Sâmbătă, 23 iulie 2011. Îmi pot imagina că așa arată chipul Fiarei, a unui diavol (îl redau în fotografie mai jos, norvegian, pe nume Anders Behring Breivik, 32 de ani), blond, cu ochi albaștri, drăguț și deștept, născut într-o zi de 13 (februarie) – creștin „fundamentalist” (voia să se generalizeze catolicismul în Norvegia), conservator naționalist, extremist de dreapta (dar pro-homosexuali și pro-Israel, antiislamist și antimulticulturalism), fără cazier. Mai mult, diavolul norvegian face parte și dintr-o lojă masonică. 
În mod straniu, acest tânăr finlandez îmi amintește de extremistul maghiar din Miercurea Ciuc-Harghita, Csibi Barna (cel ce a spânzurat o păpușă cu chipul lui Avram Iancu, între atâtea alte provocări penale antiromânești) – are exact aceeași figură, aceeași vârstă, 32 de ani (pot să pun pariu că Csibi Barna pune la cale o mișcare paramilitară; pentru cine nu știe, «primele sale „performanţe” extremiste datează de prin 2008: o „Constituţie a Ţinutului Secuiesc, stat suveran, independent, unitar şi indivizibil” şi înfiinţarea, cu el pe post de „căpitan”, a unei trupe paramilitare botezate „Plutonul Secuiesc din cadrul batalionului Vass Albert al Mişcării Garda Maghiară”, aceasta din urmă scoasă în afara legii de autorităţile de la Budapesta din cauza caracterului său fascist»; incredibilă coincidență, ieri, 22 iulie, lui Csibi Barna i s-a întocmit un nou dosar penal „pentru comercializare de simboluri xenofobe și naționaliste-extremiste”; n-o să credeți, dar norvegianul Behring Breivik a terminat Comerțul la Oslo). Până azi, în Norvegia au fost anunțați 92 de morți, „operă” a acestui diavol Behring Breivik, 7 la guvern și 85 pe insula Utoeya, auziți: «O bomba de mare putere a explodat vineri dupa-amiaza in apropiere de sediul Guvernului, omorand cel putin sapte persoane si ranind peste 100, potrivit unui bilant inca provizoriu. La doua ore dupa aceea, un barbat imbracat in uniforma de politist a debarcat pe insula Utoeya, aflata la 40 de minute de capitala, unde erau stransi intr-o sala aproape 700 de tineri care participau la o tabara de vara a Partidului Laburist aflat la putere. Barbatul a deschis focul cu o mitraliera, nediscriminatoriu, si presa norvegiana relateaza ca inainte de a trage falsul politist le-ar fi cerut permisiunea tinerilor sa li se adreseze. Au urmat scene de cosmar, multi tineri s-au ascuns dupa tufisuri, in closete sau sub paturi, s-au urcat in copaci sau au sarit in apa, ca sa scape. Altii au crezut ca e un exercitiu si chiar au venit inspre atacator. 
I-a urmarit pana la maluri pe cei care incercau sa fuga inot, strigand la ei: „O sa va omor pe toti”. O fotografie facuta in timpul atacului, care circula pe internet, il arata pe suspect cu vesta de salvare, tragand din apa asupra tinerilor care se aflau pe mal». Aflând că autoritățile norvegiene nu cred într-un atac terorist islamist (din străinătate sau din interior), agențiile de știri au trecut în plan secund tragedia norvegiană – că un nebun a reușit să omoare 92 de concetățeni de unul singur e un record sinistru… Octavian Mihăescu din Germania (care a reapărut la Comentarii în forță, publică aici texte grele; mă bucur că Un Cristian îi răspunde calm, fără jigniri inutile; nu suntem într-un Turn Babel aici) are și nedumeririle mele: «Atrag atentia asupra altui aspect privitor la evenimentele din Norvegia, cica ar fi vorba de un fundamentalist crestin, tipul mai are si calitatea de membru al unei loje masonice, ciudata amestecatura… extremist de dreapta, radical crestin, mason, cum se impaca toate acestea imi este greu de priceput, cert este ca astia încep campania contra crestinilor si ei trebuie sa intre in aceeasi oala cu islamul… iata, avem raspunsul la cauza acelor evenimente. Uite aici domne link cu el costumat in masonel… http://www.dailymail.co.uk/news/article-2017709/Anders-Behring-Breivik-arrested-holiday-island-massacre.html Cum o fi fost asta si extremist si fundamentalist crestin… nici dracu nu-a mai vazut asa ceva…
Interesanta imi pare declaratia sefului sau de partid, cica era un tip linistit, om de treaba… Asa ca pentru crestini se anunta vremuri si mai grele»… Vizionarul Octavian Mihăescu (a avut experiențe extracorporale) ne-a tot atras atenția aici că diavolii sunt între noi (adică filmele cu diavoli respectă realitatea?), spuneți-le extratereștri, demoni, reptilieni sau cum doriți. Aș vrea să mă înșel, dar Nostradamus a atras atenția că Antihristul va cuceri lumea acum și tot ce ține de Apocalipsă (declanșarea celui de-al treilea război mondial, apariția de proroci falși, de animale cum nu s-au mai văzut, de catastrofe naturale fenomenale sau evenimente tragice fără precedent, cum e și cel din Norvegia de ieri) are legătură cu Antihristul. Apocalipsa e anunțată de asemenea evenimente. E un subiect literar și de aceea îl abordez (pe teren literar, nici subiectul Antihristului nu intră în sfera penibilului, e un subiect care te ține treaz sau te adoarme, e credibil sau nu, dar poate fi pus pe tapet fără teama că te faci de râs sau de plâns). Oricum am lua-o, Antihristul a apărut ieri în Norvegia (a dat de gol și o mică parte a Apocalipsei, a făcut parte din lanțul de molecule al Apocalipsei). Și are legătură cu Anul 2012. Dacă faceți socoteală, Behring Breivik din Norvegia împlinește anul viitor vârsta răstignirii lui Iisus, 33 de ani, pe care Antihristul anunțat nu are cum să nu și-o însușească…
***
Voi reveni. Las loc mai departe dreptului la replică primit pe e-mail de la Un Cristian, legat de scandalul iscat aici de o atitudine critică la adresa lui, semnat de Sanda Văran din Franța. De ce nu mai poate avea nimeni o atitudine morală la adresa nimănui în lumea literară românească? Nu ghiciți. 
