0
15 comments

Duminică, 20 iunie 2010. Paranteza cu care am încheiat pagina de jurnal online de ieri a avut parte şi de comentarii năucitoare. Ultimul citit, înainte de a scrie aici azi, semnat „Un semnatar al Apelului” mă acuză, îi citez începutul: Cei vizati in Apel (Dinescu si gasca, subintelegandu-l aici si pe Manolescu, acuzat direct de Cezar Ivanescu de complicitate la nemernicia celui dintai) au intrat in alerta si difuzeaza amenintari, abia voalate, la adresa sustinatorilor poetului. E stupefiant, domnule LIS, ca va faceti purtatorul lor de cuvant, chiar daca aveti impresia ca actionati cu bune intentii, pentru a-l feri de compromitere pe Cezar Ivanescu. Desi, dupa ce ati citit – daca ati citit – Apelul si memoriile atasate, n-ar fi trebuit sa emiteti cuvinte ca acestea: “Apelul adresat CNSAS, să-l deconspire pe Cezar Ivănescu, dacă a fost sau nu turnător”. Aceasta dubitatiune e doar o exprimare nefericita, din graba? Nu este clar ca lumina zilei ca toti semnatarii pornesc de la convingerea absoluta ca poetul a fost victima unei inscenari criminale? CNSAS-ului i se cere sa aduca probe pentru acuzatiile lui Dinescu et.comp. tocmai pentru ca nu exista asemenea dovezi. (Vă rog să citiţi întregul comentariu la ziua de ieri).  Dacă nu se ştie, se poate verifica – am semnat şi eu acest Apel (se subînţelege, nu semnez un Apel pe care să nu-l citesc). Şi l-am publicat aici (la ziua de 9 iunie, vezi https://www.liviuioanstoiciu.ro/2010/06/stam-la-panda-o-nenorocire-nu-vine-niciodata-singura-minerva-chira-doneaza-un-teren-apel-pentru-cezar-ivanescu/, cu tot cu anexe). Apelul, pentru neavizaţi, este în spirtul celor scrise de mine, Cezar Ivănescu a fost acuzat că a fost turnător, nu e nici o exprimare nefericită a mea (sună prost turnător, dar asta e realitatea; faptul că Apelul nu pomeneşte de acest cuvânt, nu înseamnă că n-a fost folosit oficial). Dacă vă sună mai frumos informator, sau colaborator al Securităţii, cu angajament, e treaba dumneavoastră. Domnul (necunoscut mie) citat mai sus scrie că are „convingerea absolută” că nu există dovezi că marele poet a fost turnător (e o impietate numai să-ţi imaginezi asta). Că nu iese fum fără foc? În convorbirea telefonică de aseară (cu un scriitor care ţine să-şi păstreze anonimatul, onest; e credibil şi avizat în ce spune, având acces la documente secrete), eu am aflat că 95 la sută (da, 95!) dintre scriitori au turnat, într-un fel sau altul (adică sunt grade de vinovăţie diferită, imputabile sau nu, de la caz la caz), „unii de frică fizică, alţii au cedat moral, alţii s-au oferit să toarne, să aibă avantaje”. Îmi pare rău că trebuie să vă atrag atenţia acum, deşi am fost rugat să nu spun: la CNSAS există deja identificate, din alte dosare, coduri compromiţătoare cu trimitere la scriitori celebri care au turnat, asupra cărora s-a pus capac, nu se ştie de ce nu sunt deconspirate numele acestor scriitori (unii au murit, alţii sunt menajaţi politic sau sunt şantajaţi). Prefer să mă opresc aici. Scriitorul de aseară de la telefon s-a mirat că am semnat acest Apel şi m-a întrebat dacă-i sunt duşman lui Cezar Ivănescu – eu m-am închinat. Şi că de ce nu-mi dau seama că i-am făcut un rău lui Cezar Ivănescu semnând acest Apel! „Nu înţelegi, trebuia să-i respecţi moartea până la capăt, să-l laşi să se odihnească în pace”. Fiindcă Apelul în sine va pune pe rol cazul lui, după moarte (fără Apel n-ar mai fi fost pus). E curios să aflu acum că sunt „purtătorul de cuvânt” al celor vizaţi de Apel – chiar vă puteţi imagina o clipă că „Dinescu şi gaşca” au intrat în alertă, să mă pună pe mine în gardă, printr-un scriitor neutru (cel ce mi-a telefonat; care, atenţie, l-a admirat şi respectat pe Cezar Ivănescu, l-a considerat un poet fără pereche, i-a fost şi prieten; trebuie să vă mai spun că scriitorul care mi-a telefonat îmi este apropiat, deşi n-am mai vorbit de ani de zile)? Personal, continui să cred că trebuie clarificat dosarul lui Cezar Ivănescu (care n-a fost dovedit prin nimic până azi că a colaborat cu Securitatea) şi că Mircea Dinescu ar trebui obligat să-şi dea demisia de la CNSAS, fiindcă a ajuns prea departe, să facă trafic de dosare. Pentru mine cazul Adrian Marino a fost ultimul semnal de alarmă că la CNSAS consilierul Mircea Dinescu e chiar un pericol public.

