Duminică, 8 iulie 2012. Nu vom avea parte de liniște în această vară, îi invidiez pe cei ce pot ignora evenimentele politice și-și văd de viața lor personală, acasă sau în vacanță. Începe campania electorală pentru referendumul demiterii lui Traian Băsescu? Începe, dacă mâine îl instalează Curtea Constituțională pe Crin Antonescu la Palatul Cotroceni: „Curtea Constituţională a României va discuta luni, de la ora 14,00, împrejurările care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de preşedinte al României ca urmare a suspendării lui Traian Băsescu…
Cererea pentru constatarea existenţei împrejurărilor care justifică interimatul funcţiei de preşedinte al României va fi însoţită de dovezile necesare, iar constatarea acestor împrejurări se face de Curtea Constituţională, cu votul majorităţii judecătorilor”. Numai că, după cum bine știți, „președintele Traian Băsescu, suspendat de Parlament, a sesizat Curtea Constituțională (CCR) în legătură cu existența unui conflict de natură constituțională între șeful statului și forul legislativ. Cel mai probabil CCR va da o soluție în cursul zilei de luni. Curtea Constituţională discută luni sesizările PDL privind neconstituţionalitatea modificărilor Legii de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, dar şi a Legii referendumului, astfel încât preşedintele să fie demis cu votul majorităţii celor care se prezintă la urne. Marți, Curtea este chemată să stabilească dacă schimbarea președintelui Senatului și al Camerei Deputaților a respectat sau nu legea fundamentală”. Curtea Constituțională, cu cei nouă judecători ai ei, rămâne imprevizibilă (deși ar trebui să aibă acum 5-4 la voturi în favoarea USL, reprezentantul UDMR fiind arbitru; iar UDMR a votat pentru suspendarea lui Băsescu), ne putem trezi cu decizii de neconstituționalitate care să dea peste cap tot ce a construit USL în ultimele zile și să bulverseze total viața politică 
de la noi. Nici nu vreau să mă gândesc. Altfel, președintele interimar al țării, Crin Antonescu, declara în această seară că după demiterea lui Băsescu (știți, într-un sondaj IMAS, 64,3 la sută dintre participanții la referendum vor vota pentru demiterea lui Băsescu) se vor găsi resurse să se organizeze alegerile prezidențiale în luna septembrie, iar cele parlamentare în noiembrie – fiindcă așa e constituțional, deci nu pot fi comasate alegerile prezidențiale cu cele parlamentare: In ipoteza demiterii lui Traian Basescu, ar trebui ca in maximum 90 de zile sa organizam alegeri prezidentiale, ceea ce ar inseamna cel tarziu 30 octombrie, a explicat Crin Antonescu, sustinand ca va fi greu sa fie comasate alegerile prezidentiale cu cele parlamentare. Alegeri parlamentare nu putem mai devreme de 29 noiembrie, iar presedintele interimar nu poate sa dizolve parlamentul, deci 
nu cred ca putem sa le facem impreuna, a explicat liderul PNL: „O sa incercam sa convocam cat mai repede prezidentialele, cat mai repede inseamna probabil undeva in septembrie, pentru a da timp candidatilor sa-si prezinte temele de campanie”. Nu e greu de înțeles că s-a ales praful de vacanța parlamentarilor, vor intra dintr-o campanie electorală în alta, după cea a alegerilor locale – va fi o campanie pentru referendumul din 29 iulie, apoi alta pentru alegerile prezidențiale anticipate (dacă e destituit Băsescu la referendum), din septembrie, și apoi o campanie pentru alegerile parlamentare „la timp”, din noiembrie. Să tot trăiești în România. Vă dați seama, nu mai punem la socoteală cheltuielile neprevăzute la bugetul statului cu organizarea referendumului și eventual cu organizarea alegerilor prezidențiale anticipate (dă, Doamne! Fără Băsescu, așa a promis)!
*
Îmi place angajamentul public al scriitorilor, care au opțiuni politice clare (în marea lor majoritate scriitorii se ascund, n-au opinii, nu recunosc faptul că fac politică, adică sunt membri de partid și ocupă funcții-cheie în teritoriu sau la centru propuși de partide; lasă că prea mulți dintre ei sunt mercenarii unui partid, agenți acoperiți). Nu pot decât să laud intervenția poetului bistrițean Gelu Vlașin, bine cunoscut (familist în Spania, fondatorul comunității Rețeaua literară online, de succes):
O să votez DA pentru demiterea lui Băsescu!
