Duminică, 30 ianuarie 2011. Ieri scriam aici de gândirea pozitivă obligatorie, care naşte monştri (această gândire pozitivă obligatorie e trimisă pe cap românilor, după Revoluţie, de modelul occidental al corectitudinii politice, adoptat oficial de mai-marii lumii; Octavian Mihăescu susţine la comentariile sale de ieri, de aici, vă invit să le citiţi, chiar dacă sunt lungi, că de vină e curentul spiritual venit din Occident, New Age, el vrea să ne şteargă memoria critică şi gândirea negativă; mi-a amintit, în alt plan, urmărit mai jos, că şi New Age susţine că „Anul 2012 este din ce în ce mai mult interpretat ca fiind anul de început al ascensiunii omenirii”, anul 2012 bate tocmai la uşă). Promiteam să revin azi asupra subiectului gândirii pozitive obligatorii. Numai că mi-o iau înainte evenimentele publice negative, care mă pun în gardă. 
Aşa că las pe mâine continuarea. Observând: e ciudat că nu se impun pe piaţă numai evenimente pozitive – eventual să se arate în mass-media românească postcomunistă audiovizuală (cu impact total imediat) numai nenorocirile din afara ţării, care nu ne privesc şi nu ne afectează cine ştie ce, pe moment. De exemplu, cele legate de urmările unei revoluţii musulmane în ţările de la Marea Mediterană (din nordul Africii şi al Orientului Apropiat, acum e pe tapet cu Egipt, cu efecte pe termen lung), care vor paraliza de frică Israelul şi SUA, dar şi ţările Uniunii Europene. Instabilitatea de aici şi preluarea puterii de către formaţiuni fundamentaliste islamice va avea efecte incalculabile pentru viitorul apropiat în tot Occidentul, european şi american! Îl pomeneam pe Nostradamus acum două zile aici, tot el prorocea dispariţia Israelului în urma declanşării celui de-al treilea război mondial, atenţie, plecat din Orientul Apropiat, adică exact unde sunt acum revoluţii „de eliberare, democrate”, privite cu simpatie. Fac o paranteză: „vizionara oarbă Vanga” vorbea de un război mondial care a început pe plan local la finalul anului trecut şi că „va fi purtat de islamişti contra Occidentului, viaţa în Emisfera de Nord va fi afectată de radiaţii, plantele, animalele şi oamenii se vor împuţina. Apoi, în 2011, europenii rămaşi în viaţă vor pieri într-un război chimic pornit de musulmani”. 
Iar Nostradamus – Rezultatul războiului va fi formarea unui imperiu. În cartea sa, „Codul Nostradamus, al treilea război mondial“, Michael Rathford pretinde că sfîrşitul marii conflagraţii va fi în decembrie 2012. Aceleaşi catrene vorbesc şi de o catastrofă în Marea Neagră declanşată de ieşirea la suprafaţă, după un cutremur, a hidrogenului sulfurat. Românul Vlaicu Ionescu, un interpret celebru al scrierilor lui Nostradamus, a decriptat altfel catrenele: „Europa va fi invadată de o coaliţie arabo-chineză, iar războiul va începe la nordul şi la sudul Mării Negre, ceea ce va afecta şi România, însă nu foarte grav, pentru că ţara noastră, aşa cum Nostradamus a spus-o în repetate rînduri, este protejată de voinţa divină“. Războiul va fi devastator… Despre islamiştii care cotropesc Europa şi despre catastrofa din Marea Neagră vorbeşte şi Vanga, deci. E ciudat că niciunul nu a văzut revoluţiile actuale de la Marea Mediterană. Las la o parte faptul că s-au înşelat, războiul mondial n-a început la finalul anului 2010. Sau a început şi noi nu ştim? Ne-am speriat în decembrie de războiul local dintre cele două Corei, dar marile puteri au reuşit să-l bage sub preş. Deocamdată temerea noastră ar trebui să fie că revoluţiile arabe din aceste zile din nordul Africii şi al Orientului Mijlociu ar putea să formeze o coaliţie musulmană împotriva Occidentului (foşti colonialişti). De aceea cred că, deşi totul pare a fi sub control, în aceste zile s-ar putea să trăim zile esenţiale pentru istorie. Vă daţi seama, bat în lemn, înseamnă dispariţia civilizaţiei europene, hoardele musulmane ar putea să pună capăt oricărei iluzii de salvare a creştinismului (s-ar repeta istoria cu imperiul otoman, dar de data asta la un nivel militar catastrofal pentru Pământ).
***
Rămân la problematica românească, la viaţa ei literară – unde gândirea pozitivă o poţi descoperi la cei ce relativizează „turnătoria” la scriitori. Tema e extrem de supărătoare pentru toţi, mai ales că e în joc imaginea publică a scriitorului român, ieşit înfrânt de sub regimul comunist. Personal, nu cred că trebuie să generalizăm, aşa cum fiecare scriitor îşi scrie în singurătate opera şi răspunde cu capul de ea, aşa trebuie să-şi construiască şi să răspundă şi de viaţa lui particulară (dar fiind scriitor, e publică) de fiecare zi, cu sau fără compromisuri. Trebuie să acceptăm că scriitorul trebuie să rămână o conştiinţă publică a neamului lui, pe mai departe şi că nu trebuie să plătim la biserică „indulgenţe”, să ni se ierte păcatele. Poate aţi aflat, ziarul Adevărul, unde Ioan Groşan avea rubrică permanentă din 2010, a anunţat oficial azi că a renunţat la colaborarea lui. Mi se rupe inima. Greşeala lui Ioan Groşan e că n-a reuşit până azi să-şi adune puterile şi să se autoculpabilizeze (deşi, după ce a fost deconspirat, nu mai are decât valoare simbolică): Groşan a declarat pentru Mediafax că a fost informat vineri de Grigore Cartianu, redactorul-şef al ziarului Adevărul, că nu va mai fi colaborator al publicaţiei. Peter Imre, directorul general al Adevărul Holding, şi Grigore Cartianu nu au dorit să comenteze. Decizia Adevărul Holding vine după ce ziarul Adevărul a publicat, miercuri, informaţia că Groşan este acuzat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) că a fost colaborator al fostei Securităţi. Vă invit să citiţi ultimul articol al lui Ioan Groşan, predat azi Adevărului (azi a şi apărut; sunt surprins neplăcut că lui Ioan Groşan i se pare o joacă tot ce i se întâmplă, şi că întinde coarda, apelând la memoria lui Ioan T. Morar în acest text, un „umorist” fără scrupule, care scria articole de proslăvire a lui Ceauşescu la Viaţa Studenţească):
„Supt vremi“
Acest text nu este o explicaţie şi cu atât mai puţin o justificare; este, cel mult, o plecăciune în faţa prietenilor care, după articolele din „Adevărul“ de miercuri, au avut la telefon sau prin mesaje o vorbă bună pentru mine. Lor le transmit aceste rânduri.