Oricum aș lua-o, e și un dialog interesant între scriitori onești, care merită să fie cunoscut public aici:
Imi cer scuze pentru desfasurarea de pe blog, nu puteam ramane dator unui atac la persoana initiat de doamna in cauza pe site-ul Observatorului. Eu stiu ca presa e si un mijloc de informare si noua rubrica (utila sau nu, asta decide redactia) nu face rabat de la principiul critic al informarii. Mi s-au parut total deplasate si jignitoare (mai ales in pasajele ulterioare, postate pe blog) acuzele ca interviul ar fi scris la comanda sau eu as fi sluga la nu stiu ce stapan USR-ist. Simpla parcurgere a interviului (prima sinteza a festivalului in 10 ani) dovedeste ca n-au fost atinse doar aspectele pozitive. Un material comandat ar fi atras exclusiv laude nu si critici, cum se observa cu ochiul liber (cel putin 4-5 intrebari ataca aspectele mai putin reusite). Nimic n-o impiedica pe doamna sa faca, la randul ei, un interviu. Nu e treaba mea sa fac reclama festivalului (daca eram sluga n-as fi refuzat invitatia la editia din 2010!), ci sa lansez o provocare: prezentarea unor festivaluri nationale si internationale, pt a iesi din provincialismul deja standardizat vehiculat de unii si altii. Dovada e limpede, urmeaza peste doua saptamani festivalul de la Bistrita, cum am si anuntat. Tocmai de aceea consider tententioase, primitive si incorecte comentariile doamnei respective. Mai departe, episodul Ifrim poate fi interpretat diferit. Dumnealui se pretinde un aparator al aberatiilor doamnei, cu tot respectul, nu pot tolera jigniri si injurii venite din partea unor personaje secundare, cu care nici nu vreau, de altfel, sa ma intersectez.
Nu detin niciun adevar absolut, mi-am exprimat o parere, daca tot nu conteaza parerea unui personal literar auxiliar, nu vad de ce se tot ataca. As fi putut sa pun punct dupa primul schimb de replici, dar am zis sa nu mai tolerez acest gen de abordare. Situatia, vrem-nu vrem, cam asa sta: tara e plina de membri, de scriitori inchipuiti (e dreptul fiecaruia sa judece asta) si mai putin de scriitori. Situatia scriitorului e jalnica si pt ca nume ca respectivii ajung sa se considere cumva in bransa. Repet, e parerea mea, intemeiata pe 15 ani de cand intervievez scriitori romani, ca e momentul sa li se spuna mai multor scriitori sa-si vada mai bine de scris decat de altceva. Nu apar pe nimeni, nu trasez linii, nu delimitez teritorii (daca dl Ifrim va publica scrisoare pe tipar, conform avocatului consultat, il pot actiona in instanta si abia astept sa stopez atacul la persona practica cu nonsalanta de oricine oriunde), nici macar nu dau verdicte. Dar nici sa zic alb, cand e negru si sa tolerez ceea ce deja a luat amploare: inflatia de scriitori si pirateria de peste 10 ani care a dus la asta.
V-am spus aceste lucruri strict pentru uz personal (n-as dori sa apara pe blog, puteti sterge toate mesajele mele, cand voi avea timp voi face un material amplu despre Marin Ifrim si genul de scriitor pe care-l reprezinta, necesar si el, in principiu, dar doar la numar). Si ma puteti judeca cum doriti, nu-l pot considera pe Ifrim scriitor, cum e Ivanescu sau LIS sau Cartarescu sau inca 50 in toata Romania. E dreptul meu, mai mult sau mai putin acceptat. Cam despre asta e vorba. Nu-mi da bine sa ma expun public cu aceste consideratii, dar cred ca s-au facut deja prea multe compromisuri si s-a ajuns prea jos, mult prea jos. Oameni care nu stiu ce inseama un sistem literar vorbesc despre literatura ca despre ceva care le apartine. Peste 2-3 ani, cand ma voi retrage linistit cu biblioteca facuta cu scriitori romani, voi rade de aceste conflicte inutile.
Scuze pentru deranj…
Un Cristian
PS. Vă invit și azi să citiți, în format PDF, la zi, o revistă ieșeană de 140 de pagini de experiment literar, intitulată Feed Back a poetului Daniel Corbu, dați click pe nr.4-5-6-7 (și iar click pe dreptunghiul apărut).
