0
13 comments

Duminică, 14 martie 2010. Am intrat pe un teren minat. Punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara (al eliminării foştilor activişti PCR şi ai securişilor din toate posturile de conducere, salarizate sau nu, numite sau alese) are deasupra capului o sabie numită Ion Iliescu – care a fost şi mare activist PCR (prim secretar judeţean, membru al CC al PCR, ministru şi lider al tineretului comunist) şi, automat, şi mare securist (odată ce Securitatea era în subordinea PCR, era forţa ei represivă). Şi cu toate acestea, Punctul 8 nu l-a atins cu nimic. Ion Iliescu având un răspuns: înainte de Revoluţie am fost un disident în PCR şi am fost urmărit de Securitatea lui Ceauşescu (e un fel de a zice, odată ce Ion Iliescu era în agenda de telefoane a Elenei Ceauşescu, agendă preluată din poşeta ei la Târgovişte, înainte de execuţie; Ion Iliescu era un comunist perestroikist, nu întâmplător l-a urcat Mihail Gorbaciov în grad KGB pe 22 decembrie 1989). Ion Iliescu a sfidat România postcomunistă şi idealurile ei. Ne place, nu ne place, aşa i-a fost dat României (care are o hartă astrală în concordanţă cu zodia lui Ion Iliescu), să aibă parte de conducători compromişi public. Pe de altă parte, poţi observa că Punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara şi-a încheiat misiunea chiar prin cuprinsul lui, în care e stipulat că excluderea are valabilitate 12 ani, adică până în 1992. Ce a mâncat lupul e bun mâncat. Doar că lucrurile nu sunt chiar atât de simple, colaborarea cu Securitatea şi cu PCR nu se prescrie. Trecutul nu se poate şterge, chiar dacă vinovaţii au impresia că şi-au făcut datoria sub regimul comunist şi atât, fiecare la locul de muncă la care a fost prins, că e o chestiune de „onoare”… Punctul 8 a inventat CNSAS şi Legea deconspirării (las la o parte faptul că sunt ineficiente, prost concepute anume de cei ce au tot interesul să nu se afle adevărul) şi Legea lustraţiei, care va fi pusă pe tapet într-o zi. Nu ajung 20 de ani de marasm. Faptul că la doi şefi de stat realeşi, Ion Iliescu şi Traian Băsescu (cu mandate de zece ani; Iliescu a adunat tot 10 ani) nu le-a fost găsit dosarul de la Securitate, spune multe (Traian Băsescu a fost trimisul Securităţii la Anvers) – sistemul ticăloşit are nevoie de ei, să fie menajat. Iar ei sunt şantajaţi de sistemul ticăloşit, şi de aceea am ajuns unde am ajuns, într-o fundătură a istoriei, va trebui să moară şi generaţia noastră să intrăm în normal.

E demonstrat, au fost şi scriitori care au semnat pactul cu Diavolul în comunism.  Dar cum să le cântăreşti vina? Ion Caraion şi Ştefan Aug. Doinaş sau Al. Paleologu (care au semnat angajamente, adică au fost plătiţi pentru ce au turnat) au făcut puşcărie politică înainte de a fi exploataţi de Securitate. Eu unul nu pot să-i condamn pe foştii puşcăriaşi politici care au semnat angajamente la ieşirea din beciuri, că vor sta la dispoziţia Securităţii. Dar ce facem cu un scriitor (el a condus şi Uniunea Scriitorilor!) care are condamnare definitivă din partea Justiţiei că a făcut poliţie politică, precum Eugen Uricaru? L-a dat de gol Doina Cornea, fiindcă de la CNSAS el n-a primit nici o decizie că a turnat – din punctul de vedere al CNSAS era curat. E nemaipomenit ce se întâmplă, există o „rezervă de cadre” (verificată de Securitate înainte şi după Revoluţie, „oameni de încredere”, perfect şantajabili adică) de care nimeni nu se atinge. S-a anunţat oficial că există cel puţin 70.000 (dacă nu dublu) de asemenea cadre ale căror dosare sunt secretizate, care nu ajung la CNSAS „pentru a nu pune în pericol securitatea statului, azi”! Nu e greu de înţeles că în acest regim sunt ascunse dosarele lui Ion Iliescu, Traian Băsescu sau Eugen Uricaru (nu întâmplător el a fost ambasador şi consilier peste hotare, şi e şi azi plătit de centrala de la Externe, ţinut în adormire)… Dacă Eugen Uricaru nu era deconspirat de Doina Cornea (el a fost descoperit în dosarul Doinei Cornea, între turnătorii ei), ar fi fost bine mersi „om de bază al societăţii democrate”. Sunt sigur că numai autoritatea Doinei Cornea l-a pus la zid, dacă numele lui ar fi fost găsit în dosarul unui anonim, totul ar fi fost muşamalizat. Teribil e că Eugen Uricaru n-a recunoscut, s-a adresat jignit Justiţiei, şi Justiţia l-a condamnat definitiv, ca informator al Securităţii care a făcut poliţie politică, pusă în faţa unor documente edificatoare… Ce lecţie! Alt exemplu neplăcut, Augustin Buzura e acuzat că a lucrat mână în mână cu Securitatea, deşi în dosarul lui de la Securitate se poate vedea că era urmărit. Era vorba de acea neîncredere a Securităţii în turnătorii lui? În aceeaşi situaţie s-au aflat activiştii de prim rang Adrian Păunescu şi Corneliu Vadim Tudor sau Eugen Barbu, toţi aflaţi în graţiile PCR-Securitate, dar care erau urmăriţi la rândul lor, suspiciunea organelor represive extinzându-se inclusiv asupra propriilor cadre… Diabolică a fost dictatura ceauşistă (chipurile, anti-KGB-istă) şi la fel de diabolic a fost modelul de totalitarism de la noi, după model sovietic! Nici măcar capul plecat oficial nu era sigur că nu e tăiat.