Nu-mi vine să cred că mai există oameni care-l văd pe Traian Băsescu într-o lumină favorabilă ! Și nu-mi vine să cred că anumiți intelectuali tineri sau mai puțin tineri pot avea o viziune atât de distorsionată asupra realității. Dacă Traian Băsescu era suspendat prin referendum încă din 2007 vă asigur că ne-am fi aflat acum într-o ipostază mult mai bună din toate punctele de vedere (economic, politic, social). Păcălind în acel moment o 
majoritate electorală care îndură și acum efectele acelui vot, Băsescu n-a făcut altceva decât să-și instaleze oamenii în toate instituțiile statului, să acapareze serviciile de informații, să manipuleze un guvern de marionete și mai ales să transforme țara într-un poligon al conflictelor, al nesimțirii si al urii, al corupției generalizate și al promovării nonvalorilor și a incompetenței. În orice stat civilizat președintele are un rol esențial de moderator. În România Băsescu a fost principalul motor al tuturor conflictelor instituționale din ultimii 8 ani. Ca să nu mai vorbesc de faptul că Băsescu este cel care a tăiat 25% din salariile bugetarilor și 15 procente din pensie! Traian Băsescu este cel care a încercat sa controleze totul în România. Unii sunt „uimiți” de rapiditatea schimbărilor și acuză majoritatea parlamentară de neconstituționalitate dar uită că de fapt aceasta era singura soluție viabilă și legală (conform procedurii parlamentare constituționale) pentru a rezolva acest blocaj – o 
acțiune parlamentară legală și concertată care să repună în funcțiune instituțiile statului care timp de ani și ani de zile au fost unelte de manipulare pentru așa numitul „președinte – jucător”. În plus, întreg mecanismul propagandistic pus în funcțiune la nivel internațional pentru discreditarea acțiunilor majorității parlamentare a atins apogeul prin virulența mesajului transmis, mesaj care insinua că în România a avut loc o „lovitură de stat” și că „statul de drept este în pericol” sau că „justiția este anihilată”. Cum e posibil ca anumiți europarlamentari români și responsabili ai filialelor ICR plătiți cu mii de euro de către statul român să facă declarații publice atât de alarmiste și de-a dreptul isterice care au fost pe punctul de-a destabiliza economia României? Cu astfel de mesaje și declarații nu s-a făcut altceva decât să se aducă imense prejudicii atât imaginii României cât și 
credibilității acesteia la nivel internațional. Asemenea iresponsabilități ar trebui sistate și penalizate imediat pentru că aici este pus în discuție viitorul unei națiuni și al țării, al României, nu interesele unei persoane sau grup de persoane sau ale unui partid politic. Doar din aceste motive și cred că e suficient să spun că voi vota DA pentru demiterea lui Băsescu din convingere și fără niciun fel de regrete!
Gelu Vlașin
*
Vă invit să citiți și atitudinea excepțională a unui critic de artă și jurnalist – Luiza Barcan:
SODOMA CĂMĂŞILOR ALBE
Scriu acest articol în aşteptarea tensionată a suspendării lui Băsescu din funcţia de preşedinte al României. Preşedinte a ceea ce ne-a mai lăsat el din România, de fapt. Nu ştiu dacă vom scăpa sau nu de acest demon politic cu mii de capete, capabile să se regenereze şi să se multiplice la orice încercare 
de anihilare. Nu ştiu. E nevoie de un Sfânt Gheorghe care să stârpească definitiv balaurul. Va apărea un Purtător de biruinţă, oare?
Dar pentru că ieri s-au întâmplat multe pe scena politică şi pentru că m-am lăsat antrenată în cursul evenimentelor din pieţele bucureştene, constituite într-un fel de barometru al stării de spirit, m-am hotărât să aştern pe hârtie ceva ce demult aşteaptă să fie articulat.
Dacă vom mai scăpa vreodată de acest preşedinte cu nume flatulent, emblemă a decăderii morale absolute şi al abjecţiei generalizate, va trebui, este, zic, imperios necesar să aibă loc un proces nu serios, ci grav, de reconsiderare a ceea ce numim „intelighenţia românească”. E foarte posibil să fie nevoie de o refacere de la zero a păturii cu adevărat instruite şi responsabile din România.
Cămăşile albe, şi nu mă refer numai la activiştii pdl-işti aduşi cu autocare 
ultraluxoase din diverse localităţi ale ţării, care au scandat ca la mitingurile organizate de dinainte de 1989 numele conducătorului iubit, au fost puse peste nişte oameni a căror mizerie morală nu poate fi nici măsurată nici cântărită. Inacceptabil de mulţi dintre inventatorii noului „concept”, de BĂSISM, se revendică din „intelighenţia românească” pre şi postdecembristă. Şi nu doar că se revendică. Aceştia au reuşit ca în cei 22 de ani trecuţi de la sângeroasa răsturnare de regim politic din România să se impună astfel, să genereze „modele” şi să producă numeroase clone.
