0
7 comments

Vineri, 9 aprilie 2010. Preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, Nicolae Manolescu face în sfârşit membrilor USR hatârul să le dea o explicaţie oficială legată de pierderea sediului USR, din Casa Monteoru (Calea Victoriei 115), revendicată şi câştigată de moştenitori, în proces cu statul, după ce a fost anulat actul de donaţie al Casei Monteoru. A coborât pentru prima oară din „sferele înalte” în care se complace (ambasadă UNESCO, Paris, elită socială, politică şi culturală, pretenţii aristocrate; în nici un caz nu-şi coboară privirea la „prostimea literară” care trăieşte de azi pe mâine) şi a dat publicităţii un comunicat din care aflăm cine e vinovat de „Situaţia Casei Monteoru”. Unul dintre vinovaţi e cel ce a scris pe acest blog / site/ web, alături de toţi cei ce s-au sesizat pe seama acestui „caz Monteoru” (preluând din blogul meu informaţia şi interpretând-o după cum a crezut de cuviinţă fiecare; e inevitabil, opiniile trebuie respectate), de care se vorbea pe la colţuri. Eu, alături de toţi ceilalţi, aflu din comunicatul lui N. Manolescu, aş fi dat „tot felul de informaţii false”! Ba chiar „unele de-a dreptul tendenţioase, şi cu atât mai greu de înţeles cu cât vin chiar din partea unor membri ai Consiliului USR”. I-aş fi îndatorat marelui preşedinte al USR dacă mi-ar spune, în ceea ce am scris aici, ce a fost fals şi tendenţios… Am scris punând pe tapet şi plusul şi minusul, şi aspectele negative şi aspectele pozitive. Luând partea USR (nu şi a celor ce o administrează după ureche). E culmea că eu trebuie să mă simt vinovat (şi ceilalţi care au sesizat opinia publică, îndeosebi pe cea scriitoricească) pentru lipsa de reacţie a USR, care s-a resemnat deja cu pierderea acestui sediu cu care USR a ajuns să se confunde. Dar am satisfacţia că am contribuit măcar la declanşarea primului comunicat serios dat de USR la o chestiune arzătoare, semnat chiar de perdantul Nicolae Manolescu – care sper să se implice cu adevărat în descâlcirea acestei afaceri imobiliare mizerabile. Şi mai sper să-şi asume eşecul (sau victoria, în caz că la procesul cu „moştenitorii”, de peste câteva zile, va reuşi să-i dea peste cap sentinţa). Din păcate, din comunicatul domnului Nicolae Manolescu n-am aflat nimic nou, aşa că n-are rost să-l transcriu adnotat aici. Celor ce nu-l cunosc, îi rog să dea click pe Comunicat Casa Monteoru (şi iar click pe dreptunghiul apărut) şi să-l citească în amănunt (el a fost publicat şi în România literară de azi, numărul 12 / 2010 şi, din câte a ameninţat Horia Gârbea, va fi publicat în „toate revistele USR pentru a se clarifica pe temeiuri reale, indiscutabile situaţia imobilului din Calea Victoriei 115, sediul USR, şi poziţia USR în raport cu acesta”; asta, ca să le intre bine în cap scriitorilor că N. Manolescu „a făcut totul să nu se întâmple ce s-a întâmplat” şi nu se simte vinovat că s-a pierdut Casa Monteoru, vinovat e eventual LIS, prea plecatul „subsemnat”, care nu şi-a ţinut gura, şi Aura Christi, de exemplu, care s-a revoltat că se ţine la USR la secret ceea ce ar fi trebuit să provoace o dezbatere onestă în rândul scriitorilor, fiind direct afectaţi; în condiţiile în care conducerea USR n-a catadicsit să-şi informeze supuşii de situaţia Casei Monteoru, în scurtele consemnări legate de şedinţele Consiliului şi ale Comitetului Director, publicate în reviste). Apropo, Horia Gârbea a avut grijă să nu trimită acest comunicat al preşedintelui USR, Nicolae Manolescu pe adresa mea şi nici pe adresa Aurei Christi, deşi comunicatul face referire la noi (superior, fără să ne numească)… Sunt învăţat cu reua-credinţă a purtătorului de cuvânt al USR, Horia Gârbea, care n-are decât să se compromită pe mâna lui cu asemenea sfidări, mă lasă rece aroganţa lui. Aura Christi l-a taxat însă (mesajul e luat de pe fluxul de e-mailuri primite): Horia,
intrebare. din ce motive acest comunicat nu a fost dat publicitatii pe 12 martie 2010?
nu crezi ca membrii USR au dreptul sa fie informati? sau membrii USR au exclusiv obligatii, iar conducerea USR exclusiv drepturi?
nu crezi ca e ceva in neregula?
de ce nu ai trimis acest comunicat si revistei “Contemporanul”?
stiti ce demonstrati voi, actuala conducere a USR, prin pierderea Casei Monteoru?
incapacitatea de a conduce si gestiona USR-ul, nu-i asa? oricum pierderea Casei Monteoru este o lovitura de imagine enorma data USR-ului, nu-i asa?
Bravo, baieti! Tineti-o tot asa! Sarmana literatura romana. bietul scriitor roman.
de ce nu va dati demisia, Horia? o demisie de onoare.
m-ar bucura un raspuns,
ganduri senine,
aura christi