 ***

Mă întorc la subiectul lăsat neterminat ieri, deşi mi-a pierit cheful. Eram la Mănăstirea Cernica, ridicată pe două ostroave. Localitatea strămutată (să poată fi ridicată cetatea Mănăstirii Cernica, în jurul unei biserici salvate de Cuviosul Gheorghe pe ostrovul de jos, canonizat azi, la ale cărui moaşte te poţi închina azi în biserica de pe dealul tasat), de care pomeneam, se numea Grădina Floreşti. Cetatea mănăstirii a fost ridicată, scriam, cu banii revoluţionarilor de la 1848, bani rămaşi în ţară după exilul lor şi dăruiţi (de cel ce-i păstra în secret; bani mulţi-mulţi) celui ce avea să devină Sfântul Calinic (a fost canonizat din 1955), stareţ aici şi apoi episcop, a murit în 1868. Amân pe mâine povestea magică a „coastei de creaţie” a poetului-călugăr Ignatie Grecu de la Mănăstirea Cernica… Cernica LISDupă ce am plecat din chilia lui, la ora 16 (el a venit la slujbă, e ieromonah), am intrat în biserica mare de pe dealul tasat, m-am închinat la moaştele Sfântului Calinic şi ale Cuviosului Gheorghe (ambii de la Cernica), la icoana Sfântului Nicolae, salvată din biserica abandonată, pe altarul căreia îşi făcuse veacul un balaur, biserică în jurul căreia s-a construit două secole mai târziu întregul aşezământ al mănăstirii. Apoi am aprins lumânări la morţi şi la vii. Am făcut fotografii (trei dintre ele le-am publicat ieri). Cum nu se putea să mă bucur până la capăt de pacea acestor locuri binecuvântate, m-am trezit luat pe sus de stareţul mănăstirii, coborât dintr-o maşină nemţească de ultimă generaţie (habar nu am cine e stareţul; nu am fost niciodată curios să aflu, şi nici nu mă interesează; după cât de luxos e cimitirul, care e închis pentru muritorii de rând, numai bogaţii intră în vederile lui, înţeleg bine cu cine am de a face; e o afacere cu locurile de veci la mănăstire nu tocmai sfinţită), că de ce am lăsat maşina pe asfalt (şi n-am parcat-o în noroi). Mi-a spus că a izbit în maşină să pornească alarma de câteva ori, unde am fost? (Ştiţi, am stat o oră şi jumătate în chilia poetului-călugăr) M-am abţinut cu greu să nu-l reped pe stareţ, eram totuşi pe împărăţia lui, am lăsat capul în jos dezamăgit, nu i-am spus nimic şi am plecat mai departe, la vale, cu alte zece lumânări în mâini, la cimitir, pe celălalt ostrov – le-am aprins lumânări poeţilor Virgil Mazilescu şi Daniel Turcea, prozatorilor Gala Galaction (care a slujit aici, preot) şi Radu Petrescu, eseistului magic Ernest Bernea şi pictorului Ion Ţuculescu, foto (mormintele lor le-am descoperit; probabil sunt şi alţi scriitori). De câte ori vin la Mănăstirea Cernica le aprind lumânări şi „mă umplu de dragoste”… Ca de obicei când vin aici, sunt însoţit de un câine alb şi un câine negru, se rânduiesc, nu ştiu ce semnificaţie poate avea această însoţire. N-am avut nimic la mine să le dau să mănânce, şi am regretat. S-au înmulţit mormintele noi orbitoare, numai marmură şi oţel (li s-au făcut şi scări de marmură, să urci direct la ele din alee), care te fac să te simţi prost, sunt deprimante, cimitirul s-a extins (mormintelor preoţimii, ale călugărilor şi ale celor cu grade, sau ale celor cu parohii sau demnităţi bisericeşti, în frunte cu D. Stăniloaie, sunt înconjurate de mormintele noi). La biserica mare veche, de pe ostrovul din vale, sunt muncitori, se lucrează, e şantier. Am mai întârziat pe malul lacului (anul trecut era golit, se făcuseră lucrări la nu ştiu ce dig, în sus), pe cele două ostroave, am admirat libelulele uriaşe. Din când în când săreau din apă, încordaţi, peşti mari. Peste tot, fluturi, miros de tei înflorit şi sunet ascuţit de greieri…


Like it? Share with your friends!

0
15 comments

15 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Domnule LIS,

    Rog scriitorul anonim sa isi deconspire identitatea. Altfel, oricat de onest si inocent ar fi, risca sa devina, involuntar, parte a procedeului de conspirare practicat de CNSAS si a vehicularii ideii ca am fost cu totii o apa si un pamant. Nimic mai fals.

    Mi se pare se pare nociva si depreciativa atat acceptarea intimidarii, din onestitate, din fragilitate sau din teama de a nu isi pierde avantajele dobandite prin compromis si slabiciune, cat si promovarea unor conceptii de genul: „Nu înţelegi, trebuia să-i respecţi moartea până la capăt, să-l laşi să se odihnească în pace”.

    Mesajul decodat transmis de admiratorul-anonim-si-bine-informat poate fi interpretat si ca fiind un sfat veninos. Apropos, cunoasteti bancul cu rusii in Cehoslovacia? Mi se pare emblematic si perfect aplicabil acestui scriitor-bine-intentionat, pentru ca, dupa parerea mea, acesta este o alta manifestare a terorii impuse de specialistii diversiunii din interiorul CNSAS. Si anume, utilizarea in orb a unor persoane oneste si in esenta bine intentionate.

    Insa, daca Cezar Ivanescu, in viata, a avut curajul sa atace un intreg sistem corupt, dominat pana la cel mai mic nivel de fosti securisti, daca a facut inregistrari audio (accentuez, multe dintre ele nefiind inca publice!), stiind, cunoscand la ce se pot deda inamicii sai (inclusiv banuind ca se va incerca lichidarea sa fizica! care, culmea, s-a si produs ‘natural’ si la ‘fix’…) nu vad de ce acum, la doi ani de la moartea sa, am fi nevoiti sa acceptam astfel de argumente si intimidari, facand apel la respectarea memoriei sale si la al sau somn de veci. In mormant! Oare de ce insa… mai nelinistiti imi apar a fi viii. Care nu au tihna! Croseteaza, croseteaza… In numai cateva zile au aparut ca din senin zvonuri ca Cezar Ivanescu ar fi fost executat de masonerie, pe internet circula mesaje cu apeluri pentru odihna poetului, respectul numelui sau, inutilitatea pedepsirii potentialilor vinovati de linisarea mediatica a poetului. Toti acesti domni vocali astazi au fost distinse ‘lebede’ in 2008. Pana la urma in numele poetului Cezar Ivanescu, vorbeste poetul Cezar Ivanescu. Ascultati-l, accesati cateva minute din orele de marturii zguduitoare, scoase din tara, lasate de Cezar Ivanescu, cu limba de moarte: http://www.youtube.com/watch?v=mUm_oL57QNU.

