Miercuri, 5 ianuarie 2010. Nu-mi iese din minte o ştire, în care celebrul Gigi Becali-PNG-CD, plecat de la stână, via afaceri imobiliare-Steaua, în Parlamentul European (ce nu face destinul din om!), anunţa că deţine jumătate din Casa Vernescu (clădire dată în folosinţă Uniunii Scriitorilor din România-USR de către Guvernul României şi în care e găzduit un Cazinou, cel ce ajută USR să-şi acopere din cheltuieli). Stau crucit: cum adică deţine Gigi (sau Jiji) Becali jumătate din Casa Vernescu? Care jumătate, aia de la etaj sau de la parter? Sau partea numită anexele Casei Vernescu? Consternarea mea creşte cu cât Consiliul USR a decis să se mute în această parte, în anexele Casei Vernescu, începând din acest an, după ce vor veni judecătorii cei incoruptibili (dar care au numai de câştigat cotă-parte din evacuare, alături de avocaţi) şi vor evacua sediul USR din Casa Monteoru (câştigată de moştenitori; însă procesul de retrocedare a Casei Monteoru nu s-a terminat, e în recurs; dar… după ce am văzut ieri circul europarlamentarului Vadim Tudor cu sediul partidului lui, PRM, evacuat cu forţa, deşi procesul de retrocedare nu s-a încheiat, am luat seama că şi USR i se poate întâmpla la fel; şi nu la începutul primăverii, ci în orice zi e plătit un executor cu imunitate, cu avocaţi şi poliţie după el, să facă evacuarea; continuarea recursului necontând, merge în paralel cu evacuarea; nu e curios că mafia imobiliară n-are probleme cu legea?). Îmi stă mintea: dacă e adevărat că antiintelectualul Gigi Becali e proprietar pe jumătate din Casa Vernescu? Ce face USR, se închină acum acestui amărât de îmbogăţit postcomunist, Gigi Becali? Ştirea în sine te face şi să râzi: cică Gigi Becali deschide proces Cazinoului din Casa Vernescu să-şi… recupereze sumele jucate de el aici şi pierdute – atenţie, a jucat şi a pierdut 5 milioane de euro! Cine a mai pomenit să dea în judecată cazinourile la care a jucat şi a pierdut? Auziţi: „Gigi Becali va cere in justitie despagubiri de cinci milioane de euro, de la Cazinoul Palace din Casa Vernescu, pentru a-si recupera pierderile suferite la mesele de joc. In plus, latifundiarul din Pipera detine jumatate din drepturile asupra cladirii cazinoului, pe care intentioneaza sa le vanda unor afaceristi evrei”. Mai în amănunt: «La doar o zi dupa ce CANCAN a anuntat ca Gigi Becali ar urma sa castige 1,75 milioane de euro din vanzarea drepturilor sale asupra cladirii in care functioneaza Casa Vernescu si Cazinoul Palace, finantatorul Stelei se pregateste de o noua lovitura. Potrivit avocatei sale, Simona Dumitrescu, Gigi Becali va deschide, la inceputul anului 2011, un proces cazinoului, de la care vrea sa obtina daune in valoare de cinci milioane de euro. „Domnul Becali solicita despagubiri atat pentru faptul ca, de cand a cumparat jumatate din drepturile asupra cladirii de la mostenitoarea boierilor Vernescu, Aspazia Dumitrescu, nu a putut sa dispuna de imobil, dar si pentru sumele pierdute la masa de joc. Licenta cazinoului a fost suspendata, intrucat din momentul infiintarii a functionat ilegal, pe baza unui contract nul juridic”, ne-a declarat Simona Dumitrescu. Lui Becali i se vor alatura si alti jucatorii care au „patimit” la Cazinoul Palace. Ei se vor constitui intr-o asociatie, pentru a-si cere in instanta banii pierduti la jocurile de noroc, in perioada in care cazinoul a functionat ilegal». Acum am înţeles, Becali va cere despăgubiri Cazinoului pentru cele 5 milioane de euro pierdute la mesele de joc deoarece licenţa cazinoului ar fi fost suspendată, funcţionând ilegal! E de domeniul fantasticului ce se întâmplă. Cazinoul e suspendat de Ministerul Finanţelor? Nici vorbă, are licenţă şi a funcţionat legal… Ce joc public e ăsta? E monstruos, Uniunea Scriitorilor e băgată pe nedrept la mijloc. Lui Gigi Becali „i se rupe de scriitori” (să vorbesc în jargonul lui). Cum e posibil? Becali a recunoscut în faţa camerelor de luat vederi (l-am auzit şi văzut eu) că a luat ţeapă de la „moştenitorii” Casei Vernescu – de ce? Fiindcă pur şi simplu Casa Vernescu (aici, în două fotografii) a fost vândută statului cu acte în regulă, n-a fost naţionalizată sau confiscată! Iată şi o ştire pe scurt din mai, anul trecut: „Cum a luat Becali ţeapă cu Casa Vernescu. Patronul Stelei ar fi plătit 100.000 de euro unei bătrâne de 70 de ani pentru a prelua drepturile litigioase pentru retrocedarea Casei Vernescu din Capitală. Numai că Ministerul Culturii respinge retrocedarea pe motiv că imobilul ar