După un weekend meritat printre stupii mei de la ţară, gasesc la sosire, pe blogul LIS, un întreg război al cuvintelor; săgeţi însă adevărate, aruncate de o parte şi alta „maimuţărind măreţia” (cum spune LIS într-un poem) unui duel inutil. „Critica e datoare să pună întrebări, când nu poate oferi soluţii” – zicea Eugen Simion. Să le postăm pe ale noastre pe rând:
1. În „Observatorul cultural”, remarcam chiar aici pe acest blog, numele „unui cristian” ca făcând parte din comisia care avea să decidă ordinea poeţilor şi a cărţilor lor publicate pe anul 2011. E drept, am lansat atunci speranţa, că LIS va beneficia de corecta evaluare a volumului „Pe prag (Vale-Deal)” pentru prima poziţie pe podium. Comisia a decis însă, ca poetului Ion Mureşan să-i revină acest loc pe podium. A greşit „un cristian”, sau întregul juriu? Din punctul meu de vedere, Ion Mureşan şi-a meritat premiul, deşi eu l-am criticat în intervenţiile mele pe blogul LIS. Deci, „un cristian” (parte componentă din juriu) nu a greşit. Raţionamentul său critic a fost corect. Atunci, de ce se alătură unii ghilotinei cu care în tableta sa „argheziană”, Marin Ifrim o ridică comentatorului în acest război care e numai al lor? Un comentator, ca oricare dintre noi, şi de la ale cărui intervenţii fiecare ne lămurim cum putem asupra unor „nedumeriri”. Nedumeriri (care pot fi şi ale noastre), care în loc să producă dialoguri decente, stârnesc furii nebănuite şi asta nu mai e de înţeles.
2. „Preaascunsele cuvinte”, utilizate de Väinamöinen (eroul epopeei finlandeze „Kalevala”) pentru a-şi închide rana, au stârnit şi vor mai stârni războaie între mânuitorii condeiului şi în ziua de azi. Din ciudă, neputinţă, prea mult orgoliu? Unul ca Ivan Turbincă, râde şi azi lângă copârşeul unde Moartea este obligată să execute ordinea cuvintelor pe care Dumnezeu i le legiferase. Ţin să le reamintesc tuturor comentatorilor pe care i-am citit cu atenţia cuvenită, ce spunea Ion Druţă (cel cu „Clopotniţa”): „E o frumoasă tradiţie a literaturii ruse că un maestru la un moment dat descoperă un talent de mare viitor şi-i întinde mâna”. Cum i-a întins Derjeavin lui Puşkin, Puşkin la rândul lui la încurajat pe Gogol… ca şi scriitorul Grigorovici tânărului student medicinist Cehov, apoi Cehov peste câţiva ani i-a întins mâna lui Gorki, iar Gorki? – nu mai spun câte talente a încurajat. Ce se întâmplă cu noi doamne Dumnezeule?
3. Cine crede că poate răsturna ordinea scriitor-critic, doar simulează justeţea teoriei sale. Când Raskolnikov îi spune Soniei că „poate nici nu există Dumnezeu” (căutând o justificare), câţi au tresărit atunci când pe faţa eroinei „toţi muşchii i se contractară dureros”? Şi broasca, privind de pe malul lacului, acolo sus spre înălţimi, unde vulturul tronează de unul singur, îşi spune: „Ah! Ce l-aş mai mânca pe vultur!” Dar întotdeauna lucrurile se întâmplă invers.
4. Chiar am uitat cu toţi pilda biblică, prin care Pilat cu o simplă întrebare a rămas în lumea filozofilor, în timp ce pe Iuda, TRĂDAREA şi sinuciderea l-au aruncat în actualitate şi pentru totdeauna în veşnicie?
5. Din ceea ce am parcurs eu în aceste comentarii, doar Octavian Mihăescu îl intuieşte în comentariul său pe Marin Preda când i-a dat ţăranului Moromete acea inteligenţă cu care avea să-şi bată joc până şi în faţa „organului” de la funciară: „I-am păcălit cu două sute de lei, repetă el. I-am dat numai o mie de lei”. Căci doar ştia el, Ilie Moromete, că şi păianjenul ţese, dar din pânza lui nu se fac haine. În toată disputa asta „cineva e gol”. Ca în povestea lui H. C. Andersen. Atunci: cine nu poate totuşi pricepe ceva atât de evident?
P.S. „Aşa arată stolul de ciori fără/număr sosit cu veşti din celălalt secol. Veşti despre despre cine/ mai ştie ce corăbii/zburătoare/dispărute, dragul meu, dacă/tu ai vrea să le cauţi, fii atent… Dar e o mare neorânduială/pe aici…” (LIS: Afundat în noroaiele ochiului)
Domnle Cicu, un cristian a votat la preselectia cartilor pentru premiu, adica n-a decis cartile castigatoare, pentru ca exista un juriu desemnat pt asta in faza urmatoare. Iarasi alunecam spre un reductionism neplacut (un cristian e din Buzau, de ce n-ar fi un agent literar secret al lui Ifrim, care sa-i faca reclama?, daca tot e sa aberam).
In alta ordine de idei, cum pot polemiza cu un poet (invizibil intr-un sistem normal, am explicat ce inseamna pt mine acest lucru) si jurnalist pe de-asupra (n-am mai intalnit cazuri de jurnalisti care nici macar nu se pot informa asupra subiectului despre care scriu, confundandu-l cu cine stie ce tinerel aspirantt la gloria literara) ca Marin Ifrim care se crede indreptatit sa dea lectii si sa apere o doamna (fie si o doamna) pusa pe scandal? Toate comentariile dnei Varan sunt pline de enormitati si de o rautate greu de netaxat. Ce poate fi mai simplu decat sa atragi atentia ca poti face propria selectie si ca scriitorii locali nu exista in circuit? (pentru ca nu intra in criteriile unui sistem normal – nu mai repet, cronici, prezenta cu carti in librarii samd). Lumile paralele despre care vorbeam prezinta o realitate dura pt scriitorii inchipuiti (la vremea casarii cartilor lor – si-aici nu sunt deloc ironic- existenta la propriu in literatura li se va refuza). Daca nu pricep (din orgoliu, din naivitatea celor care scriu carti in mai putin de o zi, din ideea ca nu stiu cine e dator sa le cunoasca operele) ca invizibilitatea e o consecinta a propriei vieti literare, se vor oftica pe mai departe pe oricine le spune simplu si clar ca nu are cum sa-i considere scriitori pt ca nu fac parte din sistemul literar.
Cum emailul era privat, ma voi opri aici.