Se ştie că orice licean mai răsărit venit de la ţară are – sau cel puţin avea – o obsesie: să intre, spre bucuria părinţilor şi mândria comunităţii din care provenea, la facultate. Eu am intrat din prima, în 1973, al doilea la Filologia clujeană, secţia română principal. Am făcut parte din prima promoţie de absolvenţi de liceu care au fost luaţi în armată imediat după reuşita la facultate. Ameninţarea permanentă în acel stagiu militar termen redus era că, dacă „nu slujim patria” cum se cuvine, adio facultate! Puteam fi, după spusele ofiţerilor, trecuţi oricând la stagiu „normal”, de un an şi patru luni, pierzând admiterea. Asta era şi spaima noastră continuă, că nu vom mai ajunge să fim studenţi. Aşa că atunci când, în biroul ofiţerului de contrainformaţii, un colonel venit de la Cluj mi-a pus în faţă un angajament al cărui text nu se deosebea cu mult de jurământul militar, l-am semnat ca pe-o formalitate în plus, mai ales că aveam la dosar o „hibă”, de care, zâmbind cinic, ofiţerul mi-a adus aminte: fratele mamei, unchiul meu, fugise în Occident şi-mi trimitea de la Detroit nişte scrisori cu un clar conţinut anticomunist, scrisori de care „ei” ştiau: mai ştiau şi că bunicul mamei, care mai trăia, fusese doi ani la Canal.
Puteam atunci să nu semnez? Cu judecata şi datele de-acum, că nu te puteau trece la „trupeţi” decât dacă făceai ceva grav, da, puteam să nu semnez. Dar atunci, ca elev abia ieşit din adolescenţă, asupra căruia plana pericolul pierderii facultăţii, am cedat. Iar în facultate a început calvarul pe care l-am mărturisit imediat prietenului George Târa, sub semnul aceleiaşi ameninţări: că, dacă nu „colaborezi”, te pot face să nu mai termini studiile. Am încercat cât am putut să mă eschivez de la acele „întâlniri” în care ţi se dicta în limbaj de lemn ce să spui, iar când nu mai reuşeam, am încercat să nu fac rău nimănui. (Dacă domnului M. – de care, sincer, nu-mi aduc nici acum aminte – i-am făcut rău, îl rog, dacă poate, să mă ierte). La absolvirea facultăţii, în 1978, cu diploma în mână şi după repartiţie, am refuzat orice contact cu „ei”, cum de altfel şi reiese din documentele CNSAS.
Asta a fost. Am fost „supt vremi”. Dar cred că prin toate articolele şi cărţile mele (în ultima din ele, „Un om din Est”, recenzată favorabil, culmea, tocmai în „Adevărul literar şi artistic” de miercuri, am făcut, cât m-am priceput, portretul unui ofiţer de Securitate „de tip nou”), prin constituirea grupului „Ars Amatoria” şi prin spectacolele sale, prin „Serbările mării şi ale tinereţii” făcute cu grupul Divertis, prin foiletoanele din „Viaţa studenţească” şi „Ştiinţă şi tehnică”, prin cenaclul din Tei (îţi mai aduci aminte, Ioan T. Morar, de serile şi nopţile când tu, fără spaime, îl imitai impecabil pe Ceauşescu, iar eu pe Yasser Arafat?), am arătat de ce parte a baricadei sunt.
Prin dl Cartianu, înţeleg că stafful „Adevărului” nu mai doreşte colaborarea mea. Asta e.
(Deşi constat cu amar umor că zilele acestea am făcut în mass-media un „rating” de catastrofă ecologică…). În consecinţă, rămas bun cititorilor „Adevărului”.
Ioan Groşan
*
Chiar dacă depăşeşte cu mult norma acestei pagini de jurnal online (şi vă cer iar scuze că v-am pus răbdarea la încercare), vă invit să citiţi şi comentariile prozatorului Ion Lazu şi ale poetului Dan Mircea Cipariu pe seama Cazului Groşan – poate reuşiţi să trageţi o morală, fiindcă eu nu reuşesc (îl iubim pe marele prozator optzecist, dar ce facem cu morala publică?). Scrie Ion Lazu:
Urâtă treabă! Mare ghinion pentru Ioan Groşan. Despre colaborarea lui e mai de multişor poveste. Au reactivat-o cei care au mijloacele pentru asta şi interesul să o facă. Fiind o acţiune murdară, ca de fiecare dată e implicată Securitatea, cea de pe-atunci şi clonele ei postdecembriste, sub diferite denumiri, coduri. Şi acum ce le-a venit, din nou? O răzbunare pe autor? Ar fi prea puţin. De obicei sunt vizate mai multe ţinte, care musai să cadă dintr-o singură lovitură. Diversiunea, în primul rând. Să ne distragă atenţia de la cei care au gestionat racolările, turnătoriile, torturile, înscenările, condamnările pe viaşă etc…. Să redeştepte neîncrederea între confraţii scriitori dar şi animozitatea naţiunii împotriva noastră. Să arunce o lumină proastă asupra grupului din care IG face parte, să-l atenţioneze că nu-i de joacă, pentru bunul/răul motiv că este / şi suntem cu toţii la mâna lor.