fi cumpărat legal de stat. Gigi Becali ar fi cumpărat drepturile litigioase asupra retrocedării Casei Vernescu din centrul Bucureştiului de la o bătrănă de 73 de ani, Aspasia Dumitrescu, în decembrie 2006. Femeia ceruse încă din 2001 imobilul înapoi, scrie Adevărul, pe lista revendicatorilor mai apărând alte cinci persoane. În martie 2010, ministrul Culturii, Kelemen Hunor, a respins toate notificările, susţinând că imobilul a fost cumpărat de stat legal. Mai multe despre întreaga epopee imobiliară ce-l leagă pe Becali de Casa Vernescu, click pe http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Gigi_Becali-tepuit_de_o_batranica_0_244176097.html (din aprilie 2010) şi pe http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Gigi_a_ajutat_o_babuta_sa_traverseze_criza_0_259174575.html (se deschide mai greu, dar se deschide)”, veţi afla pe larg despre această afacere murdară. Între timp a intrat mafia imobiliară pe rol (în care Gigi Becali are un rol, banii lui deschizând toate uşile şi punând toate ştampilele şi falsurile necesare la punct; fiindcă în România se fură cu acte în regulă) şi ce aflăm? Că Gigi Becali are de câştigat 1,75 de milioane de euro numai din vânzarea drepturilor sale asupra Clădirii Vernescu unor afacerişti evrei (probabil proprietarii cazinoului)! Iar drepturile lui din această Casă Vernescu (cumpărate de la moştenitoare), sunt numai pe jumătate… Uniunea Scriitorilor se trezeşte acum în faţa unui alt proces (după ce a pierdut Casa Monteoru pe mâna juriştilor Primăriei Capitalei, în custodia căreia se afla clădirea), la care de asemenea nu poate decât să asiste de departe, fiindcă tot „statul” (Guvernul, prin Ministerul Culturii) va fi parte în proces. Urâtă poveste, coşmarul rămânerii USR fără sediu, alungată din Casa Monteoru şi din Casa Vernescu (bat în lemn!) şi fără susţinere financiară (pe care o asigura cazinoul din Casa Vernescu), e tot ce le mai lipsea scriitorilor români. Cu cine să te lupţi? Vremurile s-au stricat atât, încât s-a ajuns la paroxism.
***
Fără griji continuă să fie poetul şi publicistul Marin Ifrim, dus din 27 decembrie în Anglia şi nemaiîntors până azi în ţară. După mărturisirea de azi, are de gând să-l asculte pe Băsescu şi să plece la muncă în Marea Britanie, sclav:
SCRISOAREA a VI-a CATRE LIS
Ieri am fost invitat al unei familii de fermieri din satul Ilsington, in
vecinatatea Parcului National Dartmoor (Dartmoor National Park). Casa
acestora este situata in mijlocul unui teren deluros, vast, cat
cuprinde privirea, parcelat pedant cu gard viu, totul fiind
proprietatea familiei. Fermierul respectiv ingrijeste de unul singur
50 de vaci de rasa si 250 de oi. Vacile sunt crescute numai pentru
carne. Nu sunt mulse deloc, familia acestuia cumparand necesarul de
lapte din magazinele alimentare. In vecinatate se afla si casa
parintilor sai, acestia avand autorizatie pentru a fiinta si ca
pensiune, cladirea lor fiind inclusa in circuitul turistic, datorita
unor elemente traditionale: acoperis de stuf, fundatie de granit
datand de prin anii 15oo etc. In jurul casei fermierului am zarit
multe utilaje agricole, dar si doua autoturisme, unul de teren (4×4)
si unul de uz zilnic. Ferma respectiva se numeste „Honeywell Farm”
(Fantana de miere). Am servit o masa specific englezeasca („rost
dinner”) : friptura de miel cu garnituri de legume si sos („gravy”),
nu inainte de a participa la ruga colectiva de binecuvantare a
acesteia, familia fiind, ca majoritatea englezilor, de o religiozitate
impresionanta. Cu ani in urma, acest fermier a venit cu ajutoare in
Romania, facand multe acte de caritate in zona Fagarasului,
intentionand chiar sa deschida un orfelinat, proiect abandonat din
cauza legislatiei romanesti stufoase. Inainte de a ajunge la Ilsington
am strabatut o parte din Dartmoor National Park si am vazut faimoasele
stanci de granit Haytor („Babele” lor…), considerate cel mai renumit
punct turistic din zona. Prima mentiune despre acestea dateaza din
1566. Am poposit putin si in satul Widecombe in the Moor, unde am
vizitat biserica („St. Pancras Church”), un punct de atractie
deosebit, datand din secolul al XIV-lea. In incinta acesteia am vazut
lespezile a patru morminte, pe una din pietrele funerare abia
deslusind… anul 1637. Apoi am poposit foarte putin intr-un han din
apropiere, „The Old Inn”, vechi de peste 700 de ani. Am omis faptul ca
in drum spre Ilsington am intrat intr-un muzeu de ceramica apartinand
unei fabrici de marmura, in Bovey Tracy.
