0
1 comment

Luni, 27 septembrie 2010. A trecut şi „cutremurul” din Ministerul Administraţiei şi Internelor (MAI), Vasile Blaga şi-a dat demisia şi dintr-odată preşedintelui Traian Băsescu i-a venit inima la loc… Interesante mişcări de trupe. Va să zică a existat un război tacit: Băsescu şi-a dorit să scape de Blaga, după ce s-a dat de gol că fără Blaga şi serviciul secret al MAI (celebrul „doi ş-un sfert”, devenit DGIPI) Băsescu n-ar fi câştigat alegerile prezidenţiale din decembrie 2009, probabil că de aici au apărut în urne cele 70.000 de voturi în plus faţă de contracandidatul Mircea Geoană. Cine mai ştia de această mişcare condamnabilă penal, a introducerii în urne a 70.000 de voturi pro-Băsescu pe ultima sută de metri? Ghiciţi? Adriean Videanu, cel pus să numere voturile şi care se lăuda că are listele din teritoriu date chiar de serviciile secrete din Telecomunicaţii… Ca un făcut, Videanu şi-a anunţat demisia nu demult din Guvern. Cine a mai ştiut de tărăşenia electorală, care ar putea oricând să-l bage pe Băsescu în puşcărie dacă s-ar afla? Berceanu, uns cu toate alifiile, care a supervizat alături de Vasile Blaga alegerile prezidenţiale. Urmarea? Berceanu şi-a dat şi el demisia din Guvern… Cu ce naiba-i şantajează Băsescu în asemenea hal, de a reuşit să-i înlăture astfel, dintr-o lovitură pe baronii PDL? Celebra tripletă BVB (Blaga-Videanu-Berceanu) a fost trimisă în Parlament şi în PDL, în funcţii-cheie, după ce a fost alungată din Guvern… Ce se întâmplă, de fapt? Băsescu are deja reflexele lui Ceauşescu, nu mai are încredere în cei care-l pot da oricând în gât, cunoscând secrete incomode pentru Băsescu (fraudarea alegerilor prezidenţiale) şi-şi pune oamenii fideli în funcţii, în toate cele trei posturi eliberate (Interne-Economie-Transporturi); „oameni ai lui Băsescu, care nu ies din vorba lui”. Ultimul, cel instalat azi fiind omul finului lui Băsescu (coruptul Gh. Falcă din Arad), în care poate să pună bază… E clar, Băsescu are reflexele lui Ceauşescu, dictatoriale – dar de ceea ce-i e frică n-o să scape. Sperietura din 24 septembrie e de neuitat pentru Băsescu (în viziunea lui era o lovitură de stat). Nu m-aş mira într-o zi să aflu că nu întâmplător Vasile Blaga nu era în Bucureşti când protestatarii poliţişti au hotărât să-i ceară socoteală lui Băsescu pentru sfertul de salariu tăiat (fiindcă el e, de fapt, premierul României), că Blaga a vrut să-i arate lui Băsescu pisica – şi a reuşit. Faptul că Blaga nu mai e ministru e egal cu zero pentru el. Acum ar trebui să urmeze, când au venit cei trei baroni ai PDL în fruntea PDL, să-l înlăture pe Emil Boc şi să rupă PDL definitiv de Băsescu.