În ce mă priveşte, nemaicitind ziarele de la o vreme încoace, nemaprivind la televizor şi în general neinteresându-mă hârjoana puterii cu opoziţia (care a fost la putere şi vrea să revină), ignor chiar cărei tabere îi aparţine IG. Dar îmi e clar că fiecare formaţie de luptă are în spate Securitatea sa. Că până la urmă aceeaşi Securitate, care joacă de fiecare dată la două capete, îi manevrează şi pe unii şi pe alţii de pe scena politică. Mai clară secvenţă decât câştigarea alegerilor de Traian Băsescu, în ultima clipă, după „cum au vrut muşchii lor”, nici că ne putem închipui…
Or, IG este un scriitor cu reputaţie sigură, dar şi o persoană publică, cu rubrică permanentă la ziar/ ziare…Este, de cel puţin două decenii, un om care se luptă să fie mereu în scenă, acolo unde se fac jocurile şi se consolidează imaginea sa de scriitor performant. Foarte implicat, interesat, jucând totul pe cartea prezenţei în scenă. Iar nicidecum vreun singuratic, preocupat numai de scrisul lui, eventual de apariţia cărţilor, cu întârzieri de ani şi decenii. Tot ce scrie mai întâi publică prin revistele literare, sau în foileton, în cotidiane. Cu un cuvânt: trăieşte din scris. În aceste condiţii e mult mai greu (practic se dovedeşte că e imposibil!) să nu faci compromisuri. Cu grupurile de presiune, cu puterea, cu puterea ocultă, cu. IG îl făcuse încă din primii ani de studenţie, semnând un angajament de colaborare. Atenţie: nu din naivitate, nu din convingere, şi neconstrâns în vreun fel sau altul. Înţeleg că şi-a recunoscut colaborarea. De ce abia acum, de ce doar cu jumătate de gură şi incomplet? De ce nu a urmat exemplul lui Conu Alecă? Dar câţi i l-au urmat? Câţi şi-au pus cenuşă în cap? Poate doar Haralambie Grămescu, tot pe-atunci, la început, în perioada idealistă de după Decembrie. În timp ce alţii, chiar dovediţi cu dosarul în mână, continuă să nege, să conteste, să…
Până la urmă ar trebui să conchid că era mai lesne să semnezi un pact cu Diavolul şi că e mult mai anevoie, dacă nu chiar imposibil să recunoşti ruşinea de a fi colaborat cu oblonita instituţie? Să fie din laşitate? Sau totuşi e un semn că fibra morală nu a fost complet distrusă?
Dar să fim bine înţeleşi: Dacă IG ar fi fost un contribuabil oarecare, un mediocru dornic să nu-şi piardă postul, să nu fie urgisit de şefi etc., etc., n-am fi aflat în veci de veci de „trădarea” lui. Chiar dacă turnătoriile sale ar fi fost mult mai grave şi ar fi adus prejudicii oricât de mari victimelor. Nici dacă IG ar fi fost un carierist în administraţie, în politică, în orice alt domeniu al vieţii sociale, cazul lui nu ar fi fost aruncat în braţele presei. Însă fiind vorba despre un scriitor (şi nu oarecare!), diversiunea îşi atinge toate obiectivele. În primul rând aruncă încă o dată cu noroi în lumea scriitorilor, artiştilor, creatorilor. Ei, da! Ăştia care ne dau nouă lecţii civice, sunt pătaţi până în fundul ochilor! Să le dăm peste nas! Să-i punem încă o dată cu botul pe labe. Să-i intimidăm! Chiar creînd piese false la dosar, ce mai contează?! Iar noi, bieţii scriitori, punem la inimă, ne perpelim, nu mai avem linişte, ne punem o mie de întrebări: E adevărat? Cât e de grav? Mai sunt şi alţii printre noi şi ai noştri?
Citesc ce au scris pe acest blog confraţii de condei. Consternarea e generală. Obida e grea. Ne simţim penibil. Pentru ceva ce va fi comis un confrate, acum două, trei, patru decenii, nu? Începem să căutăm în jur. Ştiam că Uniunea Scriitorilor a fost un organism de care mereu puterea ceauşistă s-a lovit, a depus mari eforturi ca să gestioneze tagma scriitoricească. Au făcut-o cu toate mijloacele, încercând să-i cumpere pe unii, să-i intimideze pe alţii mai recalcitranţi. Dar despre rezistenţa prin cultură, când aducem vorba, ni se râde în nas… N-a existat literatură de sertar! jubilează scriitorii care îl slujiseră cu zel pe Dictator. Jurnalele care apar sunt contrafăcute!, scrie negru pe alb un fost corifeu al breslei, corifeu şi astăzi. Din toate astea nu e de înţeles decât un lucru: că Securitatea continuă să se ocupe intens de scriitorime, cu toate mijloacele pe care le-a pus la punct în ultima jumătate de secol. Sunt în continuare ţinuţi în şah scriitori care s-au delimitat cu dârzenie, riscând totul, serviciul, familia, cariera. L-aş numi numai pe Aurel Sibiceanu, pentru că participă la această dezbatere. Dsa, oricât de mult dorea să se realizeze ca poet – şi poeziile sale sunt dovada indubitabilă că vocaţia nu l-a ocolit, prin convingeri soliale, religioase, morale a înţeles că nu-şi va putea face o carieră din scris, că nu va putea trăi din scris, dacă nu se aliniază – şi a căutat să-şi câştige existenţa muncind . S-a dovedit că nici aşa nu e pe placul Securităţii, au manevrat să fie dat afară, ca să-l poată apoi acuza de parazitism şi să-l închidă.
