ( adica un numar echivalent cu doi – barbat si femeie – in trei de cromozomi, adica culori ale celor sapte sfinte taine care sunt semnul lui Iona, adica mantuirea din Potop ), acesti oameni vechi de zile sunt dupa prototipul lui Christos si al Maicii Domnului, sunt de tipul Mire si Mireasa, iata ce zice Sfantul Pavel despre acest tip, rasa de oameni in Epistola de la Efeseni:
21. Supuneţi-vă unul altuia, întru frica lui Hristos.
22. Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului,
23. Pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este.
24. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor, întru totul.
25. Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea,
26. Ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt,
27. Şi ca s-o înfăţişeze Sieşi, Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană.
28. Aşadar, bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia pe sine se iubeşte.
29. Căci nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi Hristos Biserica,
30. Pentru că suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui şi din oasele Lui.
31. De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup.
32. Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică.
Incheiat citat. Aceasta este taina celor cu 23 de cromozomi. Omul nou este un om care are 24 de cromozomi si nu 23, aceasta dupa numarul celor 24 de batrani care stau pe scaune in jurul tronului lui Dumnezeu, intre care primii 12 sunt cei 12 fii ai patriarhului Iacob, iar urmatorii 12 sunt cei 12 apostoli ( Iuda iScarioteanu a fost inlocuit in urma caderii lui de catre Apostolul Mathias ). Practic acesti oameni noi sunt nascuti tot cu 23 de cromozomi, dar in urma unei jertfe biblice au mai capatat un cromozom in plus care de fapt implineste rostul celor 23 de cromozomi.
Acum ca am facut o mica descriere trebuie sa spun ca cei din preotia lui Aaron, idumeul cuplat cu o macabeica de Irod si toti cei care au ramas in scaunul lui Moise isi arogau dreptul de a face sacrificii dintre crestini, ca pe aceasta baza sa ii omologheze, ca odinioara Avraam pe Isaac, pe tronul de mostenitori ai lui Dumnezeu. Aceasta vraja nu a tinut decat pana in anul 70, apoi, ca sa nu se intoarca impotriva lor ceva, rabinii, care au interzis sacrificarea unui evreu de catre alt evreu de orice religie ar fi evreul, au intocmit acele texte numite Intelepciunea batranilor Israelului, cam asa ceva, care se refera la intelepciunea a 12 dintre cele 24 de scaune, adica la intelepciunea omului vechi de zile, care pastreaza limba stramoseasca a lui Adam si Eva, ramasa de la Noe prin Ever atunci cand Dumnezeu a amestecat limbile pentru celelalte semintii care au contruit Turnul Babel. Deci pe acest motiv si evreii se feresc de khazari care nu au acces la acest statut de om vechi de zile, stramosesc, ci cel mult la cel de al doilea, de om nou, dupa firea lor de slugi ai casei lui Avraam.