Să fiu iertat, am promis ieri că mă voi ocupa aici de cazul lui Cezar Ivănescu, care pe mine unul, sincer, m-a bulversat. Cazul lui fiind legat mai mult de fatalitate decât de malversaţiunile CNSAS? Pur şi simplu am senzaţia că destinul i-a jucat o festă înainte să moară – că aşa i-a fost scris. Până mâine, când sper să fiu în stare să scriu despre el, vă invit să citiţi blogul excepţional ce-i e dedicat, îngrijit de fiica lui vitregă, Clara Aruştei (fiica poetului Petru Aruştei), daţi click pe: http://cezar-ivanescu.blogspot.com/


Like it? Share with your friends!

0
13 comments

13 Comments

Lasă un răspuns la Liviu Ioan Stoiciu Anulează răspunsul

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Buna Liviu,
    Uricaru e bine-mersi la Copyro, unde fara sa faca ceva ia niste bani. Iar ca el sunt destui. Citesc de cateva zile, consideratiile tale asupra Proclamatiei de Timisoara. Parerea mea este ca nu vom apuca noi ca punctele respective sa faca “ordine” in tara. Ai dreptate, destinele Monei Musca, Ticu Dumitrescu (pe care l-am si cunoscut) sau Cezar Ivanescu ne arata ca acolo sus Dumnezeu nu doarme. Eu l-am cunoscut foarte bine pe Aurel Cioran, fratele lui Cioran, care a facut 7 ani de Aiud. Stii ce-mi spunea ca nu a regretat nicio clipa experienta puscariei pentru ca asa si-a dat seama de limita umana. Asa ca Ticu Diumitrescu intra in aceasta categorie. Ceilalti, niste bufoni carora le-a placut sa joace rolul de anticomunisti, cand ei au profitat si au facut toate compromisurile posibile pentru a avea glorie pe vremea comunismului. Sunt satula de ei si de minciunile lor, incat, uneori, simt o sila vecina cu voma. Barem, unul cum e Grosan a recunoscut-o oficial, cand lucra la Ziua. In fine, cam atat pentru acum.
    Cu bine
    Mariana Cris

  2. Sarut mana, Mariana Criş. Ai dreptate, gandim la fel. Instituţia CopyRo a fost înfiinţată de acelaşi Eugen Uricaru (care e şi azi preşedintele ei, pe bani grei) pe când conducea USR, preluând statutul fostului Fond Literar, o afacere murdară. Aşa cum Mircea Dinescu a luat o tipografie venită din străinătate pe numele USR, spunând că e pe numele lui sosită (el era preşedintele USR; această tipografie a fost sursa lui de îmbogăţire postcomunistă), la fel a făcut Eugen Uricaru cu Fondul Literar… Dar pe cine mai interesează? Oamenii sistemului ticăloşit fac exact ce doresc.