Dar câţi nu sunt în această situaţie, din câţi mai suntem! Căci despre cei peste 400 de scriitori care au făcut ani grei de detenţie şi de muncă la canal, întru exterminare, nu se mai vorbeşte deloc. (Un număr de 25 scriitori au făcut două sau mai multe detenţii!). Nici despre cei peste 50 de scriitori care au decedat în închisorile comuniste, de cele mai multe ori doar pentru delict de opinie. Luasem iniţiativa ridicării unui monument în amintirea acestor victime (ale celei mai înaintate societăţi din lume, vezi-bine). Dar a venit criza salvatoare, totul s-a amânat – nu sunt bani…
Este clar un lucru: IG nu face parte dintre aceştia şi nu ar fi putut face parte nicicum. Dl Aurel Sibiceanu are fire de martir, are o încredere mistică în puterea cuvântului, atunci când el este întru adevăr. Oamenii inflexibili pe poziţia lor nu au plăcut niciodată Securităţii, acest tip de creator a stârnit ura viscerală a celor care credeau că nimic nu le poate sta în cale. Nu l-au putut tolera nici pe extraordinarul poet Cezar Ivănescu, alt ins incomod, inflexibil, nemanevrabil. Cu gură rea. Şi, în fond, se irită securistul de şcoală nouă: De ce se ţine omul ăsta aşa de băţos? E omeneşte să mai cedezi, pe ici pe colo, să te adaptezi, să te pliezi pe trendul general, să nu faci opinie separată… ce naiba, oameni suntem, avem părinţi, avem copii…
Revenind la cazul Ioan Groşan. Consider că este absolut nedrept ce i se întâmplă, ce i se înscenează. Chiar dacă a avut slăbiciunea să semneze o adeziune în studenţie. Chiar dacă nu a avut puterea să recunoască imediat după Decembrie. Dar au trecut peste douăzeci de ani, dragă Doamne! Cât o să mai continuăm cu vânătoarea de vrăjitoare?! Opriţi-vă, domnilor ! Lăsaţi-ne să ne vedem de scrisul nostru, care şi aşa nu vă interesează în vreun fel. Lăsaţi-ne în pace cu himerele noastre, cu autismul nostru. Tributul scribului este scrisul său, încă de pe vremea hieroglifelor din Egiptul antic.
Ion Lazu
*
În aceeaşi poziţie publică e şi Dan Mircea Cipariu, care-mi trimite pe e-mail următorul text:
„Adevărul” ipocrit!
Sunt oameni care au fost, din frică, din laşitate, din teama că aveau dosar prost, „supt vremi”. Unii dintre ei au colaborat cu Securitatea încercând un adevărat joc al „realităţii” şi al „ficţiunii”, mergând, numai ei ştiu cum, pe sârmă. Marele scriitor Ioan Groşan a semnat, la 18 ani, un angajament asupra căruia, cum reiese clar chiar din documentele CNSAS, de facto, a revenit prin refuzul de a mai da informaţii ofiţerilor Securităţii. Cazul lui Groşan ne pune sub lumină doar dezvăluirea jumătăţii de adevăr: a celui care a fost dezvăluit de CNSAS! El, dezvăluitul, trebuie dat drept exemplu de lipsă de moralitate, în timp ce ofiţerii care au construit reţelele de informatori şi au chinuit prin mijloacele opresive cele mai subtile un popor întreg pot să-şi bea liniştiţi cafeaua de pensionari inocenţi. Mi-e greaţă de revelarea acestui tip de adevăr al Istoriei, de acest tip de Judecată. Securiştii, mulţi dintre ei torţionari dovediţi cu acte, îşi privesc la televizor sau în ziare victimele lor de atunci şi de acum! Iar decizia redactorului-şef al „Adevărului”, Grigore Cartianu, de a renunţa la colaborarea cu „turnătorul” Ioan Groşan e un gest de ipocrizie maximă! De parcă în paginile acestui cotidian ar scrie numai cete de heruvimi şi campioni ai moralităţii!
Nu îi apăr pe „turnători”! Fiecare dintre ei şi-a ispăşit prin povara dublei identităţi şi a semnăturii în faţa ofiţerului de Securitate o parte din vina de a colabora. Fiecare dintre ei, atunci când a fost pus pe prima pagină a „dezvăluirilor de presă”, a trecut de judecata opiniei publice, de oprobiul ei şi, poate, chiar de examenul cu propria conştiinţă. Mi se pare, însă, scandalos că procesul comunismului nu i-a înglobat, în primul rând, pe cei care au fost artizanii importului de sovietizare a României, ofiţerii şi subofiţerii vigilenţi ai Securităţii. Ei pot sta liniştiţi ca nişte pensionari onorabili care şi-au apărat cu devotament patria. În schimb, turnătorii sunt trecuţi prin ciur şi dârmon, în direct şi la o oră de maximă audienţă. Când ofiţeri ori informatori ai Securităţii, mulţi încă aflaţi sub acoperire, deci în imposibilitatea ca CNSAS să le prezinte dosarele, ocupă cele mai mari funcţii ale Puterii politice şi executive din România anului 2011, dezvăluirile unor colaboratori ai Securităţii din zone artistice şi sportive îmi par că înlocuiesc un adevăr ipocrit cu o teribilă diversiune!
Dan Mircea CIPARIU
PS. Ilustrez această pagină online de jurnal cu fotografii şi tablouri semnate de bucureşteanul Murivale Mureşan Vasile (luate de pe Facebook), născut la 1 aprilie 1957, bistriţean la origine.