Acum sa povestesc ceva din ingineria demografica comunista. Eu m-am nascut in 1962, pe vremea lui Hrusciov. Statul evreu este realizat in 1948 cu sprijin occidental, in 1953 Stalin moare, ah !, asta cica a facut cel mai mult statutul de om nou, din asta cica apostolic, cand alaturi de el erau khazari cu nemiluita care ucideau milioane de rusi pe motiv ca erau albi si ca Stalin, care era georgian, ar fi fost om vechi de zile. Dupa Stalin vine Hrusciov, care pe baza crimelor care au ucis rusi albi apostolici, adica oameni noi, cica ar fi reusit sa faca si omul nou comunist, cel pe care il visau si fascistii, toti prin astfel de crime. Deci eu m-am nascut in septembrie pe 29, 1962, cand regimul comunist in sfera caruia de influenta eram se lauda ca ar fi realizat omul nou, cu 24 de cromozomi, care ucisese si astfel aflase niste taine incat ar fi dobandit al 24-lea cromozom. Eu m-am nascut insa ca om normal, cu 23 de cromozomi, caci cei care se nasc direct cu 24 de cromozomi au boala numita Sindromul Down, iar regimul hrusciovist cu asta se lauda ca au facut din nastere acel om nou cu sindromul Down, pentru ca rusii sovietici erau atei si nu se botezau ca sa mai dobandeasca un cromozom in plus prin botez. Dar acel cromozom in plus cu care se lauda Hrusciov era dobandit ca urmare a faptului ca sangele taristilor era asupra bolsevicilor si asupra copiilor bolsevicilor, incat cand bolsevicii furau taina vietii cuiva, aceasta se rasfrangea asupra samantei lor pana la apatra spita, si toti acesti copii se nasteau cu sindromul Down. In acea perioada, cu cateva zile inainte de a ma naste eu a fost ucis si John F. Kennedy, pe aceasi baza bolsevica de a-l face om nou, cum vor incerca deci sa faca si al doilea Ierusalim in Romania din nu stiu cati oameni noi apostolici. Ori acest om nou, leatul lui, are o durata de viata de 33 de ani, atat este pus sa ispaseasca pentru vina lui de om nou bolsevic de a avea sindromul Down, iar daca trece si peste 33 de ani, la 66 de ani i se incheie socoteala, si de aceea zic eu, pentru ca m-am nascut intrun leat de oameni noi si in Romania, imediat dupa amnistia politica a detinutilor anticomunisti, de aceea zic si eu ca acesti bolsevici romani care au ucis elita tarii nu traiesc la nivel mondial decat cat traieste si leatul de bolsevici oameni noi pedepsiti pana la al treilea si al patrulea neam pentru crima impotriva lui Dumnezeu si a Bisericii. Restul se stie, cum a inginerizat regimul Ceausescul omul nou si cum a lichidat o parte din el in 1989, asa de monstra pentru ce au de gand sa faca comunistii cu incheierea ingineriei lor demografice. Se stie si de ce s-a laudat la un moment dat ca a creat omul nou, asta ulterior nasterii mele, lucru care era in opozitie cu Israelul care mergea numai pe calitatea de om vechi de zile, sa zic ca acest Hrusciov s-a laudat, adica a pus problema antisemita, sau de antisemitism pe baza faptul ca evreii ar fi facut o discriminare fata de khazari ( ah beleaua era alta, dar sovieticii vroiau sa se rasfranga tot asupra evreilor din scaunul lui Moise, asa ca sa aiba niste vaci de muls ), ca asta comunismul avea pretentia ca a eliminat total sclavagismul, ori khazarii traiesc in religia mozaica ca slugi in casa lui Avraam. Si se stie ce consecinte a avut, asta era cam in jurul anului 1973 parca, la cativa ani dupa razboiul de sase zile al Israelului impotriva Egiptului din 1968 ( revin ca sa spun ca a fost in 1956 o criza a Suezului, tot pe baza de om nou, apostolic, dupa care Egiptul a trecut in sfera de influenta a URSS, in urma unui razboi britanic-francez si israelian asupra Egiptului ca sa recupereze canalul Suez nationalizat de Egipt ), cand problema omului nou era in criza, si a fost nevoie de un razboi israeliano-arab, in octombrie, intre Egipt si Siria sustinuti de URSS si Israel, pe de alta parte. De fapt era omului nou incepuse la Hrusciov care se lauda ca omul lui nou va trumfa imperialist in lume in contra occidentului, si astfel a inceput in Marea Britanie odata cu Primul Ministru care i-a succedat lui Winston Chrurchill, care anticipa o reactie a omului nou fals fascisto-bolsevic, Primul Ministru Anthony Eden, a inceput o mica era a omului nou crestin si apostolic, dar acest Prim Ministru care a venit la putere dupa Churchill in 1955, nu a stat mult timp datorita esecului crizei Suezului, caci problema omului nou sovietic nu fusese transata inca, iata si de ce a fost ucis si Kennedy, dupa