0
2 comments

Luni, 2 mai 2011. A reizbucnit scandalul legat de acuzarea marelui prozator Nicolae Breban că a colaborat cu Securitatea de către CNSAS, după ce Nicolae Breban a anunţat că se retrage din Consiliul Uniunii Scriitorilor din România-USR. N. Breban susţine că a fost calomniat de preşedintele USR Nicolae Manolescu în editorialul din România literară, în care N. Breban e arătat ca „agent de influenţă” – personal, nu ştiu dacă la CNSAS există oficial o dovadă în acest sens, rămâne de văzut cu ce se va prezenta CNSAS la Curtea de Apel în 12 septembrie, unde se va da un verdict de colaborare sau necolaborare (să fiu în locul lui N. Breban, aş fi interesat de acest aspect; ar trebui să afle prin avocaţi ce-i pregăteşte CNSAS). O asemenea etichetare, că ai fost „agent de influenţă” are acoperire juridică? A existat în nomenclatorul Securităţii „agentul de influenţă”, plătit? Ce e el? Să mi se ierte naivitatea, are legătură cu turnătorul sau „rezidentul”? Mă tem că nu e decât o etichetare literară (pe care o tot aud în mediile exclusiv scriitoriceşti; cred că prima oară am auzit de „agentul de influenţă” la Monica Lovinescu, la Radio Europa Liberă; l-am auzit şi la judecarea cazului Adrian Marino, colaborator al Securităţii; e clar că „agentul de influenţă” nu e valabil la muritorul de rând, dar poate fi valabil la scriitorul important român, el avea influenţă publică, nu întâmplător era responsabil de starea conştiinţei morale româneşti). N. Manolescu şi-a exprimat şi la şedinţa Consiliului USR şi în editorialul său reţinerea că N. Breban poate fi acuzat că a colaborat cu Securitatea (prezumţia de nevinovăţie trebuie păstrată), s-a mirat că a fost aruncată anatema pe dosarul lui de către CNSAS, nesusţinându-se prin nimic. Repet, N. Breban a avut dosar de urmărire la Securitate după ce a contestat ideologia ceauşistă (anume Tezele maoiste din iulie 1971) şi a intrat într-o disidenţă ce-i e specifică, întors din străinătate (unde a vorbit de rău regimul comunist). Pentru mine e un exemplu unic şi chiar susţin în particular că numai un Vărsător (născut pe 1 februarie) putea să-şi submineze singur gloria aşa cum a făcut-o el – în 1972 N. Breban avea 37 de ani, era considerat un mare romancier (cu o critică pe măsură, numai statuie nu i se ridicase), era membru al CC al PCR şi redactor-şef la România literară, trebuia să ai nebunia destinului lui să dai cu piciorul unei asemenea glorii şi să te expui, să devii oaia neagră a regimului comunist, nu înţeleg de ce azi nu i se recunoaşte acest merit anticeauşist (cu atât mai mult cu cât pe atunci, întors în ţară din Franţa în 1972, după ce a spurcat dictatura ceauşistă, USR i-a întors spatele şi n-a mai avut loc de muncă)… Pe de altă parte, nu înţeleg nicicum de ce Nicolae Breban a întors armele împotriva USR de azi (care nu seamănă în nici un fel cu USR de dinainte de Revoluţie) – în condiţiile în care nimeni nu l-a acuzat de nimic. Eu încerc să relatez la rece ceea ce se întâmplă, nu mă implic sentimental de partea nimănui. Opinia mea rămâne aceeaşi: scriitorul român trebuie să dea socoteală public pentru compromisurile sale cu dictatura, dacă le-a avut, şi să-şi asume greşelile. Fie şi cu un risc adevărat: să rămânem fără repere morale…

Am primit un e-amil de la Aura Christi (apărătorul fidel al lui N. Breban; toată admiraţia)