Egiptul se adânceste in anarhie , un razboi civil este posibil, remarcam douo tabere foarte puternice; manifestanti care doreste democratie si extremisti cei mai periculosi care cu ocazia revoltelor au reusit evada din inchisori. Pe de alta parte, Egiptul se afla si el in mâna militarilor ce au pâinea si cutitul, depinde in care directie opteaza acestia, o vor lua spre occidentalizare ori islamizare. Baradei pare fi o solutie optima, numai ca nu va putea rezista fara a conduce cu o mâna de fier, il va sutine armata, servicile secrete pe Baradei? Seful serivicilor secrete este considerat fi urmasul lu Mubarak, caruia i-ar fi salvat viata dintr-un atentat, de atunci au deventi foarte buni prieteni. Cu toate ca Mubarak si-a plasat odraslele in poziti înalte , este putin probabil ca armata sa-i agreze, fiul cel mic pare mai deschis reformelor.
Israelul nu va dispare, Israel va deveni liderul regional, demcoratizarea care se incearca implementa prin asa-zisele revoluti (recente), va fi pasul decisiv ce va conduce la suprematia Israelului, tarile in care extremismul va câstiga teren se vor confrunta cu razboi, care este si el necesar Israelului care urmareste tenace atinge telul lor, marele Israel, reconstructia templului. Este foarte posibil ca Rusia si China sa le faca o bucurie ovreilor, sa se dea de partea dusmanilor evreilor, insa finalul este previzibil, rusi si chinezi isi vor frânge gâtul ptr ca asa va trebui sa iasa, Israelul o tara puternica , mare, daca nu chiar lider mondial nu doar regional. Exista o profetie foarte interesanta pe aceasta tema, legata de cea privitor la bolsevism, pe care crestini nu au dibuit-o, sionisti le-a vânturat alta varianta, popor ales, mai nou li se zice cum ca ei ar fi extraterestri iar restul omeniri niste resturi, goimi, crestini americani (NP), astepta reconstructia templului, cu toate ca acesta nu mai trebuie reconstruit, nu exista nici o profetie privitor la reconstructia celui de al treile templu, insa acolo se mentioneaza ca in el vor pune pe antihrist. Spuneam intr-o alta postare cum ca; diavolul a oferit ovreilor imparatia, puterea refuzata de Hristos, pe care au si luat-o sfârsind inchina spurcatului, pune in templu lor.
Pe de alta parte, cât timp exista islamul nu se poate avansa spre restaurarea puteri globale a nimrozilor, globalizarea asta este in esenta, nici reconstrui templu, nici Israelul Mare nu este cu putinta fi realizat. Omenirea se va duce inapoi la parinti sai, nimrozi, atunci se vor impreuna din nou cu ingeri cazuti ca în trecut.
Indiferent de cine va lua puterea in Egipt, tot rau va iesi, prin asa zisa democratizare îi va aduce si pe ei la gândire pozitiva, cea ce va insemna ruperea centuri de siguranta a crestinismului , prin extremism se ajunge la razboi , crize de proporti, iar un razboi de proporti va fi doar ovreilor benefic si nu în ultimul rând nimrozilor, agenti secreti ai spurcatului, care sunt pusi curata Israelul de evrei incomozi, ei stiu ce urmeaza petrece, asa ca cum au urmarit elimina pe Hristos, la fel vor voi elimina si ramasita de evrei, dar statul Israel nu va dispare ci se va intari, va avea un cuvânt greu de spus la nivel global.
Un alt aspect se omite, si USA, trebuie curatata pentru a face loc liber new-agistilor, este vorba de segmentul crestin conservator educat da viata pentru Israel (vezi declaratia lui Clinton si altor lideri politici si reigiosi), milioane de americani, crestini practicanti), dar vor exista si români, se opereaza via NP si in Ro, cel putin dupa revolutie s-a întarit si mai si aceste miscari, vor considera o datorie sfânta duce sa apere Israelul, sa moara la Jerusalem, sa grabeasca reconstrcutia templului,, eliminarea muslmanilor pe care îi urasc ca pe diavol, asa au fost educati din pruncie, deh, coloana a V-a a ovreilor sionisti, au fost isteti ovrei. Dar acest segement fie el si gresit , pe aratura pastorit de politica, mai se si roaga, are legatura cu Dumnezeu, fie ea si minimal-gresita pe alocuri, sunt greu de prelucrat de catre new-agisti,cu toate ca au penetrat puternic si in teologia lor, totusi, conservatorismul se mai poate apara, identica situatia o avem in islam, greu de rapus.
2012 nu poate fi realizat, omul nou de care vorbiti si dvs dle LIS, fara a se rupe aceasta fortareata numita religie practicanta, conservatorism, extremismul este alta daravea, politica isi baga coada acolo, din pacate reputeaza si suces nu doar in islam ci si in crestinism, dar si in judaism. Vedeti exemplu României de dupa 89, veti vedea România peste alti cinci ani, va fi de nerecunoscut. Prin urmare, schimbarea mentalitati, pozitivismului de care vorbim este opera altor forte, mai degraba umane, eugenizare in toata regula, nicidecum al planetelor, stelelor, al fotonici, soarelui si altor nascociri.
Ia vedeti dvs ce li s-a dat cu larghete afganilor, irakienilor, telefoane mobile si sex-shopuri, satelitul a fost mai devastoator pentru miscarile ce le vedem in lumea islamica, telefonie mobila si internet nu este atât de raspândita cum aud ca se vorbeste , insa parabolicele abunda peste tot, de câtiva ani au aparut ca ciupercile dupa ploaie tot felu de transmisi erotice exclusiv pentru tarile arabe. Afgani cu toate ca sunt conservatori imediat ce au luat contact cu sex-shopuri, cu tv erotic, video, in scurta vreme au fost total schimbati , numa de religie nu le mai ardea si nici nu le mai arde , pe undeva talibanilor li s-a taiat considerabil din influenta asupra maselor prin conceptele,sloganurile puritane.