  3. Domnule Stoiciu, in ceea ce il priveste pe Uricaru, incurcati lucrurile teribil. CNSAS-ul intai a decis ca a facut politie politica (lucru ulterior contestat in instanta de Uricaru) si abia apoi l-a deconspirat in dosarul si la solicitarea d-nei Cornea. D-na Cornea n-are absolut nici un merit in verdictul de politie politica al lui Uricaru (“Udrea”), nu va mai consumati inutil… presupunerile.

  4. Îmi pare rău, domnule Miron, lucurile stau aşa cum am scris eu, l-a deconspirat Doina Cornea, care i-a întâlnit numele conspirativ de informator în dosarul domniei sale. Doina Cornea s-a adresat CNSAS să afle cine a turnat-o şi CNSAS i-a spus cine se ascunde în spatele numelui conspirativ – adică Eugen Uricaru. Nu e nici o presupunere. Haideţi să nu fim caraghioşi. Sper ca sunteţi de buna credinţă atunci când îmi scrieţi.

  5. Primul care le-a pus oglinda in fata la totii a fost dl Paul Goma, la inceput a fost socant si pentru mine, nu puteam crede ca mai bine de 90% au fost atât de spurcati. Si eu am retinere, întelgere fata de cei care prin teroare in final au cedat, dar fata de cei care au facut-o din oportunism, care au produs greutati unor oameni nevinovati nu am nici o toleranta, ba mai mult, s-a dovedit ca dupa 89 nu au fost benefici României ci dimpotriva acestora se datoreaza toate esecurile, distrugerile ce au loc in Ro, oligarhia asta pe model rusesc este plaga cazuta pe biata Românie, si, cum bine stim, dovedit , absolut totii au fost uneltele sistemului bolsevico-ceausist, au lins in dos , au halit rahat de le pute tot neamul.

    Pe de alta parte , eu cred ca trebuie vazut, analizat fiecare in parte, in sesnul ca multi poate ca nu au dat informati prin care sa produca vreun rau cuiva, ce da CNAS-ul pe piata este tot, adica varsa la ordin tot de le jupâni bolsevici. Aici in Germania (am participat la multe dezabteri), nemti nu au pus tunurile pe informatori ci s-au concetrat pe initatori, pe sefi, ptr ca aceia sunt capul rautatilor,pe când la noi in Ro, tunurile au fost puse doar pe informatori, lasând vinovati prospera lejer…

    Adesea ma întreb unde ajungeam de se aplica Proclamatia de la Timisoara, de aveam vreo 5-10 oameni de talia dl Goma, de ajungea presedinte … pai.. cred ca scapam de comunism cu adevarat, scapam de lichelele astea care au ruinat tara, nu cred ca lua nastere aceasta oligarhie bolsevica.. Si mai cred ca români nu ajungeau la sapa de lemn, nu se compromitea statul de drept, capitalismul, ptr ca asta rezulta in urma bolsevismului de dupa 89.

    Din pacate, Paul Goma a fost lasat de izbeliste , a ramas singurul exilat român si dupa 20 de ani de la asa-zisa revolutie , dar ce zic eu, zisa, a fost rivulutie bolsevica care a si invins. Fosti halitori de evrei au devenit iubitori feroce,si vajnici vânatori de antisemiti, unde l-au bagat si pe dl Goma, care prin actiunile sale nu numai ca ne-a mai spalat si nouo fata (eram singuri fara dizidenti autentici), dar a dat si continua da o lectie usturatoare intelectualilor ce si-au tradat menire ptr un blid de linte, deacia nu am dat si noi un Havel, un Walesa, care putea fi Paraschiv, da, dar intelectuali cehi au avut contact cu masele, nu le-a sfidat ci dimpotriva le-a educat, desi erau urmariti pas cu pas, intimidati, deacia acele mase au dat jos cu comunismul si pus pe Havel, pe când la noi… traiasca tov Iliescu..

    Rusine sa ne fie al totii .. asa ar trebui , dar nerusinarea este o a doua natura a bolsevicului… deacia isi bat joc de Paul Goma, in loc sa-l cheme in România sa-i redea cetatenia, drepturile, dar si despagubiri, sa-i puna covor rosu la Aeroport, sa-l cinsteasca cum se cuvine..

    O.M.

  6. Extrem de pertinente comentariile dumneavoastra. Ar merita să fie citite şi de Paul Goma, printre puţinii români care merită să i se ridice statuie… Din păcate, după 20 de ani România nu reuşeşte să scape de “mediocraţia” comunistă din sistem, perpetuată din tată în fiu. Foştii tovarăşi colectivişti au dat de gustul capitalismului individualist, şi-au schimbat pielea, dar în interiorul lor sunt tot nişte rinoceri care-şi apără interesele şi atât. România duce lipsă de caractere clarvazatoare.