criza Cubei. Deci regimul bolsevic se lauda in realitate cu omul nou imediat dupa epoca lui Stalin, imediat dupa 1953, si cazuse in 1956 o data cu criza din Ungaria, dar avea sa revina. In 1968 omul nou cade cu totul dupa criza din Cehoslovacia, si iata ca si Ceausescul se face independent de omul nou sovietic, si in 1971 moare hrusciov. In 1973, sovieticii anticipand greseala lor fata de omul nou si Israel, fata de cei care stau in scaunul lui Moise ( si al celor 12 din cei 24 ), prin Brejnev incep sa sprijine arabii pro-sovietici, si astfel apare o criza in care URSS este implicat sa faca omul nou si in Israel, desi asa ceva nu este admis deloc, iar Brejnev pretindea ca nu mai are pretentii de interventii armate in contra aliatilor lor ca sa obtina omul nou sovietic, ci el il obtine pe cale de buna voia, asta in 1973, si astfel dupa incheierea razboiului arabo-israelian sustinut de sovietici are loc criza de identitate URSS, care prin Brejnev intinde coarda si pretinde ca totusi a realizat omul nou, desi era evident ca prin sustinerea razboiului arabo-isrelian incerca sa il realizeze prin forta. Occidentul se sesizeaza, si incepe sa se simta in nesiguranta privind frontierele, iar la cererea lui Brejnev, de a-i fi recunoscute frontierele dobandite in urma celui de al doilea razboi mondial are loc acel tratat de la Helsinki in 1975. Apoi are loc o criza energetica ce se rasfrange la noi in 1977 la Lupeni. Dar dupa 1973 toamna in China Mao Tzedun incepe sa lichideze oameni batrani, pe motiv ca ei nu mai fac, nasc oameni noi si cer de mancare fara sa munceasca, fara sa nasca adica. Asa are loc in 1976 cutremurul din China dupa care moare Mao Tzedun si astfel este vadita eroarea regimului privind omul nou, si astfel in China traditionalistii fideli Buddhismului Tibetan incep sa faca oameni noi prin nastere, de aceasta inginerie demografica se prind si Cambodgienii si incep si ei acest lucru in contra marxismului, astfel ca are loc venirea la putere a lui Pol Pot pe acest fond si incept crime staliniste in massa ca sa fie realizat omul nou, pentru ca Pol Pot zicea ca daca se nasc multi oameni noi nu vor mai avea cu ce sa ii hraneasca si vor muri si ceilalti, si tot asa a inceput parca in 1979 politica unui singur copil in China. La noi omul nou nu a fost realizat in epoca lui Gheorghe Gheorghiu Dej considerat un Stalinist. El a inceput sa fie realizat abia din 1965, odata cu instalarea lui Ceausescul. Dar Ceausescul pretindea dupa amnistia politica a detinutilor anticomunisti in 1962-1964 ca omul nou sunt copii pe care i-au facut batranii care au acceptat comunismul, si ca astfel de oameni noi, cu 24 de cromozomi, mai trebuie facuti de buna voie in sfera de influenta sovietica condusa atunci de Hrusciov. Ceausescul si Dubcek stiau esecul din Ungaria si problema khazarilor, Dubcekul era mai preocupat de khazari datorita faptului ca Cehoslovacia era o regiune din Imperiul roman de natiune germana, ca in Slovacia de care apartinea ca natie Dubcek erau foarte multi maghiari, si se temea de o reactie adversa khazara, cunoscand ca si Gheorghe Gheorghiu Dej si factorii lui din RPR a lui Ceausescul acum agravasera problema khazara in Ungaria dupa 1956. pe acest fond apare si lovitura din 1968 care il hotaraste pe Ceausescul sa faca omul nou in independenta fata de URSS si de sistemul sovietic, pretinzand ca statele socialiste trebuie sa rezolve acest lucru pe care de independenta. Dar este bigot, si in 1971 se duce in China si leaga pretenie cu Mao Tzedun-ul pentru omul nou, in timp ce moare Hrusciov cu cateva luni mai tarziu ( are legatura orientarea Ceausescului catre China si cu moartea Hrusciovului de ciuda ). Astfel ca Romania devine cu acel decret din 1967 un fel de motor pentru realizarea omului nou in sfera de influenta sovietica si de om nou socialist de factura comunista. In 1977, la un an dupa moartea lui Mao Tzedun, are loc cutremurul din 4 martie, si moartea lui Justinian Marina, astfel ca incepe o noua etapa de realizare a omului nou care se incheie tragic in decembrie 1989, pentru ca acest prototip de om nou al serpalaului babilonic si asirian sa nasca prin moartea sa un om nou mult mai diabolic cel de aspida babilonian reprezentat de jidanimea aceasta marxista care a dat Lovitura de Stat. Dar epopeea omului nou comunist continua si se anunta si moartea aspidei ca sa nasca prin moartea ei serpalaul cu aripi al colorantului de la Caracal.
