0
47 comments

Joi, 5 mai 2011. Nu am de ales, merg şi azi pe mâna scandalului legat de acuzaţia că N. Breban ar fi colaborat cu Securitatea (fie şi ca „agent de influenţă”). A apărut în Revista 22 un interviu cu Germina Nagâţ, şefa Direcţiei de Investigaţii din cadrul Consiliului Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii-CNSAS (realizat de Andreea Pora), intitulat „Colaborarea cu Securitatea, o chestiune de caracter”. E instructiv de văzut ce reţine Horia Gârbea (preşedintele Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, membru în Comitetul Director al USR; care vorbeşte aceeaşi limbă cu N. Manolescu) pe blogul său din acest interviu, în legătură cu „Cazul Breban-Securitate”: «Germina Nagîț (CNSAS), intervievată de Andreea Pora pentru revista „22”, explică de ce în cazul lui Nicolae Breban s-a luat decizia de înaintare în instanță a cazului pentru că el ar fi făcut „poliție politică”, deși informațiile transmise de scriitor au fost doar verbale. (sublinierile mele)

Să revenim la cazul Breban, care a stârnit destulă polemică şi nemulţumire pe scena publică. Au fost voci care au spus că din documentele prezentate în instanţă de CNSAS nu ar reieşi clar că el a fost informator, nu are Angajament, nu are note informative…

Definiţia colaboratorului, aşa cum e prevăzută de lege, nu se bazează pe elemente, să zicem, „birocratice“ – existenţa unui Angajament, a unui nume conspirativ sau chiar a unui dosar de reţea -, ci pe conţinutul şi pe natura informaţiilor pe care o persoană le-a transmis Securităţii. Circumstanţele sunt foarte importante, nuanţele de asemenea, dar unitatea de măsură nu poate fi decât una singură şi întotdeauna aceeaşi: Drepturile Fundamentale ale Omului sau drepturile civile. Calitatea de colaborator depinde, în esenţă, de natura informaţiei pe care cineva a livrat-o ofiţerilor de Securitate, iar Consiliul nu face decât să propună instanţei un set de documente care, în opinia juriştilor noştri, confirmată de Colegiu, corespund definiţiei din lege. Repet: CNSAS nu se pronunţă şi nu atribuie cuiva această calitate, ci doar înaintează o propunere instanţei, pe baza unor materiale arhivistice.

În ce măsură discuţiile lui Breban cu generalul de Securitate Pleşiţă aduceau atingere Drepturilor Omului şi drepturilor căror oameni?

Din acţiunea prezentată instanţei rezultă că s-au reţinut ca esenţiale pentru documentarea cauzei informaţiile despre persoane din mediul literar, informaţii pe care d-l Breban i le-a comunicat generalului Pleşiţă la telefon: diverse opinii, reacţii şi intenţii ale celor implicaţi în fenomenul cunoscut publicului sub numele de „Mişcarea Goma“. S-au reţinut în acţiune şi rapoarte întocmite de ofiţeri după discuţiile cu d-l Breban, privind mediul emigraţiei române din Paris şi în special Europa Liberă. Or, în această situaţie, colegii jurişti au apreciat că documentele atestă încălcarea dreptului la opinie, la libertatea cuvântului, precum şi accesul liber la informaţii. Citatele vorbesc de asemenea despre încălcarea dreptului persoanei la viaţă privată. (…) în faţa unor note, rapoarte, înregistrări sau fotografii în care e vorba despre viaţa privată, poţi spune că ai ajuns în punctul în care evidenţa se impune. Când informaţiile transmise ofiţerilor, verbal sau în scris, cu sau fără un „contract“ sau o promisiune scrisă (mă refer la Angajament), sunt din registrul vieţii private a altora, eşti susceptibil de a fi încadrat în categoria colaboratorilor.

Au fost folosite informaţiile date de Breban în cazul disidenţei grupului de la Paris?

Unele sinteze informative erau categoric utile în acţiunea „Eterul“ – de exemplu, cele privitoare la Monica Lovinescu, Noël Bernard, Virgil Ierunca şi ceilalţi membri ai secţiei sau ai emigraţiei române. Genul ăsta de informaţii se transmiteau grupei operative şi se exploatau în dosarul de obiectiv, dedicat special Europei Libere şi în dosarele individuale. Era firesc să se întâmple asta, datele trebuiau exploatate operativ, doar nu erau simple cancanuri la o cafea. Că nu le regăsim în formă olografă, semnate cu un nume conspirativ, pentru ofiţer era, cum v-am spus, irelevant. Importantă era destinaţia şi valoarea lor operativă.»

Să reluăm cele spuse mai sus, în rezumat. La comentariile de ieri de aici, Horia Gârbea trage o concluzie: «Un interviu dat de Germina Nagîț în „22” clarifică situația:”Definiţia colaboratorului, aşa cum e prevăzută de lege, nu se bazează pe elemente, să zicem, „birocratice“ – existenţa unui Angajament, a unui nume conspirativ sau chiar a unui dosar de reţea -, ci pe conţinutul şi pe natura informaţiilor pe care o persoană le-a transmis Securităţii. S-au reţinut în acţiune şi rapoarte întocmite de ofiţeri după discuţiile cu d-l Breban, privind mediul emigraţiei române din Paris şi în special Europa Liberă.(…) documentele atestă încălcarea dreptului la opinie, la libertatea cuvântului, precum şi accesul liber la informaţii. Citatele vorbesc de asemenea despre încălcarea dreptului persoanei la viaţă privată. (…) Că nu le regăsim în formă olografă, semnate cu un nume conspirativ, pentru ofiţer era, cum v-am spus, irelevant. Importantă era destinaţia şi valoarea lor operativă.”

E și firesc, o turnătorie verbală, telefonică, scrisă în alfabet normal, cod braille sau morse e tot turnătorie. Instanța nu judecă disidența lui Breban, ci aspectul legal al colaborării lui».

Aşadar, instanţa nu judecă disidenţa lui Breban. Adică o ignoră, la fel CNSAS, nu contează că disidenţa a existat şi ea ar putea fi cauza tuturor relelor. Dar breasla scriitoricească de nu insistă pe disidenţa lui Breban, mai mult decât onorantă (ştiind că scriitorul român a stat atunci cu capul la cutie ultramajoritar)? Horia Gârbea a răspuns mai sus la reproşul meu la adresa lui N. Manolescu (preşedinte al USR) că în referirile sale la adresa colaborării sau necolaborării lui N. Breban cu Securitatea nu pomeneşte de disidenţa lui anticeauşistă, începută din 1972 – când N. Breban a devenit oaia neagră a autorităţilor române, întors din străinătate ca un critic al regimului Ceauşescu. O disidenţă reală, până în 1977 N. Breban n-a putut să publice nici o carte şi n-a avut loc de muncă… Citiţi execuţia lui Titus Popovici la Plenara CC al PCR la adresa lui Nicolae Breban şi a cărţii lui scoase forţat în 1977, “Bunavestire”, daţi click pe http://blog.ideeaeuropeana.ro/titus-popovici%E2%80%A6-principatelor-488.html şi vă lămuriţi cum era privit N. Breban la şase ani de la atacul lui la adresa lui Ceauşescu şi a Tezelor lui din iulie – era pus pe acelaşi taler cu disidentul recunoscut Paul Goma… La pagina mea de jurnal online de ieri, de aici, sunt comentarii remarcabile, ar merita reluate fiecare în parte şi comentate – Sanda Văran din Franţa, Octavian Mihăescu din Germania, Aura Christi, Viorel Padina (îşi dă linkurile în care a scris, pe blogul său, despre cazurile de scriitori ce n-au recunoscut, cum e N. Breban, sau au recunoscut că au colaborat cu Securitatea, cum e Ioan Es Pop; îl salut de această dată pe poetul Viorel Padina, are un discurs ponderat) sau „Miron-despre Securitate” şi Tudor Cicu, vă invit să-i citiţi pe toţi, fiecare cu argumentele lui, la https://www.liviuioanstoiciu.ro/2011/05/breban-cu-dosar-de-urmarire-la-securitate-n-a-fost-disident-anticeausist-ci-agent-de-influenta-repeta-manolescu/. Să încercăm să punem cap la cap ce avem. Aura Christi mi-a pus la dispoziţie şi „Ordonanţa de urgenţă 24 din 5 martie 2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii”, poate găsiţi timp să o citiţi integral, daţi click pe Cazul Breban prevederi legale (şi iar click pe dreptunghiul apărut). Mai mult, în Revista 22 din 3 mai, Ion Vianu scrie un text exemplar despre Cazul Breban (intitulat „Trebuie lapidat Breban?”), amintind că N. Breban este cel ce l-a salvat la un moment dat (după ce Ion Vianu s-a solidarizat cu Mişcarea lui Paul Goma), cum acelaşi Breban l-a salvat din ghearele Securităţii pe I. Negoiţescu – la asta se referă N. Manolescu când îl acuză pe Breban că a fost „agent de influenţă”? Că a reuşit să-i influenţeze Breban pe securişti să-l elibereze pe Negoiţescu din puşcărie? Bineînţeles, N. Manolescu nu scoate o vorbă nici de această faptă de armă a lui N. Breban. Îl citez pe Ion Vianu: «Breban nu făcea niciun mister din aceste frecventări dubioase. Dimpotrivă, le punea în lumină cât putea. Sub nicio formă, însă, Breban nu „turna“. Breban era indiferent politic, dar nu era un cinic absolut. Avea sentimentul prieteniei. L-a apărat pe Negoiţescu, m-a apărat pe mine. În cartea Exerciţiu de sinceritate (2009), am publicat un document din care rezultă că, traşi de limbă de informatorul plătit şi secret C. Bălăceanu-Stolnici, Breban, ca şi Nichita Stănescu, au refuzat să mă condamne şi au avut chiar curajul să mă susţină când (felix culpa!) eram compromis în ochii regimului». (Citiţi întregul text al lui Ion Vianu la http://www.revista22.ro/trebuie-lapidat-breban-10507.html). Teribil, România literară din această săptămână găseşte de cuviinţă să-l amendeze pe Ion Vianu fiindcă a îndrăznit să ia partea lui Breban (într-o notă nesemnată, pe ultima pagină, dar e clar că N. Manolescu a scris-o): «Ne surprinde că Ion Vianu nu-şi îndreaptă critica înspre ieşirile publice din ultima vreme ale lui Breban, ci spre cei care au „descoperit” că Breban ar fi fost colaborator al Securităţii»… Dumnezeule mare, ce ieşiri publice a avut Breban în ultima vreme, să trebuiască să fie pus la zid? Breban se simte nedreptăţit, e normal să aibă reacţii dure la adresa celor ce nu-l cred… Ion Vianu aminteşte în amănunt de disidenţa lui Breban din 1972, cu onestitate, în schimb România literară nu a scos o vorbă despre ea. De ce, fiindcă Breban trebuie adus în faţa instanţei cu o singură acuzaţie, că a fost… „agent de influenţă”? Aura Christi a publicat la Comentariile de ieri că a făcut cercetări şi a aflat că nu există nicăieri, nici în nomenclatorul Securităţii, „meseria” de agent de influenţă, o citez – «In textul Ordonanţei de urgenţă 24 din 5 martie 2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii NU ESTE – ATENTIE – DEFINITA NOTIUNEA DE „AGENT DE INFLUENŢĂ” – principala acuza vehiculata de N. Manolescu. Aceasta notiune, pur si simplu, nu exista. Dati cautare pe Monitorul Oficial 182 din 10 martie 2008 (M. Of. 182/2008) ca sa nu mai vorbim “dupa ureche”, cum se vorbeste cu asupra de masura… Notiunea de „agent de influenta” – vehiculata de Manolescu, Tudoran, si preluata de la M. Lovinescu, lansata sub dictatura in scopul de a-l discredita pe NB (care circula liber apropo, fiindca avea pasaport german, fiind cetatean german!) – nu este definita in textul Legii; nu exista! »

Eu îmi continui pledoaria – înainte de a fi fost, eventual, „agent de influenţă” (termen care nu există nici în legea deconspirării; dar să zicem că ar exista), N. Breban a fost urmărit de Securitate, a fost un critic public (pe plan internaţional chiar) al regimului Ceauşescu, adică a fost un disident. Pentru mine asta contează, ca scriitor. Văd că „Miron-despre securitate” îmi tot răstălmăceşte cuvintele. La fel l-am apărat pe Adrian Marino, care înainte de a fi acuzat că a turnat la Securitate, a fost arestat deoarece a fost un critic al regimului comunist. Pentru mine contează, repet, că a fost un critic al regimului şi că de aceea a fost arestat (şi mai apoi obligat să colaboreze, dacă într-adevăr a colaborat cu Securitatea; poetul Nichita Danilov a publicat un interviu cu Petru P. Andrei, în care Adrian Marino e acuzat că a predat Securităţii o listă cu 39 de studenţi care nu erau de acord cu noul regim comunist instaurat; interviul a fost dat când Adrian Marino era în viaţă; nimeni n-a crezut în această acuzaţie, care putea fi controlată; ba chiar a afirmat că în arest Adrian Marino fuma cot la cot cu gardienii; sunt legende care ar trebui confirmate sau demontate pentru totdeauna). Citiţi-l pe Gabriel Andreescu şi vă lămuriţi, cu serialul său din Cotidianul.ro despre Adrian Marino – daţi click pe Gabriel Andreescu. Cazul Marino şi iar click pe dreptunghiul apărut… Am început cu Germina Nagâţ, închei cu ce răspunde la o întrebare:

«Legea lasă senzaţia că lucrează fără nuanţe. Până la urmă, beneficiază de acelaşi statut de colaborator al Securităţii şi un om care doar a stat de vorbă cu generalul de Securitate şi a furnizat informaţii mai mult sau mai puţin de importanţă, dar şi un alt personaj, care turna şi scria la greu, cu plăcere, note informative. Avem cazuri de genul acesta.

Nuanţele, departajările etice şi ierarhiile trebuie să le facă opinia publică şi instanţa, nu CNSAS. Nu totdeauna acţiunile introduse de CNSAS sunt acceptate. Se poate întâmpla ca noi să interpretăm ad litteram definiţia din lege şi instanţa să ne contrazică. Nu noi trebuie să facem ierarhiile. Noi avem o singură obligaţie, strictă şi, credeţi-mă, destul de apăsătoare, şi anume aceea de a identifica documentele relevante pentru o verificare, de a le prezenta corect şi a le pune la dispoziţia opiniei publice şi a instanţei. Nu noi trebuie să facem interpretările etice».

Aşadar, noi trebuie să facem interpretările etice, nu CNSAS. Noi trebuie să punem pe masă binele şi răul din viaţa unui scriitor – în cazul Breban a existat acea disidenţă, de ce e ignorată?

PS. Public şi azi fotografii cu scriitori români realizate de Ion Cucu (din arhiva sa).


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
47 comments

47 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Felicitari pentru textul de azi, Liviu. In realitate, incercam sa facem lumina intr-un caz atipic, ce pare limpede in aparenta: un scriitor important, Breban, ajuns in varful structurilor de conducere ale unui stat dictatorial, precizare importanta: intr-un moment de liberalizate (“Primavara de la Praga”), dupa schimbarea radicala a atitudinii dictatorului, in 1971 (Tezele din Iulie 1971), isi demisia, la Paris, in “Le monde”. Intra in disidenta. Duce un mod de viata sinucigas, ca sa nu zic doar marginal: se inzideste in opera, practicand un soi de “apolitism” superior, de extractie goetheana (remarcat, apropo, si de Ion Vianu in subtilul si radicalul, de departe incomodul d-sale text!). Breban, in acel context, isi publica cu dificultate textele, revenit – spre deosebire de alti fugari (P. Dumitriu, de pilda) in tara; “mi-am adus trupul acasa” scrie romancierul. Lupta acerb pentru fiecare carte. “Bunavestire” este atacata in Plenara CC al PCR din 28-29 iunie 1977, iar in cuvantarea sa, Titus Popovici compara lansarea acestei capodopere cu… Unirea Principatelor si-i plaseaza alaturi pe Breban si Goma, vorbind de “eroi alde Breban si Goma”. Asta se intampla in 1977. In anul de gratie 2011, CNSAS il acuza pe Breban ca a fost “colaborator al securitatii”, iar Manolescu, vai, ascunzandu-se, probabil (el a scris textul), dupa semnatura cronicar, tine-te bine, scrie negru pe alb ca “ne surprinde ca Ion Vianu nu-si indreapta critica inspre iesirile publice din ultima vreme ale lui Breban (care iesiri publice? – n.n.), ci spre cei care au descoperit ca Breban ar fi fost colaborator al securitatii. In ce ne priveste Romania literara n-a sustinut acest lucru din simplul motiv CA NU ACESTA A FOST VERDICTUL DAT DE CNSAS.’ (“Rom. lit.”, nr. 18) Brrrr. Adica agentiile de stiri n-au dat pe fluxul national media stirea conform careia “Breban a fost colaborator al securitatii”, informatie “extrasa” din “surse din CNSAS”?! Vad ca “rom. lit”, incet-incet isi inventeaza o vocatie secunda, si anume cea de diversionist. Obiectul “linsajului mediatic” al lui Breban… n-au fost, dupa stiinta mea “iesirile publice” ale lui Breban din ultima perioada (care iesiri?; se face referinta, probabil, la “Tradarea criticilor”? sau la un alt volum incendiar: “Aventurierii politicii romanesti”?). Obiectul “linsajului” invocat este Breban, mai exact, “colaborarea cu securitatea” nedovedita de CNSAS si difuzata pe toate canalele media. Cronicarul insa insidios deturneaza atentia, ca si Manolescu, de altfel, in editorialul sau, dirijand-o – alta diversiune! – spre acuzatia de “agent de influenta”, nefondata! Exista stenograma unor convorbiri ale lui Breban cu Plesita. atat. Intrebarea este: exista si inregistrarile? Titus Popovici ataca “Bunavestire”, il ataca pe Breban, punandu-l alaturi de Goma, deci expunand pericolului acesti doi scriitori: in 1977. In 2011, Manolescu – mai zeloc decat, scuzati politrucii de altadata, probabil, nu? – incearca sa demonstreze ca albul e negru si viceversa: “„ N. Breban se face vinovat cu adevărat este de a fi fost folosit de Pleşiţă et comp. ca agent de influenţă. Mai ales în legătură cu Paul Goma, în anul de graţie 1977. (…) Îi cruţ pe cititorii R.l. de reproducerea convorbirilor lui N.Breban cu Pleşiţă et comp., care contrazic afirmaţiile de mai sus şi în care N. Breban se arată, în cel mai bun caz, un interlocutor obedient şi prea plecat (apreciat ca atare de securişti: «a dovedit în general receptivitate şi maleabilitate»). Breban (…) s-a transformat în ditamai căpcăunul anticomunist dintr-un amărât de şoricel ronţăindu-şi laşitatea la urechea generalului Pleşiţă”. (“România literară”, nr. 16/2011)
    Din ce motive? Ce interese urmareste manolescu prin aceste atitudini publice (ma refer la editorialele sale din “Rom. lit.”, nr 16, 18). Ce vrea, in definitiv? Polemica pe marginea asumarii trecutului si a prezentului? Sa fim seriosi! Nu asa se polemizeaza, ci cu textele, documentele in fata! Cu onestitate, domnilor!

