0
20 comments

Marţi, 23 martie 2010. Am primit mai multe semnale că scriitorii români, membri ai Uniunii Scriitorilor habar nu au de noul Statut şi sunt stupefiaţi să afle de la mine că există o „Comisie de Monitorizare, Suspendare şi Excludere” (prescurtată, CMSE). Aşteaptă cu nerăbdare să afle ce vrea să însemne un asemenea balaur în curtea USR, care să-i sperie. Deoarece ei nu ştiau că au intrat într-un partid în care nimeni nu mişcă în front (deşi, dacă te uiţi la partide, ele nu-şi exclud niciodată membrii pentru criticile aduse partidului şi conducerii lui, din contră, fac mereu caz că „la noi în partid e democraţie”). Să lămurim din start ce e cu Comisia asta, n-am să reţin decât ce e bine să ştie un membru al USR căruia trebuie să-i tremure pantalonii dacă nu-şi ţine gura, putând fi exclus din USR. Citez din Regulamentul Comisiei de Monitorizare, Suspendare şi Excludere (Anexa 3 la noul Statut al USR): „Art. 6. CMSE poate propune cu sancţionarea sau excluderea din USR a unui membru, pentru încălcări grave ale prevederilor prezentului Statut din Cap. 1, Art. 2, care au adus prejudicii materiale şi morale USR, ca şi pentru încălcarea legilor ţării, pentru fapte care cad sub incidenţa penală. La propunerea CMSE, excluderea se validează de Consiliul USR”. Ce scrie la Cap. 1, Art. 2 din Statutul USR: „USR îşi însuşeşte principiile din Carta Fundamentală a Drepturilor Omului, interzicându-şi promovarea unor atitudini şi aderarea la activităţi contrare demnităţii şi libertăţii umane, precum şi libertăţii de opinie şi de expresie”. Aţi înţeles ceva? Să vă amintesc aici ce înţelege conducerea USR? V-am dat exemplul Niculinei Oprea, care s-a trezit ameninţată abuziv de Horia Gârbea, preşedintele Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, cu excluderea din USR fiindcă a atras atenţia pe e-mail asupra unei acuzaţii de colaborare cu Securitatea a Gabrielei Adameşteanu, preluată de pe blogul lui Victor Roncea / Civic Media (extrem de influent). Un exemplu aberant de abordare a articolului, citat mai sus, din Statutul USR. Mai rău, am asistat în cadrul noului Consiliu de conducere al USR (repet, neretribuit, dar membrii lui au fost aleşi direct de scriitori, fie şi prin delegări) la o gogomănie şi mai mare: Gabriel Chifu, vicepreşedintele USR, a citit o cerere a Filialei Scriitorilor din Braşov prin care se cerea excluderea unui membru al ei, Vasile Şelaru (mie, mărturisesc, nu-mi e cunoscut), care a publicat o carte infamantă la adresa membrilor acestei Filiale! Dacă am înţeles bine, a publicat un dicţionar al scriitorilor braşoveni, în care în face praf pe contemporanii lui. Natural, m-a bufnit râsul – şi care e problema? Ce nenorocire s-a întâmplat la Braşov, dacă Vasile Şelaru îşi desfiinţează colegii lui de filială? Degeaba, s-a cerut să fie exclus… Deocamdată a rămas ca-n tren, cererea de excludere a lui Vasile Şelaru a fost pasată Comisiei de Onoare a USR. Doamne fereşte şi apără! Dacă s-a ajuns până aici cu interpretarea articolului prezentat mai sus cu excluderea din USR, atunci propun să fie excluşi toţi criticii literari care scriu rău despre cărţile noastre! Să fie traşi în ţeapă toţi criticii literaturii române, nu numai să fie excluşi din USR! Vă daţi seama în ce situaţie penibilă s-a pus singură USR? În condiţiile în care, atenţie, USR are şi o Comisie de Onoare şi Demnităţi, care ar putea să rezolve orice conflict, amiabil, fără să se pună problema excluderii din USR. Perfect civilizată, această Comisie de Onoare „analizează reclamaţiile formulate de membri ai USR împotriva altor membri ai USR, referitoare la comportamente ori atitudini ale acestora” (am citat din Regulamentul ei, Anexa 4 la Statutul nou al USR). Punct. Nicăieri nu se stipulează excluderea la această Comisie de Onoare… Se vede însă treaba că scriitorul român trebuie să ştie de frica USR şi a conducerii ei operative, de aceea s-a inventat Comisia de Excludere. În privinţa „monitorizării” şi „suspendării”, citez din Art. 4 al Regulamentului: „Pentru neplata cotizaţiei timp de un an sau mai mult se aplică suspendarea din drepturile prevăzute la Art. 8 din Statut… Suspendarea se validează de Consiliul USR”. Art. 8, pomenit, face caz, în principal, de dreptul de a primi indemnizaţia de 50 la sută din pensie, prevăzută de lege (care ţi se suspendă dacă n-ai plătit cotizaţia). Va să zică va exista o monitorizare a achitării cotizaţiei şi o monitorizare a atitudinilor critice publice ale scriitorului român, membru al USR! Frumoasă uniformă militară a USR am îmbrăcat. Poziţia de drepţi mai lipsea… Aberaţia excluderii din USR pentru „prejudicii materiale şi morale” depăşeşte orice imaginaţie, ea poate fi interpretată în fel şi chip (v-am dat exemplele lui Horia Gârbea contra Niculina Oprea şi Filiala Scriitorilor din Braşov contra Vasile Şelaru). Nu ne puteam lipsi de Comisia asta de Excludere, care nu poate fi decât abuzivă, din orice parte am privi-o? Se pare că nu. Stupefiant pentru mine, la şedinţa Consiliului în care s-au ales cei 11 membri ai acestei Comisii de excludere a fost bătaie între membrii Consiliului să ocupe un loc în ea. Eu am repetat că trebuie desfiinţată această Comisie de excludere, dar cine mă ascultă pe mine? M-am uitat pe site-ul USR şi am rămas cu gura căscată, la Comisia de Monitorizare şi Excluderi a USR se anunţă componenţa: Ion Pop, Gabriel Dimisianu, Livius Ciocârlie, Eugen Negrici, Ion Vartic. Altă aberaţie, sunt numai cinci, nu 11. Şi din câte ştiu, numele celor cinci scriitori pomeniţi fac parte, de fapt, din Comisia de Onoare şi Demnităţi! E o batjocură acest site al USR.