«te rog sa faci un efort si sa citesti materialele de mai jos: comunicatul mediafax, editorialul lui Mano (il gasesti pe Rom lit.; il stii) si celelalte texte. o sa ajungi la concluzii foarte interesante. un coleg de revista Conte a pus textele de mai jos cap la cap: vei vedea cine este consecvent si cine minte de ingheata apele; de asemeni, cine calomniaza, trunchiaza, adauga de la el insusi, mintind, improscand cu noroi, recurgand la subtilitati specifice securitatii ceausiste: lansam ici un zvon (Breban a fost agent de influenta), dincolo retusam niste fragmente biografice (Breban a starnit rumoare aducandu-l, vorbind cu Plesita la USR; Doamne fereste sa sustinem ca pe cand vorbea cu Plesita despre Goma insusi Breban era in plina disidenta; si-a dat demisia in 71, nu-i asa?; trunchiem adevarul, spunem o jumatate, si, na, calomnia e fabricata pe banda) etc.

Apropo, Breban nu are nimic cu deconspirarile (unele judecati ale tale nu corespund starii reale a lucrurilor), ci cu modul in care se fac acestea. victimele reale sunt supuse oprobriului public, pe cand tortionarii triumfa. fara sa existe o decizie irevocabila a instantei, se improasca cu noroi, se pun la stalpul infamiei varfuri ale literaturii romane. Exemplul fara pata este Marino, Cezar Ivanescu s.a.

Apoi, chiar crezi ca Breban are vreun motiv, cum scrii, sa se supere pe actualul Consiliu al USR? Liviu iti apreciez, ha, ha, umorul! Nu cred ca e cazul sa vorbim de supararea lui Breban, fiindca ea nu exista nici in acest caz. Breban – victima a actualului consiliu al USR? Sa fim seriosi! autorul “Buneivestiri” nu se considera victima a regimului dictaturii!  

In rest, am primit mesaje: sumedenie. Nu sunt onorante pt actualul presedinte al USR, fostul mare critic Manolescu; nu cred ca-i sunt familiare notiunile de onoare, demnitate, verticalitate, nu-i asa? Nu ti pare straniu? Straniu si trist oarecum modul in care se detracheaza un individ care promitea sa devina un mare critic, nu-i asa?

sa stii ca scriu (si) aceste randuri in deplina libertate. sunt unul dintre cei mai liberi oameni pe care i-ai cunoscut vreodata. nimeni niciodata nu m-a impiedicat sa spun/scriu ceea ce gandesc. Nimeni.

In rest, au inflorit magnoliile. a venit primavara. exista atatea motive sa crezi ca – vorba domnului profesor Eugen Negrici, repetata de mine nu rareori ca o rugaciune, ca o litanie – “viata e un neostenit miracol, si nu ceea ce vreti voi sa fie”.

gand senin,

aura christi»

Sub mesaj, mi-a pus unul sub altul textul lui N. Breban intitulat „Ruşine, d-le N. Manolescu!”, publicat ieri aici de mine (cu trimitere la editorialul lui N. Manolescu din România literară), apoi un comunicat Mediafax, din care voi relua mai jos citate legate de reacţia lui N. Manolescu (vă invit să citiţi întregul text dând click pe http://www.mediafax.ro/cultura-media/nicolae-breban-se-retrage-din-consiliul-uniunii-scriitorilor-manolescu-nu-s-a-pus-problema-ca-acesta-sa-fie-dat-afara-8215492) şi pagina mea de jurnal online, în care comentam ce s-a discutat la şedinţa Consiliului USR, de la care a lipsit N. Breban (daţi click pe https://www.liviuioanstoiciu.ro/2011/04/breban-a-fost-folosit-de-securitate-ca-agent-de-influenta-n-manolescu-e-inca-nedumerit-aur-si-iedera-de-g-vulturescu/). Nu-mi dau seama ce găseşte Aura Christi nou în a compara aceste texte, vorbind de consecvenţă şi de minciună.