Ieri seara dupa ce am comentat despre acesti jidani cum spun legionarii care conduc Romania am asistat la o noua faza a apocalipsei, am asistat la promovarea ereziei iudaizante inmassa aici unde sunt, desi este cunoscut ca doctrina legionara si comunista, ca doctrina babilonica este importriva unei astfel de promovari a acestei erezii iudaizante, ea este pentru gnosticism cel mult, dar pentru un gnosticism anti-bizantin. Acest tip de promovare a ereziei iudaizante, prin care orice alta natie care nu este genetic iudee sa para a fi iudaizata, era promovata, dupa cum aratau subiectii pe care i-am simtit pe pielea mea si astazi, de actualii jidani oligarhi care condus, in speta si de acest cius ma ca de magar Iliescian, care da atac magaresc la niste taine de care nu este capabil sa le tina ca orice magar. In acest proces pe care l-am simtit si pe vremea Ceausescului exact in aceeasi vreme a anului insa in 1989, asta pentru ca Ceausescul era un vultur mort si dupa esecul Brejnevului cu arabii din 1982, dupa acesta promovare a Sinagogii Satanei iudaizante, adica a Fiarei, trebuia sa urmeze un fel de anti-germanism, caci khazarii care au incercat distrugerea genetica a germanilor prin rapirea de femei pe motiv ca sunt saturnice si in registrul lor final iudaizant al Sinagogii Satanei, trebuia sa urmeze un fel de anti acea femeie, adica cetate cum am comentat ieri ca ar fi, care in speta este de prototip Berlin DDR Saturnic, ca sa se poata naste Fiara, ca sa isi atinga scopul iudaizant. Numai ca in 1989, pe vremea asta urmatoarea zi, adica maine, a fost una nu de venire a urmatorului imparat din apocalipsa descrisa ieri de mine, ca au fost cinci, al saselea inca este si trebuie sa vina al saptelea, iar al saptelea este femeia berlin DDR, ci a fost o actiune de ca sa zic asa khazarizare a romanilor, pe baza iudaizanta de mai inainte. Si cred ca acest proces va fi repetat si in apocalipsa de anul acesta ( care este asemanatoare cu cea din 1989 ), ca prin khazarizare sa vina acea femeie saturnica, si sa se dea atac in spita germana, si atentie si cumana, care a domnit nu numai in Tara Romaneasca, ci si la Constantinopol, si iata miza si un scenariu posibil. Si la noi tot khazarii comunisti au incercat o extinctie a barbatilor romani prin subtilizarea femeilor, gen acela care a subtilizat multe romance Elan Swartzenberg. Deci cam asa fac ei ingineria apocaliptica a omului nou, ca pe ala vechi nu pot sa il schimbe.