  2. Domule LIS, se pare că dintr-o apropiere a patronimului Gabriel de Nagâţ, aţi făcut din Germina – Gabriela, la final. De este aşa, procedaţi în consecinţă, iar această mică observaţie a mea, vă rog să o radiaţi.
    Nu înainte de a savura şi felicitările mele pentru implicarea tot mai vădită de partea baricadei, iar nu a armatei de hamhami!

  3. Diavolul bolsevic se spumega de furie, mare furie ….

    De ce sa dea gânditorul cuvânt datator de viata turmei ce nu stie deosebi dreapta de stânga, de ce sa stea scriitorul alcatui cuvânt izbavitor natiei, cronicaru spune adevarul si biciui vrajmasul, totii acestia trebuiesc prigoniti, nu trebuie avea liniste o clipa asa cum natia nu o are via tembelizator, unde nebunia este la loc de cinste, unde murdaria a luat locul virtutilor. De ce învatatori binelui si al frumosului sa aibe cuvânt greu de spus intr-o societate abulita, nebunilor sa li se deschida larg portile pentruca o lumea intreaga sa ajunga la balamuc. Sa se distruga tot ce mai rasufla duh viata de la Dumnezeu.

    Locul lu Noica, lu Tutea, lu Goma, a-lu Ioan Alexandru, a-lu Cioran, lu Eliade, a-lu Culianu,a- lu Nae Ionescu, a-lu Eminescu, a-lu Creanga, a-lu Goga, a Voievodului, a-lu Maniu, a lu Hristos, il lua prin frauda fii si ficele curvei bolsevic- neobolsevizate.

    Bestia crede ca i-a sosit ceasul final, a hotarât distruge si ultima suflare, acea ramasita prin care butucul poate prinde viata, vrem nu vrem acepta, ne place ori nu ne place, un Breban reprezinta aceasta categorie, dupa ea urmeaza si garda manolestilor care inca mai viseaza rezista prin cultura, adica supuseniei fata de diavolul bolsevic. Azi manolesti mazilesc bre-bani, mâine vor veni oligrofreni ce vor ocupa locul bre-banilor ptr a va mazili fara mila manolesti.

    Nu este departe ziua când totii scalambaiati ce-i vedem pe sticla non-stop, vor ajunge decide vorbele ce au voie fi scrise, scriitorul, gânditorul de mâine, adica de dupa 2012, va fi o zavoranca si totii aia de râgie in public la TV, mai ales faimosi moderatori, moderatoare isterice, este vorba de generatia Y, ca prezenta XXL este si ea pe duca… prea, prea repede a mierlit aceasta generatie XXL. In forta vine cea mai devastoatoare, necuratatoare generatie asanumita Y.

    Sper sa nu apuc acele zile de groaza, pâna atunci prefer ai mai asculta-citi, ai injura pe un Breban, un Liiceanu, un Plesu, chiar si un Manolescu, nu insa pe un pata-p…. acest intrus in cultura româna, acesta este acel premergator celor ce vor mazili manoelsti, semnul la dat nu odata, cine a avut ochi a vazut… cine nu… sa fie santos.

  4. Dear Lis, scussi, insa nu cred ca e potrivit sa transformam blogul tau dintr-o pledoarie pro Breban (o pledoarie in limite rezonabile, caci doar omul nu e frate cu tata / tact-tu, si nici infailibil nu e), intr-o platforma de atac nationalist-gandirista (daca percepi ce vreau sa spun) contra lui “pata-p” (n-asa?), “premergator al celor ce vor mazili manolesti”, cum se exprima un fan lisist mai sus (da, am inteles si io ca omu e din Caracal, de langa fostul ambulatoriu de cuci de la Devesel, iar nu de langa viitoarea radix a umbrelei noastre antiatomice, dar asta nu scuza alegatia sa cam agitato-ortofoxa, cum ar venea… ).

    Cat despre dl Manolescu si despre rolisorul de inocent, caci in fond bine intentionat “agent de influentza” pe care l-a jucat dumnealui insusi pe langa mine in 1981-1982 (cu voia or fara de voia sa, cu stiinta or fara de stiinta sa, si daca ar fi sa ne formalizam excesiv in interpretarea sintagmei cu pricina, asa cum o face dansul cu dl Breban, furat de interpretarile scartzare ale CNSAS or de cine stie ce altceva…), vom mai vbi, cu documentele de la CNSAS pe masa. Asta insa se va intampla pe my blog, si doar pe masura ce Povestea lui Ave va avansa in mod firesc, caci n-am de gand sa fac un caz special din dracutza intamplare, si nici nu-mi prea convine sa ma-ntind cu vorba aci la picioarele tele, pai cum dreaq… oops. Macar daca blogul tau ar fi nemoderat, ca sa fiu sigur ca am libertatea sa spun tot ce am de gand sa spun, dar asa – ramane cum am stabilit.

    Si-n plus zici ca ramanem si pretini, da…? Pai asa sa fie, coane… Paa.

  5. de fapt; bre-bani au mai mare greutate decât manolesti, care faca ce vor voi, sunt tare usori de-i ia vântul bolsevic mintenasi.

  6. Mhă, rumâne, Mihăiescule, noi ne cunoaştem mai demult, n-aşa…? Hai, spune drept…

    Însă răspunsu’ tău îl voi ceti mei spre seară, după ce-mi voi termina treburile – vitale – la grădiniţa-mi de vară, ca orice aborigen “în care se întrevede geniul poetic” din vremea preşedinţiei USR a dlui Manolescu, bunăoară…. Până atunci, ai timp să rumegi, fata mea… 💡 Hai pa

  7. poa ne cunoastem, nu-i asta bai, bai-ul este altu;

    pui mataluta pariu cu mandea pe-o lada de bere ca urmatorul la dosarel deschis prostimi este taman Nikisor-ul matale dragalas? Atunci sa vedem noi cine-si beleste ocarina la soare…., io acu ma duc la racoarea gradini, intru in leber, asa ca o brodisi si matale

    sa fi santos si fara de dosarel ca te halesc astia de vin dupa… iar io aghiazma nu am de unde a-ti mai da…

  8. P.S,

    am vizitat blogul dvs (AVP), interesante teme, am sa mai viu prin ograda mata… comentari niet, singurul blog unde comentez este al dl LIS, ba, si cu cetirea constanta, restul nu prea ma prind calca batatura,

  9. @ LIS si @ Aura Christi

    Citez din Aura Christi:

    1. Incercam sa facem lumina.
    2. Sa fim seriosi! Nu asa se polemizeaza, ci cu textele, documentele in fata! Cu onestitate, domnilor!
    3. Notiunea de „agent de influenta” – vehiculata de Manolescu, Tudoran, si preluata de la M. Lovinescu, lansata sub dictatura in scopul de a-l discredita pe NB (care circula liber apropo, fiindca avea pasaport german, fiind cetatean german!) – nu este definita in textul Legii; nu exista!

    Comentez:

    Foarte bine, sa facem lumina. De acord, cu textele, documentele pe masa. Pana acum Tudoran in textele sale a pus… texte si documente pe masa. Cu ce i-a raspuns Aura Christi? Cu vorbarie.

    Cu voie sau fara voie Aura Christi repune in circulatie o minciuna veche, usor de demontat, pusa in circulatie de Breban. Nu stiu care este azi situatia lui Breban, dar in anii la care se refera discutia de aici si din alte pagini, Breban NU era cetatean german si NU avea pasaport german. Aura Christi ma poate contrazice foarte usor daca il roaga pe Breban sa produca public documentele care sa ateste ca la timpul respectiv era cetatean german si calatorea cu pasaport german. O simpla cerere adresata nemtilor, prin intermediul consulatului german din Bucuresti, il poate pune pe Breban in posesia documentului care sa ateste DE CAND este cetatean german si DE CAND calatoreste cu pasaport german.

    Lucrurile stau si mai simplu. Chiar daca ar fi fost SI cetatean german inca din anii ’70, ’80, Breban tot nu putea iesi din Romania folosind pasaportul german fiindca autoritatile romane nu accepau atunci un asemenea statut. Este si motivul pentru care Breban, pentru a putea calatori, solicita si primea vizele de calatorie pe pasaportul ROMANESC. Daca ar fi avut un pasaport german si ar fi putut iesi din Romania cu pasaportul german, de mai solicita vizele pe pasaportul romanesc?
    Nu doar domnii trebuie sa polemizeze cu onestitate. Si doamnele trebuie sa faca la fel. In concluzie, o invit pe domna Christi sa ma contrazica punind pe masa, cum cere altora, documentele.

    Exista interpretari diferite ale rolului de “agent de influenta” dar ca Breban a actionat intocmai asa sub controlul Securitatii ori de capul sau, aliniindu-se intereselor Securitatii este limpede. A sustine ca prin ce a facut Breban impotriva unor oameni (si nu este vorba doar de Goma si Tudoran) nu le-ar fi lezat acestor oameni interesele, nu ar fi fost un sprijin acordat politiei politice in eforturile ei de compromitere, discreditare si incoltire a acestor oameni este o eroare.

    Daca este definit in lege ori nu, statutul sau rolul de “agent de influenta” conteaza mai putin. Important este ca rolul de “agent de influenta” exista. Si unii dintre noi il considera la fel de blamabil ca si rolul jucat de un turnator care a semnat ori nu un Angajament cu Securitatea. Important ramane ce A FACUT un agent de influenta si ce efecte au avut actiunile sale asupra vietii celor calomniati, denigrati si asa mai departe.
    Recititi ce indica documentul reprodus de Tudoran pe blogul lui:
    “MINISTERUL DE INTERNE
    DEPARTAMENTUL SECURITĂȚII STATULUI
    CABINET ADJUNCT AL MINISTRULUI
    STRICT SECRET
    Exemplar nr. 1

    Nr.005374 DIN 19.05.1985
    TOVARĂȘULUI
    General-locotenent Aristotel Stamatoiu
    ADJUNCT AL MINISTRULUI

    Vă trimitem alăturat, spre informare și valorificare, un număr de 1 note conținînd 1 file, cu numerele de înregistrare 0085728
    ADJUNT AL MINISTRULUI
    General-colonel
    IULIAN VLAD
    Strict secret
    Expl. nr 1
    100-0085728 din 19 mai 1985 “

    “Spre valorificare.” Limpede. Si a fost “valorificat”. Limpede. Si s-a adaugat campaniei de denigrare, compromitere si izolare a lui Tudoran. Limpede.

    Cu toate acestea Manolescu este “porcul”. Ca si Tudoran. Ca si Paul Goma fiindca a scris in 1991 “Capra si caprarul”… Recititi-l. Intre timp o astept pe dna Christi cu dovada ca in anii ’70-’80 Breban calatorea cand si unde dorea fiindca era cetatean german si folosea pasaportul german…

    Pe urma continuam discutia.

  10. Înţelepte vorbe puse în talerul zeiţei Themis, de către proprietarul acestui blog care ne gazduieşte pe toţi. „Noi trebuie să punem pe masă binele şă răul din viaţa unui scriitor” – scrie LIS în Jurnalul său, iar noi înţelegem că nimeni „nu se poate lupta nepregătit împotriva melancoliei”, cum bine zicea M. Eliade. Acum domniile voastre nu faceţi greşeala de a mă întreba cam pe unde vin munţii şi cam pe unde marea. Citesc ca şi voi Jurnalul LIS şi mă întreb cam ce ar rămâne peste ani din toate aceste însemnări?…. („O şcoală pe strada Mântuleasa, cu castani în curte şi în fund o grădină, cu zarzări şi vişini?”) – cum zicea M. Eliade evocând amintirile bătrânului Borza din nuvela sa „Pe strada Mântuleasa”, şi care începe ca-n „Livada de vişini” a lui Cehov: „Îmi puteţi spune cât e ceasul?” (se întreba personajul lui Eliade). E drept, celălalt (Lopahin Ermolai Alekseevici), spunea resemnat: „A venit trenul, slavă Domnului! Cât e ceasul?”. Din păcate – vă pot spune – nimic veşnic pe această lume! Adepţii lui N.Breban n-au înţeles că-n bezna aceea, a veacului, când el îşi scria nestingherit romanul său „Bunavestire”, se petrecea cu noi ceva straniu. Dar cum te poţi „descurca până la urmă, dacă începi a ţi se împietri gândurile?” – (scria I.Druţă în „Clopotniţa” – neamului – amintit în comentariul meu mai deunăzi). Reţin că nici pe Vasin, eroul din „Adolescentul” lui Dostoievski, nimeni nu-l putea scoate din „calmul lui imperturbabil” şi „cu o judecată atât de limpede, obiectivă, întemeiată pe principii morale înalte”, încât dădea impresia că nu-l poate pune nimeni în încurcătură. Să nu fi înţeles N.B., ca autor de romane, că mulţi alţii (fie că se întemeiază pe o eroare, fie ca pe o totală necunoaştere a vieţii lui Breban, judecând lucrurile cu prea multă răceală, prea de sus), nu vor în fond poate, decât să-şi bea ceaiul în linişte, fără domnia sa pe post de salvator al literaturii române? Pilda îngerului care a izbucnit în plâns şi apoi a plecat de la faţa locului (în Fraţii Karamazov), oare nu-i spune nimic? : „Oare ce faptă bună o fi săvârşit în viaţa lui ca să pot pune o vorbă bună pentru el la Dumnezeu?” – după cum îi spune Gruşenka lui Aleoşa. Tot poeţii au dreptate: „Românii nu şi-au iubit nicicând înţelepţii/ Alungaţi ca nişte păsări cobitoare” (Ion Gheorghe). De fapt, de ce am avea atâta nevoie de adoraţie? – după cum reţin că se întreba autorul din „craterul platon”? Nu voi da un răspuns, ci-l voi cita cartografiind munţii, râurile, văile…. şi tot ce a aşezat Dumnezeu în ţinutul acestui distins neam: „Câtă vreme nu facem decât să ne distrugem nervii,/ zi de zi…. nu se ştie dacă mâine ne mai vedem” (frică, pag 60 craterul platon). Vă las aici cu nedumerirea acelui Lopahin : „Suntem toţi aici? N-a mai rămas nimeni?”