Pentru că, în ce mă priveşte, moda ipocriziilor de tipul „nu dăm nume” a trecut, nu voi ezita să-i numesc pe liderii băsişti „intelighenţi” ai românilor: Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapievici, Mircea Cărtărescu (scriitorul preferat al preşedintelui, autorul celor mai scârboase panegirice ale secolului XXI), Toader (devenit Theodor) Paleologu 
(Doamne!, să porţi nume de dinastie bizantină şi să fii susţinătorul unui derbedeu analfabet, e peste putinţa mea de a pricepe), Vladimir Tismăneanu (uzurpatorul fără scrupule al institutului clădit de Marius Oprea, un dizident anticomunist autentic), Teodor Baconschi (cel ce cu greu se abţinea să nu cadă sub farmecele „blondei” cu frunza), Mihai Răzvan Ungureanu (tânăra speranţă a partidului portocaliu pentru prezidenţiale), Mihail Neamţu (teologul cu usturoi la brâu). Acesta ar fi „rangul I”. Din”rangul II” fac parte, spre ruşinea mea, şi mulţi dintre oamenii pe care i-am preţuit cândva, pe care i-am avut invitaţi în emisiuni, a căror opinie conta pentru mine în chip major, în anii formării mele intelectuale. În ordinea inversă rangurilor intelectuale din România se aşează, din nefericire, rangurile morale ale aceloraşi persoane. Căci cele mai întinate conştiinţe sunt cele ale ştiutorilor de carte (nu-i pot numi cărturari, ca să 
nu-i necinstesc pe adevăraţii cărturari) care l-au promovat, l-au susţinut, l-au perpetuat şi l-au clonat pe monstrul politic cu nume flatulent.
La mitingul pro Băsescu de joi, 5 iulie 2012, s-a văzut prea bine peste ce au fost puse cămăşile albe. Erau prin piaţa aceea a Constituţiei mulţi dintre cei pe care cândva, înaintea erei flatulente, societatea românească îi numea „lumea bună”. Băieţi şi fete finuţe, „cu dichis”, scriitori şi cititori de dileme, caţavenci şi douăjdoi, membri ai „societăţii civile”. Erau ei sau clonele lor mai tinere, fie pe scena special amenajată în serviciul exprimării unei indignări spontane, fie jos, în piaţă, scandând împotriva „dictaturii”.
N-am pierdut vremea în aceste peste două decenii scurse de la Revoluţie. Am trecut de la vârsta neliniştilor şi a incertitudinilor la anii convingerilor şi principiilor bune pentru păstrarea unei coloane vertebrale necocârjate. 
I-am citit şi i-am răscitit pe aceşti finuţi „dilematici”. Cu toţii au deprins de la părintele lor, Andrei Pleşu, arta înveşmântării nimicului în haina cuvintelor frumos răsucite în frază. Cultura românească contemporană, la ora când scriu aceste disperate rânduri, cu prea puţine excepţii, e alcătuită din flatulenţe zgomotoase a căror „mireasmă” e voluptuos inhalată apoi de chiar autorii acestor flatulenţe. Personajele culturale care s-au impus prea uşor ca unice formatoare de opinie, ca instanţe supreme, s-au susţinut reciproc şi au proliferat, ajungând astăzi să fie ideologii unui sinistru dictator de tipul celor din ţările bananiere. La atât să se rezume exotismul „dilematicilor”?
Luiza BARCAN
critic de artă, jurnalist
(Vă invit să citiți întregul text – fiindcă urmarea, lungă, e și mai semnificativă, dând click pe http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blog/show?id=1971741%3ABlogPost%3A1583659&xgs=1&xg_source=msg_share_post).
PS. A apărut numărul pe luna iunie al revistei dragi de cultură Familia (director Ioan Moldovan, redactor-șef Traian Ștef), în format PDF, dați click pe Familia iunie 2012 (și iar click pe dreptunghiul apărut).
Asta e o fatarnicie fara margini: nu poti sa fi intr-un partid politic si sa pretinzi ca nu slujesti Satanei, se darama biserica pe tine.
Mai erau cativa diavoli mici pe aici, i-am atins cu bagheta si i-am transformat in soareci; fiindca nu poti sluji la doi stapani – si lui Dumnezeu si Dracului.