    Mai mult, in plus fata de aceste marturii mai exista si altele aflate la cateva persoane, unele chiar din Iasi. Ii rog sa le faca publice!

    Rostul scrisorii deschise este in primul acela de a forta institutiile statului roman sa prezinte un raspuns oficial. Ceea ce s-a petrecut, linsarea mediatica a unui mare scriitor roman, intr-un mod mai teribil decat in anii ’50, este o actiune ale carei urmari nu pot fi sterse sau anulate doar printr-un simplu proces de calomnie cu toate ca, teoretic, in instanta CNSAS-ul ar pierde orice proces intentat in numele lui Cezar Ivanescu, fie numai si pentru ca in anul 2008 nu aveau dosarul lui Cezar Ivanescu.

    Cineva trebuie sa ofere un raspuns coerent, oficial, si sa isi asume batjocorirea unui om in numele unei institutii a Statului Roman.

    Aceasta umilire publica, repet, in absenta oricaror minime probe impotriva scriitorului, impune o asumare oficiala cu atat mai mult cu cat cazul Cezar Ivanescu este diferit de cel al scriitorului A. Marino din multe considerente printre care si acela ca in cazul Marino cercetatorii au avut acces la dosarul sau, in timp ce in cazul lui Cezar Ivanescu nimeni nu a vazut nici macar o fila. Consider ca la A. Marino avem de-a face cu o deturnare a situatiei de fapt prin mistificare, acesta fiind transformat din victima a sistemului comunist si fost detinut politic fortat de Securitate la o anumita colaborare in colaborator diabolic si benevol al Securitatii, pe cand cazul Cezar Ivanescu a fost o inscenare de la inceput si pana la sfarsit, bazata doar pe minciuna sfruntata emisa de Dinescu, pe complicitatea unor insi nevolnici din interiorul USR (timpul ii va devoala pe toti), si pe coruptia si lipsa de profesionalism si moralitate din presa.

    Cazul Cezar Ivanescu este infinit mai grav prin dramatism si absurditate, scriitorul fiind obligat sa se apere in fata unor insi care aduceau ca proba imbatabila nimicul.

    Dupa moartea lui Cezar Ivanescu de partea sa s-au aflat opera si intrega sa viata, iar de cealalta parte Mircea Dinescu si o intreaga presa corupta, dominata de interese oculte si condusa din umbra de domni bogati, fosti securisti (NB: inclusiv Victor Achim, securistul oficial, cel care se ocupa de USR are editura si tipografie!).

    Atacul lui Dinescu reprezinta masura nimicniciei sale si a reactiei unei societati viciate, demoralizate, lipsite de repere si de o constiinta colectiva superioara.

    Raul produs asupra sa a fost o actiune exacerbata a manifestarii raului in care ne ducem existenta zilnic. De aceea, cu atat mai mult asocierea cu numele lui Cezar Ivanescu acum, astazi, la doi ani de la moartea sa, are si un alt scop superior, de unitate in jurul apararii unui concept, in absenta oricaror interese sociale, de purificare printr-o incercare de refacere a unitatii dintre oameni si de alinare a sufletului sau ridicat la Domnul ingenuncheat, in suferinta si insingurare.

    Aparandu-l ne aparam Sufletele!

  2. Da, am vazut si eu ca a stârnit discuti serioase. ma tem sa nu cumva sa existe o agenda precisa. Vad ca internetul abunda zilnic cu stiri, actiuni privitor la Cezar Ivanescu, cea ce sa fim sinceri, la români este ceva ca-m anormal sa se tina ei de un proiect si finalizeze. Motiv ptr care eu nu semnez petitia, ceva mi enu-mi miroase a bine in toata povestea asta, am ceva banuieli privitor la scopul acestei agende, dar le tin ptr mine.

    Oho.. ma bucur sa aud vesti de la tov staret care nu are altceva mai bun de facut decât sa va zgâltie masina… banuiesc ca masina dvs este o joarta pe lânga nemteasca preaferictului staret. Pai vezi bre unde erau bagati bani ptr asfaltarea parcari, in caruta (nemteasca) staretului care ar putea se se depalseze si cu o Dacie ca nu io cadea barba, nici gradele de pe umar (ascunse).

    Acu , dupa ce te pusasi rau cu macheri USR, ai RSR-basescu, te mai pui rau si cu prefericiti… pai, iti trag astia niste acatiste de pun si draci bolsevici in cur… de uimire

  3. “Academia “Ştefan Gheorghiu” ( Academia Ştefan Gheorghiu). În întregime: Academia de învăţămînt social-politic Ştefan Gheorghiu de pe Linga CC al PCR. A fost o universitate creată şi utilizată de către Partidul Comunist Român (PCR) pentru antrenamentul propagandistic al cadrelor executive ale PCR

    L-a început ca Universitatea Muncitorească a PCR (pentru activiştii de partid ai PCR) Şi a început funcţionarea în 21 martie 1945 în Bucureşti, aparent la iniţiativa Anei Pauker. Primul lector se pare că a fost Barbu Lazareanu, un profesor de literatură, şi secretarul Constantin Ionescu-Gulian, un fost salinist . Numele Ştefan Gheorghiu a fost adaugat pe 10 februarie 1946, în memoria începutului social-democraţiei româneşti din secolul XX

    O altă şcoală înfiinţată în acelaşi scop, este Şcoala Superioara de Ştiinţe Sociale A. A. Jdanov (A. Jdanov A. Şcoala Superioară de Ştiinţe Sociale), A fost creată separat, dar cu timpul cele două universităţi muncitoreşti au fuzionat în cele din urmă sub numele de Academia Ştefan Gheorghiu .