  7. Domnule Stoiciu, credeţi-mă, sunt de cea mai bună credinţă. Când vă vorbesc despre deconspirarea lui Uricaru nu vă vorbesc din surse, pentru că sunt însăşi sursa deconspirării acestuia. Într-adevăr, nu sunt foarte sigur de ordinea în care informaţiile au ajuns în spaţiul public, dar, ontologic, lucrurile stau exact cum v-am spus mai sus. Şi, repet, Uricaru “şi-a luat-o” nu datorită d-nei Cornea, ci, pur şi simplu, pentru că “a fost”.

    Domnule Mihăescu, folosiţi un clişeu care nu vă face cinste, faceţi afirmaţii fără să vă documentaţi. CNSAS-ul a pus masiv, în ultimii ani, tunurile şi pe foştii ofiţeri de securitate. Doar că majoritatea covârşitoare a acestora nu ocupă în prezent funcţii în spaţiul public şi nu prezintă interes pentru media. Şi nu aflaţi decât despre puţini dintre ei. Dar dacă urmăriţi pagina de internet a CNSAS veţi vedea că săptămânal sunt trimişi în instanţă, de regulă, 10 securişti. Să nu uităm şi faptul că foarte mulţi dintre ei au murit şi nu mai au calitate procesuală.

    Şi… nu, nu sunt de acord cu iertarea informatorilor care “au cedat”, câtă vreme există nenumăraţi oameni care nu “au cedat”. Când spun că “au cedat” nu mă refer la faptul că au semnat un angajament şi/ sau au dat nişte referinţe benigne, ci la faptul că au turnat cu neruşinare fel de fel de porcării, ani în şir, la faptul că au fost sistematic recompensaţi financiar şi/ sau pe alte căi. Nu văd de ce detenţia politică ar legitima turnătoria ordinară ulterioară. Detenţia politică a făcut din unii reeducatori (v. Anania), iar din alţii victime ale reeducării. Dar adevăraţii OAMENI au rezistat, indiferent cât şi cum. Alţii au cedat, dar doar formal, furnizând informaţii de suprafaţă. Iar alţii au profitat din plin de sistem, au turnat cu sârg şi au căutat astfel să parvină. Regret să spun asta, dar e vorba şi de Doinaş, Paleologu, Caraion şi mulţi alţii, care au turnat zeci de ani, au scris sute de note şi au pus astfel umărul la urmărirea a zeci/ sute de oameni. Nu vreţi să ştiţi câţi bani au luat aceşti trei oameni de la Securitate. Au făcut şi alţii puşcărie politică şi nu au turnat pe nimeni. Poate vă interesează să aflaţi că Ioan Dodu-Bălan (da, chiar el) după ce a scris un angajament după o zi de anchetă, a venit a doua zi cu periuţa de dinţi şi cu pijamalele şi s-a cerut arestat, pe motiv că nu poate duce la îndeplinire angajmentul dat de-cu-seară. N-au avut ce-i face şi l-au lăsat liber. Acesta e un erou (necunoscut, din păcate), nu cei trei de mai sus. Aceştia (să fie iertaţi) au fost nişte turnători ordinari. Sigur, asta nu le anulează opera literară. Dar nu-i face, în nici un caz, sfinţi.

    Referitor la dihotomia informatori – securişti, sunt de părere că tot informatorii au fost mai periculoşi, pentru că au acţionat perfid, ascuns. Nu că i-aş ierta din acest motiv, dar cel puţin ofiţerii aveau “în fişa postului” ceea ce făceau. Cu asta se ocupau. Nu erau cel mai bun prieten, cel mai bun vecin, iubita sau chiar nevasta, care în faţă să-ţi ţină isonul şi pe la spate să te toarne cu neruşinare. În nici un caz nu vreau să absolv securiştii de vină, dar fără informatori aceştia ar fi fost infinit mai puţin periculoşi. Pentru că ar fi fost… surzi.

    … Vasile Paraschiv? Hmmmm… Poate acel Paraschiv din anii 80, nu cel contemporan. În plus, nici nu ştiţi câţi eroi anticomunişti a avut ţara asta, care au tăcut, au suferit şi nu au făcut niciodată din asta un titlu de glorie. Şi faţă de care d-l Paraschiv a fost un răsfăţat al regimului (e o metaforă, desigur).