***

Rămăsese să revin asupra şedinţei de Consiliu al USR, ţinută de la ora 9 pe 24 septembrie (ieri şi alaltăieri fiind ocupat aici cu avertizarea de cutremure). În Informarea sa, preşedintele N. Manolescu a insistat pe milionul de euro obţinut de la Guvernul Boc pentru revistele literare de tradiţie – la care au acces toate publicaţiile ce sunt proprietate a uniunilor de creaţie reunite în ANUC (UNITER, UCIN, Arhitecţi, Artişti plastici şi Muzicieni; în fotografie, la Guvern) şi ale Academiei Române. „Partea cea mai mare din sumă ne revine nouă”, a subliniat N. Manolescu. Prin banii primiţi de la 1 ianuarie 2010 de la Guvern, USR se eliberează de presiunea a 300.000 de euro, cât cheltuia până acum cu publicaţiile ei, e o sumă importantă. În condiţiile în care Cazinoul (cu care are parteneriat USR, la mijloc fiind sediul USR din Casa Vernescu) a început să strâmbe din nas că nu mai poate respecta contractul. Necazul e că dispare din orizont sediul actual al USR, din Casa Monteoru, şi trebuie angajaţi bani grei pentru a muta sediul USR în altă clădire reprezentativă. „Acum nu suntem în pragul falimentului, avem chiar bugetul echilibrat, vom relua şi proiectele şi programele la care am renunţat astă vară – dar nu mai dăm bani decât selectiv pentru lecturile publice, fiindcă n-au avut impact”. Personal, n-am fost invitat niciodată la asemenea lecturi publice pe banii USR, preşedinţii de filiale (sau secţii la Bucureşti) le transformaseră într-o afacere personală, numai membrii găştilor lor „având parte” (mulţi, primind în fiecare an bani să citească; şi nu sunt bani puţini, fiecare primea 200 de euro pentru o lectură improvizată de cinci minute). Neruşinarea, în acest caz, a depăşit orice limită „colegială”. Curios, USR nu s-a sesizat că la filiale lectura publică a devenit o afacere personală a preşedinţilor de filiale (sau de secţii la Bucureşti). Nici nu e de mirare, USR nu se sesizează nici la afacerea primirii de noi membri în USR la filiale (la secţii), la „atenţiile” penale ale celor interesaţi să intre în USR.

A rămas scandalul deschis în privinţa definitivării listei de reviste literare care vor primi bani din acel 1 milion de euro de la Guvern. N. Manolescu a avut grijă să relativizeze urmările, să asigure revistele literare rămase pe dinafara listei (acum două zile am dat de gol lista revistelor literare care sunt proprietate a USR, ele sunt singurele „validate”) că vor primi şi ele bani, deocamdată trebuie să înainteze la guvern o listă care să justifice apartenenţa revistelor la uniunile de creaţie (la fel se dau pensiile, dacă eşti membru al USR, la fel se vor da bani revistelor literare, dacă sunt ale USR). Nicolae Breban, directorul Contemporanului. Ideea Europeană a amintit că revista lui a fost a Ministerului Culturii, dar nu mai e din 1993, că se descurcă prin Fundaţia pe care a înfiinţat-o (care cuprinde şi o editură) cu cheltuielile cum poate, a cerut să primească bani din acel 1 milion de euro dat acum de la Guvern: „ştiu că nu mă agreează Comitetul Director actual al USR, că spuneţi pe toate drumurile că revista mea e proastă, fiindcă e incomodă, ea e mai bună decât cele ale USR, reţineţi că revista mea nu are nici o sursă de venit, deşi e condusă de o personalitate… Dacă mă refuzaţi, nu voi fi supărat”…

N. Manolescu a vorbit şi de apariţia unei emisiuni-revistă literară de… 4 minute pe TVR 1, în care un scriitor se prezintă sau e prezentat. Nu se ştie când începe şi cine se ocupă de ea, se mai negociază. N. Manolescu şi-a exprimat dezamăgirea că „ne-am sufocat” cu prezentarea unui scriitor la Jurnalul Naţional din cauza incapacităţii critice (deşi comentariul era plătit, nu s-au mai oferit critici care să prezinte scriitorii români în viaţă) – rubrica, publicată gratuit, a dispărut. Voi reveni.


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
1 comment

One Comment

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Marcată de traumele inculturii şi vitregită de capacitatea creativă în care domină manelele, generaţia de consum, a ajuns să trăiască dintr-un experiment politic şi social de prost gust. Să-şi renege părinţii, descendenţa şi istoria.
    Exodul forţei de muncă adânceşte şi mai mult diferenţele dintre state, iar în ţara ne mai rămân doar asistaţii social.