Faţă de cele scrise în zilele din urmă şi de postarea lui Victor Roncea la Comentarii, la pagina mea de jurnal online din 21 martie (daţi click pe linkul https://www.liviuioanstoiciu.ro/2010/03/ziua-mondiala-a-poeziei-zi-a-unor-cumetrii-literare-la-romani/), primesc pe e-mail de la Horia Gârbea:

Draga Liviu,

Citeva precizari:

1. Lecturile publice nu sint nicio afacere, e vorba doar de 100 E, o data pe an. Eu nu am luat niciodata bani de lecturi de la USR. In privinta lor decid sectiile. Cind te invita cineva sa citesti, te adresezi lui Cipariu si iti da el un loc. La poezie sint 30 de locuri le gestioneaza biroul sectiei. EU NU AM NICIUN AMESTEC!

2. Niculina Oprea a trimis un comunicat in nume personal fara sa precizeze ca a preluat fara ghilimele si fara a indica sursa afirmatii de pe blogul unui domn pe care nu-l cunosc. Era o calomnie pe care i-am atribuit-o ei pentru ca spunea ca “USR nu a fost interesata de dosarele membrilor” Ori tu stii foarte bine ca nu e adevarat. USR a cerut dosarele si la mandatul trecut si la mandatul prezent (pe 12 martie). Deci USR A FOST INTERESATA DE 5 ANI INCOACE cine a fost securist. In fata replicii mele Niculina a retractat, a precizat sursa si ne-am impacat, fireste. Deci conflictul meu cu ea nu exista.

3. Comunicatul USR legat de Gabriela Adamesteanu a fost redactat de dl Nicolae Manolescu care a vazut si el decizia CNSAS in care scrie CU LITERE BOLD ca G. A. NU A FACUT POLITIE POLITICA. Exact invers decit afirma numitul Roncea pe blogul sau. Culmea el publica decizia facsimil dar o citeste… pe dos. Asa ca nu stiu daca sint eu dobitocul.