Pai, parca Vlasin asta a fost decorat de Basescu acum pozeaza si el in uslist, tradare, tradare dar s-o stim si noi. Ca un ciine turbat am muscat mina stapinului care m-a hranit…
Domnule LIS
Într-un proces civil cu „onorabila” Casă de Pensii Galaţi, în legătură cu returnarea celor 5,5% pe o perioadă de 16 luni, am solicitat ca sumă să-mi fie achitată integral, ori, de nu, pârâta să-mi garanteze că mai trăiesc un an şi patru luni.
Ştiţi ce-mi scriu printre altele în sentinţă: „…Casa Naţională de Pensii Bucureşti nu vă poate oferi această garanţie.” Corect şi cinstit din partea lor. Hai Basescu şi Mircea Toader!
Iar ai aparut, Satana-terasina? Piei…
nefericitule terasin, încă nu ai înţeles că şoriceii ţi-au ras mustaţa. E greu să fii prost fără să te crezi pe cuvântul propriu. Ai trăit degeaba, n-o săştii niciodată ce înseamnă să fii intelectual get-beget de la nebuget. Sictir!
E din ce în ce mai clar, PDL e un partid fascist. Îşi schimbă uniforma din Speer în Albert Sperr. Merkel nu zice nimic acum, va face ce ştie pe dedesubt. Germania are din nou potfă de cozonac. Că’măşile albe au culoare neagră pe dedesubt. Puteeee….
http://www.mediafax.ro/politic/angela-merkel-considera-inacceptabila-incalcarea-statului-de-drept-in-romania-9835221
mă, dănuţ, fii mai amplu, mai onctuos, dă din lăbuţă mai cu sârg – CHIŢ CHIŢ CHIŢ – avem nevoie şi mâine de elite căcăcioase! văd că pe amvon te-ai cocoţat şi deja ai început să rozi din lumânări.
…ăştia sunt organizaţi pe colonii, şoareci rupţi **, travestiţi, analişti dihai şi alte asemenea hahalere-sardea.
pinocchio, nu e mai bine să ne povesteşti din fanteziile tale (literare)? Să ne spui şi nouă cum ai de gând să (re)inventezi roata (de caşcaval)? – că tot te văd cu coada-n sus şi ai vise de şobolan.
…măi ce semeni cu unul florinel…baru…cam asa ceva, pe asta l-am vazut un minut si am râs un ceas.
Dacă eşti ăla, prieteni suntem! Te iau de codiţă şi ne mai jucăm puţin, apoi mă gândesc – te coc sau te dau la pisică?
Terasel, ştii vreo boabă ţigăneşte? Harasel-harasel, da, eu sunt Florinel, ăl ce lasă pisicile grele. Ai rămas râzând, blegule. Dar nu ştii de ce şi nici nu-ţi spun pentru că ţi-aş face un rău ce te-ar aduce cu picioarele pe pământ. Ai grijă, fii cu ochii pe pirandă. Ştiu eu de ce. Mă iei de codiţă prea târziu. Întreab-o pe ea şi pisicuţa ei bărbierită recent. De ce nu stai în banca ta, nu înţeleg. Eşti singurul diliu rătăcit pe acest blog. Până să-mi dai vreo replică, bagă capul sun fusta pirandei şi caută-l pe şoricelul „dănuţ”.
Deoarece, de abia acum am avut timp să citesc tot articolul vreu să-mi exprim respectul și recunoștinta pentru cei doi, cu adevărat intelectuali, Gelu Vlașin și mai ales Luiza Barcan care se dovedește un critic nu doar de artă, dar care pune la rându-i splendidă artă în critica pe care o aduce unui rebut național și a celor care i-au făcut posibilă ascensiunea și realegerea acestui rebut cameleonic ( de la portocaliu, apoi verde, au ajuns la alb, parcă-n încercarea lor disperată de a avea măcar o culoare care să contrasteze cu murdăria și mizeria, morală și politică ce-i caracterizează ) deși de la ei se așteptau cele mai pertinente susțineri și luări de poziții pe piața politică românească !
Deziluzie generală !
Asemănătoare cu cea trăită la aflarea tristului adevăr cu Bacalaureatul !
Iată că nu numai tineri liceeni bine pregătiți nu avem, dar nu avem nici intelectuali !
Care să-și asume în societate rolul pe care l-au avut înaintașii lor ( și nici nu-i de mirare atâta timp cât un minoritar obraznic și impertinent îndrăznește să-l desființeze pe Eminescu, înainte de a o face cu poporul român din a cărui bani se înfruptă cu nerușinare, împreună cu o șleahtă de insultători și trădători ai neamului românesc !) intelectuali, care fără să pretindă cum fac pigmeii ăștia, au dobândit respectul și recunoștința unor generații și înalta apreciere de Intelectuali !