Draga Liviu, iti spun cu franchete ca aceasta calatorie in Anglia
are un pronuntat scop pragmatic. Am venit sa vad cu ochii mei cum e
aici, cum se munceste si cum se traieste, hotarat ca, in viitorul
apropiat, sa revin si sa ma angajez undeva. De munca ar fi destul,
altele sunt problemele. Urmez sfatul presedintelui Romaniei, care
presedinte, categoric, de aici nu prea se vede. Il las pe el cu criza
fierbinte in brate. Culmea, in aceasta dimineata am primit o invitatie
in Olanda, la Amsterdam, la familia unei scriitoare de origine romana.
Din pacate nu o pot onora. Acasa ma asteapta multe probleme curente
care trebuie neaparat rezolvate. Cu bine,
Marin Ifrim
PS. Public şi cinci fotografii primite din Anglia, de la Marin Ifrim (titlurile lor originale le descoperiţi dând click pe fotografii; se vede că Marin Ifrim a fost impresionat de fermă)
Dragul meu LIS…, deşi mai că-mi vine a-ţi pronunţia…
IOANEE, Nicăăă-i, duglişuleee, da’deşteaptă-te-odată, Breee!…
Căăă, iar ti-o pupa Cucu-arminesc (etc.) pre botic, di n-ai să ti speli cu tătă apa Ozanii ceie’dulce curgând şi limpede ca cristalul de’anţărţ… Chiar preste mâzga de’amuuu…
Mi-e Animii cu durere să ocservez cum (Tu) te şu(n)tezi de pe la judeţu’lu’Hanna (fără de h, că-i prea feminino-americesc!) spre-acela (la fel de nenorocit!) al Caiafelor literare…
Că, în afara Nebunilor de Ultimă Oară…, ca jE…, precum şarmant de imprevizibilul OM…, ca Tudor din patria Voiculescului, ori Virgilii und Ruxandrele amirosind a coapsa dintre sirepu’Siret şi languroasa Danubă …
Cam, pi UNDI ŢI SUNT CĂUZAŞII ?!?…
Pi pidosnucu’Mail?
Deie, Domnu’ca – macari pi’ntr’acolo! – să ţi să manifeste!…
PS: Io nu-s decât’un prastoi fost bibliotecari’di provinţie… Unii inşi ce s-au făcutără a fi prezenţi p’ist LIS jurnal, primit-au replică ot jE… I-o durut în ce, ca sî-mi replice…, întru binele comun al iubirii nespurcăcite de vari pidosnice manipulaţiuni, conform prinţipului caragelesc: pup pi tini, spurc pi tini …, treaba-i, să ni meargă bini!
Cramponat, cum mă aflu-n nişte genealogii de periodice fără de genealogie, s-ar putea să cam absentez de pe-al tău sit.
Cei care mă doresc, vor afla calea nespinoasă a corespondării.
Fi-voi plicticos, de-ţi voi (iarăşi!) ura: Crescat, Floreat, Vivat Ioan şi Familia sa !!!
VIVAT IOANII & IOANELE DE TREABĂ ALE PATRIEI NOASTRE!
No comment:
http://www.ghidulbacaului.ro/casa-in-care-s-a-nascut-vasile-alecsandri-a-luat-foc-de-doua-ori-intr-o-singura-zi/comment-page-1/#comment-2136