    Academia Ştefan Gheorghiu a fost dizolvată după Revoluţia română din 1989.”

    Sursă:enciclopedia liberă

  4. Scrieţi impecabil, doamnă Clara Aruştei, ştiţi că vă admir devotamentul faţă de Cezar Ivănescu şi tot ce faceţi pentru păstrarea memoriei lui vie. Scriitorul pomenit (cel ce mi-a telefonat) nu se temea decât de un singur lucru: că ar putea veni de la CNSAS un răspuns neconvenabil public, după apariţia Apelului. Şi se întreba dacă sunteţi pregatită (şi suntem pregătiţi, toţi cei ce am semnat Apelul) să primiţi o lovitură… Eu n-am făcut decât să redau din ce am vorbit cu el, dintr-odată speriat că va apărea pe piaţă un nou caz contrafăcut (al jumătăţilor de adevăruri, sau al interpretărilor după cum le convine celor de la CNSAS, care plătesc poliţe; justiţia ar putea să aibă altă interpretare), legat de Cezar Ivănescu. El avea informaţii că în CNSAS sunt compromişi toţi cei rămaşi incomozi, şi pot fi acoperiţi toţi cei compromişi de Securitate.

  5. Dle LIS, ma iertati, dar publicand in sarje “informatiile” imposibil de verificat ale unui anonim – practic niste barfe din zona intoxicarilor gri – va transformati si dvs intr-un biet colportor, un dezinformator, in orb sau nu, amator sau nu, dar in tot cazul de efect, din moment ce starniti reactii.
    In litera celor scrise de dvs nu-mi ramane decat sa va intreb in ce categorie va incadrati: 95 sau 5%?
    Asta ca sa intelegeti unde ati adus discutia.
    Daca un animal ca Dinescu si-a permis sa-l faca intr-un fel pe Cezar nu vad de ce dvs nu aveti decenta sa folositi un limbaj adecvat respectarii memoriei sale. Desigur, exista destule moduri, mai placute sau mai putin placute, pentru a descrie meseria de informator. Cum mi-ar sta mie sa va intreb, in acelasi spirit al celor debitate de dvs, daca sunteti si dvs o limba, un ciripitor, un sifonar, un guitator, un ciocofonist, un turnator, etc, etc? Ca sa va parafrazez ideatic pe dvs dar si pe interlocutorul dvs atat de amabil, faptul ca nu puteti demonstra ca n-ati fost nu inseamna ca n-ati fi putut fi…
    Sa inteleg ca ati ales sa-i slujiti memoria lui Cezar lustruind flegmele unor anonimi?
    Cu regret,
    VR

  6. Ar trebui să-mi fie învăţăminte de minte că mă apropii de troaca porcilor. Te-ai demascat, stimabile Victor Roncea! Acum înţeleg de ce scriitorul (care nu e deloc anonim, e un scriitor important, curat) mi-a atras atenţia la telefon că sunt părtaş la o diversiune, semnând acel Apel. Din câte cunosc, se zvoneşte că dumneata eşti un ofiţer acoperit de presă (regret că doamna Clara Aruştei a căzut în plasa dumitale), moştenire grea – si că vă intră în îndatoriri să faceţi diversiuni odioase. Băgători în seamă ca domnia ta, de rea-credinţă (nu întâmplător sunteţi între primii semnatari ai Apelului), mă scârbesc – va pricepeţi la toate şi la nimic, nu faceţi decât să spurcaţi locul. Lumea literară nu e de nasul dumitale, în orice caz (au mai fost şi alţii puşi să facă ordine, precum celebrul Achim, azi om de afaceri; intraţi în afaceri cu el). Consideraţiile jignitoare la adresa mea vă descalifică. Nu sunteţi decât un biet vierme de cadavre. Vă sfătuiesc să nu vă mai publicaţi mizeriile aici.

  7. citez din dl LIS

    “legat de Cezar Ivănescu. El avea informaţii că în CNSAS sunt compromişi toţi cei rămaşi incomozi, şi pot fi acoperiţi toţi cei compromişi de Securitate.”

    Am inchis citatul dlui LIS, pai asta-i buba domnilor, nici eu nu cred ca Ivanescu a fost un asa de mare rau (in cazul care ar fi cedat), cum nici Marino ori alti desconspirati cu mânie proletra de catre CNAS. Adevarati turnatori, odiosi de pe urma carora au avut de suferit multi oamnei nevinovati, unora ptr a li se lua nevestele, casele ori ptr simplu fapt ca nu le placea mutra lor, asa cum nici muncitorilor, minerilor nu le placea mutrele noastre de ochlearisti si barbosi de ne-au deselat atunci, iata 20 de ani se facura, la fel si in cazul acestor desconspirari odioase deoarece ascunde adevarati odiosi.

    Vad ca s-a iscat un sucar intre dl Lis si Roncea, mai vad ca si dl LIS dibuie ca ceva este necurat asa cum si eu am mirosit de nu am semnat Apelul. Tare am tem ca Ivanescu este folosit tot in favoarea bestilor ptr a se pune capac desconspirarilor, astfel ca pe piata au fost dati incomozi , va fi scârbit populatia fata de desconspirari, iar acu nimeni nu mai vrea desconspirare si de o vor da una corecta nimeni nu va mai crede, astfel ca vinovati vor fi tot victimile, asa-i la bolsevici.