Ma bucura interventia dl Tudor Cicu, era necesara ptr ca riscam comite grave erori. Din pacate in spatiu românesc cei abilitati fie nu sunt respectati fie ei insusi au abdicat de la misiunea ce le-a fost incredintata de Dumnezeu. Dl Cicu este o autoritate in domeniu, respectabila, asadar nu poate decât sa contribuie la clarificarea divergentelor. Ar fi pacat ca dl Cosma (un cristian), sa fie nu doar bine intentionata ci si o persoana benefica primeniri iar noi sa-i dam la cap înainte a-si fi transpus in viata obiectivele ce pot fi benefice breslei. Io unul nu am caderea da verdict ci tot ce am expus sunt pareri personale, neaviziate a-le unui simplu cititor ce vagabondeaza pe blogul unui scriitor, sta la taclale cu dânsi (comentatori). Bag seama ca in aceste momente care ptr cultura româna sunt destul de grele, avem mare nevoie de scriitori români, tot ce are potential trebuie propulsat ptr ca rezista prin cultura impotriva neobolsevismului ce cauta desfinta natia, loviturile contra Ro sunt din tot mai multe directi. Scriitor pe scriitor trebuie sa se sprijineasca, cu cât mai multa si diversa literatura româna cu atât mai puternica va fi natia noastra, mai greu de sters din istorie. Din fericire Dumnezeu nu a lasat natia noastra de izbeliste, avem stâlpi puternici la baza ptr a putea fi lesne de sters din istorie, numa ca activisti neobolsvicilor ce ne trimite cultura, literatura la hazna par fi tot mai puternici pe un fond de necitire si agresiunea subculturi, jegului tot mai acentuata.
Consider ca este stringent necesar ca scritorimea româna sa dea un nou Preda macar prin care sa reactiveze apetitul spre citire. Acum când scriu imi aduc aminte de Al Ecovoiu, are un roman numit Saludos, poate romanul cel mai bun aparut dp 89 in Ro, cu toate ca ma calca pe coada tematica , nu pot sa nu vad ca acela-i un roman foarte bun. Ceva in genul acesta gândesc ca trebuie apare, si, mai cred ca doar o unirea a mai multor scriitor ar putea trânti si marele roman, asa cum procedeaza si astia de aici mai nou, dupa care baga reclama si au tras afacere de milioane, au atras spre citire noua generatie, cu toate ca tematica deranjeaza segmentul religios din care si io fac parte, importante sunt alte aspecte, sa trimiti spre anumite idei filozofico-istorice, spre reapetizarea cititului de carte. Este o tâmpenia sa lasam , propulsam toate jegurile occidentale, de care librarile sunt superpline.
Cât timp ne vom sfâsia cu sadism, nu vom mai vrea asculta-citi si pe alti ci doar pe noi insine, ma tem ca nu vom face mare brânza. Cu toate ca nu am fost si nu sunt de partea dl Cosma (un cristian), nu pot sa nu recunosc faptul ca am vazut si io ceva bun in ideile dânsului, simt ca omul stie ce zice, ce vrea sa primenasca. Cred ca nu ar fi rau ca si scriitorimea mai bâtrâna sa asculte nitelusi ce vrea zice si tineretul gen dl Cosma si impreuna sa purceada la treaba. Si cel mai bine ar fi sa gasim aribitri impartiali gen dl Cicu capabili da veridct din pozitia de specialsit. Un scriitor este supersubeictiv, mai ales cei români sunt jalnici la acest capitol , deh, bolile stravechi la noi români isi spun cuvântul din plin si in breasla scriitoriceasca, ba mai abitir in ea, când ar fi trebuit fi taman invers, sa fie model, medic destoinic vindeca bolile astea specifice românului. Poate de aveam macar o autoritate (critic literar), onesta, super profesionsita care sa nu fie usor de desfintat cum este cazul lui Nikisor, arfi fost bine, este vitala scriitorimi române, numa atunci cred ca vom reusi propulsa autentice valori, nu le vom mai calca in picioare, iar impostori sa faca cariera cu murdarile lor. Sincer va spun, mie personal imi pare rau de Nikisor ca nu-a ajuns autoritatea de care are scriitorimea româna atâta nevoie, si nu doar scriitorimea ci si cititorimea. Dupa 89 credeam ca Nikisor este omul potrivit, cum am crezut si despre Plesu, Liiceanu, dovediti baloane de sapun, ori de nu sunt baloane de sapun, ma insel si io dupa alti, atunci dusmani au reusit distruge piloni de baza de care am fi avut atâta nevoie. Pacat ca Ulici pleca de aici atât de timpuriu, cred ca Ulici ar fi ajuns o mare autoritate, respectabila de tot mai multi, cel putin din câte cunosc si am mai auzit, era un om serios, o autoritate in domeniu, nu putea fi agatat cu nici o pata.. sa fi fost acesta motivul ptr care a trebuit sa moara asa de timpuriu fara as mai vedea realizat obiectivele, fara ca noi sa mai fi beneficiat de o asemena personalitate, poate da, poate nu… Dumnezeu stie. mai cred ca Ulici era cel mai apt pastra echilibru intre tânara generatie si cea bâtâna, cred ca amblele il vor fi respectat, putini l-ar fi injurat. daca ma insel, as primi cu placere corectura celor mai avizati decât mine in privinta lu Ulici.
Am râs cu pofta la afirmatia dl LIS privitor la bestia asia, asemuit cu antihristul, nici acum nu pot opri acest râs… da, dl LIS a fortat putin lucruile insa un dram de adevar tot a surprins motiv ptr care imi voi da cu parerea, zic io asa, ptr ca aista-i teritoriu meu.