    În concluzie, d-lor, îmi permit să apreciez că aveţi încă tendinţa de a judeca sistemul din interiorul său (pentru că aţi fost parte a epocii) şi nu reuşiţi să vă desprindeţi suficient de prejudecăţile vremilor. Dar nu pot să nu şi apreciez preocuparea pe care o manifestaţi pentru ceva ce altora nu le mai spune de mult nimic. Mă înclin!

  8. Stimate Domnule Miron,

    Aici in Germania am avut ocazia (am legaturi strânse cu Leipzigu) constata amaploarea murdariei rezultate, cea ce pâna si pe nemti i-a uimit, incredibil in ce hal ajusnese delatiunea, incât s-a pus problema daca nu este mai bine sa se ingroape. Este greu de aceptat a fi fost cu putina o asemena decadere, nemernicie. Ma intreb adesea daca neamtul care este mai educat, care era mult mai motivat submina ocupatia sovietica, daca acesta a fost intratât de decazut, cum vor fi fost ai nostri…. ma tem ca cei care au studiat fenomenul (dosarele), vor fi fost socati rau de tot, ca nu vor putea spune niciodata adevaru, ar fi o oglinda ce ar reda un chip monstros tare greu de suportat de români. Din câte mi-am dat seama la români delatiunea devenise o a doua natura, procentul celor care cauta pune la dispozitia regimului atinge cote halucinante, ba, insusi securitatea se pare ca trebuia sa refuze pe foarte multi. eu estimez cca 80% ce s-au pus benevol, din oportunism la dispoztia regimului, un procent extrem de ridicat va sutine un regim criminal, desigur el mai trebuie si confirmat, nu am indoiesc ca cândva va fi confirmata supozitia, mea, concluzia trasa.

    Pe de alta parte, eu cred ca cei care nu au gustat o clipa teroarea pe propria piele nu au drept acuza pe cei care au cedat. Dupa o reeducare de amploarea si mai ales specificul românesc care pare ca ne arata o alta fata urâta, care specific se pare a produs mai mult rau si indoita suferinta decât si-ar fi propus calai-sefi , nu stiu daca nu ai fi dispus ceda, pe principiu decât sa plânga mama mai bine mai bine mata… Mie personal imi pare mai importanta mularea românilor dupa chipul sistemului, care pare fi cazut ca o manusa pe români, aspect ce trebuie invata cum se cuvine pentruca sa nu mai repetam istoria, Din pacate nimeni nu se cutremura, nimeni nu-si face un proces de constinta, totii da vina pe alti.. in realtiate români au fost coautori acelor atrocitati si asta s-a petrecut foarte rapid. In 64 România fusese reeducata complect, regimul si-a schimbat metodele, sovietici au putut pleca linistiti, Iar ca exemplu avem evenimentele din 89 care daca nu ar fi fost declansate din afara regimul ramânea bine mersi pe poziti, eram o insula cum este Cuba. Motiv ptr care cred ca cei putini care s-au ridicat, ce nu au fost indoiti trebuie fi repere pentruca in cazul care România va mai fi invadata de vreo ideologie nefasta generatiile viitoare sa aibe exemple de urmat. Fiecare român sa aibe repulsie fata de orce forma de totalitarism fie el si calpod Vlad Tepes… Deacia zic ca cei care au cedat in urma terori ar trebui vazuti din alt unghi decât cel al condamnari lor dure, la acestia cred ca a fost ceva mult mai mult decât oportunismul.

    Nu vreau sa jignesc pe nimeni, CNAS-ul a facut si treburi bune, dar am senzatia ca si acolo isi spune cuvântul specificul românesc, lasând la o parte interesul partidelor formate din fosti calai ori odraselele acestora, ma tem ca bisericutele sunt mai nefaste decât interesele calailor care stiu exploata. Unora nu le gaseste dosarele, altora prea urgent le gaseste,cum se face ca intodeauna celor din gruparile adverse. CNAS-ul nu mi-a lasat impresia fi independent, format din specialisti care sa fie credibili, cum este cazul in Germania.

    O alta problema pe care o mentionati si dvs este faptul ca multi au murit, alti sunt prea batrâni ptr ai mai trage la raspundere, dar pe mine ma intereseaza ajunge, condmana pe cel care a apasat pe buton, care a cordonat decât dobitocul de activist ce tipa bezemtic lozinci, apaluda frenetic, ba as spune chiar si securistul ce ancheta ori culegea informati daca nu a comis abuzuri,crime si s-a limitat doar la obiectul ,munci sale , care implica si informatori, nu mi se mai par importanti acesti pioni, ci important este sa invatam lectia istoriei, sa ne vedem greselile comise ptr a nu le mai repeta.