    Si eu sudui scriitorimea , numai ca exceptând o mica parte curat bolsevica, nu cred ca ei se datoreaza tot raul cazut pe capul nostru. Pe lânga multe texte laudative, s-a creat si literatura prin care ne-am mentinut spiritul viu. Au fost publicate o seama intreaga de valori din literatura unviersala, este indeajusn sa dam o raita pe la buchinisti si vom vedea ce valori au fost publicate in Ro in acea perioada, care era un refugiu ptr noi, deci, pe lânga multe altele scriitorimea noastra a facut si treaba buna. Revenind la cazul Ivanescu, un scriitor apreciat de breasla, de critica literara, pe capul caruia nu se pot pune texte care sa nu-i faca cinste (eu nu am cunsotinta(, cred ca trebuie judecat si din aceasta prisma, vad ca majoritatea il apreciaza, apara.

    Acum, ce ar mai putea da CNAS-ul privitor la Ivanescu, pai… eu banuiesc ca faza din 61 pe care am spus-o in mesajul anterior, atunci cred ca s-a produs o mica cadere dar care nu va fi fost serioasa, motiv pentru care a si fost sanctionat. OK, sa admitem ca in cele din urma si Ivanescu ar fi dat cu subsemnatul. In acest caz, sa se dea publicitati dosarul complect si abia atunci vom putea da verdict asupra lui. Oriunde eu ma tem ca dosarul lui Ivanescu este subtire la acest capitol, notele pe care le-o fi dat sunt pura literatura ce va fi scos din minti si pe secursiti.

    Daca luam de buna declaratia sa cum ca nu a colaborat, atunci acele note nu pot fi decât interogatorile care i-sau luat, cea ce este si mai grav decât a fi fost el insusi informator, mai grav ptr CNAS, ptr cei care l-au terfelit, distrus imaginea, ori unde ma tem ca exact in acest punct se vrea ajunge cu cazul Ivanescu, ptr ca prin el sa se puna capac desconspirarilor, absolvi bestile de raspundere , desconspirare, ptr ca bestile nu au fost inca desconspirate.

  8. Dle Roncea,

    nu cred ca dl LIS este o asemena javra, omul se simte de la o posta ca este sincer, nu umbla cu jumatati de masura, iar daca ne uitam atenti la CV-ul dânsului, dânsul a fost si inainte de 89, a ramas pâna azi un incomod. Sigur, putem fi ori nu de acord cu parecierile dânsului, cu filozofia de viata, ne poate placea ori nu literatura dânsului, insa la câte jeguri exista in România, LIS este un OM demn de respect deoarece nu abuzeaza de forta cuvântului ce o stapâneste in a o pune in slujba diavolului asa cum 100% o fac jurnalisti, ba nu, mint, 200%. Nu am gasit un singur jurnalist onest in România de dupa 89, ma refer la presa centrala, ba cred ca Arachelian ar iesi din aceasta categorie, numai ca el si asa este pe line moarta. Singurul om de presa dinainte de 89 care a avut curajul raspunderi, poate deacia a si fost mazilit de al TVR de catre tov Ctinescu, ca Iliescu nu putea, batea la ochi prea, prea tare. In rest io nu vad pe cine as putea aprecia in presa româna. LIS (dl Liviu Stociu, nu boul de primar LIS, deci, dl LIS gazda noastra a creat acest Jurnal pe care eu vad net superior tururor blogurilor ce se afla in topul acesarilor, in primul rând ptr sinceritatea autorului si al stilului literar, este o placere al citi pe LIS, limba româna curata pe care o foloseste, cea ce nu mai este cazul multor blogeri de azi.

  9. Dle LIS, si aici in Germania a fost un scandal privitor la agenti BND infiltrati in presa, este o practica generalizata in absolut toate sistemele ca servicile secrete as trimite agenti in trusturile de presa. Sa stiti ca acei agenti nu au fost dati afara (aici IN Germania), scandalul a ramas in coada de peste.

    Problema unui agent secret infilitrat in presa nu este faptul ca activeaza in servciu secret ci tine de sistem si interesele acestuia, in România totul este pe dos, daca nu esti cu Basescu, Iliescu agenti secreti din presa te linseaza bolseviceste, ori unde asta-i o serioasa problema, agentu isi depaseste atributile, este o javra ce trebuie eliminata de insusi respectivul serviciu secret, deoarece îi aduce serioase prejudici. Un serviciu secret nu se ocupa cu diabolizarea adversarilor politici ai puteri asa cum pare întâmpla în România neobolsevizata.

    Misunea unui agent secret infiltrat in trusturile de presa nu este acea de-a urmari ziaristi, a-le face dosare compromitatoare ci acea de-a strecura informati vitale ptr acel serviciu de regula in interes national, politica de anvengura, geostrategie, mâncaruri mai delicate nu orce fleac intra in atributile unui astfel de agent, desigur, excludem publicatile extremiste, a unor interese ostile tari tinute sub observatie prin mandat, nu fara un mandat.

    Nu stiu daca dl Roncea este un astfel de agent, poate va fi, in articolele semnate de dânsul am observat multe actiuni în interes national, chiar recenta vizita in Siria cu Cristoiu o vad benefica României, precum si actiunile dânsului privitor la Basarabia, da, acolo am sesizat ceva pe linie secreta. Daca dl Roncea comite greseala as baga coada in murdari specifice bolsevismului, denigra oponenti basescului, a strecura suspciuni, pregati terenul diabolizari unor oponenti atunci este un agent de trei lulele care ar trebui scuipat la urgenta de SRI, in cazul care acest SRI nu mai face politie politica specifica sistemelor totalitare, ca o politica face orce serivciu secret, dar acea politica este in slujba intereselor nationale.