Ce elemente comune cu antihristul mai observam, persoana blânda asa cum il caracteriza seful lui de partid, parte fantic crestina, parte fantic pro-ovreiasca, parte mason, parte prohomo… ciudat amalgam ce in adevar ne trimite cu gândul la sfinti parinti ce astfel il vedea pe antihrist a fi, ce va sfârsi dovedi a fi fost fiara, bestie. Dar alt aspect as vrea sa dezvolt aici.
Categoric, tipul asta nu are absolut nimic comun cu antihristul, in cazul asta trebuie vedea deslusit ce insemna a te juca cu Dumnezeu si bahomet,infinal una din cele douo forte va câstiga complect teritoriu. Cu o alta ocazie spuneam ca; un crestin ce adera la masonerie , ori alta religie, fie islam, fie judaism, budism, hindusim, atentie, nu intra in discutie ateismul ci aderarea la o alta forma religioasa cu savârsirea ritualului respectiv. Ateismul este o forma pasagera prin care trecem absolut totii, justificata pâna la un punct, eu vorbesc de ateismul natural-inevitabil si chiar necesar fiecarui om, nu de cel al activistilor. Asadar, omul nostru,bestia asta, facu legamânt masonic, in asemena conditi el s-a lepadat de Hristos pe vecie, ptr el nu maiputea Hristos sa vie si moara a doua oara, aceasta-i marea problema, ritualul. Daca ar fi cazut in depresie si optat ptr ateism fara a incheia alt legamânt, tot a lui Hristos ramânea, il cerceta pâna la moarte pâna il readucea acasa, asa… Hristos nu mai avea nici o autoritate asupra lui, deacia a si cazut victima, da, cititi bine ce zic, victima, a demonilor desigur care l-au folosit ca pe o unelata dupa care au aruncat-o.
Pe de alta parte mai trebuie lua in considerare alt aspect; Hristos zice raspicat, oamnei se vor injunghia uni pe alti in acele vremuri de sfârsit. Aici avem o problema tare spinoasa pe care teologi mai rau au incurcat-o. Observam in ultima vreme, de cca 10 ani ca astfel de atacuri armate in scoli, spitale, biserici , ca si cel recent sunt nu tot mai multe ci tot mai dramtice, mai bestiale, de neconceput. Teologi ar spune, depratarea de Dumnezeu, da si nu, ptr ca avem cazul Táize si Tanacu, ca si cele din USA, cel mai clebru, socant ptr crestinatate este cel din comunitatea amis, o comunitate cu regului ff strcite ci destul de curate din toate punctele de vedere., majoritatea americanilor achizitioneaza alimente de la ei ptr ca sunt cele mai curate. Unde mai este Dumnezeu de pâna si cei ce se conisdera protejati Sai ajung învinsi de diavol.
In primul rând faptul ca comunitatile crestine, crestini individuali au cazut victima demonilor ne arata vadit avertismentul din acel pasaj mai sus mentionat. Acolo ca si in alte ocazi Hristos ne avertizeaza; puterile sfintilor vor fi zdrobite de tot, diavolu va avea asa mare putere a rapune pâna si pe cei alesi, protejati. Crestini trebuie sa vada corect acest avertisment si priceapa mesajul ce ni -l da Dumnezeu, ca altfel nu ingaduia a se ajunge aici, asa cum ingaduie in cazul celor ce se lepada de Hristos. Exista o strânsa legatura lasata de Dumnezeu dintre crestini din cetati si atei. Pe de-ao parte crestini fie sunt tot mai putini, fie sunt pe aratura si au uitat menirea lor, astfel diavol gaseste cetatea fara aparare. Ateismul este rezultatul biserici, aspect pe care crestinul nu trebuie sa-l uite niciodata, el are o responsabilitate ffff mare înaintea lui Dumnezeu atât fata de cetate cât si fata de atei, nu s-ai diabolizeze cum tot auzim pe multi asa-zisi crestini.
In majoritatea cetatilor diavolul si-a plantat preoti lui care isi fac treaba, crestinu nu doar ca doarme in post in timp ce uneltele diavolui se scoala dis-de-dimineta si roaga satanei,pune semnele lui in tot mai multe locuri,pâna si in sfânta sfintelor a intrat, iar Norvegia este campiona si la acest capitol, asa ca nu ma mira ca fu gasita descoperita si asa de dur lovita printr-un pui de om, fiu al ei. Cât timp crestinatatea nu-si constientizeaza rolul major ce il are in fiecare cetate, nu doar acela de-a face prozelitism, afaceri si crime in numele domnului lor, ca nu a lui Hristos o si fac, cetatile risca fi prada usoara , crimele se vor inmulti nespus de mult si cum vom fi observat, venite de la persoane de la care nici nu te astepti, inclusiv crestini zisi practicanti.
Vom lua România noastra drept exemplu, cu toate relele de-acolo, tarele noastre pacatoase, in Ro, nu exista cetate in care sa nu existe rugatori spre Dumnezeu in Hristos. le place ori nu ortodocsilor nostri, trebuie sa priceapa (de la Tanacu trebuai pricepe), ca chiar si NP asa deviati cum sunt, ca astia au devieri grozave specifice crestinismului american, si ei sunt tot parte a biserici lui Hristos, sunt crestini, se roaga, nu doar monahi din mânastiri, care au in adevar mare putere cât o comunitate intreaga. In Ro de azi este mai greu sa -si faca de cap diavolul la acest capitol, insa, cu cât rugatori se raresc mai mult si diavolul câstiga mai mult teren. Si in Ro observam ca cei ce umbla cu vrajitori, spiritism si se da drept crestini, clacheaza ca si bestia recenta. Dupa faza de ateism, care este un vid, nu dureaza mult si acest vid este reocupat, iar crestini nostri cad tot mai des prada altor duhuri, in loc sa se realipeasca de Hristos asa cum este natural sa fie, deacia societatile, cetatile cele mai stabile o ia rau de tot razna.