Am omis sa spun ca dupa atatea taxari si vamuiri fascisto-comuniste va iesi si un om nou imperial bizantin, va fi deci un nou imperialism bizantin, se va reveni la formula lui Dumnezeu: datii Caesarului ceea ce este al Caesarului, am explicat, aici va fi vorba de Fiara profetita de Profetul Daniel, si va avea si parti bune si parti rele. Astazi mi-a venit cartea cu titul „Geopolitica Noului Imperialism”de Ilie Badescu, Lucian Dumitrescu si Veronica Dumitrascu. Pe aceeasi problema a khazarilor tinuti in brate de comunistii lui Gog si Magog va fi si cel de al treilea razboi Mondial, caci criza nihilista, revizionista, iredentista si sovina a Fiarei pe care o vor concerta acesti khazari va fi foarte mare.
Wow !
Ce plâns, ce chin, ce jale
Pe la poarta ICRului matale ?!
Dar ce nu face românul nostru ( vorba vine, dar nu bine 😉 ) spre a nu ieși decât cu picioarele înainte de la oala cu bucate, chit că-s cam pe terminate 🙄
Un individ care a jignit impardonabil acest popor are neobrăzarea de a se da lovit în aripă de tăvălugul politic pornit de noua geometrie politică, dealtfel ca și cel care l-a adus cu ceva timp în urmă în fruntea ICR, de unde a păpat bani cu nemiluita !
Cei care protestează azi cu papioane la gât ( deloc originali, dacă ne aducem aminte de protestul parlamentar al liberalilor când o caricatură umană complexată a adus în discuție papionul premierului Tăriceanu ) ar face mai bine să se echipeze cu mânecuțe negre, simbolul birocrației, ai căror inventatori și profitori sunt, lasând papioanele pe seama celor care știu cu ce se asortează !
Nici într-un caz cu ce reprezintă ei pentru țata asta 😉 !
@ Vasile Gogea :
La fiecare 15 iunie, Eminescu îmi revine în memorie însoţit de figura lui Petru Creţia. Nimeni, pînă azi cel puţin, nu a “citit” mai tulburător şi mai adînc, cu mai multă şi comprehensivă iubire “masca” sub care eternitatea l-a primit izbăvitoare pe Poet. Să ne reamintim şi de această dată…
”Orice pămînt întors în pămînt e un amestec de oase şi de vise, de biată carne abolită cu marile-i rîvne cu tot, de ceva care a fost cu ceva ce nu mai poate fi. Între ce a fost Eminescu şi veacul lui de glorie şi de ţărînă stă ultimul lui chip, masca lui funerară, chipul acela emaciat, coborît de pe o cruce nevăzută, flămînd şi însetat, maculat şi totodată izbăvit de suferinţa unei soarte. Semănînd sfîşietor cu Horea supliciat, cu Iancu rătăcit, cu mulţii mucenici anonimi ai unor cauze pe care le-au crezut pierdute: lungul şir de obidiţi cărora masca lui le da petru vecie un chip. De ce doar gînduri pentru slava lui şi nu puţină dragoste pentru rănile lui, pentru obida lui, pentru preţul pe care l-a avut de plătit, pentru ceasurile tîrzii cînd atît de greu suspina “o, Doamne” şi apoi cădea în tristeţe şi tăcere? Sau pentru serile cînd le cînta ardelenilor doine, prin grădinile de vară ale Bucureştilor, de se topeau aceia de plîns. Şi nu mai puţin pentru altă seară, tîrzie şi ea, cînd, însingurat între mai mulţi prieteni, îi spunea lui Panu: “Panule, ştii tu că în lumea asta nu e nimic mai interesant decît istoria poporului nostru, trecutul lui, tot, tot, este un şir neîntrerupt de martiri.” A fost un om care greu se dădea pe mîna cuiva şi care, pe de altă parte, din inaptitudine pentru orice compromis, şi-a făcut destul de mulţi duşmani. De ce nu l-am iubi pentru tot ce a fost în toată fiinţa lui din care o parte era pieritoare şi supusă pătimirii? Pentru lacrimile pe care le vărsa, într-un îndoit amurg, de nerăbdare că nu răsare odată luna de după munţii prea înalţi. Poate nici nu ne-ar accepta iubirea. Şi poate totuşi da, dacă ar şti că nu l-am trădat, că nu ne-am înfrăţit cu vrăjmaşii neamului său şi al nostru, că am păstrat ceva din neîndurarea lui inocentă, din care lui nădejdea a început să-i lipsească an după an, luptă după luptă.