(Poate fi citit ca un poem de către conducerea operativă a USR)

Îl rog pe preşedintele USR, N. Manolescu să nu mă mai acuze de lucruri pe care nu le fac. Dacă fac la adresa domniei sale referiri neconvenabile, în momente de criză (cum sunt acesta, când e deja gata aranjată pierderea Casei Monteoru), trebuie să le accepte, fiindcă USR e pusă acum într-o situaţie inadmisibilă. Şi să nu uite că e preşedinte al USR, care trebuie să-şi asume şi realizările, dar mai ales şi eşecurile, şi că primeşte salariu (împreună cu toţi ceilalţi din echipa sa de conducere operativă) să apere interesele USR, nu să dea vina pe alţii când lucrurile merg prost. Afacerile interne ale USR trebuie cunoscute aşa cum sunt de către toţi membrii de rând ai USR. Vorbim deja de efectele proastei administrări a USR în cazul Casei Monteoru, vă place, nu vă place. Iar eu sunt membru al Consiliului USR să apăr interesele USR, nu să închid ochii în faţa indolenţei de care aţi dat dovadă (dumneavoastră personal şi echipa de conducere operativă a USR şi a administraţiei USR), şi pentru a vă trage de mânecă atunci când e ceva în USR în neregulă. Ce se întâmplă acum depăşeşte orice limită a bunului simţ. Textul Mediafax a fost o lovitură de graţie dată credibilităţii USR, de care sunteţi direct vinovat. Procesele de intenţii de care pomeniţi în comunicat au acoperire în fapte, trebuia să subliniaţi că de aceea Casa Monteoru, clădire de patrimoniu, e într-o stare de depreciere alarmantă, fiindcă Primăria Bucureşti a promis în fiecare an că se apucă de reabilitare şi conservare, dar nu s-a ţinut de cuvânt! Azi putem constata că anume nu s-a ţinut de cuvânt, fiindcă trebuia dus mai departe procesul, să fie pierdută Casa Monteoru, pe motiv că e lăsată în paragină. E clar că şmecherii din Primăria Capitalei ştiau că procesul va fi pierdut şi n-aveau chef să investească într-o clădire de patrimoniu pe care să n-o mai aibă în gestiune. Din 2005 e această hărţuire, de când a venit N. Manolescu preşedinte la USR şi habar n-a avut ce sfori se trag prin tribunale pe seama Casei Monteoru, sediu al USR. Halal jurişti are USR! Îi rog insistent pe Varujan Vosganian şi Gabriel Chifu să se implice ei direct în rezolvarea acestui caz delicat, să găsească soluţii să se reintre în normal cu Casa Monteoru, să se suie pe baricadă (dacă e nevoie de război, să se războiască). Voi reveni asupra acestui subiect atunci când vor apărea elemente noi legate de situaţia Casei Monteoru, casă de patrimoniu care trebuie să rămână sediu al USR şi să slujească scriitorimii române. Dreptul de proprietate trebuie respectat, statul român are obligaţii faţă de literatura română, să dea dovadă de generozitate şi să răscumpere Casa Monteoru. E regretabil, în aceeaşi ordine de idei, că nu se implică în apărarea Casei Monteoru, ca sediu al USR, şi Ministerul Culturii şi Patrimoniului, condus de un membru al USR, un poet, Kelemen Hunor – prin el ar trebui să se asigure şi banii de răscumpărare.

PS. Reamintesc necunoscătorilor linkurile legate de cazul Casa Monteoru, sediul USR, caz despre care am scris aici, să dea click pe ziua de jurnal din 28 martie: https://www.liviuioanstoiciu.ro/2010/03/uniunea-scriitorilor-a-ramas-fara-sediu-pumnul-in-gura/ şi pe ziua de jurnal din 29 martie 2010: https://www.liviuioanstoiciu.ro/2010/03/cate-ceva-despre-patimile-legate-de-casa-monteoru-sediu-al-usr/


Like it? Share with your friends!

0
7 comments

7 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. O observaţie de bun simţ, mulţumesc. E o tăcere suspectă, se vorbeşte numai pe la colţuri. Aşa sunt făcuţi scriitorii români, prevăzători public în chestiuni sensibile.

  2. Conducerea USR se face vonovata de lipsa de transparenta in management. Interpretarile, mai mult sau mai putin nepotrivite, ar fi putut fi lesne evitate printr-o informare eficienta a membrilor. Lucru care ar fi declansat, probabil, si o solidaritate a scriitorilor, intr-o situatie delicata pentru intreaga comunitate.
    Exact aceasta solidaritate ar fi strans, poate, randurile in jurul conducerii, si ar fi imbunatatit climatul si asa prea imbacsit.

  3. La USR lipsa de transparenţă e subînţeleasă, membrii de rând ai USR nu trebuie să ştie decât minimul necesar (ce află din comunicatele în limbaj de lemn date de conducerea USR, care nu spun nimic). Aveţi dreptate că lipsa de solidaritate a conducerii cu membrii de rând ai USR are efecte neplăcute, inclusiv aceasta indiferenţă şi ignorare reciprocă, arătate de ambele părţi.