Vedeti dvs si in România a fost ceva asemantor, ce le-a dat Ciorbea românilor cu larghete, nokia, mobile, imi aduc aminte ca totii râdea de el, insa si mobilele joaca un rol important in eugenizare asa cum joaca alimentele , moda, ba si clima pe care o manipuleaza tot ei, prin asa-zisa democratizare va facilita invadarea teritorilor cu tehnologie de ultima ora nu in a se dezvolta tara ci a manipula, eugeniza populatia , si odata ce populatia va fi tinuta in frâu prin tehnolgie, va iesi la urne cine se va voi de catre stabiliment. Se mai omite un alt aspect, tânarei generati i se distruge prematur neoroni, o parte din ei. Nu întâmplator firmele nu mai angajeaza persoane peste 35 de ani, o ciudatenie care pune pe multi pe gânduri, pai simplu, cei peste 35 ani sunt greu de manipulat, mai si gândesc, critic, adica santos. Pe de alta parte majoritatea firmelor fiind in mâna new-agistilor cum spuneam si ieri sunt tinuti in frâul pozitivismului, nu sunt lasati de capul lor exact in perioada decisiva, dupa 35 de ani, daca au asimilat „cursul” (zombificat), pot fi lasati zburde lejer, nu vor mai putea fi schimbati. Mai trebuie luat in considerare si alt aspect, pâna in 2035 trebuie ca tot ce misca si ce nu misca sa fie chipuit, cum vor putea realiza acest obiectiv cu o societate santoasa, cu simt critic, ce om normal la cap va acepta fi monotorizat pâna si când face sex, duce la WC, cine acepta de buna voie schimba personalitatea, nimeni, insa dupa ce vor pozitiva majoritatea indivizilor asa cum va spuneam ieri, populatia va aplauda orce decizie ce o va lua puterea chiar daca o afecteaza.
Pun pariu cu orcine doreste pe cât doreste, in cazul care demcoratizarea se instaureaza, in mai putin de 5-10 ani, tarile cele mai conservatoare contra homosexualismului se vor adapta rapid normelor noastre. Este de necrezut azi ca in Afganistan, Irak, Iran, Egipt sa se puna in discutie acesta problema. Un excelent barometru de masurare a eugenizari populatiei este si aceasta norma cu drepturile homosexualilor, dupa care a casatoriilor, adoptilor de copii, incestului, zofiliei si ce alte dracoveni le va mai trece prin cap. Putea crede cineva ca va fi posibil vedea in Israel o parada a homosexualilor si iata ca a avut loc in urma cu vreo 5 ani. daca stam bine a ne gândi, nici in România nu credeam fi posibil, azi nu mai deranjeaza pe nimeni cu exceptia unor grupuri miniscule a N.D. Cum a fost posibil un asemena suces într-un asa de scurt timp, dar de ma gândesc mai bine si Germania a fost destul de radicala la acest capitol, azi nu mai este ,ba este excesiv de permisiva. Sa nu fiu gresit înteles, nu ma intereseaza orientarea sexuala a cuiva, pe mine ma deranjeaza activisti lor care nu prea au nimic comun cu homosexuali de rând pe care poate nici nu-i stim, isi tin preferinta secret, nu o trâmbiteaza , nu provoaca. Nu sunt pentru pedepsirea lor, nici pentru ai discrimina, sunt doar pentru mai multa decenta, ma experseaza probaganda lor agresiva, au bagat pâna si o lege in U.E, homofobia, care se pedepseste dur orce negativist.. Un preot nu are voie a mai provadui Evanghelia care le-o zice direct de unde le vine lor boala, deviatia. Se fac tot mai mari presiuni a se hirotoni lesbience si homosexuali, deja biserica este plina de asemena persoane, era posibil asa ceva in urma cu 30 de ani? Nu cred. Nu, nu neg au existat numerosi homo si in biserica , dar isi tinea ascuns orientarea, azi a devenit o norma a face parada cu ea, anormali sunt cei care nu aplauda astfel de norme. Hm, nu este departe ziua când vom vedea si primul imam homo, si de ce nu, prima lesbianca presedintele Iranului. Azi este de neconceput fi cu putinta ajunge atât de rapid la o asemena adaptare… pentru ca se igonora posibilitatile tehnice pe care new-agisti le folosesc, cum dealtfel si influenta lor in mai toate guvernele lumi.
Scuze ptr lungime…
In privinta colaborationismului, procentul a fost prea mare la noi, tind sa cred ca la acest capitol depasim multe foste tari comunsite, asa se explica faptul ca Ceausescu a fost mazilit prin implicare externa, ca a calarit tara cu clanul lui si mai clarea mult si bine, asa se explica sucesul lui Iliescu, esecul pe toate planurile de dupa 89, compromiterea statului de drept, jaful instutionalizat. NU puteai organiza nimic in România, esecul lui Goma este destul de relevant si, ce bine ne prindea si nouo românilor sa fi avut o miscare cum au avut cehi si polonezi, mai mult ca sigur nu se ajungea la Iliescu reales, nici la Basescu cu al lui Boc si Elena, nu ajungeau nici partidele istorice in asemena hal, in absolut toate au actionat acesti colaboratori si inca mai sunt pe cai mari. Presa, nu ajungea nici ea in asemena hal.