  11. @Domnului AVP
    Nu putem sa-l facem responsabil pe domnul Stoiciu de unele comentarii lasate de vizitatori pe blogul sau. Mai ales ca, din cate citeam mai sus, chiar dvs. va exprimati dorinta ca acest blog sa fie nemoderat. 
    In general, ceea ce spuneati in legatura cu ‘’pledoaria pro Breban’’ (‘’o pledoarie in limite rezonabile, caci doar omul nu e frate cu tata / tact-tu, si nici infailibil nu e’’), pare rezonabil, dar s-ar putea sa nu fie moral. Nu va mirati. Va explic imediat. Dumneavoastra si poate multi altii, oameni de litere cu un bun simt al valorii, cu respect fatza de literatura, de efortul pe care creatia literara adevarata il presupune, dar si fatza de adevar si dreptate, fatza de istoria noastra recenta, asa cum a fost ea, credeti ca e deajuns sa fii rezonabil in fatza a ceea ce eu imi permit sa numesc o incercare de falsificare a adevarului si de compromitere a unui scriitor original, puternic si uneori paradoxal de liber in fatza dictaturii. Nicolae Breban e in primul rand scriitor, dar e si dovada vie a unei incercari de a destabiliza puterea comunista ce se radicaliza si se indrepta spre dictatura care ne-a produs tuturor atatea suferinte si mai ales umilinte. Daca solidaritatea umana ar fi fost posibila, atunci in 1971, cand Nicolae Breban facea declaratii incendiare in cel mai prestigios ziar francez si-si dadea demisia din functii care ii aduceau destule privilegii in tzara pentru a-l face sa taca si sa-si prezerve cariera( la asta ar trebui sa reflecteze mai ales cei care il invinuiesc ca isi pune opera mai presus de orice alte valori umane !), daca ar fi fost si altii care i s-ar fi alaturat, provocand o miscare reala de protest in Romania…n-ar mai fi fost astazi cazul sa ascultam de pe scena Ateneului Roman replici pline de dispret. A fost o prima sansa in ’71 si poate cea mai buna, pentru ca la acea data Ceausescu era inca in faza de inceput a planurilor si politicilor sale distructive. Daca solidaritatea ar fi fost posibila macar in ’77, cand Paul Goma a incercat si el sa trezeasca in romani curajul de a protesta, sigur ca istoria noastra ar fi aratat altfel. Si am fi fost cu totii astazi mai mandri de noi. Dar solidaritatea nu a fost posibila, din multe si complicate motive. Asa cum a fost, istoria acelor vremuri se scrie inca si depinde si de noi toti, daca ea se scrie corect sau se falsifica. De aceea, sigur ca e bine sa fim rezonabili, dar daca nu suntem si intransigenti si ezitam din nou sa fim solidari cu Nicolae Breban, inseamna ca nu am evoluat ca fiinte morale. Scriitorul Breban nu are nevoie sa fie aparat, caci il apara cartile sale, dar omul Breban nu trebuie lasat singur, asa cum i s-a intamplat in urma cu exact 40 de ani.

    P.S. Chiar daca nu va cunosc nici pe dvs., nici pe domnul Stoiciu, m-am bucurat citind ca aceasta campanie din presa purtata impotriva lui Nicolae Breban a fost capabila sa va impace si sa va apropie, pentru ca oamenii de onoare, oricat de diferiti si indaratnici, se intalnesc in situatii in care nobletea sufleteasca este pusa la incercare. Despre domnul Stoiciu stiu ca nu e prima data cand face dovada ca poate merge de dragul adevarului impotriva curentului general si ca are o mare capacitate de a nu se lasa influentat de presiuni si represiuni. Ma refer la pozitia sa in cazul acuzatiilor de antisemitism aduse lui domnului Paul Goma, in urma cu cativa ani.

  12. @Serviciul…

    Cineva care nu are curajul sa-si decline identitatea, nu are nimic de asteptat de la nimeni, cu atat mai putin de la doamna Aura Christi. Dar chiar si daca si-ar spune numele, tot un anonim ar ramane…. in istoria literaturii romane….unul din categoria polemist de subterana si justitiar de carnaval, educat de garzile rosii. 🙂

  13. Mărturisesc că nu înţeleg: de când un raport al unei slugi ignobile a aparatului de represiune ceauşist este mai credibil decât mărturia unui coleg de breaslă, a unui con-frate?! Aceeasi intrebare ma framanta cand demonstram modul in care il “apara” Manolescu pe Breban: Manolescu “il infunda” pe Breban si i-am admirat gestul de a se retrage din Consiliul USR. Repet, l-am admirat.
    Interesant: securitatea i-a maltratat fie fizic, fie psihic pe romani pana la 1989. dupa 1990, in plina libertatea, unii intelectuali folosesc fragmente din dosarele unor personalitati/disidenti, folosesc rapoarte ale securistilor impotriva lor! Concret: prevaleaza, INCREDIBIL, MARTURIA CALAULUI, ea are o credibilitate indubitabila, calaul, da, CALAUL FIIND ABSOLVIT, IN SCHIMB, FIIND MACULATA, LAPIDATA PUBLIC, “LINSATA MEDIATIC’ VICTIMA. bravos! Astfel, securitatea defuncta isi continua maligna “opera”, folosind unii dintre contemporani, rascolind fondurile primitive, resentimentele unor indivizi pre-dispusi sa maculeze, indivizi de o simpatica mediocritate surazanda, care, atentie, nu sunt putini.

    Sa-i raspund dlui Tudoran? La ce sa raspund? Am parcurs o scrisoare adresata… aurei excelentei scriitoare Agatha Christi, o scrisoare in care am luat act de faptul ca un ex-poet si un disident in epoca Ceasescu… denigreaza, calomniaza un prieten al meu, prezentand o fata a lucrurilor (o jumatate de adevar este egal calomnie, atentie), acelasi DT imi stalceste numele meu literar, numele familiei mele; ce josnicie dlor, ce josnicie! S-au rasucit mortii mei de pe tot continentul european in morminte, inclusiv matusa mea, care a facut ani grei de Siberie, la rusi – nu disidenta sub Ceasca. Ce rusine, dlor!
    De pe blogul imund al d-sale, la dl Tudoran ma refer, am aflat, intre altele, ca… Aura Christi nu exista si alte lucruri ignobile, imunde etc. Nu raspund si nu dialoghez decat la un anumit nivel. Nu-mi sunt straine, litotic vorbind, nici notiunea de onoare, nici cea de demnitate.
    Dl Tudoran isi aroga o functie pe care nu cred s-o detina cineva: si anume, cea de “procuror al lumii literare”.
    Daca se considera fara pata, sa arunce piatra. Vorba Domnului Ion Vianu: “Dar pe mine sa nu contati”.
    Seninatate, lumina.

  14. @Sanda Văran – înainte de a continua să-mi spuneţi orice altceva (în caz că doriţi), citiţi vă rog aceste doua linkuri (însă în ordinea pe care v-o recomand eu):

    http://avp-online-one.blogspot.com/

    http://viorelpadina.wordpress.com/2011/04/12/sa-stam-stramb-in-cazul-breban-dar-sa-judecam-drept/

    Vreau să spun că-n cazul Breban io nu m-am băgat ca musca-n lapte (nicio aluzie, pe bune). Sunt pe terenul meu, ca sa zic asa. Ma si mir ca ex-my friend Dorin Tudoran (al carui blog vad ca-l frecventati, daca nu cumva va confund) nu v-a povestit asta…oops. Si cum naiba sa va povesteasca, daca el il cultiva cu grija fix pe injuriatorul meu ubicuu, un anume anonym @Radu Humor, care pe deasupra mai e si un antisemit scabros…?

    Sincerely,

  15. @AVP Multumesc. Voi citi cu placere.

    Daca cititi blogul ex-prietenului dvs., stiti ca mi s-a interzis accesul din 15 aprilie. Si va asigur ca am fost cat se poate de politicoasa, dar replica mea nu a mai fost publicata. Puteti sa judecati si singur:

    ”@Dl.Dorin Tudoran

    Oh, ma simt mult mai linistita, daca spuneti dvs. ca acele perioade n-au cum sa se repete…nu numai din cauza destinului operei brebaniene. Va dati seama ce s-ar intampla cu noi toti?!

    Din ce spuneti mai apoi, s-ar intelege ca ati vrea ca domnul Breban sa fie dat afara din Academie? Cred ca trebuie facuta o cerere si umplute formulare…e un pic de umblat pe la institutii…

    Dar, intreb si eu, si n-o sa se supere nimeni( sper!) n-ar fi mai usor sa intrati dvs. in Academie, daca e loc ( si trebuie sa fie!) si atunci poate aerul din Academie devine dintr-o data mai pur si mai sanatos si domnul Breban poate fi contestat ”dinauntru”?

    P.S. 1.Nu stiu de ce spuneti ca sunt tipicara. Din cauza comentariului de pe site-ul https://www.liviuioanstoiciu.ro/2011/04/cine-a-stabilit-ca-arhiva-cioran-face-parte-din-patrimoniul-national-marin-ifrim-iese-din-capcana-scandalului-cu-breban/ ? Din cauza ca vreau sa-mi corectez greselile currente calamo? Daca nu le corectez, nu ajung si eu o agramata, cum ati spus, intr-o alta postare, ca este domnul Breban? De ce nu masurati cu aceleasi masuri??
    Mi-e frica de dvs.!!! Desi, nu doar pe bloguri, si greselile dvs. curg riu….”

    @Sanda Varan

    1. Unul dintre lucrurile pe care incerc sa le fac pe acest blog este de a lasa cat mai putin spatiu de manevra minciunii, insinuarii, citirii “printre rinduri” – mijloace de a deturna, intentionat, discutia de la subiectul propus. Recidivati si dezamagiti. Iata un exemplu: “Din ce spuneti mai apoi, s-ar intelege ca ati vrea ca domnul Breban sa fie dat afara din Academie? Cred ca trebuie facuta o cerere si umplute formulare…e un pic de umblat pe la institutii.”
    Stiti bine ca, din raspunsul la care va referiti, nu se poate intelege ca as dori asa ceva.[Raspunsul sau era :”@Sand Varan
    Perioadele acelea nu au cum sa se repete. Si-apoi, hai sa fim seriosi, cine a vazut interzisa vreodata opera unu academician care ramane membru al… Academiei?”]

    2. Nu ma preocupa de unde “vine” numele sau pseudonimul pe care-l folositi. Ca “vine” ori nu de la George Sand, de la Dick Sand – cum scrieti — va priveste. Poate sa vina de la orice “Dick”, chiar si de la “Dick Bogart”. Ce ma preocupa, cum spuneam, este sa tin aceste discutii cat mai departe de insinuari, “soparle”, diversiuni etc. Dar asta nu inseamna ca am vreme sau ca trebuie sa-mi pierd timpul formuland la infinit un raspuns la aceleasi “strambe” ale dumneavoastra. De aceea cred ca v-ati indepartat definitiv de acest forum.”

    Si eu cred ca m-am indepartat definitiv…. dar nu numai de acel forum.

  16. @LIS
    Am primit si eu din partea celui/celei ce semneaza “SERVICIUL DE PASAPOARTE” comentariul postat aici insotit de rugamintea de a-l posta pe blogul meu. Cum era postat deja pe blogul dvs., am considerat ca nu exista nici un motiv pentru care sa postez acelasi comentariu si pe blogul meu.
    Vad astazi afirmatiile dnei Aura Christi in legatura cu mine. Chiar daca nu din motivele pe care le invoca, are dreptate sa nu-mi raspunda. Nu are la ce sa-mi raspunda. Nu are nici cum sa o faca. In schimb, cred ca are obligatia morala de a raspunde “SERVICIULUI DE PASAPOARTE” intr-o chestiune punctuala.
    Afirmatia categorica a dnei Christi ca, in anii 1970 si 1979, dl Nicolae Breban calatorea oriunde dorea fiindca era cetatean german si calatorea cu pasaport german, este infirmata la fel de categoric de “SERVICIUL DE PASAPOARTE”. Cel/cea care foloseste acest nickname nu se multumeste doar la a infirma afirmatia dnei Christi. Ii cere dnei Christi sa produca probe in legatura cu cele afirmate. In plus, ii indica si felul in care poate fi obtinut, foarte usor de altfel, un document edificator. Este in avantajul dnei Christi sa raspunda si sa produca dovezi pentru afirmatiile facute. “SERVICIUL…” mentioneaza ca, si in cazul ca ar fi avut un asemenea pasaport, dl Breban tot nu ar fi putut iesi cu el din Romania, fiindca pe acele timpuri asa ceva era imposibil. Dna Christi poate verifica aceasta afirmatie foarte usor si ii poate raspunde cum se cuvine “SERVICIULUI….”
    Am afirmat, in cateva randuri, ca prefer comentariile semnate cu numele adevarat; ca declinarea identitatii intr-un forum de acest fel mi se pare un semn de onestitate. De aceea semnezu intotdeauna cu numele meu sau cu initiale (pe blogurile prietenilor) Am scris chiar un articol in care ma razboiam cu anonimatul. Pe de alta parte, atata vreme cat lumea blogurilor acepta folosirea de pseudonime/nickname-uri, nu cred ca vreunul dintre noi poate schimba aceasta regula.
    Ce ne ramane de facut in acest caz este sa cantarim substanta, tonul, decenta, argumentele etc. aduse de un comentariu. Cred ca afirmatiile “SERVICIULUI DE PASAPOARTE” indeplinesc conditiile cerute de un dialog.
    Dna Christi nu poate castiga “duelul” cu ‘SERVICIUL DE PASAPOARTE” doar pentru ca Domnia sa semneaza cu numele adevarat si “SERVICIUL…” nu. Singura cale pentru dna Christi de a castiga un asemenea “duel” este sa aduca probele solicitate in sprijinul unei afirmatii pe care singura si nesilita de nimeni a facut-o. Pentru ceilalti, spectatori la polemica starnita de afirmatia dnei Christi, este, totusi, important sa afle cine minte, Aura Christi sau “SERVICIUL DE PASAPOARTE”, fiindca subiectul ce face obiectul disputei nu este chiar unul oarecare si nu poate fi expediat cu o reactie de tipul “Asa-mi trebuie daca stau de vorba cu o tebecista…”, mai ales cand singur ai deschis discutia respectiva.

    P.S. Este adevarat ca pe blogul meu un comentator a afirmat ca nu exista o scriitoare cu numele de Aura Christi si ca este vorba doar de un pseudonim al dlui Nicolae Breban. Ce uita dna Christi sa spuna pe blogul dvs. este ca i-am replicat prompt comentatorului respectiv, atrangandu-i atentia ca se inseala.

  17. @ LIS

    Incerc inca o data, convins fiind ca este vorba doar de o defectiune tehnica – comentariul postat, in doua randuri, s-a pierdut in ceata electronica. Asadar, reiau:

    1. Am primit si eu comentariul semnat de “SERVICIUL DE PASAPOARTE”. Era insotit de rugamintea de a-l posta pe blogul meu, fiindca autorul/autoarea comentariului se indoia ca randurile sale vor fi acceptate pe blogul dvs.
    2. Am accesat blogul dvs. si comentariul cu pricina era postat, asa incat postarea lui pe blogul meu nu ar fi avut nici o explicatie.
    3. Vad astazi pe blogul dvs. un comentariu al dnei Aura Christi in care se refera si la mine. Nu intru in amanunte. Chiar daca nu exact din motivele pe care le invoca, are dreptate: nu are la ce sa imi raspunda. De altfel, nici nu ar avea cum.
    4. De raspuns, cred ca ar trebui sa raspunda insa unei chestiuni punctuale din comentariul celui/celei ce semneaza “SERVICIUL DE PASAPOARTE”. Dna Christi a facut afirmatia ca dl Nicolae Breban calatorea liber in ani ’70 si ’80, fiindca era cetatean german si folosea un pasaport german. “SERVICIUL DE PASAPOARTE” afirma ca la vremea respectiva, dl. Breban nu era cetatean german si, in consecinta, nu avea pasaport german. Ii cere dnei Christi sa il contrazica, dar cu probe, un cu vorbe. Ii sugereaza chiar si ce sa faca: dl. Breban poate obtine, foarte usor, prin ambasada Germaniei din Bucuresti, un document care sa ateste de cand anume este cetatean german si de cand anume calatoreste cu pasport german. Documentul poate fi apoi facut public de dna Christi. Un demers foarte simplu si care ar dovedi cine minte: Dna Christi sau “SERVICIUL DE PASAPOARTE”.
    5. “SERVICIUL DE PASAPOARTE” mai face o afirmatie: chiar daca ar fi avut un pasaport german, dl Breban nu ar fi putut calatori cu el (mai exact, nu ar fi putut sa-l foloseasca spre a iesi din Romania cu el), fiindca in acea perioada un asemenea statut nu era recunoscut de autoritatile romane. Si ii cere dnei Christi sa verifice si aceasta informatie, dupa care sa publice ce a aflat.
    6. Dna Christi nu poate castiga acest “duel” al informatiilor refuzand sa raspunda unei polemici pe care, singura si nesilita de nimeni, a provocat-o.
    7. Am afirmat in cateva randuri ca prefer ca participantii la o discutie pe un asemenea forum sa-si decline identitatea – sa semneze cu propriul nume. Am publicat chiar un articol in care spuneam ce poate ascunde anonimatul. Dar, atat vreme cat printre regulile acceptate de un asemenea forum se afla si optiunea de a semna cu un pseudonim/nickname, nu cred ca putem schimba o regula international acceptata.
    8. Tot ce putem face, atunci cand este vorba de un comentariu semnat cu un pseudonim/nickname, este sa cantarim substanta lui, tonul in care este formulat, argumentele aduse in discutie etc. Din acest punct de vedere, nu vad cu ce pacatuieste comentariul semnat “SERVICIUL DE PASAPOARTE”.
    9. Chiar daca dispretuieste folosirea unui pseudonim in postarea unui comentariu, cred ca dna Christi, din respect pentru cei care isi asuma responsabilitatea de a se semna cu numele adevarate, are datoria de a ne dovedi ca afirmatia sa este adevarata si cele afirmate de “SERVICIUL DE PASAPOARTE” sunt neadevarate.
    10. Chiar nu suntem interesati cine minte?

  18. DT wrote>

    “Chiar nu suntem interesati cine minte?”