Tot mai putini crestini constientizeaza serios ptr ce anume trebuie ruga ei lui Dumnezeu, ca nu de florile marului au fost ei privilegiati, nu ptr a câstiga la lotto, ori insantosi, ori casatori cu printesa de rumani, nici ptr a blestema pe cei ce ne gresesc ori atrage mânia lui Dumnezeu peste ei, asa procedeaza majoritatea crestinilor de azi si cum sa nu ajunga o cetate lipsita de aparare..
In ziua când Hristos isi va retrage complect biserica de pe pamânt, atunci veti vedea la scara mare ce vedem noi azi si infioara, ca aici trimite Hristos cu averitsmentul Lui din scriptura si vedem si din viata de zi cu zi ne avertizeaza fatisi si pe uni si pe alti, adica si atei si crestini. In clipa care Hristos isi retrage protectia, de fapt lumea il va respinge in masa, nu Hristos îi lasa, atunci diavolul dupa ce-i va baga sub legamânt, ca altfel nu va avea nici o putere asupra lor, va stapâni peste absolut tot ce misca si pus sub autoritatea lui, in prezent, este inca limitat datorita crestinilor dar si-a ateilor, na… asa ceva nimeni nu indrazni sa zica, anume,ca pâna si datorita ateilor Dumnezeu protejeaza, nu blasfemiatorilor ci ateilor onesti, ptr ca si ei au legatura cu Hristos, fie parinti lor, fie o ruda se roaga ptr ei, motiv ptr care pe ei îi vizeaza Hristos cel mai tare salva, lua in barca Lui înainte ca diavolul sa puna stapânire pe lumea intreaga.
Ferice de cetatile si tarile in care mai sunt rugatori, iar Ro, se numara printre aceste putine tari si cetati.
Cu sinceritate, si multe scuze acestui tanar, Un Cristian, un mare deschizator de drumuri.Iartama, dar cred cu toata taria ca esti un invingator…” UN nu „se va lasa“ si va continua sa fie ce a fost de citiva ani buni: sufletul si, dincolo de modestia tenace, sau poate tocmai datorita ei, adevaratul animator al underground-ului literar de la Literele bucurestene. Atit cit e. Pentru ca – de fapt – autenticul spirit underground, cel fara majuscule, nu tinteste nici „puterea“, nici „gloria“, nici scandalul facil, ci… dar mai bine sa ne ferim de definitii”, cum spune pe blogul personal si pe care va invit pe toti sa-l cititi. Acum ,dupa discutia cu Tudor Cicu (care a descoperit in acest tinar ceva…aparte in critica actuala)dar si indoiala dlui OM, care pune lucrurile pe fagasul normalitatii.Eu spun ca-i un mare vizionar.Succes, te voi urmarii deacum incolo si sper sa-mi fac o biblioteca dupa criteriile tale.Incaodata iertare.
Cu regrete IR
Da, totul este bine şi frumos: „pupat piaţa endependenţei”, unii explică, alţii se explică!
Doar un singur lucru nu pot înţelege: cum se poate ca un substantiv – nume propriu, defectiv de plural, după cum se ştie, să fie precedat de articolul nehotărât „un”.
Mai ales în cazul domnului Cristian Cosma, care, din câte se ştie, este unic şi irepetabil.
@Domnule Tudor Cicu
Revenirea dvs. de pe „insula lui Euthanasius” este absolut benefică. În ciuda faptului că, probabil, critica nu numai că nu oferă soluţii, dar nici nu dă răspunsuri comprehensibile, eu care nu sunt critic, iar scriitor, degeaba insistă unii şi alţii, nu doresc să devin, sunt obligată să vă dau totuşi nişte răspunsuri la o parte din întrebările pe care le puneţi, pentru că această tulburare şi creştere a traficului de pe blogul distinsului şi preacinstitului LIS se datorează numai şi numai neîndemânării mele, căci eu am avut îngrozitoarea lipsă de inspiraţie de a muta şi continua aici o „dezbatere” destul de plicticoasă de pe site-ul „Observatorului Cultural”. Vă puteţi documenta la comentariile articolelor semnate de Un din ultimele 2 numere ale respectivei reviste.
1.Această „dezbatere” – ce dvs. vi se pare doar o inutilă zbatere – demonstraţie practică a faptului că „sistemul literar românesc” actual naşte monştri şi măcel de cuvinte, majoritatea nepotrivite în context, nu are NICIO legătură cu Domnul Liviu Ioan Stoiciu, cu cartea sa apărută în octombrie 2010, cu premiile USR, cu Ion Mureşan, cu votul lui un, etc., etc…Faceţi o gravă confuzie, domnule Cicu, şi îi induceţi în eroare şi pe cei care au deschis mai tîrziu calculatoarele. Sper să vă lămuriţi şi să reveniţi după ce citiţi toată „bibliografia”.
În ceea ce priveşte furiile revărsate, trebuie să vă adresaţi în special luptătorului fundamentalist pentru o literatură română de gradul 0, ciobănaşului-editor cu 300 de scriitori la care le-a semnat adeverinţa că există, SupraUnului care pretinde că literatura română face ceva pe el, deoarece totul decurgea destul de normal în „discuţia” noastră(normal în sensul că domnul cosma repeta continuu că tot ceea ce spun eu sunt aberaţii, inepţii, răutăţi, ş.a.m.d., iar eu înţelegeam că e supărat, dar insistam, pentru că sunt de părere că trebuie să-i dai omului o şansă să arate tot ce e mai bun în el) până când domnul Ifrim, sensibil şi cavaler, a intervenit, răstindu-se puţin de tot la personalitatea accentuată, care deja încerca să muşte din blogul liniştit. Probabil că dl.Ifrim credea că uN trebuia să-mi explice într-un cu totul alt fel că mă înşel în privinţa sa, că n-am dreptate, că fac o regretabilă greşeală şi că lucrurile pot fi văzute şi din altă perspectivă. Aş!