  10. Mulţumesc, domnule Octavian Mihăescu – intervenţiile dumneavoastră împăciutoare sunt avizate, la obiect (un român din ţară n-ar avea o asemenea percepţie binevoitoare), de care trebuie să ţii seama. Cazul Roncea e închis. Puteam să mă abţin, m-am temut însă că se repetă povestea lui Adrian Marino, adusă pe tapet de un ofiţer acoperit de presă. E greu să înţelegi în România scopul acestor diversiuni legate de deconspirare, ce se ascunde, de fapt, în spatele lor. Mă revoltă că ofiţerii acoperiţi de presă îi iau de proşti pe toţi (mai ales pe cei pe care-i manipulează, deşi ştiu că le sunt net superiori moral). Dar e clar că servesc interesele oricui, numai ale literaturii române nu (să rămân numai la exemplul scriitorilor). N-am de gând să mai dezvolt aici cazul lui Cezar Ivănescu, rămâne să vedem “verdictul” legal. Pe de altă parte, m-am plictisit să tot citesc “justiţiari” fără mamă, fără tată, care-şi dau atâta importanţă, deşi nu au nici o valoare. În privinţa interesului naţional, să avem pardon, din România se vede altfel decât se vede din Germania (sau Basarabia), el a fost acaparat de serviciile secrete postcomuniste (moştenitoare ale Securităţii), şi din acest motiv nu mai e credibil.