Nu stiu daca mai avem ce condamna, nici ce reabilita, rezultatul este indeajuns de graitor. Asa cum si-a marturisit Corneanu si Palelologu colaborarea, la fel trebuia face si ceilanti, azi este prea târziu pentru a le mai da credibilitate, ca de iertat , victimile trebuie sa o faca daca vor putea,ceilanti ce au stat pe margine s-au colbaorat si ei sa faca ciocul mic, astia au fost cei mai sonori anticomunisti de dupa 89, insa absolut toti iau sfârsit face jocul bolsevicilor , cei care nu la-u facut, nu au pupat nici macar un post de portar la un muzeu, vezi cazul dl LIS care ar fi putut face treaba buna la Focsani. In toate functile decizionale gasesti numa fosti tovarasi de nadejde ai PCR, ai clanului Ceausescu, daca ar fi fost de buna credinta ar fi condus tara cum se cuvine, nu-o duceau la sapa de lemn, intarea statul de drept, partidele istorice, trânteau si un capitalism românesc santos prin care sa apere tara de faliment. Pai este posibil ca o tara ca Ro sa nu mai poata respira fara imprumuturi, ea nu se tine pe picioarele ei cu toate ca productivitatea a crescut, tare ciudat fenomen, Chiar azi urmaream la nemti o sinteza economica a U.E, printre care si cresteri salariale , România se afla pe primul loc cu 570% au crescut salarile in Ro, in Germania cu 22.4%. Situatia este complect diferita, Ro avea cele mai reduse salari din U.E, asa ca mie nu mi se pare atât de mare cresterea, preturile in Ro la multe produse au depeasit de multa vreme pâna si pe cele germane. Si daca cresterea a fost atât de mare, cum se face ca români tot nu se ajung cu bani, saracia lucie creste in loc sa scada, mari ciudateni mai ne este dat vedea si auzi.
Sa fie oare sinteza nemtilor un semnal catre investitori, cum ca România nu mai este paradisul mânei de lucru ieftine pentru acesti jefuitori ci tot Germania ramâne „über alles” este posibil, desi sinteza se facea in alt contest. Se leaga putin si cu celebrarea primului patent auto din lume a lui Benz in urma cu 125 de ani, unde vacuta Merkel impreuna cu crema firmei anunta voalat si revolutia pe care o pun nemti la cale in industria automobilelor, tehnologia o au de multa vreme. Este foarte posibil ca Germania sa-si reia locul de lider mondial daca vor da pe piata noile variante, in mai bine de 10 ani (chiar 2020 se preconizeaza), automobilele fabiricate azi vor ajunge la muzeu, nimeni nu le va mai putea folosi.
Vor fi nemti atât de cretini asa cum au fost europeni cu Airbusul, pe care l-au ca-m pierdut inca din pântece, aproape ca la-u donat chinezilor, sper ca nu vor fi cretini ca vor fi invatat lectia, delatfel nu tine doar de politica ci de manageriatul concernelor, actionari aia atât de invizibili, dar omniprezenti in toate tarile, fara de care nu misca nimic (productivitate).
Lovitura ce o vor da nemti va fi devastoatoare pentru multe tari, posibil chiar China sa sufere o lovitura mortala, mai ales ca acolo a intrat cel mai mult capital otravit (ca si in Ro) , toata dezvoltarea chineza sa se prabuseasca intr-o fractiune de secunda. Exliarea industriei clasice spre China ar putea fi doar o varianta de curatire a terenului, sa fie atât de prosti euopeni si americani sa lase din mâna suprematia, ma indoiesc.
Sunt aspecte pe care politicieni români, servicile secrete ar fi trebuit de mult sa le dibuie si caute sa aseze România pe o orbita prin care sa-i cada si ei ceva firmituri, iar unul din cele mai tari puncte ale Ro ramâne agricultura, industria alimentara care a fost cel mai dur lovita dupa 89, de ce nu chiar si turismul domeni in care totul pare fi fost sabotat dezvolta.
Un alt aspect in care colaborationisti au jucat un rol nefast dupa 89 este si sicanarea, gonirea din tara a mintilor luminate, astfel ca sa ajuns ca cei mai buni specialisti ai Ro sa munceasca pentru alti, unde acestia trebuia fi stimulati ramâne in tara, dezvolta proiecte pentru a ne integra in sistemul de productie global, a inventa si noi o „jucarie” care sa ajunga stringent necesara lu Mercedes, ori Airbus. Cu toate ca cea mai buna afacere a românilor dupa 89 ramâne Dacia, partea proasta este ca este si ea pe duca mai ales daca nemti trag revolutia in domeniu asa cum se si anunta. Dupa toate aparentele, nemti nu par dispusi imparti cu alti din tortul revolutiei tehnologice in acest domeniu, ei vor sa recapete suprematia pierduta, acesta pare telul lor suprem.
A invatat România lectia, capitalului otravit care te lasa cu buza umflata când iti este lumea mai draga, te duce la sapa de lemn, fiind obligat trai numai din împrumut , se gândeste cineva in Tara pune la cale o strategie prin care Ro sa reajunga tine pe picioarele ei, sa puna si ea mâna pe ceva firmituri. Ma tem ca nu.
Ioan Groşan, între NOI, Ei… şi marea cea mută şi frumos curgătoare…
…şocurile unor astfel de ştiri, pentru cei care au înţeles, la timp, demersul lor în zilele, lungi, postdecembriste, nu seduce chiar pe toată lumea… ele au cu totul şi cu totul alt rol. vad, şi ma bucur ca, oamenii cu scaun la cap, scriitori, pictori, actori, personaliţati etc., ale culturii româneşti, au învăţat lecţia acestei „sublime”, „minunate” tranziţii…
ştirea nu este, cum bine au observat antevorbitorii mei, pentru noi… ea este, înainte de toate, sursa unei grosolane, abjecte…, manipulari. ioan groşan nu este nici măcar vinovat! dacă El nu ar fi astăzi, ceea ce este…, O Presonalitate, adică un prieten, o voce, un reper, model etc., fiţi siguri că un dosar la securitate al unui adolescent, prins în vâltoarea acelor timpuri, nu ar fi apărut niciodată! dosarul, dacă există…, este doar pentru Ei…, un Val în marea cea mută şi frumos curgătoare! Fi-Vom în putere să ştim unde suntem?!…
Exista un dram de adevar in ce spuneti dvs dle Petrut, si un copil de tâta stie ca un agent, un colaborator de calibru nu este desconspirat de servici indiferent de sistem, unde in România sistemul nu a fost daramat ci doar fardat, este pe cai mari inca. Exista mai multe variante , una poate fi o polita platita de vreun coleg si alta; de mai multi colegii (noi , pozitivisti), care trebuiie curata terenul din presa, biserica, institutile de cultura de importanta, deoarece fosti fie ei si comunisti nu au fost pozitivati cu totii,maisunt si oameni cu capul pe umeri, de buna credinta, care nu s-au compromis dupa 89, de nu-i are modificati, prinsi in lat, trebuie sa îi elimine pentru a nu se trezi cu surprize, pai cum vine asta,
redactorul-sef trage la greu pozitiva iar un fost îi trage o contra argumentata, asa ceva nu trebuie sa mai existe, vampiri emotionali cum zicea conul LIS in materialul de ieri. Pputem vorbi de o eliminare mascata , veti vedea cine va lua locul, un pozitivist in toata splendoarea.