Se vede că, prin intervenţia sa buzoiană, domnul Ifrim a produs, fără să-şi dea seama, o breşă în sistemul imunitar şi literar al acestui adevărat „arbiter elegantiarum”/un al literelor româneşti, care a explodat şi, nu zic nu, cu toţii am fost mai apoi împinşi de forţe nevăzute spre un anumit extremist lingvistic(cine ştie ce context astral potrivnic?!).
2, 3, 4, 5. „Peu de philosophie mène à mépriser l’érudition ; beaucoup de philosophie mène à l’estimer.”
[Chamfort]
Maestre „un”, puteaţi de la început să spuneţi că aveaţi nevoie de niscaiva lei noi obţinuţi prin tribunale vechi. Nici nu începuse gâlceava şi mata erai deja la consult avocăţesc. Vezi cum eşti, bre, te dai după propria umbră. N-avea grijă, am prostul obicei să-mi public textele şi…paper WC. Zici că eşti de prin Buzău? Atunci se explică multe. În privinţa faptului că te vei ocupa de persoana mea modestă, te anunţ sincer că nu am bani pentru a-ţi oferi vreun drept de autor, fie că vei scrie vreo monografie, fie vreun eseu dra(h)mantic. Înţeleg că ţi s-a arătat mai demult „ţinta”, că aici trebuia să ajungi, la „detractorul” filozofilor fără operă şi al portocaliilor, ca să nu mai zic, vorba cuiva, de Niki al vostru. Parcă dai înapoi…Apropo, prin 1998, la Festivalul „Primăvara poeţilor”, ascuns prin vreun ungher al Bibliotecii Judeţene din Buzău, ai făcut nişte poze, un film chiar. Apoi ai trecut la atac, după ce ai aflat că am primit premiul festivalului pentru volumul „Gloria locală” (deh, poetul jedeţean…). Cine te trimite, bre, în astfel de „documentări”?. Sau cum poţi face parte din jurii, un neica nimeni, premiind sau nepremiind poeţi de talia unuia precum Liviu Ioan Stoiciu? Apropo, în ultimii zece ani şi ceva am fost membru în juriilor a trei concursuri naţionale şi am premiat cam toţi tinerii din generaţia dumitale. Stai liniştit, ştiu mult mai multe decât îţi poţi închipui. E prea târziu să-mi mai ceri scuze şi nici la tribunal nu mă duc. Mă voi ocupa de dumneata lejer, cu blândeţe şi tâlc, între o ţigară şi o cafea, ca să fie tabietul complet şi plăcut amândurora. Deja mi-ai devenit simpatic, că tare şturlubatic mai eşti. Şi încă-încă ceva, de ce mă jigneşti alăturându-mi numele de cel al lui Mircea Ivănescu? El nu e buzoian! S-avem rezon! Mai zici pe undeva că ai putea fi un ipotetic „agent literar” al meu. Aşa mai merge, nici n-am semnat contractul şi deja m-ai făcut vecin cu Ivănescu. Mulţam. Aş vrea să continuăm această „colaborare”, măcar vreo doi ani, până când te vei retrage, în sfârşit, într-o bibliotecă, holbându-te la cărţi ca ăla mic la poartă nouă. Acum te las să cauţi prin cele 18 cărţi ale mele, ce ştii dumneata că nu mi s-ar potrivi. Unde ai vreo nedumerire, îţi stau la dispoziţie. Te îmbrăţişez cu drag, Un Marin
Staţi liniştită, stimată doamnă Văran. „Ţinta” mea a fost să elimin o pistă falsă ce intra în nedumerirea mea (numai a mea) cu privire la „dublura” presupusă a semna sub „un cristian”. Nedumerirea a fost înlăturată de însuşi domnul Cosma Cristian, care mi-a răspuns exact la ce aşteptam. Mai mult, lămurirea aşteptată din partea d-lui Cosma, observ că i-a folosit lui Marin Ifrim care a şi preluat respectiva notă întrucât aşa cum menţionam, e „duelul” (mult spus) din arena lor. Cititorii comentariului meu, sper, nu au înţeles altceva în afara celor transmise de mine. Nimic mai mult. În plus, domnul Cosma mi-a dat lămuriri decente cu privire la cele cerute dumnealui. Iar pentru că mi-a eliminat o bănuială (meteahnă de critic), pentru domnia sa eu am toată stima.
P.S. Ori de câte ori am trecut prin Bucureşti, am cumpărat revista „Observator cultural” şi vă pot spune că face parte din preferinţele mele.
pentru informare. Domnule Ifrim, nu m-am ascuns prin unghere, filmarile acelea nu-mi apartin, le-am primit (si de la oameni blocati de ce se intampla, nu de la fani). Nu am obiceiul sa ma ascund si sa lovesc pe la spate. Dar pot separa valoarea de valoarea inchipuita. Despre cele 18 volume nu pot spune mai mult decat am spus deja. Nu se gasesc decat la casat. Cat despre premii, festivaluri si cat cunoasteti tanara sau mai tanara generatie, e problema dvs. M-am saturat sa raspund unor enormitati (asta cu ascunsul pe dupa stalpii bibliotecii e totalmente ridicola). Invatati sa va documentati (o spun a nu stiu cata oara) si nu mai faceti afirmatii aiuritoare. Va consider un simplu autor local, am acest drept, dupa cum ati putut face afirmatiile de mai sus despre mine (diferenta e ca eu pot argumenta tot ce spun). Mai departe, chestiile se rezolva (va recomand sa verificati postarile, nu eu am inceput cu acuzele si atacurile). Nu voi scrie o monografie (e prea mare efortul, e suficienta indiferenta). Si, cum ziceam, atat. Am intervenit doar pentru a inlatura povestea cu pititul pe dupa stalpi, care e inca o aberatie.