    Uite cine vorbeste ! Cand anonimul lash @”radu humor” ma insulta si ma calomnia intr-un mod inimaginabil de abject pe blogul “Dorin Tudoran” de pe Vox Publica, iar pe fanitza mea @Stely o clona si o insulta birjareste, titularul acelui blog, Dorin Tudoran, chit ca nu avea control direct asupra comentariilor forumistilor, putea totusi sa intervina din capul locului si sa-l roage pe @”radu humor”, un al dinsului, cica, sa inceteze procedura-i incalificabila. Insa Dorin Tudoran n-a catadixit sa strecoare printre dinti, efectiv cu juma de gura, o astfel de adresare decat dupa insistentele mele de zile intregi, fara exagerare, si nici atunci nu i s-a adresat direct “admiratorului” @”radu humor”, ci erga omnes. Stiu, dumnealui o sa replice ca tocmai spre a evita ca forumistii sa se balacareasca in continuare intre ei a cerut sa fie inchise comentariile pe blogul de pe Vox Publica, permitand comentariile exclusiv pe blogul sau, insa in realitate a facut lucrul acesta doar spre a scapa de interpelarile mele incomode, dovada faptul ca pe mine nu m-a mai primit la comentarii pe blogul sau, in schimb pe @”radu humor” (despre care stia ce fel de personaj este, din felul in care se manifestase pe blogul de pe Vox Publica, ba mai mult, fusese avertizat de mine ca ipochimenu e un antisemit turbat) l-a primit acolo, l-a spalat de rahat si l-a transformat intr-un interlocutor valabil al literatilor si purissimilor de pe-al sau nat.

    Sper ca DT sa nu ma determine sa dau linkurile in spe. Si nici sa continue a da lectii de morala si de mare domnie altora.

    Punctum.

  19. @Bunul Dumnezeu

    Cred sincer ca numai instantele divine pot sa-i mai trezeasca pe unii din delirul de ura viscerala cu care suspecteaza si acuza de turnatorie, colaborationism si politie politica pe un confrate, un fostadevaratmareprieten sau coleg. Toti sunt insa asa de profund implicati emotional ca le e imposibil sa auda si altceva in afara propriilor adevaruri atent contrafacute.

    Nu e vorba in cazul lor doar de o justificata indignare sau revolta, ci de profunde si cronice sentimente negative. Sentimentele acestea inspira argumentari urmarind sa discrediteze persoana vizata pe toate planurile…moral, social, profesional, familial…Odata pusa in miscare cu succes, discreditarea devine un argument in plus, zdrobitor !, la acuzatiile ce se refereau la colaborarea cu organele de atunci ale securitatii statului. Cam acesta este mecanismul si, daca cineva e interesat, chiar s-ar putea gasi destul material pentru un studiu, o teza de doctorat sau o carte bine documentata.

    Din pacate, tocmai aceasta implicare emotionala, aceasta ingrosare a trasaturilor negative, face portretul ‘’colaboratorului’’ neverosimil si-l impinge pe ”acuzator” intr-o zona uneori ridicola, alteori periculoasa pentru insasi demnitatea sa. Pe scurt, exista unii care ar face orice gest, indiferent cat de imoral si mîrsav, doar pentru a-si valida acuzatiile si a le fructifica.

    In ordinea aceasta – demonstrata déjà – a lucrurilor, putem vedea cu ochii nostri… chiar daca nu ne vine sa credem, cum marele disident Dorin Tudoran intervine, luand apararea ‘’unui/unei anonim/anonime’’ ce contesta afirmatiile doamnei Aura Christi, in legatura cu motivul pentru care Nicolae Breban putea sa calatoreasca liber, in anii ’70-’80, deoparte si de alta a ‘’cortinei de fier’’. Foarte metodic, dl. Tudoran pune in lumina dreptul international la anonimat, atata timp, spune el, cat comentariul are un ton, se subintelege, cuviincios, contine argumente valabile, etc. iar, in plus, la punctul 9 din mesajul sau(‘’9. Chiar daca dispretuieste folosirea unui pseudonim in postarea unui comentariu, cred ca dna Christi, din respect pentru cei care isi asuma responsabilitatea de a se semna cu numele adevarate, are datoria de a ne dovedi ca afirmatia sa este adevarata si cele afirmate de “SERVICIUL DE PASAPOARTE” sunt neadevarate.’’) se alatura, in direct, cererilor anonime de a se dovedi cu acte produse de Ambasada Germaniei ca dl. Breban era cetatean german la acea data.

    Constatarea imediata a cititorului este ca informatul cuplu anonim/a-tudoran stie dinainte ca demersul pe la ambadasa straina ar fi inutil, caci, de facto, chiar daca scriitorul avea la acea data cetatenia germana nu putea calatori cum a facut-o, fiindca autoritatile de la Bucuresti nu acceptau ….dar sa lasam textul sa vorbeasca: (‘’Lucrurile stau si mai simplu. Chiar daca ar fi fost SI cetatean german inca din anii ’70, ’80, Breban tot nu putea iesi din Romania folosind pasaportul german fiindca autoritatile romane nu accepau atunci un asemenea statut. Este si motivul pentru care Breban, pentru a putea calatori, solicita si primea vizele de calatorie pe pasaportul ROMANESC. Daca ar fi avut un pasaport german si ar fi putut iesi din Romania cu pasaportul german, de mai solicita vizele pe pasaportul romanesc?’’)

    La o citire urmata de o minima reflectie, devine tot mai clar ca unul din cei doi s-a uitat, la vremea respectiva, cel putin o data, in pasaportul domnului Breban, stie ce culoare avea el, precum si multe alte amanunte.
    Daca anonimul ‘’serviciu de pasapoarte’’ este un fost ‘’organ’’ care a lucrat la pasapoarte, ii poate fi salutata pasiunea cu care astazi citeste bloguri si scrie, din cand in cand, si poate fi felicitat si pentru aliatul ad-hoc agonisit.

    In orice caz, cei doi stiu ce vorbesc si este evident ca dl. Tudoran nu s-ar pune astfel in pericol (sau ridicol ?) daca ar fi un ignorant in realitatile vietii si securitatii romanesti din vremea respectiva.

    Nu se face niciun secret, sper, (insasi Wikipedia in limba romana are dreptul sa scrie si nu a fost contestata de nimeni) din faptul ca dumnealui a gustat (satisfacator) din privilegiile pe care regimul le rezerva celor mai seriosi si mai merituosi cetateni.

    1.‘’D.T. – Licențiat al Facultatii de Limba și Literatura Româna a Universității din București (1968’’). Observati cu bucurie ca marelui disident de mai apoi nu i-a fost interzis accesul la educatie de catre partidul comunist, asa cum s-a intamplat cu ’’dusmanul de clasa’’ Nicolae Breban, caruia, de la inaltimea bunei sale educatii si a studiilor sale universitare ii poate vorbi si scrie in felul urmator: ’’Cînd scrii româneşte ca dl Breban şi mai eşti şi membru al Academiei Române, mai înţelept este să faci „ciocu’ mic”, dacă tot nu ai curaj să-i ceri dlui Manolescu nişte meditaţii gratuite ori să te adresezi chiar Academiei spre a-ţi organiza nişte cursuri, cum spuneam, fie şi foarte, foarte serale, de acomodare cu limba pe care o tot aperi atît de zgomotos.’’)

    2.’’Redactor la publicațiile românești pentru străinatate (1971-1973). Redactor la revista Flacăra (1973-1974) și Luceafărul (1974-1980).’’ Mda, nici aici nu ar fi mare lucru de adaugat, doar un citat din dl. Tudoran insusi, unul in care i se adresa domnului Breban in felul urmator: ’’ Revenind la cazul inculpatului Manolescu Nicolae, indignarea Justiţiarului-şef Nicolae Breban atinge cote atît de înalte, încît comite chiar un sublim şi involuntar act de autocritică. Cel numit în 1970 Redactor-şef al României literare chiar de dictatorul Nicolae Ceauşescu declară: “Nu poţi, în numele României literare care 30 de ani l-a lins în fund pe Ceauşescu cu neruşinare fără margini, sigur, ajutând pe unii scriitori români, publicînd unele texte bune, să dai lecţii Le Monde-ului, nu numai cel mai important ziar din Franţa, dar unul dintre ziarele mari ale Europei.”Cum se zice, limba (ce-i drept, cam încărcată prin practicarea năravului mai sus mărturisit de dl Breban) păcătosului adevăr grăieşte.’’

    Daca nu vom tine cont de nimic din activitatea profesionala desfasurata, ci vom calcula doar perioada in care Nicolae Breban a lucrat la ’’Romania literara’’(7 noiembrie 1968 red.sef-adj/14 mai 1970 red.sef – 22 septembrie 1971), iar apoi perioada in care Dorin Tudoran a fost, e drept, doar redactor la revistele acelea cat se poate de distribuitoare de propaganda comunista(1971 – 1980), vom descoperi fara voie cine are limba mai indelung exersata, ’’incarcata’’ si impregnata cu venin ori alte materii greu de clasificat.

    3.Mici calcule matematice i-ar ajuta pe multi sa inteleaga cine a suportat timp mai indelungat, conformandu-se cerintelor, sa fie membru pcr (DT. ’’Membru al Partidului Comunist Român până în anul 1982.’’), sa faca parte din foruri de conducere usr (DT. ’’Din 1977 până in 1981, când demisionează, face parte din Consiliul de conducere al Uniunii Scriitorilor din R.S.R’’). si sa calatoreasca in strainatate, se intelege, pe banii murdari ai regimului. (’’Bursier în Franța și R.F.G. (1979, 1980, 1981).

    Ei, sigur ca ar putea domnul Tudoran sa-i raspunda bunului Dumnezeu cum a obtinut acele vize si ce a semnat pentru a convinge autoritatile comuniste ca este un element de incredere si nadejde si poate fi lasat sa plece in strainatate. Cu siguranta insa ca el nu si-a ’’servit patria si cultura’’ in toti acei ani cand a calatorit cu voie de la stapanire, cu pasaport romanesc, dar nici nu a fost ‚’’agent de influenta’’, fiind prea, foarte ocupat cu ce? Cu rezolvarea unor interese strict personale? Tot in acea perioada probabil sa fi fost oaspete onorat in casa Breban din Germania si sa se fi lasat ajutat financiar de acelasi nenorocit de ’’agent de influenta’’ despre care spune ca i-ar fi distrus viata si reputatia profesionala….si nu numai ale sale. ’’Cred că în septembrie, Curtea de Apel Bucureşti va da câştig de cauză lui Nicolae Breban, pentru simplul motiv că a fi fost turnător, cu angajament scris, este (în măsura în care mai este…) blamabil, în vreme ce a fi fost doar agent de influenţă, fără angajament scris, a însemnat a fi servit ţara şi cultura. Că agenţii de influenţă – mai ales cei cu acces direct la şefii Securităţii — contribuiau mai vârtos decât simplii turnători la distrugerea de vieţi şi reputaţii profesionale, fiind, astfel, parte integrantă a poliţiei politice, este probabil un detaliu nesemnificativ, juridic vorbind, nu?’’.

    Dar nu ar trebui, oare, sa nu tinem cont de toate astea si sa retinem din istoria personala, din biografia domnului Tudoran, doar perioada de dupa aprilie 1984? Asa ar trebui. Sa studiem doar disidenta sa, nu si perioada despre care nu se vorbeste in dosarele Securitatii…

    Dintre toate spusele scrise, vrute si nevrute, din mesajele cuplului anonim/a – tudoran sau din articolele indreptate contra domnului Nicolae Breban, asa cum observa si doamna Aura Christi, cea mai trista este acea trimitere la un document produs de securitate. (‘’Documentul nr. 005374, din dosarul meu nr. 4808, aflat în arhiva Serviciului de Informații Externe (SIE), dovedeşte că informaţiile pe care le aveam în 1984 erau corecte.’’ ) (A propos, documentul dateaza din 19 mai 1985, iar dl. Tudoran stia inca din 1984 ce spusese Breban despre el in 1985 ?!?En fin…)

    Aceasta nota Nr.005374 DIN 19.05.1985 este o marturie strigatoare la cer ca Securitatea a facut tot ce i-a sta in putere sa-i dezbine pe cei doi si totusi marturia nu este crezuta: ’’În vederea compromiterii, creării și stimulării unor disensiuni între scriitorii NICOLAE BREBAN și DORIN TUDORAN, au fost inițiate măsuri complexe, în funcție de particularitățile situației operative din cazurile respective.’’.

    Trebuie sa fii incalificabil si dezgustator de ‘’naiv’’ sa crezi ca masurile acestea complexe presupuneau ca Dorin Tudoran sa fie instiintat cu exactitate de spusele lui Nicolae Breban in ceea ce-l priveste si, de asemenea, in cazul domnului Breban, acesta sa nu-si imagineze ca tot ceea ce spunea urma sa fie folosit impotriva sa. O fiinta umana normala intelege ca interesul Securitatii era sa-i faca sa se urasca, nu sa raporteze exact ce vorbea Breban despre Tudoran sau invers.

    Nu s-ar putea spune ca Securitatea n-a lucrat eficient. E drept, scriitorii romani nu vorbesc intotdeauna frumos unii despre altii, dar de la a spune cu voce tare, intr-un cerc de ‘’prieteni’’, sa zicem, ca dl. Tudoran are’’ nevasta stearsa, esprit terre à terre’’(cum stia déjà dl.Tudoran la 1 februarie 1984, cand ii scria domnului Breban o urare de viata lunga), si pana la a-i distruge acestuia din urma viata si reputatia prin asta, e o cale…

    Eu sunt interesata cine, cand si unde a mintit si minte.

  20. @Sanda Varan” :
    “Eu sunt interesata cine, cand si unde a mintit si minte.”
    Dupa atatia ani si dupa atatea trairi de la un capat la altul al drumului de agonie la extaz si invers, s-ar putea ca niciunul dintre marii oameni de cultura ai acelor veacuri sa nu poata fi absolbit de aceasta vina !
    Uneori doar prin proprie interpretare poti ajunge ca un adevar sa para minciuna sau doar pe 1/2 adevar!
    Daca mai luam in calcul si posibilele “pene de memorie” dupa trecerea atator ani , s-ar putea ca intrebarea sa devina caduca, raspunsul putand fi la randul lui suspectat de oarece lipsa de sinceritate, daca nu minciuna incriminata.
    Dar cu ce drept ne aruncam cu atata furie si imediata dorinta de a afla adevarul (gol-golutz 😳 ) asupra unor “pete” nu indeajuns de clare, inevitabile intr-o viata de om , mai ales traita pe marginea unei dictaturi atat de perfide si perfecte incat si astazi putem afirma fara sa gresim ca “securismu’ n-o muritu, num-o tar’ s-o hodinitu”.
    Oameni carora ar trebui sa le fim recunoscatori, mai ales pentru ce lasa scris in urma lor (din fericire nici lui Dorin Tudoran, nici lui Nicolae Breban nu li s-au gasit (in)scrisurile acelea pe care se bazeaza intreaga actiune de dezbinare a societatii romanesti postdecembriste .
    In al carei scop s-a infiintat o institutie (CNSAS) platita tot din banii nostri spre a ne scoate ochii cu acuzatii, care atent verificate logic si impartial nu dovedesc nimic in plus fata de ce stim in genere despre toti slujitorii artelor : nu se inghit si nu se suporta reciproc, decat atunci cand interesele le-o cer !
    Dar punand obiectivul pe ce s-a intamplat inainte , dispare din vizor ceea ce se intampla acum cand am curajul sa afirm ca nu exista om de cultura, ca se cheama Manolescu, Plesu, sau alti pretinsi intelectuali ca Mihaies, Tismaneanu, Patapievici, Cartarescu, alti parati intelectuali ca SVoinescu, CPreda, AVP,
    s.a. care sa nu poata fi acuzati macar de noua meserie ce ar trebui trecuta, datorita rapidei ei raspandiri in registrul ocupational, aceea de “agent de influenta” in favoarea actualei puteri (desi unii ca Tismaneanu, Mihaies,Patapievici nu sunt straini si de prestatii, mai pe fatza, mai ” la negru” si la fostele puteri.
    Nu vi se pare interesanta aplecarea in bloc a acestora, si in presa si pe blog asupra cazurilor de demascare de pana acum, facuta cam cu aceleasi mijloace si acelasi sprijin sau ordin ca pe vremuri, ce nu mai par deloc “de mult trecute” ?
    Daca mai avem rabdare sa aflam peste ceva vreme si alte lucruri strasnic pazite acum, s-ar putea ca abia atunci sa ne dam seama de farsa ce ni s-a impus a fi jucata si cu noi in roluri uneori chiar principale, si sa zambim amarnic, dar ca de obicei prea tarziu !
    Mai ales atunci cand nici un fost anchetator sau lucrator la tras cu urechea n-a patit absolut nimic, ba mai mult ne rade in nas de pe inalte pozitii sociale sau culmi ale pensiilor nesimtite, in timp ce noi ne caznim sa aducem ceva probe ca o personalitate ca Nicolae Breban a fost tratat cu deferenta de unul din calaii fostului regim. Dovada ca si aia nu pouteau face abstractie de valoarea personajului, ba spre cinstea lui diabolioca si spre mirarea noastra ajunge, sa transmita sarutari de maini unei Doamne, inversunat “dusman de clasa”, vinovata de nasterea si educatia unuia dintre cei mai mari oameni de cultura (si caracter) , pe care noi in deplina si poate prea multa libertate, pe care le-o datoram si unora ca el, ne straduim sa-i mai gasim niste pete,scame pe rever, dar nu pentru a le indeparta, cum facem cei mai multi cu mai marii zilei, pe care-i periem si-i lingusim dezgustator, ci pentru a-l indeparta cat mai mult de la “soclul” pe care ar merita sa-l asezam!