Oricum la orice calominie directa impotriva mea voi reactiona direct in justitie. Voi cistiga mai mult decit din lecturi publice de pe urma celor care nu pot sa-si probeze afirmatiile sau ma insulta. 

Numai bine, 

Horia

Îi mulţumesc pentru precizările echilibrate. Totuşi, n-am înţeles pe cine ameninţă cu justiţia.


Like it? Share with your friends!

0
20 comments

20 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Domnule Stoiciu,

    Inca o data imi exprim regretul ca de la un mesaj privat s-a ajuns la un caz, dar ma intreb daca nu cumva a fost momentul maxim de-a iesi la suprafata o multime de lucruri pe care cei mai multi dintre colegii nosti scriitori le discuta pe la toate colturile si mai putin fata-n fata, asa cum ar sta bine unor oameni cu verticalitate. Sunt convinsa ca va puteti imagina discutii aprinse vor exista atunci cind colegii nostri, cei care primesc mai mult cu 50 % decit pensia stabilita, vor afla ca nu vor mai primi acesti bani pina cind Romania nu va iesi din criza…

    Aflu cu tristete ca a existat o cere din partea conducerii unei filiale, in speta Brasov, de-a exclude un membru din propria-i ograda. Nici eu nu-l stiu pe acest scriitor nici macar din scris insa faptul ca poetul Gabriel Chifu a dat citire acelei solicitari ma surprinde tocmai pentru ca eu il stiu pe Gabriel Chifu, ca poet, inca de la debutul sau editorial. Din punctul meu de vedere, Gabriel Chifu a fost ( poate mai si este, nu am vorbit de multa vreme cu d-lui…) un adevarat diplomat la USR. Daca USR nu s-a dezmembrat pana acum, cu siguranta Gabriel Chifu a fost omul care a temperat spiritele, asa ca ma intreb: oare nu s-a gasit nimeni disponibil de-a da citire acelei cereri ?!!!

    Nici eu nu-mi explic cum personalitati precum domnii Ion Pop, Gabriel Dimisianu, Livius Ciocârlie, Eugen Negrici, Ion Vartic, au acceptat sa faca parte dintr-o asemena comisie. Oare n-au mai fost locuri disponibile in comisii pe masura personalitatilor lor ? Nu stiu de ce am impresia ca cineva s-a folosit de bunacuviinta a dumnealor.

  2. Bat în lemn, doamna Niculina Oprea, oricâtă criză ar fi, sper să nu se pună niciodată problema să se taie acel 50 la sută la pensiile mizerabile ale scriitorilor.
    Altfel, USR e după chipul şi asemănarea noastră, chiar dacă unii nu vor să creadă asta. La fel e şi România, după chipul şi asemănarea noastră. Nenorocirea e că nu vrem să ne uităm critici în oglindă la noi înşine.

  3. Stimate Domnule Liviu Ioan Stoiciu,
    Doamne si Domni,

    1. In primul rand permiteti-mi sa retractez apelativul de “dobitoc” in ce-l priveste pe Horia Garbea (eram scarbit de amenintarile pe care i le-a trantit, mizer, doamnei Niculina Oprea). Prin persistenta sa in “eroare”, mai precis dezinformare, pare sa fie ceva mai mult decat atat.

    2. Repet, si pentru dvs, dle LIS, si pentru dl Miron si pentru dl Garbea: tot ceea ce am facut a fost sa reproduc citatul in cauza din Decizia CNSAS. Nu am afirmat ca madam Gabriela Adamesteanu a colaborat cu Securitatea ca politie politica – probabil ca nu la aceasta se incadreaza capcanarea lui Mihai Botez 🙂 -, ci ca a fost “sursa a UM 0544”, (CIE, DIE, SIE, MIE, s.a.m.d.) asa cum scrie la docoment. Fiecare sa considere cum vrea aceasta consemnare. Repet: conform CNSAS nici Rosca Stanescu nu “a colaborat” cu Securitatea. Asadar, in privinta mult discutatei “colaborari” dati-mi voie sa ma situez pe pozitia dlui Matei (Comentariul sau de la https://www.liviuioanstoiciu.ro/2010/03/ziua-mondiala-a-poeziei-zi-a-unor-cumetrii-literare-la-romani/)

    3. Nu inteleg cum poate fi dl Miron atat de sigur de faptul ca “informaţia despre GA provine dintr-o însemnare marginală, în creion, nedatată şi nesemnată, pe o filă dintr-un dosar oarecare”?! Doar daca nu a facut-o chiar el… Lasand gluma deoparte, il asigur eu pe dl Miron ca nu este doar “o insemnare pe un servetel”. Ok?