    Am crezut si eu innaivitatea mea ca in România am avea cu cine cladi noua societate, democratica, ca exilul este o resursa in a putea opera schimbarile necesare , a trebuit suferi un soc când am constatat ca de fapt nu prea aveam pe cine , ca resursele fusesera exterminate locul acestora fiind luat de hibridul rezultat, inclusiv dizidenti , care orce vor fi fost numai oponenti comunismului nu au fost ci a lui Ceausescu ptr ca le luase prajiturica de la bot, alti, mai bine informati au parasit corabia ptr as spala fata,din fosti criminali odiosi (gen Brucan) au devenit ingeri democratiei… luptatori infocati… Anticomunisti cei mai stridenti din România s-a dovedit fi tot fosti …,majoritatea au fost gasiti cu dosarel.. iar astia sunt oprtunisti, care nu mai erau obligati colabora, cum bine spuneti si dvs, refuzai colaborarea te lasa in pace, la fel s-a întâmplat si cu mine, nu vreau sa intru in istoricul meu, nu vreau sa fac parada de eroism sau victimizez, insa am propria mea experienta ce ma ajuta la analiza ce o fac (privat, strict ptr mine), întelege mai bine fenomenul.

    Numai faptul ca bestia de Plesita a murit bine mersi ca un bastan, iar Goma isi linge ranile sângerânde ,in loc sa-i le inchidem, demonstreaza ticalosia ce calareste nestingerit România. Tare as vrea sa-mi vad si eu dosarul, ptr ca as vrea afla numele preotului terorizat când am fost si eu bagat la beci, cine a pus acel nebun da urina in loc de apa… mai as vrea afla si altele, dar nu stiu daca merita , insa nu-mi da pace afla numele acelui biet preot… care cred ca ar merita fi evidentiat, ptr ca el in agonie continua a binecuvânta pe cel care il schinguia… cea ce mi-a ramas in minte. m-a miscat profund. besti asemeni lui Plesita care au terorizat au existat pâna in 89 , dar pot sa aduc si alte marturi, anchetarea mea din 87 Valea, Jiului, acele manifeste imprastiate, securistul nu m-a presat dur, nu a comis nici un abuz, ba aveam impreisa ca cauta scpa, azi cica este sef acolo, dar cei care au cazut in biroul celui ce avea sa faca ordine la PNT in 90 si P-ta Univ, au fost linsati… deci, au fost securisti si secursiti.. uitati aici o alta bestie ce ar putea fi trasa la raspundere ptr atrocitatile , dinainte si de dupa 89… pe care o cunosc. Avem in fata o bestie si un securist caruia eu nu-i pot aduce nici-o acuza,dimpotriva, astfel de cazuri cred ca sunt mai numeroase.

    Vreau sa spun, ca eu vad destul de dificil da un verdict asupra tuturor securistilor si informatorilor,ca acest fenomen trebuie cercetat nu doar de specialisti ci si independenti care sa nu faca parte dintr-o grupare ori alta.

    Cer scuze ptr lungimea mesajului

    Cu stima

    O.M.

  9. V-aţi completat remarcabil domnilor Miron şi Octavian Mihăescu – bineînţeles, aveţi dreptate amândoi. Aşa cum am şi eu dreptatea mea. La români, de altfel, fiecare are dreptatea lui, justificarea lui, moare de gât cu ea (chiar dacă ea nu exprimă adevărul moral). Nu faceţi parte dintre cei care să fie gata să arunce primul cu piatra. Oare vă mulţumiţi cu autoculpabilizarea şi scuzele celui ce a semnat pactul cu Securitatea? În orice caz, eu nu mă pot pune în pielea celui ce a făcut puşcărie politică, să pot să-l condamn pentru turnătorie după eliberare. Până la urmă iertarea biblică are sens numai daca faci pacate.

  10. Domnilor, dacă A şi B fac puşcărie politică şi după eliberare semnează amândoi angajamente de colaborare, iar A scrie note despre C în care denunţă atitudinile potrivnice regimului ale lui C, în timp ce B scrie note despre acelaşi C în care descrie platitudini, cum se numeşte A faţă de B? Erou?

  11. This domain seems to recieve a good ammount of visitors. How do you promote it? It offers a nice unique twist on things. I guess having something real or substantial to say is the most important factor.