    P.S. Induiosatoare sugestia si cerinta lui Viorel Padina de a se lasa pe blog toate postarile !
    Evident ca nu si pe al lui 😉

  21. @AVP :
    Cand anonimul lash @”radu humor” ma insulta si ma calomnia intr-un mod inimaginabil de abject pe blogul “Dorin Tudoran” de pe Vox Publica, iar pe fanitza mea @Stely o clona si o insulta birjareste, titularul acelui blog, Dorin Tudoran, chit ca nu avea control direct asupra comentariilor forumistilor, putea totusi sa intervina din capul locului si sa-l roage pe @”radu humor”…”

    Minti Abalarule ! Si ti-o spun aici, ca la tine, ca un adevarat si curajos dizident ce esti, banezi tot ce nu-ti convine ( cu scuzele de rigoare pentru Domnul @ Liviu Ioan Stoiciu ! ”
    Nu ti-am clonat nciodata febletea si nici n-am injurat birjareste , ci ti-am aratat adevarata fatza, romaneste, asa cum meriti !

  22. Mdea… Nu va mai trece mult timp până când, prin bunăvoinţa amabilei gazde care ne moderează, cum ar veni, @Radu Humor o să mi se adreseze cu “Alăbarule”, aşa cum a făcut-o de nu ştiu câte ori până acum pe alte bloguri (deşi eu semnez “AVP” sau “Viorel Padina”, şi niciodată nu mă folsesc de numele meu din buletin – Abălaru), apoi o să mă facă turnător la Secu (deşi io am dovedit, din contra, că sunt redactorul unor documente unice ale Rezistenţei Ro şi sunt personajul principal al Poveştii lui Ave, cum ar veni…), o să-mi ricaneze dispreţuitor că am o operă de trei parale, constituită fix din 57 de pagini (deşi numai în hyperspatz am risipite mii de hyperpagini), şi alea plagiate după un auctor necunoscut, găbjit dintr-o ladă de cărţi prăfuite, dibuită prin podul casei unui unchi, şi bomboana pe colivă, în fine, va informa onor auditoriului că nu sunt decât un escroc sau în cel mai bun caz un milog de drumul mare, plus un pupător în părţile dorsale ale lui Băsescu, de la care sper să primeasc stipendii şi funcţii murdare… Un singur lucru nu vrea “curajosul” @Radu Humor să ne spună: şi anume cine este, cum se numeşte realy şi unde locuieşte, asta ca să-şi asume o minimă responsabilitate pentru insultele şi calomniile cu care ne împroşcă de parcă n-ar fi pe blogul unui om şi intelectual onorabil, cu nume, prenume şi renume, ci într-un salon de cuci de la Plătăreşti… Când i-am cerut fostului meu friend Dorin Tudoran, bazându-mă pe prietenia şi preţuirea pe care credeam că mi-o poartă (din moment ce acceptase să-mi scrie o prefaţă în care nu se sfia să susţină, ca şi Nichita Sănescu sau N.Manolescu, altădată, că sunt un geniu poetic…oops), să nu mai permită intrarea pe blogul său a unui detracat care mă înjură preste tot, într-un mod inimaginabil de abject şi ascuns – ceea ce este cel mai odios – subt un laş anonimat, ex-my friend DT s-a supălat – şi încă rău de tot! – pe mine şi m-a luat la pumni egzact ca-n “Arendaşul Român”, iar pre pârât, cum ar veni l-a luat de mânuţa-i pleenă de sânge nevinovat, l-a spălat, l-a şpreiat, l-a parfumat şi l-a aşezat în vitrina-i de onoare, pe blogu-i cică personal moderat şi de aceea curat, n-aşa?, în timp ce pe mine, bietul Ion cel de anonymu’ rumân martelat, m-a bannat… oops.

    Dar nu m-am învăţat minte !… Căci, iată, acum îmi încerc norocul şi cu Liviu Ioan Stoiciu (în timp ce-n căştile din ureche îmi răsună acordurile finale ale Carminei Burana, pe care o reascult ori de câte ori sunt cătrănit), rugându-l colegial să nu mai permită intrarea pe blogul său a unui detracat care mă insultă şi mă calomniază dintr-un laş anonimat, aloo… Alta ar fi situaţia dacă aş şti cine este acest “radu humor” şi dacă deci el şi-ar asuma responsabilitatea spuselor sale: atunci i-aş publica chiar io, subt cuvânt de onoare, “adevărurile” pe care dementu le tot spune despre mine, după care aş decide ce să fac cu el: să-l chem în instanţa de judecată, chiar şi-n Rumânica asta unde justiţia nu doar că e legată la ochi, dar e şi depravată, kktă pe ea şi pipată, ori să-l ignor ca pe o gânganie leşinată.

  23. @ Domnului AVP

    V-am vizitat blogul si va asigur ca va apreciez.

    Cred ca stiti deja ca succesul social si profesional nu este o garantie a valorii umane. Majoritatea marilor scriitori si artisti au avut vieti mizerabile si au fost torturati fizic si psihic de societatea in care au trait, de ”prieteni”, de apropiati, de familie…Unii nu s-au bucurat de nicio recunoastere decat mult dupa moarte. Sigur, aproape nimeni nu isi doreste asa ceva, dar daca lucrurile se intampla si astfel, exista cu siguranta o explicatie. Dat fiind ca, in ciuda eforturilor, a cinstei si a inteligentei, viata dvs. nu a fost si nu este o gradina cu trandafiri, v-ar putea indreptati chiar sa credeti ca sunteti dintre cei alesi, cei ce nu traiesc egoist pentru ziua cea de azi, cei ce vor fi poate descoperiti si apreciati mai tarziu, dar mai durabil decat gloriile efemere si incerte ale momentului.

  24. Va indemn sa cititi un fragment din urmatorul text semnat de Doamna Lucia Hossu Longin, text care va aparea in revista „Contemporanul”:

    „Citiţi, vă rog, cartea de convorbiri cu Nicolae Pleşiţă „Ochii şi urechile poporului”, apărută în 2001 şi puteţi să vă îngroziţi. Pleşiţă a supervizat lumea intelectualilor din partea Securităţii. Detaliile pe care le furnizează în legătură cu „prietenia” lui cu scriitorii sunt comice, dacă n-ar fi încărcate de o undă tragică. Domnia sa „împrumuta” cărţi de la Paul Goma, a dat ordin să i se dea casă şi mobilă lui Nichita. Fizicianul Horia Hulubei nu se putea dispensa de „Secu” pentru a-şi omologa realizările. Pe Noica l-a rugat personal să-i ajute pe tinerii Liiceanu şi Pleşu să scrie Jurnalul de la Păltiniş, cu Ion Raţiu „s-a pus” de acord pe probleme capitale pentru „România”, începuse un dialog cu Mircea Eliade pentru revenirea în ţară; a dat ordin să înceteze tracasarea lui Coposu şi l-a transformat într-un „lucrător al Arhivelor Statului”. „Trebuia turnată cultura în aparat!!” spune trestia gânditoare care se cheamă Pleşiţă! Ăsta-i generalul ale cărui convorbiri cu Nicolae Breban stau „dovadă” că scriitorul a colaborat?!! De altfel, chiar Pleşiţă conchide „n-a rămas unul pe suprafaţa pământului care să vină în contact cu mine şi să nu lucreze…” Orice salut, orice discuţie, orice confruntare fie ea şi telefonică erau pentru general noi trese pe uniforma lui deja feştelită de sângele atâtor martiri!”

    titlul textului este „Trăim încă în imperiul lui Ubu…”, autoarea analizand modul in care securitatea triumfa de mai bine de doua decenii prin intelectualii interesati sa faca publice „file de dosar”, fragmente prin care sa compromita personalitatile incomode. Cititi cartea gen Plesita, caruia conform spuselor sale, nu i-a scapat nici un scriitor care conta sub dictatura!

    Apropo, vad ca dna I.Diaconescu publica cu harnicie strasnica file de dosar, fragmente in „Rom.lit.” Am aflat, intre timp, ca este cercetator la CNSAS. Este si membru al USR. Iar de curand, dupa cum mi s-a spus, USR sau conducerea USR i-a oferit indemniziatia de merit. Asa sa fie? Daca acesta e adevarul, atunci lucrurile devin tot mai interesante!!
    „Rom. lit” are „un contract de colaborare” – prin dna Diaconescu – cu CNSAS? un contract verbal? Cine decide ce fragmente sa fie publicate si care fragmente sa fie tinute la dosar? Domnul Gabriel Andreescu a demonstrat modul in care a fost falsificat dosarul Marino, scandalul Marino fiind, in realitate, scandalul serviciilor secrete romanesti!

    Se pare ca, facand publice, fragmente/portiuni de dosar de catre un reprezentant al CNSAS, se incalca prevederile ordonantei de urgenta 24 din 5 martie 2008 (OUG 24/2008) privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii, Art. 30.
    atentie, cine decide ce fragmente sa smulga din dosar si sa dea publicitatii? din ce motive nu se fac publice dosarele complete?
    Pe masura ce ne adancim in „cazul Breban”, ne ingrozeste modul in care este manipulata opinia publica, denaturate faptele, falsificata starea reala a lucrurilor.

    Cat priveste… personajul care i-a stat nu putin timp alaturi, profitand din plin – pe cand era un pusti al literaturii – de generozitatea brebaniana, de marea omenie a familiei scriitorului… repet ce am spus: este un calomniator agresiv, cu aere de procuror al scriitorimii. Harnicia lui nu este de mirare, nici lipsa gratitudinii. Nici aneantizarea vocatiei de scriitor. Nu credeti ca Dumnezeu isi alege pedepsele intr-un chip foarte straniu? Dl Tudoran nu numai binele enorm pe care i l-a facut Breban, pe cand era un pusti literar – la DT ma refer – nu i-l poate ierta autorului Buneivestiri! Dl Tudoran nu-i iarta ceva cu mult mai grav: opera, pe care DT nu o are.

  25. @ Aura Christi
    Continuati sa ne indemnati in fel si chip. Va indemn si eu din nou sa ne spuneti daca ati mintit ori nu cu cind ati afirmat ca N. Breban calatorea cind vroia unde vroia si cit timp vroia fiindca era cetatean german si folosea pasaportul german. V-am promis ca dupa ce ne raspundeti continuam discutia. Ati mintit ori nu? Dupa ce raspundeti la aceasta intebare simpla trecem la alte afirmatii la fel de “adevarate” pe care le faceti. Despre Plesita toata lumea stie ca era o lichea mincinoasa dar in cazul lui N. Breban vorbim de transcrieri ale unor discutii telefonice inregistrate. Dvs. credeti ca risca cineva sa transcrie dupa inregistrari care nu exista? Sinteti amuzanta rau de tot, dna Christi. Fiti atenta la faza asta: N. Breban nu neaga ca a avut acele discutii cu Plesita si alte intilniri cu acelasi dar dvs. negati. De tot rasul! Iata ce ziceti “Mărturisesc că nu înţeleg: de când un raport al unei slugi ignobile a aparatului de represiune ceauşist este mai credibil decât mărturia unui coleg de breaslă, a unui con-frate?!” V-ati intrebat de ce dupa 1990 N. Breban nu s-a hotarit sa scrie vreo doua rinduri despre “sluga ignobila” si sa dea cu sluga de pamint? Tot asa de tot risul vorbiti si de Tudoran. Tudoran a facut dizidenta sub Ceausescu dar bunicii dvs. (ce merit aveti dvs. in chestia asta nu se intelege?) au fost trimisi in Siberia, asa ca Tudoran e un nimic. Cum ar veni Tudoran n-a facut mare lucru. Scuzati intrebarea: de ce loviti in… N. Breban? Nu a fost si el tot potrivit dvs. dizident pe vremea lui Ceausescu? Cum ar veni tot un nimic pe linga bunicii dvs. Inca un indemn pentru toti cei de pe acest forum. Cititi articolul acesta http://www.adevarul.ro/nicolae_manolescu_-_comentarii/O_moda_periculoasa_7_476422355.html
    sau macar partea asta din el: “Credeţi că asta e totul? Nici vorbă! O tânără poetă mă face cu ou şi cu oţet într-o revistă de familie pentru a-l fi acuzat pe Nicolae Breban de colaborare cu Securitatea. Şi, desigur, mă ameninţă şi ea cu tribunalul pentru „delaţiune calomnioasă”. M-am învârtit, bag samă, de două procese şi de un denunţ la A.N.I. Tot citând din ce am scris despre dosarul lui Nicolae Breban de la CNSAS, poeta îmi dovedeşte cu asupra de măsură nevinovăţia. Nu se vede nici delaţiunea, nici calomnia. Din contra, rezultă destul de clar că am încercat din răsputeri să nu torn gaz peste foc, ca şi colegii mei din Consiliul USR, de altfel, care îşi au partea de beşteleală („conducerea USR n-a mişcat – ce ruşine!”). Poeta nu se mulţumeşte să mă citeze, dar mai pune şi de la ea unele lucruri, nu de alta, dar cum să facă să intre cuvintele mele „sub incidenţa codului penal”? Doar afirmând că „apărarea” mea, „tot mai ferventă, aprinsă” (am citat) ar fi o formă de a-l „înfunda” pe marele romancier. Aşa, carevasăzică, sunt un tip pervers! Menţin, cu toate riscurile, singura acuzaţie gravă pe care i-am adus-o lui Nicolae Breban şi anume că a fost folosit de Securitate ca un „agent de influenţă”. Şi dacă poeta continuă a se face că nu vede în ce a constat manipularea lui Goma de către Breban cel manipulat, la rândul lui, de către Securitate, sunt gata să public transcrierea din dosar a convorbirii telefonice dintre Breban şi generalul Pleşiţă din 1977. N-am ridicat decât o parte a cortinei. Nu sunt convins că poetei îi va plăcea scena întreagă. Depinde numai de ea dacă s-o fac sau nu publică. Fie şi la tribunal.
    A bon entendeur, salut! “
    Asta este si singurul repros pe care si Tudoran il face lui N. Breban si i l-a facut cum spune intr-un articol inca din anii optzeci. Abia unele lucruri pe care le spuneti dvs despre Manolescu si Tudoran s-ar incadra usor la categoria calomnie. Noroc ca nu-si pun mintea cu dvs. si pe la Uniunea Scriitorilor nu sint dati afara membrii pentru mintit.
    Dna Christi e cam dificila situatia. Cu cit tipati mai tare ci atit va faceti mai rau de ris.

    @Sanda Văran
    Si dvs. sinteti amuzanta cind spuneti “In orice caz, cei doi stiu ce vorbesc “, adica eu si Tudoran. Ce e rau sa stii ce si despre ce vorbesti? Sintem vinovati pentru ca spunem un lucru adevarat si dna Christi care minte este de buna credinta. Aia care stiu ce vorbesc sint niste nenorociti si aia care mint sint niste ingerasi. Acum sintem o tripleta pentru ca la “cuplul” eu+Tudoran v-ati lipit si dvs. dar dvs. sinteti “dizidenta” troicii pentru ca eu si Tudoran spunem ca e porcarie ca dna Christi sa minta dar dvs. ne lasati sa intelegem ca nu conteaza cind minte dna Christi. ce daca minte? Vedeti dvs dna Văran si subiectul anonimatului este simplu. Eu semnez asa cum vreau si dvs. semnati Sanda Văran dar cine poate fi sigur ca va cheama asa? Nu stiu de unde stie Tudoran ce stiu si eu dar ca statul roman nu accepta povestea cu pasapoarte germane si alte chestii de felul asta nu e mare secret. Hai sa va linistesc. Eu am lucrat patru ani la Pasapoarte si de asta stiu ce vorbesc atunci cind e vorba de vize, pasapoarte si altele de felul asta. Sora mea a plecat intr-o calatorie in RDG si a facut pe dracu in patru sa fuga de acolo cu niste prieteni ai ei in RFG. Am fost luat la intrebari , anchetat si nu m-a crezut nimeni ca nu am stiut ce planuia sora-mea. Mi-au cerut sa dau un inscris ca o condamn pe sora-mea si ca o consider o dusmanca a Romaniei desi ea doar fugise dar nu cascase gura pe acolo cu nimic despre Romania. Ma nenorocise dar eu tot n-am dat declaratia. M-au dat afara, vreun an am stat pe capul parintilor mei si numai bine nu mi-a mers. Pina la urma mi-am facut un rost si am si iertat-o pe sora-mea iar dupa 1990 am fost la ea in vizita de mai multe ori si i-am spus ca in realitatea mi-a facut un bine cind a fugit. A ris de nu se mai oprea. Pe “prietenul” dvs. Tudoran il urmariti peste tot, il acuzati de tot felul de lucruri si nu le dovediti si dupa ce v-a dat papucii de pe blogul lui unde faceati ce faceti si aici acum veniti cu alta trasnaie. Mutati discutia de la minciuna dnei Christi si de la ce a iesit la iveala despre Breban la ce ar fi putut sa minta Tudoran si ce ar fi putut semna ca sa calatoreasca si la ce ar putea sa iasa la iveala despre el. Asa dna Văran intoarcem totul cu fundul in sus si dvs ati fi putut fi Santa Lucia dar pina acum nu sinteti. Cum zicem nu stim sigur nici daca sinteti Sanda Văran. Daca va iesi la iveala ce insinuati dvs. acum fara probe despre Tudoran fiti sigura ca unul ca mine nu o sa-l apere. Dar pina acum despre omul asta n-a iesit nimic rau la iveala dar a iesit la iveala si inteleg ca vor mai iesi lucruri urite despre Breban si s-a dovedit ca dna Christi minte. Cum am lucrat la Pasapoarte va spun sigur ca documentele de calatorie poentru scriitori se faceau prin Uniunea Scriitorilor. Ei au o arhiva ca orice institutie si nu e nevoie de apelat la Pasapoarte sau la arhivele Ministerului de Interne pentru a se vedea cand si cum si pe unde au calatorit si Breban si Tudoran si ceilalti si cu ce fel de pasapoarte obisnuite sau de serviciu. Dar in nici un caz cu pasapoarte…”germane”. E prea groasa minciuna dnei Chrisi ca sa nu sara in ochi. Insa cea mai tare mi s-a parut chestia cu Tudoran care a beneficiat si de dreptul de a merge la scoala si asta lasati sa se inteleaga e suspect. Aici aveti dreptate. Clar a fost securist inca din a-ntaia primara cum au fost si celalalte milioane si milioane de romani carora nu li s-a interzis sa mearga la scoala. In mod sigur si dvs. ati fost la scoala ca nu scrieti ca Becali sau Vanghelie si deci sunteti suspecta. ce mai – “securista”, nu? Mai vorbim pentru ca Manolescu cred ca are dreptate si cortina nu a fost ridicata cu totul si dna Christi nu mai poate sa o traga in jos fiindca o minciuna plus o minciuna nu face un adevar si o minciuna din ce in ce mai gogonata.