  11. Domnule LIS,

    1. Apelul pentru elucidarea cazului Cezar Ivanescu a fost initiat de Ion Murgeanu, Gabriela Cretan, Gelu Alecu si de mine. Toti semnatarii apelului au fost contactati fie telefonic, fie prin e-mail sau prin intermediul unor scrisori expediate prin posta. Pentru ca scriitorul Cezar Ivanescu il respecta pe dl. Victor Roncea pentru actiunile sale civice si pentru curajul sau, i-am transmis rugamintea de a se alatura cauzei noastre si de a semna apelul. A raspuns pozitiv asa cum au facut toti cei care cred ca au datoria de a combate nedreptatile, mai ales pe cele indreptate impotriva unor persoane lipsite de aparare. Asadar, dl. Victor Roncea are calitatea de semnatar si nu este implicat in nicio alta actiune vizibila, invizibila, subversiva sau oricum ar dori sa o catalogheze o persoana rau-intentionata. Este vorba despre un demers public, deschis, initiat de cei enumerati mai sus si plasat si pe site-ul http://www.petitieonline.ro, si nu despre alt tip de actiuni. Dl. Victor Roncea a intervenit in mod constant in sprijinul celor care isi cautau dreptatea. Astfel l-a si cunoscut Cezar Ivanescu pe dl. Victor Roncea, in februarie 2008. De altfel, Cezar Ivanescu l-a si numit in inregistrarile si in insemnarile sale din ultima perioada, multumindu-i pentru sustinere. Mai mult chiar, dl. Victor Roncea, cu toate ca este ziarist si nu scriitor, ca nu i-a fost vechi prieten si nici discipol lui Cezar Ivanescu, a fost singurul care dupa moartea poetului a realizat practic imposibilul atunci cand toate oficialitatile si forurile din Bucuresti se impotriveau primirii trupului mort al scriitorului. Fara interventia salvatoarea a domniei-sale Cezar Ivanescu nu ar fi ajuns la Iasi nici peste o saptamana de la moartea sa! Cunoasteti, cred, prea bine tragismul acelor zile pentru ca chiar dvs. v-ati numarat printre putinii – fiind poate chiar singurul scriitor din USR -, care au rostit in public nedreptatile comise atunci de conducerea USR, in numele Uniunii.
    2. Tocmai de aceea citesc cu si mai mare surprindere un fragment dintr-un text semnat de dvs. referitor la un comentariu postat de un semnatar al apelului initiat de noi: „Apelul, pentru neavizaţi, este în spirtul celor scrise de mine, Cezar Ivănescu a fost acuzat că a fost turnător, nu e nici o exprimare nefericită a mea (sună prost turnător, dar asta e realitatea; faptul că Apelul nu pomeneşte de acest cuvânt, nu înseamnă că n-a fost folosit oficial)“. Va rog sa imi explicitati ce intelegeti dvs prin „nu înseamnă că n-a fost folosit oficial“. Marturisesc ca acest enunt ma socheaza. Refuz sa cred ca cineva poate acorda calitatea de informatie oficiala unei stiri livrate agentiei NewsIn, pe sursa, sau unei informatii lansate de aceeasi sursa vehement autodenuntata intr-o emisiune de can-can politic precum “Dinescu si Tanase” (Realitatea Tv)! Convingerile mele sunt in acord cu cele scrise de persoana care semneaza cu numele de “un semnatar al apelului”: „Daca ar fi existat ceva tulbure in viata si dosarul lui Cezar Ivanescu, patibularul le-ar fi fluturat de mult timp pe sub nasul admiratorilor si sustinatorilor lui, avand grija sa fie din plin mediatizate, asa cum s-a intamplat in 2008 cu infamia proferata de el (preluata pe toate canalele mediatice; numai revistele pentru adulti si Rebus si-au vazut de treburile lor). Compromiterea lui Cezar Ivanescu nu s-ar putea face decat intr-un singur fel: prin plastografie, prin fabricarea de documente false. Ceea ce nu este deloc imposibil intr-o tara sub ocupatie, cum e Romania. “
    3. Inainte de a demara aceasta forma publica de solicitare a dreptatii am epuizat celelalte cai legale, institutionale. Am facut publice parte din documentele audio si din scrisorile deschise devenite prin forta imprejurarilor postume, am postat pe site raspunsul primit de la CNSAS samd. Am depus in februarie a.c., in nume propriu, o solicitare de acces la dosarul intocmit de Securitate scriitorului Cezar Ivanescu, care, dpdv institutional, a insemnat readucerea in discutie a cazului Cezar Ivanescu.
    4. Mi se pare nefireasca docilitatea cu care am accepta ideea lansata in foc incrucisat, din interiorul institutiei, de pe holuri sau de prin arhive, din exteriorul institutiei, din anumite centre de putere si de interes cultural, ca CNSAS-ul este un instrument de tip inchizitorial. Credeti ca nu iese fum fara foc? Ei bine, la o studiere atenta a evenimentelor petrecute in spatiul public constatam ca Romania arde mocnit nu de 20 de ani, ci de 65 de ani incoace, insa focul, fumul si pompierii sunt tot ‘ei’. Noua ne revine rolul de asediati. Stingeti focul, imprastiati fumul si priviti tara parjolita de trecerea a 45 de ani de comunism si a altor 20 de ani de neocomunism. Observati cum in timp ce noua ne curg lacrimile de durere si ne sfaraie carnea de dogoarea focului, ‘ei’, tortionarii de ieri, comunistii profitori si hiperactivi ai vechiului regim au devenit exponentii bine protejati de functii inalte, remunerati consistent, ai noii ocupatii. Observati cum ne sunt livrate mereu procente zdrobitoare, nu nume, nu documente. Procente. Suntem cifre. Entitati depersonalizate si aprioric suspecte.
    5. Constat ca, daca s-a ajuns pana acolo incat un scriitor important, bine intentionat, cu acces la documente secrete, care afirma ca are informatii despre intentia de folosire a CNSAS-ului in scopul unor razbunari, nu face un denunt public si nu demasca deschis practicile acestei institutii ci prefera sa le raspandeasca, ‘cu grija fraterna’, pe la colturi, atunci statul de drept nu este altceva decat o fantasma. Afirm raspicat ca in opinia mea singura cale fireasca ar fi fost marturia publica. Deschisa. Semnata. Asumata. Demascarea si delimitatea de ilegatitatile din interiorul CNSAS. Nu colportarea zvonurilor si militarea pentru un somn de veci linistit.
    6. O atare atitudine ma ingrijoreaza mult mai mult decat posibilitatea practic neingradita de nimic, asadar nevegheata cum ar fi fost normal prin aplicarea legii, a unor angajati ai acestei institutii de a face plastografii, de a compromite si livra pe piata media informatii denaturate, neprobate prin nimic sau chiar complet false cu scopul explicit de a lichida vieti si destine.
    7. Da, sunt pregatita pentru tot ceea ce poate fi pregatit sa infrunte un om onest si curajos. Cred ca inlaturarea unei inechitati, a unor ilegalitati socante si frecvente nu se poate produce acceptand evidenta impusa tocmai de aceasta realitate, ci numai militand pentru inlaturarea raului, pentru respectarea legilor, pentru demersurile facute in spiritul aplicarii acestora si nu in cel al eludarii lor.
    8. O cale ar fi fost chiar cea propusa de dvs: solicitarea demisiei lui M. Dinescu pentru incalcarea repetata a legii, pentru folosirea cu rea intentie a informatiilor din arhive (si pentru ca nu stim clar unde este si ce anume contine dosarul sau si drept urmare nu stim in ce raporturi s-a aflat cu fosta Securitate, pentru ca nu intelegem daca are sau nu studii superioare, intrucat Academia de Partid St. Gheorghiu a fost dizolvata, pentru ca am aflat din presa ca in ciuda lipsei timpului si a studiilor temeinice, domnia-sa este totusi un ilustru savant, co-semnatar al multor inventii din cele mai variate domenii, premiat la Moscova si la Sevastopol, afacere cu iz de fals intelectual, ‘calitate’ rusinoasa si nu tocmai conforma cu moralitatea ceruta de functia pe care o detine.).

    Va multumesc.

  12. Bună seara, d-le Stoiciu.

    Nu vreau să intru în nici o dispută şi refuz să fac vreo apreceiere cu privire la calitatea de (ne)colaborator a lui C. Ivănescu. Intervin doar cu nişte precizări tehnice, care vă pot ajuta să lămuriţi cu adevărat lucrurile, în loc să bateţi apa în piuă pe bloguri.

    Deoarece C. Ivănescu nu mai trăieşte, lucrarea demarată de CNSAS cu privire la calitatea de (ne)colaborator a fost oprită şi nu mai poate fi repornită. Pentru că, în eventualitatea trimiterii de către Colegiul CNSAS a dosarului către Curtea de Apel Bucureşti în vederea constatării calităţii de colaborator, răposatul nu va putea avea calitate procesuală şi nu se va putea judeca. Deci puteţi cere CNSAS de o mie de ori verificarea lui C. Ivănescu, puteţi face un milion de apeluri, nu au temei legal să o facă şi nu o vor mai face în veci.

    Căile prin care se pot afla informaţii de la CNSAS despre o persoană decedată sunt 2:

    1. Întâmplarea: respectivul a turnat în trecut pe cineva care în prezent îşi vede dosarul şi cere CNSAS deconspirarea informatorilor din dosar. Răposatul e deconspirat, iar identitatea lui e comunicată exclusiv celui pe care l-a turnat (sau moştenitorilor săi), care alege dacă face sau nu publică identitatea turnătorului. Nu se produce un “verdict”, o constatare a calităţii de colaborator în sensul legii (care “a făcut poliţie politică”), ci doar se alătură o identitate reală unui nume conspirativ din dosar.