    4. In ce-l priveste pe Basescu, dle LIS, sunt intru totul de acord cu dl Miron: produceti cea mai mica dovada ca Traian Basescu a facut politie politica si o sa va insotesc in toate demersurile dvs.

    5. Pana la presedintele tarii, pe care il acuzati fara dovezi (nu ca mine pe GA, cu dovezi clare, de la CNSAS) de ce mai bine nu va faceti intai ordine in ograda dvs?

    Pe Nicolae Manolescu cine l-a facut navetist de frunte (peste 100 de “vizite de lucru”), in vremea regimului comunist, pe ruta Bucuresti-Paris? Pe Ana Blandiana si Romulus Rusan cine i-a trimis sa faca turul lumii in 800 de zile? Lui Liiceanu si Plesu cine le-a aprobat bursa la Heidelberg, “bisata” chiar de unul dintre ei si cine le platea sejururile in Occident? Erau sarcini de serviciu decontate de Institutul la care pontau cei doi din an in paste? Poate din salariile lor de cercetatori? Dar lui Manolescu?

    Cum puteti sa credeti ca aceasta Uniune ar mai reprezenta ceva notabil pentru Romania cand are in fruntea ei un pseudo-academician care accepta sa fie cumparat de Gold Corporation pentru un pumn de reclama in “Romania literara” cand insusi forul la care aspira el, Academia Romana, a condamnat cu revolta proiectul de la Rosia Montana?!

    Cum puteti accepta sa va reprezinte – si pe dvs, dle Stoiciu – un personaj care a contribuit la “revolutia culturala” si proslavirea regimului comunist? Au va faceti ca nu cunoasteti? O sa va ajut eu cu niste citate, nu inainte de a ma intreba cum nici unul dintre bravii membri ai Uniunii, care comenteaza sau nu aici, pe la dvs, nu s-au oripilat de mesajul trimis de Garbea doamnei Niculina Oprea? E mai importanta “sursa” Adamesteanu decat poeta spurcata de Garbea? Cum de nici unul dintre moralistii de sub-texte nu i-au pretins acestei garbe scuzele publice de rigoare fata de o asemenea insulta ordinara adresata unui colege, amenintata cu “muia”, excluderea si – atentie! – moartea?!

    N. Manolescu, seful dvs, al “scriitorilor romani” (mai precis “din Romania”, ca PCdR):

    Sa vedem cum mai dizidentiza domnia-sa comunismul slavindu-i pe ilegalisti, atacandu-i pe chiaburi si inchinandu-se ca la sfintele icoane la Marx, Lenin si la Omul-Nou (de acolo i s-o trage admiratia profunda fata de “Omul Ion Iliescu”?)