  26. ”Soldatul cainelui”

    Mi-a placut intotdeauna titlul acesta ales de scriitorul Paul Goma pentru romanul in care povesteste istoria a ceea ce trebuia sa fie o tentativa de asasinat indreptata impotriva sa. Foarte pe scurt, securistul roman care avea aceasta misiune, din ”umanism” dezerteaza…se spovedeste serviciilor secrete franceze si…ha, ha! toata scena crimei de la restaurant este trucata…cade in deriziune. Daca imi amintesc bine, cel mai grotesc lucru care se petrecea intr-un moment tensionat al scenei cu pricina era faptul ca securistul/criminal isi calma ”victima”…Cata omenie, veti spune…Latura aceasta profund umana a ”organelor”, a calailor de meserie, este induiosatoare. Te rascoleste pana la lacrimi, dar te si terorizeaza, pentru ca ai impresia ca nu te poti apara.

    Probabil se studia si se mai studiaza in scolile lor – unde se invata cu siguranta si ca acesti slujbasi, ce fac munca murdara din spatele politicienilor, au o misiune nobila – arta de a te arata uman si demonic in acelasi timp, de a ruga si a ameninta totodata, de a semana confuzie si de a maslui adevarul, amestecandu-l cu minciuna, de a lua apararea cuiva pentru a-l cuceri si atrage de partea sa….Dar prea curand ‘’laudatul’’ va intelege ca ‘’beneficium accipere libertatem vendere est’’ …

    La un securist de genul acesta, cu masca umana, te duce gandul, cand il citesti pe ‘’eusemnez cumvreau’’ . Aici ar putea sta si talcul binelui pe care sora i l-a facut :’’ Pina la urma mi-am facut un rost si am si iertat-o pe sora-mea iar dupa 1990 am fost la ea in vizita de mai multe ori si i-am spus ca in realitatea mi-a facut un bine cind a fugit.’’

    Ce serviciu indeplineste astazi un tip cu profilul acesta psihologic…ce pasiune are pentru citit bloguri si comentarii, ce il atrage in mediul acesta de filologi, scriitori, artisti… ? Mister, mister si iarasi mister…O sa-l aducem pe Sherlock Holmes sa ne faca o demonstratie, sa produca dovezi….sa ne raspunda, fiindca singuri, vai, nu suntem in stare sa ghicim.

    Dar nu de cainii astia batuti care turbeaza ca au pierdut din puterea pe care o aveau si isi ridica din nou capetele, isi arata coltii ingalbeniti ….nu de ei ne doare pe noi capul si la inima. Pe astia ii trimitem val-vartej ab origine sau si mai departe, in tarile calde…foarte calde…in infern…cu toate vorbele lor prevenitoare, onctuoase ….Hm !..…
    Un ‘’print al poeziei’’, unul care scria cam asa (e drept ca prin ’79) :
    ‘’ Fără să-l vedem
    fără să-i pese de noi
    el a jupuit
    dintr-o singură mişcare
    statuia
    la poalele căreia
    claca noastră se prelungea
    de prea multă vreme;

    un simplu fâşâit
    ca şi cum
    o lamă de brici
    ar fi despicat o draperie
    ca şi cum
    cineva ar fi despuiat
    un ştiulete de porumb
    şi dintr-o dată
    am văzut cu toţii
    nervii aceia de oţel
    vibrând ca o armată
    într-un nor de sânge! ‘’

    se ia azi pe dupa umeri cu ‘’eusemnezcumvreau’’(inca n-au ajuns totusi la faza cand se apeleaza cu ‘’ maître’’ sau, de ce nu, ‘’frate’’), scrie in genul ‘’ Asa-mi trebuie daca stau de vorba cu o tebecista…” si comenteaza cot la cot cu lumpenmanelistii in ‘’Adevarul’’, linistind si mangaind criticul ce singur, si in maniera haiku, se portretizeaza : ‘’Aşa, carevasăzică, sunt un tip pervers!’’

    Da, doamnelor si domnilor, intra in scena….‘’ Dorin Tudoran2011-05-08 02:31:25@ Nicolae Manolescu Fiti linistit, nu sunteti singurul. Doamna cu pricina ma face si pe mine cu ou si cu otet. O ia de la Monica Lovinescu spre a ne acuza pe toti. Am fi calomniatori si ne informeaza ca dl. Nicolae Breban calatorea in anii ’70, ’80 cand si unde vroia fiindca era cetatean german si avea pasaport german. Un forumist o contrazice, ii sugereaza sa-l roage pe dl Breban sa procure o tidula de la ambasada Germaniei din Bucuresti in care sa se mentioneze DE CAND anume este dl. Breban si cetatean german si DE CAND anume calatoreste cu pasaport german. Mai face imprudenta comentatorul respectiv sa mentioneze ca, si de ar fi avut pasaport german in acele vremuri, nu i-ar fi servit pentru a IESI cu el din Romania, fiindca statul roman nu accepta un asemenea statut. Sa te tii…’’

    Da, asa e…sa ne tinem cu totii de nas…sau de ce ar trebui sa te tii ca sa nu vomiti…cand descoperi ce se ascunde sub pojghita aurita a unui om ce intra in istorie drept un model de virtuti…de tot felul de virtuti, caci virtuos si drept ar trebuie sa fie un erou anticomunist…nu un muce vanitos, ahtiat dupa laudele si recunoasterea vulgului…asta e…un mare disident ce se razboieste cu o femeie care indrazneste sa il critice sau sa il contrazica. Sau ce?!

  27. Parafrazand vechiul “rade harb de oala sparta”, se poate usor ajunge la inlocuirea lui ” a rade” cu “a acuza” sau mai bine “a demasca”.
    Cel mai induiosator si infricosator in acelasi timp ramane marele Niki care nu se sfieste sa ameninte cu noi dezvaluiri (probabil pe masura ce-i vor fi livrate pe tava) spre a-i pune cu botul pe labe pe cei care n-au de unde aduce (deocamdata) dovezi prea multe !
    Ca si pentru asta trebuie sa ai cunostinte…
    De toate felurile !

    Si iata cum devine tot mai de actualitate ca “istoria este ceea ce stim noi despre ceea ce a fost in realitate”.
    De unde stim, si mai ales cat stim ?
    De ce stiu unii mai mult si altii mai putin ?
    De ce unora li se da cu polonicul, iar altora cu pipeta , ramane din nou la mintea romanului cea de pe urma . Dar uneori si la mintea cocosului ( ca vad ca multi se dau cocosi in astfel de spinoase probleme, mai mult de constiinta decat de cunostinta !

  28. @ Sanda Văran

    Mintiti inca o data atunci cand afirmati: “disident ce se razboieste cu o femeie care indrazneste sa il critice sau sa il contrazica.”

    Femeia la care va referiti este libera sa ma critice si sa ma contrazica. A critica si a contrazice sunt parti din mecanismul dialogului.

    Ce face, de fapt, femeia la care va referiti este sa minta, sa distorsioneze episoade al biografiei mele, sa inventeze situatii, sa procedeze astfel si in legatura cu altii etc. Nu vad de ce as considera asa ceva parte acceptabila a unui dialog. Este exact ce ii reproseaza si dl Manolescu.

    Interesant in ce va priveste este ca nu discutati mai niciodata “la subiect”, ci pe langa el, construind canale de deturnare a atentiei si discutiei de la subiectul in discutie.

    Care subiect?

    Afirmatiile doamnei pe care o vaicariti, doamna care in loc sa aduca probele ce i s-au cerut, se enerveaza ca e prinsa cu minciuna si tipa din ce in ce mai tare.

    Deci: dincolo de “psihanalizele” la care continuati sa recurgeti, aveti un punct de vedere in legatura cu subiectul discutiei? Aveti o opinie in legatura cu un preopinent care minte, prins cu minciuna contiuna sa minta etc?

    Mintiti inca o data cand afirmati ca ma iau de gat cu “eusemnezcumvreau”.

    Spre regretul dvs. eu cred ca oamenii sunt liberi sa semneze pe un asemenea forum asa cum doresc. Faptul ca dvs. semnati cu numele real iar “SERVICIULDEPASAPOARTE” este un nickname nu insemna ca tot ce spuneti dvs. este adevart si tot ce spunce SDP este o minciuna.

    In cazul de la care a pornit aceasta discutie ce spune si cum argumenteaza SDP imi par mult mai rationale decat datul de -dupa-deget pe care il practicati dvs.

    SDP reclama dret minciuna gogonata o afirmatie categorica a doamnei pe care o tanguiti, ii cere producerea de probe, in vreme ce dvs. nu sunteti interesata nici de probe, nici de cine minte si nici de ce minte. In schimb ne tineti lungi prelegeri emotionante.

    Nu am cum sa va dau dreptate, fiindca nu cred ca aveti dreptate.

  29. @Pentru autorul postarii ‘’Potlogarii’’ – pagina importanta din creatia ultimului deceniu si remarcabila manifestare a lipsei de imaginatie si culoare cu care acesta se straduieste sa-si mareasca traficul pe blog.

    In ceea ce ma priveste, cu toate ca nu e amabil din partea mea si nu-mi face nici o placere, trebuie sa-mi calc pe inima si sa va spun ca sunteti pe cale sa deveniti ceea ce se cheama un papagal. Repetati cu obstinatie niste asertiuni ce pot fi demontate din maximum doua-trei click-uri. Daca prin ceata febrei veninoase care va intuneca ratiunea mai puteti totusi intrezari ceva, incercati sa reflectati adanc inainte de a va repezi cu capul in zid.

    Din pricini pe care nu le cunosc exact, in ultima vreme va pierdeti nu doar onoarea si demnitatea, ci si discernamantul, risipindu-va in polemici si, mai ales, comentarii anti-brebaniene, caci doar nu veti avea pretentia, sper, ca razboiul cu Aura Christi se datoreaza lui Hugo Chavez. E vorba de aceleasi polemici pe care ati uitat ca ati spus ca le-ati fi incheiat de vreo doua ori déjà pana acum: o data pe la jumatatea anilor ’80 si mai apoi, prin articolele de proasta calitate din anii post-revolutionari. De fapt, chiar acum, scriind imi dau seama, ca spuneati ca ati incheiat acele atacuri impotriva lui Nicolae Breban, deoarece aveati impresia ca l-ati terminat si desfiintat o data pentru totdeauna pe distinsul autor al ‘’Buneivestiri’’ si al ‘’Drumului la zid’’. Ei, dar se vede ca n-ati lucrat suficient de bine si trebuie sa reveniti pe propriile urme…..

    Dadeam vina mai sus pe o anume febra cerebrala veninoasa care va impinge acum sa continuati, asa cum v-a impins mai devreme cu o luna sa reluati acele articole pe blogul dvs. si apoi sa sariti la bataie cu doamna Aura Christi, care nu a facut altceva decat sa scrie ca sunteti, printre, vai !, atatia altii, un detractor al lui Nicolae Breban. Doamna Aura Christi n-a facut decat sa valideze ceea ce singur cereati : sa fiti bagat in seama in campania de discreditare orchestrata, desigur, nu de dvs. – asta se vede si din avion.

    Daca tot ce ati fi scris in articolele acelea infamante ar fi adevarat, da, ar fi o minciuna sa fiti considerat detractor, dar cum acolo, alaturi de propriile dvs. adevaruri despre Nicolae Breban, se mai lafaie si o gramada enorma de rautati gratuite, autoglorificari dublate de autovictimizari, spume, bulbuci si zeama murdara de pe creier…atributul de detractor , cred ca vi se potriveste perfect .

    Dvs. binevoiti sa spuneti ca mint cand spun ‘’un mare disident ce se razboieste cu o femeie care indrazneste sa il critice sau sa il contrazica’’(iaca, v-am prins, nu m-ati citat integral !). Daca eu mint si dvs .nu va razboiti cu ‘’femeia’’, ce e postarea de pe blogul dvs….postarea de ieri, cea cu titlul ‘’Potlogarii’’ ? Nu e razboire ? Te pomenesti ca o fi slujba de pomenire pentru sufletul matusii Potlog, martirizata in lagarele siberiene.

    Ma rog, fiecare cu notiunea sa despre respectul fatza de stramosi, rude, valori, bun-simt….à propos, asta imi aminteste de un text de pe alt blog, ce a fost redirectat spre blogul dvs. si la care n-ati reactionat decat dupa interventia mea…si nici atunci cum merita. E o dovada ca josniciile nu va displac. Le aprobati tacit si apoi dati cu pensula, ca vai ce mult ati respectat-o dvs. pe mama domnului Breban. Fireste, ma refer la ipochimenul catifelat in cautare de relooking C. Stan, cel care isi exersa pana trista, mazgalind memoria unei mame, care numai de colaborationism si simpatii comuniste nu putea fi suspectata.

    Veti spune desigur ca am deviat discutia. Nu-i nimic revenim. Era vorba despre minciuni ? Decat sa va uitati in wikipedia dupa informatii despre Aura si Andrei, mai bine va mai uitati o data la capitolul Dorin Tudoran, unde nu scrie ca in 40 de ani petrecuti sub dictatura nu ati facut nicio umbra de compromis cu puterea comunista, in vederea satisfacerii unor scopuri personale….poate mult mai putin nobile decat publicarea unei carti exceptionale. Pai da, nu scrie…

    V-am recomandat sa vorbiti cu bunul Dumnezeu despre asta, dar nu, dvs. nu si nu, ca sa va raspunda Aura Christi de cand are domnul Breban cetatenie germana si asa mai departe. Dar de ce sa va raspunda dansa, doar dvs. stiti foarte bine. In perioada ‘72(de la revenirea in tara a lui Breban dupa declaratiile din ‘’Le Monde’’ si caderea in dizgratie) si pana in‘75(data la care primeste drept de a iesi din nou din tara) ati fost buni prieteni. Imposibil sa nu stiti cand a primit cetatenia germana si toate secretele despre plecarile si revenirile lui in Romania. De ce nu ni le dezvaluiti dvs. ? De ce cereti si asteptati ca o alta persoana, care sigur n-a trait acel timp in anturajul lui Nicolae Breban si care stie doar ce a auzit sau citit in cartile de memorii ale scriitorului, sa va spuna ca a mintit, cand nu a mintit, ci crede sincer ca asa s-au intamplat lucrurile.

    Dar, spuneam, decat sa va uitati indiferent unde altundeva, uitati-va mai bine in DEX, pentru ca din cauza febrei ati uitat definitia minciunii. MINCIÚNĂ, minciuni, s. f. = Denaturare intenționată a adevărului având de obicei ca scop înșelarea cuiva

    Doamna Aura Christi nu denatureaza(daca ne DEMONSTRATI DVS.ca e denaturare chestia cu pasaportul, etc. ) intentionat. Se poate insela in privinta datelor exacte, precum si a altor detalii, pe care iata, aveti ocazia, odata pentru totdeauna sa ni le dezvaluiti. Va voi citi cu toata atentia.

    Dar despre minciuna, cred ca definitia de dictionar nu va e suficienta, asa ca as dori sa va ofer un exemplu proaspat despre ce e o minciuna, cum se naste, cum se dezvolta si cum este ea lasata sa circule libera si in natura sau pe blog.