Un intelectual adevărat n-are nevoie de proptele politice sau de altă natură spre a se realiza ! Iar Paul Goma o demonstrează stoic și exemplar într-o tăcere asurzitoare din partea unor yesmani vremelnici ajunși la putere, fără a avea niciodată alături de ei puterea talentului și a verticalității propriilor convingeri !
Respectul nostru !
Reiau, din blogul meu (http://valentinvidrian.blogspot.ro) postarea din seara aceasta, pentru a deveni accesibilă utilizatorilor blogului lui Liviu Ioan Stoiciu.
Lectură plăcută!
Sesiunile parlamentare din săptamâna trecută, care au „legitimat” modificări importante în structura puterii politice româneşti, ce au culminat cu hotărârea forului legislativ de a-l suspenda pe Traian Băsescu din funcţia de preşedinte al României, au surprins nu numai mediile intelectuale din România, dar şi presa şi liderii de opinie din Europa Occidentală, culminând cu declaraţia cancelarului german Angela Merkel, conform căreia principiile statului de drept au fost încălcate în cursul luptelor pentru putere din România. Fără îndoială, tonul a fost dat de ai noştri, cu Monica Macovei în frunte, cu mazilitul Vasile Blaga, cel care, printre primii, a vorbit de o „lovitură de stat” în Parlamentul de la Bucureşti, cu Băsescu însuşi care în dimineaţa zilei de luni, 9 iulie, a sunat-o pe D-na cancelar pentru a-i raporta situaţia din România. Mentalitate românească străveche, de pe vremea când potrivnicii domniei se duceau să pârască la Înalta Poartă.
Fără îndoială, viteza cu care s-au derulat evenimentele au creat impresia de lovitură „în forţă” care, iată, a fost asimilată cu o lovitură de stat. Şefii de orhestră ai acestei lovituri nu puteau să nu anticipeze un astfel de risc, dar şi l-au asumat. Probabil, în calculele lor, această acţiune în viteză era singura soluţie de deşurubare a unui mecanism care transformase România într-o pseudo-democraţie. Ghinionul de a nu câştiga alegerile prezidenţiale din 2009 a dus la agravarea mediului politic românesc în care o singură vioară se mai putea auzi. Un Parlament organizat matematic, astfel încât orice lege emanată de la Cotroceni să treacă prin „asumări de răspunderi” a făcut, până în primăvara anului 2012, jocurile păpuşarului cu veleităţi dictatoriale. Din păcate, Parlamentul, care acum acţionează împotriva clicii de la Cotroceni, este acelaşi Parlament care i-au ascultat, disciplinat, comenzile. Nu s-au schimbat decât alianţele: nu şi metehnele. Fără îndoială, un parlament unicameral, cu 300 de membri, obsesia de câţiva ani a lui Băsescu, ar fi servit şi mai bine scopului de a fi utilizat ca obiect de călăreală prezidenţială. Bine că nu s-a reuşit!
Acest parlament, construcţie inginerească a lui Traian Băsescu, e o ruşine pentru ceea ce înseamnă instituţia legislativă. Va trebui reformat din temelii. Legiuitori pricepuţi şi cinstiţi ar trebui să formuleze reguli de funcţionare a celor două camere astfel încât niciodată să nu mai poată fi utilizat doar ca o maşină de vot subordonată Guvernului sau Preşedinţiei.
Graba cu care liderii alianţei U.S.L. au tricotat scenarii de schimbare, la „războiul” Parlamentului, şi care a generat replici din partea liderilor occidentali, culminând cu dezaprobarea venită de la cancelarul german, trădează faptul că, în concepţia liderilor U.S.L., mecanismul de control şi decizie inventat şi rafinat de Băsescu – P.D.L. n-ar fi putut fi dezansamblat decât în maniera aceasta, a strategiei bazate pe surprize. Opţiunea, riscantă, fără doar şi poate, fiindcă era previzibilă reacţia de dezaprobare din partea statelor cu tradiţii democratice, a avut o justificare: eliminarea, chiar dacă într-o singură zi, a abuzurilor de reglementare introduse treptat de vechea guvernare, astfel încât ţelul principal, înlăturarea lui Băsescu, să poată fi atins.
Mulțumesc mult pentru susținere prietene Liviu ! Numai gânduri bune îți transmit de pe meleagurile iberice.
Te îmbrățișez, poete Gelu Vlașin – cu aceleași gânduri de simpatie, cu cele mai bune urări familiei tale.