Cine n-a ştiut, în acest ceas, să sărute în gînd, plîngînd, fruntea măştii lui funerare a lipsit de la sărbătoarea veacului său.” (Petru Creţia)
Iată decizia de expulzare de la Institutul Cultural Român a acestui culturnic patapevician și a adunăturii antiromânești de acolo !
Khazarii au avut si un imparat bizantin iconoclast. Leon al III Isauricul, provenit din Siria, intra in 705 in serviciul Imparatului bizantin Justinian al II-lea, si in 717 il detroneaza pe Imparatul Theodosiu al II-lea si se introneaza Imparat bizantin. Aceasta perioada este ulterioada Sinodului ecumenic al VI-lea 680-681, cel impotriva monotelismului – iar la 680 este si momentul convertirii khazarilor la religia mozaica, perioada survine instituirii religiei islamice 610-632 ( o religie care era in contra lui Gog si Magog, adica a comunistilor de astazi, apoi survine oranduirii califilor si a razboiului civil intre siiti si suniti ( suniti erau un rezultati din califi care nu descindeau din profetul Mohamed ca Ali din care au rezultat siitii ) si prinde chiar aceasta disputa intre cele doua factiuni islamice, intre suniti si siiti 632-750, si in acelasi timp prinde si inceputul expansiunii islamice in contra lui Gog si Magog. In aceasta perioada Leon al III-lea devine iconoclast ( 726-729), ca arabii si evreii din cultul mozaic dar si ca recent trecutii la religia mozaica khazarii, si printr-o adunare imperiala desfiinteaza cultul icoanelor si incepe persecutia impotriva celor care cinsteau icoanele. Mai inainte, in 722 Leon al III-lea i-a obligat pe toti evreii din cultul mozaic sa se boteze, adica sa treaca la omul nou, si iata acest lucru il astepta probabil si de la khazarii trecuti la religia mozaica. Tot mai inainte, in august 720, Imparatul Leon al III-lea il, asociaza la tron pe fiul sau Constantin Copronimul ( Copronimul inseamna nume murdarit ) si il casatoreste cu Tzitzak (rebotezată Irina), fiica hanului kazar Bihar. Constantin Copronimul domneste intre 741 si 775, desi in primii doi ani este inlaturat de un imparat numit Artabasdus. Acest imparat cu sotie khazara este iconoclast si reuseste sa adune un sinod de 338 de episcopi care anuleaza cultul icoanelor. Apoi naste un fiu care devine imparat sub numele Leon al IV-lea Khazarul care domneste numai cinci ani, din 775 pana in 780. In timpul lui Leon al IV-lea Khazarul a existat toleranta fata de iconoclasti, dar a fost pus un Patriarh care cinstea icoanele si in 780 acest imparat a ucis foarte multi crestini care cinsteau icoanele. Deci cam aceasta este miza khazara fata de Istambul, miza pe care au marjat si marjeaza sovieticii, pe care Imperiul Bizantin nu a putut sa o evite, si iata avem in fata o asociere intre fenomenul Gog si Magog in speta cel khazar si iconoclasm. Dar se pare ca aceasta miza khazara asupra Istambulului si Bucurestiului o sa reuseasca, pentru ca si la Constantinopol si la Bucuresti nu o sa mai fie picior de khazar peste cca 15 ani, exact cum nu a mai fost picior de evreu, nici macar evreu-crestin, in Israel dupa pustiirea Ierusalimului si a rezistentei evreiesti in anul 70., pentru ca Ierusalimul a fost dat atunci grecilor, iar acum Constantinopolul va fi dat grecilor si Bucurestiul va fi locuit de germani si cumani, caci ofensiva khazara catre Istambul de la Bucuresti va fi favorizata intai.