    In data de 10 aprilie 2011, pe blogul dvs., deci cum ar veni la dvs. acasa, a avut loc un schimb de replici intre dl. Gheorghe Campeanu si criticul Radu Calin Cristea. In acest schimb de vorbe am intervenit si eu si apoi dvs. O sa redau citatele foarte exact :

    1. Replica lui Gheorghe Campeanu
    ‘’@ Radu Calin Cristea # 43
    Dle. Cristea,
    Spusele dvs. despre structura procesului deconspirarii si precautiile procedurale ale CNSAS sint si bine informate si bine calibrate. Cum, din nefericire, am avut ocazia sa constat din documentele DUI ale familiei mele, exista cazuri (numeroase probabil) cind singurul mod de “outing” al colaboratorilor care au facut intradevar politie politica, este detectarea amprentelor acestora in alte dosare decit cele proprii de retea (R). Si, chiar daca probatoriile investigatiilor CNSAS trimise Curtii de Apel sint confirmate, cei vizati se declara nedreptatiti, victime ale unor vendette sau pur si simplu inocenti. Probabil ca N Breban nu va devia de la acest soi de ‘recul’. Consecintele nu au darul sa se plieze la nivelul personal al celor care refuza sa se retraga cu discretie din ochiul public. Dimpotriva. Nu pare sa conteze nici raul pe care l-au facut altora, nici efectele nedorite asupra propriului nume (sau , uneori, asupra numelor de familie prestigioase din istoria neamului romanesc). Aceeasi tenacitate care le-a ghidat lipsa de coloana vertebrala ‘atunci’, le impune sa ramina neclintiti in convingerea ca ei se afa undeva dincolo de granitele demnitatii si ale bunului simt ‘acum’.
    Exemplul pe care ma bazez cind anticipez pozitia d-lui N Breban, este cel al delatorului principal al familiei mele, inalt functionar al corpului diplomatic, descendent al unei famillii celebre (‘nepot’ al unuia din bulevardele centrale ale Bucurestiului) care desi deconspirat de catre CNSAS, si cu dosar trimis Curtii de Apel, ramine nestingheriti. Nici ‘biochimia’ proprie, nici anti-strictetea institutionala a MAE nu-l tulbura. Jalnic!’’

    2. Replica mea :

    ‘’@Pentru domnul Gheorghe Campeanu

    ”Exemplul pe care ma bazez cind anticip
    ez pozitia d-lui N Breban, este cel al delatorului principal al familiei mele, inalt functionar al corpului diplomatic,…”

    Ceea ce faceti dvs. cand scrieti astfel despre cazul discutat aici, in psihanaliza se numeste ”transfer”…adica proiectati asupra domnului Breban experienta dvs. negativa, traita in relatie cu adversarii personali si ai familiei.’’

    3.Replica dvs.
    ‘’@Sanda Vara
    Doamna, daca v-ar supune si pe dumneavoastra cineva la o sedinta de psihanaliza, doar pe baza unora din comentariile pe care le postati de aici, credeti-ma ca ati avea surprize. De aceea, propun tuturor sa abandonam psihanalizarea preopinentilor nostri si sa ne mentinem in limitele dialogului mai simplu, mai strand de fapte verificabile, decat de intentii si chinuri ale subconstientului, ata de greu de probat…’’

    4.Raspunsul meu la replica dvs.
    ‘’@Cititori
    Daca printre cititorii acestui blog exista psihanalisti calificati, sunt rugati sa-mi lase o adresa sau un numar de contact la sandavaran@linuxmail.org.
    Nu va ascund, ca voi profita de sedinta pentru a supune analizei nu numai textele mele, ci si pe ale domnului Tudoran, mai ales cele dedicate lui Nicolae Breban. ))’’

    De aici pornim, aceasta fiind ceea ce s-a discutat acum o luna si discutia s-a oprit aici, iar acum o sa va arat mai jos unde s-a ajuns in exact o luna si ce inseamna, ca sa va mai citez putin ca va place, sper, o marrrre si ‘’gogonata minciuna’’.

    Domnul Gheorghe Campeanu, zis si Ramolici(salutari fierbinti, pe aceasta cale !), scrie ieri in dreptul postarii dvs. ‘’Potlogarii’’(care e cel mai ‘’nepieptanat’’ text posibil si nu seamana decat cu incaierarile generale din filmele western) :

    ‘’@ Dorin Tudoran
    Efortul dl-ui. Manolescu de a fi retinut si nuantat nu mi-a scapat. Nici gandul ca in pozitia de presedinte al USR, si mai ales prin prisma faptului ca acel for ceruse lamuriri de la CNSAS (printre altii, si dorind sa preintampine acuzatii de ‘ocrotire’ a membrilor importanti) despre N Breban, dansul era intr-o situatie destul de ingrata. Si totusi, acum, dupa ce reactia celui banuit de colaborare cu Securitatea (cu sau fara angajament semnat, agent de influenta sau de manipulare, vinovat sau curat ca lacrima) fiind cea cunoscuta, dl. Manolescu poate, si cred ca trebuie, sa faca un serviciu tuturor celor interesati si/sau implicati (chiar si dl-ui. Breban), facind accesibile documentele lamuritoare aflate in posesia USR.

    Acum cateva saptamani, dupa ce mi-am permis sa anticipez cum va gasi dl. Breban usa spre tarimul redresarii de imagine, un participant la disutia de pe acest blog mi-a sugerat (voalat dar nu si fara putin sarcasm) sa-mi exorcizez ‘demonii’ la un psihiatru. Dupa ce dvs. faceati o remarca in sprijinul decentei, domnia sa si-a oferit seviciile de psihiatru virtual si prin corespondenta. Ma intreb daca in noua conjunctura, cind atit dl. Breban cit si sustinatorii dansului au intrecut cu mult asteptarile celor pesimisti (cazul meu), generozitatea acelui psihiatru de rit post-modern nu ar trebui canalizata catre N Breban, Aura Christi, A. Potlog s.a.’’

    Iar dvs. ce ii raspundeti ?
    ‘’@Gheorghe Campeanu
    Multe ar trbui canalizat sau, mai bine spus, re-canalizate. Dupa concediu.’’

    Mda! Daca nu va dati seama de ce face Ghe. Campeanu din replica mea de acum o luna, va rog sa mai cititi o data tot textul.

    Voi reveni si cu alte prelegeri emotionante, pentru ca mai am cateva lucruri de spus.

  30. @ Sanda Văran

    Va raspund doar la ce merita:

    1. Nu sunt autorul textului despre “Dorin Tudoran” din Wikipedia. Am mentionat, in cateva interviuri, cateva dintre inexactitatile ce apar acolo, dar nici nu ma intereseaza sa-mi postez un profil pe Wikipedia, nici nu am vreme sa corectez ce scriu altii despre mine. Sunt responsabil doar de lucrurile pe care le afirm: nu exista nici o declaratiea a mea in care sa sustin ca nu m-a atins nici un compromis. Inca o data, ce faceti dvs. este sa practicati minciuna si, mult mai des, insinuarea. Incercati sa puneti pe acelasi plan realitati ce nu pot fi puse pe acelasi plan: a beneficia de mersul la scoala in anii comunismului, a accepta sau a face compromisuri in viata adulta, facute de mai toata lumea nu intra in aceeasi categorie cu delatiunile la Securitate, indeplinirea “Planurilor de compromitere” elaborate de capii Securitatii, cu dedicatiile gretoase date trogloditilor Nicolae si Elena Ceausescu sau cu “indeplinirea tuturor conditiilor” pentru a deveni membru al CC al PCR sau al Marii Adunari Nationale etc.

    2. Mintiti inca o data: nu eu i-am cerut dnei Christi sa produca (prin bunavointa dlui Breban) dovezile in legatura cu momentul in care a devenit cetatean german dl Breban si, implicit, de cand calatoreste cu pasaport german. Dovada ca mintiti cu nerusinare este pe acest blog. Autorul recomandarii a fost “SERVICIUL DE PASAPOARTE”. Comentariul sau a fost declansat de afirmatia dnei Christi, care tace si acum in legatura cu sugestia facuta de SDP.

    3. Pentru mine subiectul acesta nu mai este interesant de mult. Ar trebui sa stiti (inteleg ca “SERVICIUL DE PASAPOARTE” a aflat si el/si ea, in sfarsit) si de ce, daca tot comentati si aveti recomandari: am scris, cu multi ani in urma, despre acest subiect. Fara a mentiona secretele pe care va imaginati ca le-as detine. Si apoi, doamna, invitatia de a face public secrte pe care le-ai detine despre cineva este una la delatiune. Cereti asa ceva altora. Faptul ca dna Christi face tot soiul de afirmatii in necunostinta de cauza nu o face un ingeras iar pe cei ce o contrazic (“SERVICIUL DE PASAPOARTE”) nu ii face “securisti”. Pur si simplu dovedeste cata incredere se poate avea in afirmatiile dnei Christi. Inainte de a te angaja intr-o discutie se cuvine “sa-ti faci lectiile”. Ca dna Christi da lectii, fara sa-si fi facut lectiile este un risc pe care nu a impins-o nimeni sa si-l asume.

    4. “Razboiul cu Aura Christi”? Doamna, va arde de glume? La mijloc este o chestiune de principiu. Daca este vorba de ceva acel ceva este un razboi cu impostura, cu grafomania, cu afirmatii mincinoase sau necontrolate. Cu o cultura a derizoriului. Persoana dnei Christi nu m-a preocupat vreodata. Nu avea cum sau de ce sa ma intereseze. Am incercat, initial, doar sa-i semnalez ca ma pune pe o lista cu care nu am nimic de-a face. Va place sa invocati dictionarele? Si mie. De aceea ii semnalam dnei Christi ca a fi calomniatorul cuiva, a fi detractorul cuiva inseamna sa minti despre acel cineva. Ii ofeream si doua exemple din munca unui detractor.

    5. In sfarsit, ilustrativ pentru pasiunea dvs. pentru adevar si deontologia dialogului: da, va ocupati cu diversiunea, cu indepartarea sistematica a discutiei de la obiectul/subiectul ei. Ma insel sau nu vad in “prelegerea” dvs. nimic, o opinie, acolo, despre impostura semnalata de mine in textul la care va referiti – “Potlogarii”. Tot ce imi ramane sa sper este ca nu sunteti, Doamne fereste!, cadru didcatic.

  31. Născut în data de 1 februarie la Baia Mare, fiu al lui Vasile Breban, preot greco-catolic închis sub unguri, şi al Olgăi Constanța Esthera Böhmler Breban, care descindea dintr-o familie de comercianți germani, emigrați din Alsacia, din anul 1972, romancierul Breban avea paşaport de cetăţean german – ceea ce îi înlesnea, de buna seama, călătoriile în străinătate. Conform Cărţii albe a Securităţii, invocate de Adrian Marino în cartea d-sale de memorii, circa 800 de scriitori au călătorit în străinătate în plină dictatură ceauşistă, fiecare dintre aceştia fiind constrânşi de uzanţele impuse de organele poliţieneşti să solicite viză: „N. Manolescu a fost în Franţa, înainte de 1989, cel puţin tot de atâtea ori cât mine. Iar în SUA a fost de două ori, chiar înaintea mea. Ceea ce nu l-a împiedicat să mă atace violent şi insultător, după 1989, tocmai din acest motiv. Mi-a fost foarte uşor să demonstrez (în Dreptatea) că, în două împrejurări, el a fost în străinătate, în perioada incriminată, chiar… împreună cu mine. Aş putea continua mult şi bine acest pomelnic (a făcut, de pildă, cineva lista completă a bursierilor de la Iowa?). (…) Mulţi, de fapt, călătoreau, ca şi mine. Cartea albă a Securităţii dă şi numărul, aproape incredibil, de 800”.
    800 de scriitori au obtinut vize, multi, foarte multi dintre ei erau interogati, asteptati de reprezentanti ai organelor politienesti, pentru a fi interogati la intoarcerea lor in tara.
    Printre scriitorii romani care au calatorit in strainatate figureaza inclusiv N. Manolescu, dl Tudoran, si nu putini altii.
    Nu retin cine anume de pe blogul lui Liviu afirma ca N. Manolescu este nuantat si fin, daca nu ma insel. Cum sa nu, nuantele d-sale si, mai ales, finetea sunt puse in evidenta, mai ales atunci, cand ma santajeaza! Un Ambasador UNESCO la Paris santajeaza un scriitor roman? Presedintele USR santajeaza un membru al USR?!! Cititi “Adevarul” din 7 mai 2011. Sa inteleg ca santajul face parte din cutuma diplomatica a dlui ambasador? A dlui presedinte al USR?

  32. @ Aura Christi

    Acum ce faceti, nu mai semnati deloc ca sa nu va incurcati in “Adrian Potlog”, “AP”, “Vasile Cara”, “realitatea”, “Aurelia Potlog”, “Aura Christi”? N-ati raspuns la intrebare, n-ati produs probele. Si cum ati fost prinsa cu minciunica, cine sa va creada pe vorbe iarasi? De la cine aveti informatia despre cetatenia germana si pasaportul german al dlui Breban inca din 1972? Nu intelegeti deloc ca autoritatile romane nu dadeau vize de IESIRE din tara pe pasapoarte germane, ca erau ele reale ori fictive si ca explicatiile date de dumneavoastra de ce calatorea peste tot nu merg mana in mana cu cetatenia germana si pasaportul german? Au calatorit multi oameni pe vremea comunismului insa asta nu inseamna ca toti plecau in acelasi fel si faceau pe unde se duceau acelasi lucru. Am citit articolul lui Manolescu si l-am si recomandat aici. Cu ce va santajeaza? Dati citatul exact. Ce face omul este sa spuna ca la amenintarile dumneavoastra ca se incadreaza la “denunt calomnios” si ca poate fi dat in judecata raspunde ca la tribunal poate oferi tot ce exista spre a dovedi ca N. Breban a actionat ca agent de influenta. Rau a facut ca nu a oferit toata informatia de la inceput. Nu e vorba in propozitie de dumneavoastra. Acum sunteti si Nicolae Breban insusi! Asta chiar e tare. Va agatati scai de numele de Breban – “Dai in Breban, dai in mine”. Manolescu nici nu v-a dat numele. V-o fi santajat cand a pomenit de “o poeta”. In cazul dvs. zau ca suna a santaj. Va dati iar victima ca sa fiti luata in seama. Mai terminati cu asta ca traiti pe rolul asta de victima de 25 de ani. Eu cred ca pana la urma indiferent de cum semnati toate aiurelile astea intr-o zi va treziti dumneavoastra chemata la tribunal pentru toate prostiile pe care le inventati. Cu ce v-a santajat Manolescu? Probe nu gargara. Ati vazut si ne puteti arata vreo pagina din pasaportul ala german cu viza romaneasca de iesire sau de intrare in Romania ori vorbiti inca o data ca sa nu taceti? Sunteti scriitoare? Uniunea Scriitorilor are arhive in legatura cu calatoriile scriitorilor. Acolo se vede clar cine si cu ce pasaport a calatorit? Ati verificat cu ei?

  33. @Dorin Tudoran

    Singura fraza care merita retinuta din balmajala dvs.: ”nu exista nici o declaratiea a mea in care sa sustin ca nu m-a atins nici un compromis.” Nu e mare lucru, dar a meritat totusi rabdarea, fiindca rezulta de aici ca mai aveti si momente de luciditate.

    In continuare, daca tot aveti atata timp, cu scaunelul pe langa blog, incat sa cititi comentariile tuturor scormonitorilor in gunoaie, inseamna ca puteti sa faceti si o anamneza si sa vedeti ce compromisuri va amintiti ca ati facut. Ma refer desigur la ”viata adulta” si nu va cer sa va reamintiti toate poeziile cu ”doi chiaburi aveau o iapa/si mergeau cu ea la sapa”, pe care le-ati recitat la gradinita. Dupa ce vi le amintiti bine, tineti-le pentru dvs. , fiindca pe mine nu ma intereseaza.

    Inainte de a ne desparti, caci sper ca nu va inchipuiti ca voi continua sa va mai fac gratuit analiza pe text, vreau sa va mai spun doar ca imi place Nicolae Breban. Si Scriitorul, si Omul.

    Oricat vor incerca unii si altii….oricat veti incerca dvs. sau criticul cu (per)versiunile si manigantzele sale sa-l innegriti si sa-l trageti dupa voi in noroiul in care faceti inot sincron – noroi ce vi se scurge, plici !plici ! pe sub costumele scumpe, bine calcate, din mansetele camasilor apretate, din coafurile argintate – orice veti pune la bataie, oricat v-ar ajuta ‘’necuratii’’ de la serviciile secrete, CNSAS-ul, Partidul Comunist Chinez, baba Omida, etc….nu veti reusi !

    Nicolae Breban e un foarte mare scriitor, un ‘’animal al scrisului’’, nu mai stiu cine a spus asta despre el, dar imi place si se potriveste, un spirit original, sclipitor, curajos, aventurier…generos si fermecator ca prieten, o prezenta fara de care literatura romana de dupa Razboi ar fi sfasietor de saraca si sleampata. Imi place asa zisa lui megalomanie, fiindca fara ‘’nebunia’’ asta sfanta nu poti crea nimic mare, nimic care sa ramana, sa reziste scurgerii nemiloase a timpului, a modelor si a gusturilor literare. E o forma de seriozitate, de implicare fara limita in ceea ce spune si scrie.Cum in literatura romana nu exista romancieri care sa rivalizeze cu cei mari din literatura universala, Nicolae Breban are meritul de a fi comprimat in opera sa epoci si curente intregi de cultura si literatura europeana.

    Asadar, daca asta va derajeaza, puteti cauta primul copac si…nu ezitati ! puneti capat acestei vieti de invidie, suferinta si frustrare. Sit tibi terra levis !

    Eu ma duc sa recitesc cateva capitole din ‘’Drumul la zid’’(singurul roman pe care l-am luat cu mine in Franta, in afara de ‘’Patul lui Procust’’…poezie mai multa…ciudat, nu ?), care e o adevarata capodopera(chit ca unii vorbesc doar de ‘’Bunavestire’’ sau ‘’Ingerul de gips’’)….