    2. Acţiunea (ca opus al blogărelii): cineva se acreditează ca cercetător, formulând o temă tangentă răposatului şi solicită acces la dosarul acestuia. Citind dosarul acestuia, există şansa de a găsi acolo turnătoriile, ori de a nu le găsi, dar de a afla măcar pe cine a turnat în acele vremuri. Ar trebui să urmeze o suplimentare a temei de cercetare, prin solicitarea accesului la dosarele “victimelor” turnătoriilor răposatului, unde se vor putea găsi notele informative ale acestuia. Nu e deloc complicat şi sunt convins că o astfel de temă ar fi acceptată fără probleme. Singura problemă e că nu se poate rezolva de acasă, din faţa tastaturii.

    PS: Sunt chiar stupefiat de câte discuţii se pot face pe marginea cazului C. Ivănescu, câte “verdicte de necolaborare” s-au dat de diverşi comentatori, fără ca cineva să încerce măcar să vadă dacă cei de la CNSAS au avut sau nu măcar un petic de hârtie de la Securitate care să confirme cele spuse – prosteşte – de Dinescu “pe surse”. Aştept cu interes reacţia primei persoane care va face cele scrise de mine mai sus la pct. 2.

    Cu bine!

  13. Şi o scurtă completare:
    Desigur, mai există o cale: moştenitorii solicită acces la dosarul răposatului, ori împuternicesc pe cineva să o facă în numele lor.

  14. Domnule Miron,

    daca ati fi citit apelul (cu documentele anexate) sau comentariul anterior celui plasat de dvs ati fi descoperit ca acest demers a fost facut, in cadru legal.

    Reproduc: “Am depus in februarie a.c., in nume propriu, o solicitare de acces la dosarul intocmit de Securitate scriitorului Cezar Ivanescu, care, dpdv institutional, a insemnat readucerea in discutie a cazului Cezar Ivanescu.”

    si completez: asadar, am depus in nume propriu, in calitate de mostenitor, conform legislatiei in vigoare, solicitarea de acces la dosarul intocmit de Securitate scriitorului Cezar Ivanescu. Raspunsul primit de la CNSAS se afla si pe pagina domnului Liviu Ioan Stoiciu. Domnia-sa a reprodus apelul nostru (initiat de Ion Murgeanu, Gelu Alecu, Gabriela Cretan si Clara Arustei)

    PS
    Dupa moartea scriitorului Cezar Ivanescu am tot primit acest sfat (nu ii spun incercare de intimidare sau amenintare), necrestin in esenta lui cea mai profunda. Sa tac. Sa nu incerc sa aflu adevarul despre moartea sa, despre malpraxisul straniu si despre circumstantele decesului samd. Raspund si acum ca si atunci. Mai presus decat bunul Dumnezeu nu cred ca este nimeni din aceasta lume. Nu ma las intimidata. Intreaga mea viata am trait in preajma unor persoane, sfinte mie, care au luptat impotriva sistemului comunist nu altfel decat prin arta si prin forta lor de expresie. Calea lor a fost Viata lor. Drumul le-a fost anevoios, presarat cu mari suferinte insa a fost ales in cunostinta de cauza. Viata le-a fost nefisurata de compromisuri, cariere, mariri. Nu au parasit tara, nu au intrat, ca altii, astazi aflati ilegal printre membri Colegiului CNSAS, in Partidul Comunist Roman, pentru a combate sistemul din interior! Nu au acceptat compromisul si nu si-au pierdut credinta in Dumnezeu si in neamul lor!

    Pierzandu-si viata in fapt si-au castigat-o.

    Scriitorului Cezar Ivanescu i s-a facut o mare nedreptate. Dovada faptului ca cei care au comis-o sunt constienti de natura ei cel putin dubla: ilegala si complet nefondata, este data de chiar tentativele de intimidare si diversiune pe care le practica pe diverse cai, filiere, strategii.

    Lansarea unor informatii absurde precum cea ca scriitorul ar fi fost mason. Nu, Cezar Ivanescu nu a avut legaturi cu masoneria. Nu a fost mason. Nu a fost nici macar membru PEN Club. Nu aduc in discutie aici si organizatiile de nisa ale masoneriei (pentru ca multi scriitori sunt membri ai acestora, fapt constatabil uneori si public, pe site-urile oficiale ale respectivelor organizatii), si nu doresc sa intru intr-o polemica inutila.

    Faptele sunt clare. Scriitorul Cezar Ivanescu a fost acuzat ‘pe sursa’ (M. Dinescu), neoficial, neprobat si nedocumentat. Moartea sa venita (oare cum?) ‘teribil de la tanc’ a transat in opinia conducerii USR si probabil ca si in cea a multora dintre cei implicati in aceasta diversiune, chestiunea-cazul Cezar Ivanescu. “Mortii cu mortii, viii cu viii!” (N. Manolescu, via L. Vasiliu).

    Aici nu intra in discutie nicio ierarhie valorica, nici una sentimentala si nici chiar una umana. Dincolo de valoarea sa indiscutabila, data de calitatea sa de mare scriitor roman, trebuie sa constatam ca unui om, unui cetean roman si european, membru al USR, liber, cu toate drepturile ce decurg din acest statut garantat de Carta Drepturilor Omului, i s-a facut o mare nedreptate in numele Statului Roman, pentru ca M. Dinescu este angajat al statului roman! Astea sunt faptele.

    va multumesc,
    clara arustei

  15. D-ra Aruştei, aţi fost la CNSAS şi v-aţi documentat. Nu împărtăşiţi şi cu noi ceea ce aţi citit acolo?