pentru clarificari finale, cateva nuante (importante, ca sa priceapa toata lumea). intai de toate, dle radus, citatul mentionat nu-mi apartine, e scris de paul cernat acum peste 5 ani (asta ca sa nu intelega distinsii razboinici altceva). nu sunt aici sa fac reclama nimanui si nici sa apar ceva anume in afara logicii literare in care incerc sa ma incadrez. recitind intreaga istorie (am pierdut ceva vreme), n-am putut sa nu ma amuz. Duetul SV-MI (da, MI poate fi pus alaturi de M.I. doar sub acest context) e plin de umori. Cu umorul e mai greu. Dar si cu orice rationament. Rand pe rand, au facut acuzatii care mai de care mai haioase (daca n-ar fi de-o rautate greu de calificat). S-a spus c-as fi sluga la nu stiu ce stapan, ca m-as folosi pentru nu stiu ce scopuri personale de respectivele texte (si cate si mai cate, atacui personale care vizau inclusiv studiile si alte cele). De cand a te exprima liber inseamna slugarnicie? De cand un scriitor (cu patalama) trebuie musai sa spuna adevarul in fata unui neica nimeni? Apropo de neica nimeni-ul asta care se tot spune c-as fi. OK, domn Ifrim, tu, din lumea buna a literaturii in care se plasezi, de ce te agiti cand un neica nimeni incearca sa-ti explice, logic si la obiect ca nu poti depasi un statut local? Cum de te cobori, de la inaltimea celor 18 carti, la comentariile unui neispravit, pe care, ca si ilustra doamna, nu-l poti ataca decat ironizandu-i numele sau prenumele? In afara de supozitiile absolut penibile ca as fi pus in slujba cuiva, c-as fi stat pe dupa stalpi sa te filmez (de parca n-am altceva de facut decat sa-l ascult pe Ifrim), ce altceva concret, care sa nu fie demontat, poti spune? Ca n-ai auzit de mine? Foarte bine. Nici n-aveai de ce. Acum, te-ntreb (dar n-o sa mai citesc raspunsul, e curata pierdere de vreme ce fac acum), cine e in paguba? Eu ca am auzit de un scriitor local Marin Ifrim sau MI ca n-a auzit de mine? Nu sunt critic literar (ca sa se inteleaga), dar nici sa te-aud cum te-ntrebi ce caut in jurii de preselectie… In juriul ala intra toti redactorii revistei, ca de-aia lucram la o revista, nu la o fituica. Pentru ca la revistele serioase redactorii se informeaza, citesc carti, au un punct de vedere, cunosc piata literara, au idee despre ce-nseamna literatura. Acum vin eu si te-ntreb? In ce calitate a premiat MI poetii aia tineri pe care se lauda ca-i cunoaste? Ca poet nu e, critic nici atat. Ah, in calitate de autor a 18 carti… Abia m-abtin sa nu rad. E de un comic total totul. Spui ca dau inapoi, te-nseli. N-am dat niciodata inapoi. Daca am fost cu ceva in eroare, imi retrag spusele. Dar, spune-mi, te rog, daca gresesc cu ceva. din perspectiva critica nu apari in istoriile literare serioase, nu ai cronici, nu semnezi in reviste importante. Mai mult, cum ziceam, fara public, fara vizibilitate, cu carti de negasit, tiparite in tiraje numai de autor stiute (poate si contracost, nu bag mana in foc), MI e un autor inexistent. Unde sa te citeasca lumea daca n-ai carti in biblioteci sau nu ai aparitii publice notabile (nu vorbesc de chermeze locale, nu mai spun de manuale, antologii)? De la inaltimea operei colosale, MI devine ironic. Pai e cam slaba miscarea. Poti sa-ti pierzi vremea cu un neica nimeni? Ce autor mare face o asa eroare? Eu imi permit, sunt, cum bine a sesizat dinstinsa doamna, un amarat de personal literar auxiliar. Nu vei intelege nici tu, nici ea, ce inseamna asta. pentru ca faceti parte dintr-un sistem literar care nu a avut asa ceva. degeaba iti explic, ca la clasa primara, ca fiecare are rolul lui, cum il ai si tu pe al tau (statistic, esti cotat ca un scriitor in orasul Buzau). Va raportati la absolut, de parca ati fi revolutionat literatura si nimeni, cu-atat mai putin un oarecare Cristian Cosma care semneaza un cristian (vai, ce chestie, hai sa mai facem o gumita!) nu va poate trage de maneca. Fara exceptie, acuzele dvs sunt demontabile si denota o frustrare (de inteles). Aveti ceva cu o institutie, cu niste critici, cu o varsta. Dar, trecand peste ceea ce pot accepta (va inteleg supararea, e greu sa-ti spuna un oarecare ca nu esti scriitor dupa parerea lui, care e parerea lui), nu pot pricepe de unde atata ura? Cand totul e simplu si usor de solutionat. Voi spuneti ca nu contez, ca nu exist. ca jurnalist trebuia sa stii asta dinainte. ca scriitor nici nu trebuia sa-ti bati capul cu mine. de ce insistati? nu stiu. nu e vorba de un masochism aici, poate fi ceva mai subtil decat pot intelege. In final, iti las ultimul cuvant. Incearca macar sa nu mai introduci aberatii de genul celei cu filmatul pe dupa stalpi. Incearca sa fii credibil macar la final. Ce-a fost pana acum nu tine (nici macar jurnalistic, aici sunt mai indulgent, poti incerca mai mult decat textuletul cu urinatul pe mormant). Si, oameni buni, fiti mai relaxati, viata e frumoasa!