In presa din România mai exista foarte multi cu spirit critic, care mai si gândesc, prea multi pe metru patrat. Nu ma pot pronunta in cazul Grosan deoarece am evitat ai citi pastilele de la Ziua, cât despre Adevarul.. nici macar nu-l deschid , Cartianu ala habar nu am cum a ajuns el ditamai redactor-sef, este o ciudatenie de jurnalist, mai nou si scriitor, pare fi un pozitivist, poate ca trebuia scapa din redactie de dl Grosan, nu avea cum sa o întoarca si asa i-au trântit dosarul.
Credeti ca întâmplator au fost alesi in presa, partide, instituti doar indivizi cu dosar, ma refer la astia de au facut cariera, nu, trebuia sa aibe o tinichea de coada de care la nevoie sa se traga, vina este a lor, trebuia sa o spuna deschis dupa 89, sa urmeze pe Paleologu si Corneanu, acela a fost un moment fenomenal pentru totii, si de o faceau, nu-i mai avea la mâna. Imi aduc aminte ca noii in P-ta Univ le ceream, recomandam sa o faca pentru a nu fi santajati, nimeni nu le cerea capul, un scriitor bun, un jurnalist bun nu se gaseste pe toate drumurile.
Eu cred ca trebuie vazut dosarul intregime, sa vedem ce fel de note a dat, poate ca nu a fost nimeni afectat de notele sale, poate a fost un tip inteligent care din acea pozitie mai degraba a aparat amici. Pe de alta parte, eu zic ca doar victimile au drept acuza, ierta, societatea nu are acest drept pentruca nu-a fost mai breaza, au fost foarte putine excepti ce au fost marginalizate si dupa 89.
Dar de stam analiza mai adânc, informatori erau ultima spita la caruta, tipi fricosi, oportunisti, de care sistemul se folosea, niste pioni fara importanta, vinovati principali sunt bine mersi , nu li se gaseste dosarele, sunt curati ca lacrima, ba cica au fost si dizidenti, anticomunsiti, conduc economia, politic, cultura, astia sunt pe cai mari dar si vinovati principali ce nu au fost trasi la raspundere si atunci, cum sa tragi un pârlit de informator înainte a judeca tartori rautatilor. Bine, bine, X a dat nota informativa, de frica, din oportunism, din razbunare, dar tu ofiter ce ai facut cu acele note? Ai terorizat , arestat ,schingiuit un om nevinovat s-au ai incercat evita abuzuri, represali pentru fundul clanului ceausist. Bine, bine, condamnam moral informatorul, dar bestia de ofiter care a distrus vietile acelor oameni, prin abuz pentruca si acele legi a RSR le incalca, azi trebuie ca societatea sa le mai asigure si pensi de bastani.
Un alt aspect pe care il observ; aud pe totii cum ca si-a vazut dosarul identificat turnatorul, insa foarte putini sunt aceia care pot sa si spuna, dovedeasca ca au avut de suferit, asa cum poate spune Goma, si chiar dl LIS , eu ma refer la cei de dupa 1970, 1965, pentruca cei de pâna atunci au avut numa de suferit si de ce suferinte au avut parte. Nu, nu spun ca securitatea a fost mai buna dupa 1965, era tot securitatea statului, partidului, bolsevismulu, ceausismului,insa in ea au inceput intra si oameni inteligenti care pare ca nu au dat curs tuturor tâmpenilor,pentruca ma gândesc ca altfel totii cei care avem dosar ar fi trebuit fi fost deselati, distrusi pe viata. Din toate aceste discuti, dezvaluiri inteleg ca securitatea lui Ceausescu aduna doar informati, prevennea anumite tendinte fara a distruge vietile celor vizati. Eu ma refer la armata asta de indivizi care tipa contra informatorilor, se victimizeaza pe la toate colturile de strada, fara a dovedi ca a suportat si consecinte, foarte putini sunt acestia, iar aceia au fost si cei mai curajosi, au actionat concret contra regimului, ei au fost marginalizati si dupa 89.
A ne concentra ura si atentia doar asupra informatorilor cred ca este o eroare, pe ei doar victimile îi poate condamna sau ierta. O societate santoasa evita ai mai folosi in poziti cheie deoarece reprezinta pericol , pot fi agenti ai altor interese , sunt si santajabili mai ales cei care au tinut ascunsa colaborarea. Pai, cel mai baban agent de influenta al Moscovei, este Ion Iliescu , a facut jocul Moscovei pe toate planurile, lui datoram si esecul reunificari, ratarea momentului, pai daca asta este bine mersi la cât rau facu la tinerete dar si batrânete, ce sa mai ceri de la un pârlit de informator. Nu mai vorbesc de bestia de Plesita, Dragici, Nicolschi, alti lideri comunisti ce au murit bine mersi.