    Nu voiam sa fiu didactica, dar nu pot sa va las totusi fara bibliografie, domnu’ DT …ceva usor…: ‘’Neputind sa te ajunga, crezi c-or vrea sa te admire ?/Ei vor aplauda desigur biografia subtire/Care s-o-ncerca s-arate ca n-ai fost vrun lucru mare,/ c-ai fost om cum sunt si dinsii…Magulit e fiecare/Ca n-ai fost mai mult ca dinsul. Si prostatecele nari/Si le umfla orisicine in savante adunari/ Cand de tine se vorbeste. S-a-nteles de mai nainte/C-o ironica grimasa sa te laude-n cuvinte./Astfel incaput pe mina a oricui, te va drege, /Rele-or zice ca sunt toate cite nu vor intelege…/Dar afara de acestea, vor cata vietii tale/ Sa-i gaseasca pete multe, rautati si mici scandale /Astea toate te apropie de dinsii….Nu lumina/Ce in lume-ai revarsat-o, ci pacatele si vina, /Oboseala, slabiciunea, toate relele ce sunt/Intr-un mod fatal legate de o mina de pamint/Toate micile mizerii unui suflet chinuit/Mult mai mult ii vor atrage decat tot ce ai gandit./’’

  34. Bunicul meu avea o vorba :
    Noaptea se da drumul la caini ca sa-ti pazeasca avutul, in caz c-ar atenta cineva la bunurile tale, nu ca sa-i sfasie pe cei care trec intamplator pe-acolo !

  35. @Sanda Văran

    1. De ce nu ati spus de la inceput cele in spiritul carora incheiati: ”Il admir neconditionat pe NB – scriitorul & omul – si nu-mi pasa de nimic altceva.”? Ne-ati dus cu vorba, vreme multa, si pe blogul meu si pe blogul dlui Stoiciu, ne-ati tinut prelegeri, ne-ati psihanalizat etc. De altfel, cu totul inutil, caci, din punctul meu de vedere, discutia nu a fost, niciodata, despre valoarea ori lipsa de valoare a operei lui NB. Aici ati tinut dumneavoastra sa ne impingeti pe toti, ca sa uitam de criticul si istoricul literar Nicolae Plesita si alte lucruri nu tocmai inaltatoare. Va recomand sa cititi si partea a doua a textului pe ”tema initiala” din „Adevarul”, autor – Radu Calin Cristea.

    2. Asa cum probabil banuiti, unul dintre cei ce posteaza pe blogul meu v-a identificat dupa prima dumneavoastra contributie. Mi-a trimis si doua comentarii pe care nu le-am postat, fiindca nu am gasit de cuviinta sa ofer altora detaliile respective. Nu se face.

    3. Ma asteptam sa rezistati mai mult, chiar mult mai mult, pana sa-mi recomandati, ca o buna crestina ce sunteti, sa ma sinucid. Admirator al ceea ce este de admirat in proza lui NB, va pot marturisi ca una dintre constructiile ce-mi palc este arhetipul a ceea ce se poate numi ”femeia oaie”. Alaturi de o alta paradigma (nu neaparat foarte originala, dar deseori bine prelucrata), aceea a lumii ce se imparte, inevitabil in ”stapani si slugi/sclavi”, arhetipul ”femeii oaie” este unul dintre cele mai reusite in proza lui NB.

    4. Regret ca nu pot da curs sugestiei dvs. de a ma sinucide, dar ca sa constatati ca nu sunt ranchiunos, vin cu o contrapropunere. Voi trece in curand prin Francia dvs. aproape adoptiva. Cum stiu cine sunteti si de un de sa va iau, ma gandesc sa va dau un telefon si sa va invit la ”un café bien serré”. D’accord? Facem si schimb de carti: dvs. imi dati volumul (cu tot, cu dedicatia scrisa pe pagina de titlu) din care ati citat un poem al meu, eu va dau o carte a lui NB. Un targ mai bun ca asta e greu de gasit. Daca nu, nu. Poate treceti prin Cluj ori Alba Iulia.

    5. Si o mare rugaminte: daca o vedeti pe CR, va rog sa-i transmiteti ca ne gandim deseori la ea, cu mare tandrete, ii admiram curajul si-i dorim numai bine.

    P.S. Nu, nu stau cu scaunel langa blog. Am ”bookmarked” cateva bloguri care ma intereseaza, cum este si cel de fata, al dlui Liviu Ioan Stoiciu. Asadar, nu ”scormonesc”, chiar daca multe din cele pe care le-ati semnat dvs. sunt, cum cinstit va faceti autocrita, niste ”gunoaie”. Mi-a placut zicerea in latina. Iata alta, tot in latina (vulgata): ”Jegul la jeg trage”.

    Affectueusement,

    DT

  36. Nu stiu ce legatura vedeti intre numele citate de dvs.:
    “Adrian Potlog”, “AP”, “Vasile Cara”, “realitatea”, “Aurelia Potlog”, “Aura Christi” etc.

    Dupa stiinta mea, nu stiu sa existe un Adrian Potlog… in lumea literara.
    Cert este ca sunteti un diversionist pur sange sau vreun agent deghizat al securitatii, de vreme ce sunteti atat de iritat, cand vi se raspunde exact, concret, la obiect! In plus, aveti un limbaj de functionar de la birourile secu…
    pe bune! recititi mesajele de mai sus si nu mai agresati oamenii, facand legaturi intre nume si relatii care nu au in realitate nici o legatura…

    Chiar daca una dintre persoanele invocate de dvs. si-ar lua libertatea de a folosi un pseudonim, pentru a se proteja de agresiuni de genul celor la care recurge, le-as intelege. este dreptul lor! am intalnit insa si cazuri in care se abuza de identitatea cuiva.

    cat priveste santajul dlui ambasador, e un santaj in toata legea, dom’le! nu conteaza ca nu este citat numele Aurei Christi. vreti sa spuneti ca nu e vorba de un santaj, iar textul din 7 mai 2011 nu de Manolescu e semnat? mai aveti putin si absurdul care nu va este nici pe departe strain luneca incetisor spre grotesc!
    Succes!

  37. M-am bucurat sa descopar de unde imi ramasese in memorie…cine a spus, de fapt, ca Breban este ”un animal al scrisului”. Nu un critic celebru, cu siguranta. E vorba de un scriitor, romancier si memorialist, un disident adevarat, curajos luptator impotriva dictaturii, un idealist ”salbatic”, care a incercat sa coaguleze in 1977 o miscare de protest in Romania.

    E vorba, fireste, de Paul Goma. Daca cititi sau recititi ”Culorile curcubeului ’77 ”(varianta electronica e usor de gasit), la pagina 32, ultimul paragraf, domnul Paul Goma scrie:”Desigur, Breban este un scriitor; un animal al scrisului; o fortza.” Frumos exercitiu de admiratie fatza de cel care stia ca nu-l prea apreciaza ca scriitor. Nobletea caracterului cuiva apare din astfel de mici si deseori neobservate detalii.

    Paul Goma relateaza in cartea pomenita mai sus tocmai perioada despre care se discuta foarte mult in ceea ce a devenit ”cazul Breban”. Cartea sa poate fi considerata ea insasi o marturie valabila, care completeaza ”dovezile” produse de cnsas si pune in lumina aspecte interesante asupra carora nu se discuta mai deloc…cum ar fi contextul in care traia Nicolae Breban in perioada respectiva, izolat si marginalizat de sistem…”Relatiile” acestuia cu Securitatea erau cunoscute de Paul Goma si de toti cei care indrazneau sa-l frecventeze pe exclus, precum si rolul de mediator pe care a incercat sa si-l asume…incercarea unor solutii de compromis intre brutalele forte de ordine capabile sa striveasca pe oricine li se opunea si neimblanzitul Goma, cel care credea ca un compromis nu e destul pentru el.

    Si bine a crezut.

    Norocul sau ca a avut totusi oameni care l-au sustinut intr-un fel sau altul, fiindca altfel nu e sigur ca ar fi supravietuit confruntarii cu Securitatea.

  38. @ Aura Christi
    Sinteti de tot risul. Sinteti santajata? Uite, ca sa-si aduca lumea aminte despre ce este vorba. Dumneavoastra ii spuneti lui Nicolae Manolesacu ca lucururile pe care le-a spus despre Nicolae Breban sint calomnii, si intra sub incidenta legii si poate sa o pateasca pentru “denunt calomnios. Manolescu scrie in articolul din Adevarul: “Şi dacă poeta continuă a se face că nu vede în ce a constat manipularea lui Goma de către Breban cel manipulat, la rândul lui, de către Securitate, sunt gata să public transcrierea din dosar a convorbirii telefonice dintre Breban şi generalul Pleşiţă din 1977. N-am ridicat decât o parte a cortinei. Nu sunt convins că poetei îi va plăcea scena întreagă. Depinde numai de ea dacă s-o fac sau nu publică. Fie şi la tribunal.” Breban nu dumneavoastra il poate da in judecata pe Manolescu. Ce va spune Manolescu este ce va spune multa lume, ca va bagati in vorba ca sa existati. Cu ce sa va santajeze Manolescu? E vorba de convorbirea dintre Breban si Plesita nu de convorbirea dintre dumneavoastra si Plesita. Terminati cu inventiile astea si cautati un doctor. Cind spune la sfirsit “A bon entendeur, salut” Manolescu I se adreseaza lui Breban, ii face semn sa va potoleasca pentru ca inrautatiti lucrurile si mai rau decit sint pentru Breban. Duumnneavoastra iar gaia-matu ca e vorba de Aura Christi. Cui sa-i pese de Aura Christi? Va puneti singura piedici si pe urma urlati ca sinteti santajata. Cine sa piarda timpul sa santajeze o nimenea ca matale? Dupa “Irealitatea ilustrata” si “Impostoare la purtator” la Tudoran pe blog ar fi sanatos sa va ascundeti vreo citiva ani pina uita lumea de porcariile dumneavoastra. Asa e am scris in loc de Andrei, Adrian si care e marea problema? Subiectul in propozitie este clar ca lumina zilei, aiuriti lumea, trimiteti texte peste tot in care o laudati pe Aura Christi scrise de dumneavoastra personal, Aura Christi. Mai clar semn de escrocherie ca asta care ar putea sa fie? Dupa ce ati semnat cu o gramada de nume false, vreau sa zic cu numele altora si dupa ce l-ati bagat in noroi si pe fratele dumneavoastra ANDREI (ANDY) ca i-ati folosit numele, nu mai vreti sa semnati in nici un fel desi se intelege din postare ca sinteti Aura Christi. Duduie mergerti doamna la policlinica pina nu va ia salvarea de pe strada sau nu va treziti prin puscarie pentru escrocherii si falsuri in public. Oamenii care scriu texte despre ei insisi si se lauda in ele si apoi le publica sub numele altora sun niste ESCROCI. Asta sinteti. Clar? Cind publicati datele cu cetatenia si pasaportul german ale dlui Breban, cu stampilele de calatorie pentru ca de la minciuna asta gogonata ne luaram in discutii? Eu nu inteleg pentru ce va lasa dl Stoiciu sa va faceti de ris pe aici.

  39. @Sanda Varan

    Posibil sa fie adevarat ce scria Paul Goma atunci insa ar fi interesant sa stim ce crede acum. Nu cred ca i-a placut scena relatata de sotia lui Noel Bernard in care se vede clar ca Breban se comporta ca un agent de influenta, il minimaliza pe Goma si se dadea mare pe el. Chestiunea cu a actionat la ordinele Securitatii ori nu e cam palida pentru ca oricum a actionat a facut rau unor oameni cand a raspindit minciuni, calomnii despre ei. Tudoran cu care va tot puneti in bete si care v-a cam pus cu botul pe labe spune singur ca el crede ca Breban a facut ce a facut de capul lui nu lucrind pentru Securitate. Dar in cazul lui efectele au fost la fel ca si cum Breban actiona la ordinele Securitatii. Care e deosebirea pentru victima ca X a actionat la ordinele Securitatii sau actiona de capul lui facind jocul Securitatii. breban are minte si nu putea sa nu stie ca raspindind minciunile acelea despre Tudoran facea jocul Securitatii. Problema lui Breban devine acum mai dificila pentru ca persoane ca Aura Christi se amesteca si vorbesc prostii. Macar dumneavoastra aveti un strop de tehnica a discutiei dar dupa ce ati spus aici ca orice ar fi dumneavoastra il iubiti pe Breba si ca scriitor si ca om cine sa va ia in serios? Maine vine unu cu o dovada clara ca Breban a facut o porcarie mare dar dumneavoastra tot asta o sa spuneti “nu ma intereseaza, eu il iubesc pe Breban ca om si ca scriitor”. ce discutie e asta? Il iubiti ca scriitor cititi si rascititi cartile lui, foarte frumos. Il iubiti si ca om, maritati-va cu el firti fericiti si infiati-o si pe Aurelia Potlog. Serios doamna Varan, cu dumneavoastra nu se poate discuta pentru ca ori ce vi se pune in fata ochilor dumneavoastra tot cu iubirea de scriitor si de om raspundeti. Am inteles ca sunteti iubitoare dar poate ca va puneti si pe a judeca realitatea.

  40. Pentru pupilul/pupila dlui Tudoran

    Daca va dati putin cascheta pe ceafa o sa vedeti ca am amintit deja intr-un comentariu adresat dlui Horia Garbea ce spune domnul Paul Goma in jurnalul sau pe luna aprilie 2011, la pagina 330, despre ”raul” pe care Nicolae Breban i l-ar fi facut…

    Sa va duceti sa cititi, caci cu sudoarea fruntii trebuie sa va cistigati si dvs. painea, nu?…. si sa cititi cu atentie ce spune domnul Goma si despre cei care i-au facut RAU dupa ’89, din proprie initiativa si placere, nu sub presiunea sau la ordinul, sugestia, amenintarea securitatii…..

    Va ofer gratuit o lista cu cativa din iubitii mei pe care i-as apara la fel si as aproba crestineste sa fie ciopartiti cu bisturiul toti anonimii care le-au facut viata amara.

    Homer, Sofocle, Aristofan, Horatius, Lucretius, Dante, Montaigne, Shakespeare, Molière, Goethe, Flaubert, Baudelaire, E. A.Poe, Dostoievski, Ibsen, Thomas Mann, Knut Hamsun, Proust, T.S.Eliot, Ezra Pound, Bulgakov, Unamuno, Marquez, Kawabata, Borges, Mishima, Canetti, Hesse, Joyce….

    Pentru goujatiicagulatianonimieusemnezcumvreau, care ii vorbesc de rau pe Eminescu, Camil Petrescu, Bacovia, Ion Barbu, Nichita Stanescu, Breban si Paul Goma, as propune lama in locul bisturiului….

    In legatura cu alte probleme care va mai framanta, alte reflectii, comentarii, aprecieri si rationamente de hiena, adresati-va protectorului si maestrului dvs. .

  41. Aminteam astazi de cartea in care scriitorul Paul Goma ”povesteste” in stilul sau inimitabil, evenimentele petrecute in anul 1977. Prima varianta a cartii, aparuta in limba romana in 1990, la Editura Humanitas, Bucuresti, se numea cu siguranta ”Culorile curcubeului ’77”. Se poate verifica acest lucru pe pagina 2 din formatul electronic, unde sunt trecute toate editiile…mai putin cea care a fost data la topit.

    Felicit pe aceasta cale nemoderata pe toti cei care s-au repezit sa citeasca operele lui Paul Goma, cel care a fost atat marginalizat dupa ’89 si caruia i s-au pus de asemenea tot felul de etichete infamante si nedrepte.

  42. @ Sanda Văran
    Da, avetzi dreptate, asa scrie pe coperta si pe pagina de titlu a editiei de la Humanitas – topita de editorul ei, fara sa fi fost distribuita cum se cuvine – Culorile curcubeului, pentru ca profesionistul acela de redactor sau de editor nu a citit ce scrie Paul Goma in debutul cartzii. Daca ar fi citit, ar fi vazut ca scrie negru pe alb: CULOAREA curcubeului. Si nu s-ar fi grabit sa cu falsa superioritate profesionala.

  43. @SERVICIUL DE PASAPOARTE
    Imi place cum ginditzi, mi-ar placea sa va stiu si numele.
    Ce parere avetzi, nu se baga si dl Manolescu excesiv de mult in seama? Nu risca sa para casatzie in materie de moralitate? Un virf de piramida a moralitatzii, de unde amenintza ca face publice convorbiri telefonice din arhivele Securitatii? De altfel, cunoscute, au mai circulat. Ce-o fi vrind sa transmita prin replici de genul: ? Din pacate, Nicolae Manolescu nu reactioneaza pe masura statutului (statutelor?) pe care il are. Este resentimentar, in calitate de presedinte al USR e nevoie de alta prestantza. Ca sa fie credibil.
    Cit priveste libera circulatie a dlui Breban, avetzi dreptate. Aici nu merge cu variabile. Se discuta numai in parametri epocii respective.
    Despre disidentza, la care face apel dl Stoiciu… Poate ca da, abia Nicolae Breban a avut un mic episod disident, pentru ca facea parte din structurile CC. Insa, tovarasii nu s-au purtat prea aspru cu el, nu-i asa? Paul Goma a fost numit disident de catre opinia publica internationala, pe filiera ziaristilor occidentali, care ii numisera astfel pe opozantii anticomunisti rusi din a doua jumatate a anilor 1960. Tocmai pentru a incerca sa ii fereasca de represaliile crunte ale aparatului represiv. Stiau si ei ceea ce stim si noi azi: disidentii interni – adica membrii de partid care criticau partidul – erau tratatzi in anii aceia mai blind, alta era povestea cu dusmanii poporului. Exemple din Ro? Cel mai spectaculos: Ion Iliescu – din mare secretar a ajuns… director de editura…