Ce aflăm din Mediafax, e exact ce am spus şi eu: că nu s-a pus problema nici o clipă să fie dat afară N. Breban din Consiliul USR (de altfel, Consiliul stă obligatoriu în aşteptarea verdictului Curţii de Apel):«De cealaltă parte, Nicolae Manolescu a declarat pentru MEDIAFAX că Nicolae Breban nu a asistat la şedinţa de consiliu a USR şi a fost informat de o terţă persoană în legătură cu ceea ce s-a discutat la această reuniune. “Nu numai că nu l-am calomniat, mi-am exprimat şi mirarea că dosarul lui este judecat (…) nu s-a pus niciodată problema să fie dat afară”, a declarat preşedintele USR, adăugând că nu a văzut, deocamdată, scrisoarea originală a lui Breban şi că îi va răspunde acestuia, cel mai probabil, luni seară». În plus e doar reacţia lui N. Manolescu faţă de anunţul lui N. Breban, că se retrage din Consiliul USR: “Ori îşi dă demisia ori nu şi-o dă. Nu îl dă nimeni afară”.  

E luni seară acum, când scriu aceste rânduri şi nu am aflat de nici un „răspuns” oficial dat de N. Manolescu lui N. Breban, m-am uitat pe fluxul de ştiri şi pe site-ul USR. M-am uitat şi pe blogul purtătorului de cuvânt al USR, Horia Gârbea. Îl citez pe Horia Gârbea din „Nicolae Breban demisionează din Consiliul USR” (să avem pardon, N. Breban s-a retras, n-a demisionat): «Printr-un fel de „scrisoare deschisă”, ajunsă la mai mulți scriitori prin mijlocirea redacției „Contemporanul”, Nicolae Breban spune că se retrage din Consiliul USR dar fără a scrie o demisie explicită pentru că respectivul Consiliu nu ar merita onoarea unei demisii în scris. Nu e clar atunci de unde trebuie să afle Consiliul de demisie. La ședința precedentă, Consiliul USR a hotărît să nu se pronunțe asupra deciziei CNSAS că Nicolae Breban ar fi făcut poliție politică așteptînd decizia Curții de Apel. Mai mult, a reieșit ideea că, indiferent de decizia acestei Curți, statutul USR nu prevede vreo sancțiune în cazul că ea, decizia, ar fi defavorabilă lui Breban»Într-un al doilea text, intitulat… „Anunţul retragerii lui Nicolae Breban” (acum e corect, e retragere din Consiliul USR, nu e demisie a lui N. Breban), Horia Gârbea sugerează că N. Breban se retrage de fapt din Consiliul USR fiindcă nu poate fi prezent la şedinţele lui, locuind în străinătate (şi, conform statului, dacă lipseşti de trei ori de la şedinţele Consiliului USR, eşti demis; chiar dacă eşti ales, urcă automat în Consiliu „cel ales de sub linie” de la Secţia de care aparţii în cadrul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti): «În post-scriptum la scrisoarea deschisă adresată Președintelui USR Nicolae Manolescu, Nicoale Breban scrie:

„Cu această ocazie îmi anunţ retragerea mea din consiliul USR (sic!). Nu, nu poate fi vorba de o demisie, nici măcar de onoare, cum se spune, actualul comitet de conducere (sic!) a breslei noastre şi nici preşedintele ei nu sunt demni de a primi un asemenea act. Nu, să nu se creadă că e vorba la urma-urmei de o sfadă, de o „neînţelegere gălăgioasă” între un romancier şi un critic. Nu, lucrurile au luat o turnură prea gravă, nu pentru subsemnatul, ci pentru întreaga noastră suflare literară, şi e de la sine înţeles că eu mă retrag din treburile publice ale unei comunităţi care nu ştie sau nu poate să lupte nu numai pentru drepturile şi nevoile imediate, dar şi pentru păstrarea vie a marii tradiţii a Gândului şi literaturii române. (…) Oare, să fiu din nou profet în vremuri tulburi? Recunosc, nu-mi convine acest rol, adesea incomod şi extrem de riscant, prefer, încă o dată, ca în tinereţe, amplul jilţ de romancier al tinerei şi formidabilei mele literaturi (sublinierile mele, H.G.). Române!”