E greu sa-ti duci Povara cand deja te-ai nascut, cam atat am a spune despre caracterizarea acelui peste (prajit).
Sa ne bucuram ca nu ne-am nascut Asa, altfel deveneam cunoscuti />
Scrie, domnule Liviu Ioan Stoiciu, scrie, aşa… de-al dracului, dar, te rog mult, scrie, pentru că scrisul matale rămâne, e o cronică bună a acestor vremi, are valoare literară pentru că e o cronică scrisă de un om cu talent, reflectă şi ceea ce se întâmplă acum, va fi pentru istorici o sursă ce nu poate să fie neglijată. Ca să te conving să nu te laşi păgubaş, îţi dau un singur argument.
Ochii la mine şi atenţia la comentarii.
Ai nişte comentatori, nu sunt de acord cu ei în toate, dar, te rog să mă înţelegi, nu am cum să nu îi apreciez. Toate cele bune dumneavoastră şi tuturor celor ce scriu aici.
Domnule Ion Liviu Stoiciu, cultul fara pretiozitati desuete a valorilor nationale, precum este cazul lui Eminescu, in modul cel mai simplu si concret ar trebui sa angajeze actorii : acestia, prin prestanta, expresivitate si voce, au capacitatea de a repune in mentalul colectiv textele de referinta, intr-un maraton sustinut al poeziei marelui liric, spre a actualiza latura abisala. Daca ne pasa cu adevarat.Critica literara sau eseistica rafinata pot lipsi. Eminescu este un poet abisal. Maratonul poeziei trebuie sa dureze cateva zile, peste tot unde se face cultura, tipul de actor/ gen Adrian Pintea / de anvergura intelectuala, mobil in gestica, expresiv… lipsit de pedanterie profesorala, de conventionalism. Ar fi o solutie
Da !, asta era indemnul lui Paunescu la cenaclul Flacara, ce zici tu terasin ca zici ce ai invatat acolo, dar vezi, Paunescu era ca sa zic asa un semi-aerian ca Constantiu – fiul lui Constantin cel Mare, care a si dat numele orasului Constanta – pentru ca Paunescu era un fel de pasare din asta care nu zboara, el nu era aerian ca soimul de exemplu, ci era o pasare care merge pe pamant, tot din apa fiind facut, si vezi ?, el era pasare si nu leu, si nici bou. Asa ca nu avea aprecieri de astea din tagma leului, ei, isi depasea competentele, si vezi ?, ce spunea el despre pasarile astea din aer ?, numai vorbe urate, de invidie si mai ales din pizma zicea ca ar fi din tagma leului. Nu-i asa ?
Ei, Paunescu asta nu prea era om, era un preot al Luceafarului fara mama fara tata, poate un om rau care semana neghina presandu-l in public ca pe o sardina pe Ioan Alexandru, care era Omul, dar il plagia, ai citit Imnele Domnului Ioan Alexandru ca sa stii ce plagia Paunescu si reproducea pe la Cenaclul Flacara ?, sub forma de niste samanta semanata noaptea de omul Luceafarului, adica omul rau, om care semana neghina ca sa sufoce cu balariile altceva.
Păunescu a făcut deja crustă. E bine să nu băgăm pixul în rahat. Atenţie la ICR, la bulangii de acolo. Păunescu a fost un neisprăvit notoriu, ăştia de la ICR sunt acoperiţi de un fel de glorie secretă. Ca şi cum Patapievici ar avea o faţă de cur bine glazurată.
Nici un exces/(dis)torsiune, care urmeaza altora, oricare ar fi motivul, nu poate sucomba decat intr-o degenerescenta maladiva.
Mi se pare mie sau discuţia a degenerat în războaie personale?
Ce treabă are… una cu Prefectura?
Fiecare e liber să scrie ce vrea, fraţilor! Că doar d-aia suntem democraţi. A naibii democraţie prost asimilată şi şi mai prost aplicată…