Probabil din cauza supărării, Nicoale Breban, care a fost chiar vicepreședinte al USR, confundă Consiliul -în care a fost ales în 2009- cu Comitetul Director din care a făcut parte pînă în 2005. Oricum nu e clar de ce nu consideră acest comitet (sau consiliu) demn de a primi actul cîtăvreme nici unul, nici altul nu au luat vreo poziție împotriva lui.

Mai sus, în cuprinsul scrisorii, N. Breban amintește în treacăt de necesitatea de a locui în străinătate, ceea ce firește că îl pune în dificultatea sau imposibilitatea de fapt de a participa la ședințele Consiliului, fapt ce ar justifica retragerea sa fără alte motivații».

Ce să mai spun? Dacă azi Consiliul USR nu merită „onoarea unei demisii în scris”, cum scrie Horia Gârbea, poate Nicolae Breban va avea mâine toate motivele să-şi reevalueze poziţia faţă de acest Consiliu al USR, care nu poartă vina compromisurilor morale ale niciunuia dintre membrii săi (dovedite de către CNSAS şi confirmate prin verdict de colaborare cu Securitatea la Curtea de Apel).

Între timp şi ziarul Adevărul (unde N. Manolescu are rubrică) a preluat ştirea Mediafax, semnând-o ca pe o ştire a lui cu titlul “Colaboraţionistul Breban părăseşte Uniunea Scriitorilor” (evident, e falsă aserţiunea, Breban se retrage numai din Consiliul USR): http://www.adevarul.ro/cultura/Colaborationistul_Breban_paraseste 

PS. Vă invit şi azi să citiţi (dacă vă plictiseşte subiectul dezbătut), în format PDF, alte două reviste de cultură fără circulaţie: Plumb, care apare la Bacău (redactor-şef Petru Scutelnicu) – APRILIE- 2011_Layout 1 şi Fereastra, care apare la Mizil (redactor-şef Lucian Mănăilescu) – revista aprilie (daţi click pe titlurile activate, „albastre”, şi iar click pe dreptunghiul apărut).

PS. 2. Continui să public fotografii făcute sâmbătă în Cişmigiu.


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
2 comments

2 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. ionut carageaAh, ce-mi place cand diiusnstl domn Manolescu vorbeste de transparenta. Ma unge la inima. Lucrurile sunt extrem de simple. Autorii cand fac contractul cu editura, ar trebui sa semneze o clauza care le permite sa examineze printr-un contabil autorizat registrele legate de opera. Si cu asta basta. Mie mi-ar placea sa existe o concurenta loiala intre edituri si de abia astept ca sistemul de vanzare a cartilor electronice sa apara si in Romania. Astfel, chiar si editurile de garaj, sopron etc vor avea o sansa sa scoata capul, asa cum o fac multe edituri mici din SUA sau Canada. Ba mai mult de atat, mi-ar placea sa apara chiar si sistemul self-publishing, care are atat de mare succes afara. Mi se pare mult mai interesant ca cititorul sa aiba de unde alege, dintr-o paleta larga de edituri de toate felurile, ca m-am saturat sa vad la vanzare, prin librarii, numai carti proaste scoase de edituri mari care incearca sa monopolizeze piata. Haideti sa nu mai fim asa de disperati si sa privim cu incredere fenomenul schimbarii P.S. Nu demult, directorul de imagine al U.S.R., Horia Garbea, ironiza editurile din provincie, legandu-se de numele brandurilor sau de numele autorilor, iar acuma vad ca domnul Presedinte Manolescu incearca o altfel de abordare, mai pasnica, mai respectuoasa, amintindu-ne de fondul de pensii etc etc. Dar eu ma intreb, noi, ceilalti membri mai tineri, ce avantaje putem trage de pe urma acestor taxe? Ca si noi, la randul nostru, platim in fiecare an o anumita cotizatie, publicam la edituri pe unde putem etc etc.