    Literatura realist-socialistă este, prin natura ei, o literatură a valorilor etice, surprinzând mutaţiile profunde, determinate în conştiinţă de ideea socialismului… Înzestraţi cu conştiinţa ştiinţifică a realităţii, scriitorii noştri reflectă cu perspicacitate desăvârşirea făuririi construcţiei noi, socialiste, reflectă chipul omului nou, constructor al societăţii viitorului. Acesta este în primul rând muncitorul comunist. E o mare cucerire a literaturii noastre contemporane zugrăvirea acestui erou al revoluţiei”. ( N. Manolescu, Înnoire, Contemporanul, nr. 34/24 aug. 1962.) „23 august 1944 a avut urmările cele mai profunde în literatura pusă în faţa unor probleme umane nemaicunoscute, a unui peisaj social şi moral cu totul deosebit. Arta, hrănită secole întregi din negare, devine un mod de a afirma noul umanism socialist. Factorul hotărâtor al revoluţionarii literaturii noastre este Partidul, chiar numai pentru faptul că avangarda marxist-leninistă a clasei noastre muncitoare e arhitectul structural [al] prefacerii sociale şi politice, al unei noi realităţi, al unui nou tip uman, mult mai evoluat, care pune scriitorilor probleme noi, mult mai complicate… Întregul nostru front scriitoricesc a înţeles că literaturii noastre îi revine – aşa cum spunea tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej la Conferinţa pe ţară a scriitorilor, în cuvântarea din 24.I.1962 – misiunea de mare răspundere de a contribui prin toate for]a ei de înrâurire la formarea şi dezvoltarea conştiinţei socialiste, la formarea omului nou, a moralei socialiste…” (Nicolae Manolescu, Literatura română de azi, Contemporanul, nr. 34 din 21 august 1964).

    Dovedind o „gândire nouă“ şi înţelegând din plin că „avangarda marxist-leninistă a clasei noastre muncitoare e arhitectul structural [al] prefacerii sociale şi politice, al unei noi realităţi“, Nicolae Manolescu va debuta editorial la 26 de ani, cu volumul Literatura română de azi,1944-1964 (în colaborare cu D. Micu, 1965.)

    „N. Manolescu este acela care a plătit dogmatismului de tip proletcultist cel mai mare tribut.“

    „Nicolae Manolescu a debutat în 1961 cu recenzii la culegerile de versuri Amiezile veacului, de Rusalim Mureşanu şi Fără popas de Florenţa Albu. Felul cum sunt scrise aceste recenzii, ca şi cronicile şi articolele care au urmat, dovedeşte încă o dată că preţul intrării în viaţa literară a fost acceptarea întocmai a clişeelor dogmatismului realist-socialist şi că numai cine a consimţit la acest compromis a putut beneficia de un loc în coloanele revistelor literare.

    Citind astăzi acele texte nu poţi să nu te întrebi: lipsă de discernământ, datorită vârstei, sau dorinţa de a face carieră literară cu orice preţ? Poate şi una şi alta. Oricum, din generaţia sa, N. Manolescu este acela care a plătit dogma­tismului de tip proletcultist cel mai mare tribut.“ M. Niţescu, Sub zodia proletcultismului, Ed. Humanitas, 1995, pp. 283-288, p. 318.
    „Subliniind în cuvântarea sa la ultima conferinţă pe ţară a scriitorilor «rolul de seamă al literaturii în formarea şi educarea tineretului», tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej spunea:

    «Tânăra noastră generaţie are nevoie de opere care întruchipează idealurile pline de măreţie ale epocii noastre, evocând tradiţiile glorioase de luptă ale poporului, ale clasei muncitoare…».
    Această sarcină trasată literaturii este extrem de semnificativă. În fa­brici, pe şantiere sau în gospodării agricole colective, tineretul participă cu entuziasm la desăvârşirea construcţiei socialismului. În condiţiile preluării puterii de către clasa muncitoare, un relief deosebit l-au căpătat tinerii muncitori. Ei şi-au însuşit socialismul ca pe un mod de viaţă, identificându-se cu peisajul inedit al ţării. (…)

    Ce a însemnat Revoluţia socialistă pentru tot acest tineret osândit la nerealizare (sub burghezie) e uşor de înţeles. În peisajul ţării, devenit un imens şantier, literatura a surprins nemaipomenita dezlănţuire de energii, munca trepidantă, entuziasmul sutelor de mii de tineri, închinând o laudă tinereţii… o laudă efortului uman eliberat. (…)

    Devotamentul şi eroismul acestor tineri, născuţi şi crescuţi după Elibe­rare, educaţi în spiritul moralei comuniste, trebuie să facă obiectul unor opere pe măsura cerinţelor epocii noastre.“

    Nicolae Manolescu, Tinerii muncitori în creaţia literară contemporană, Contemporanul, nr. 18, 14 mai 1962

    „Cu asemenea limbaj, criticul se putea dispensa de gust, de inteligenţă, de cultură şi de probitate“

    M. Niţescu continuă analiza extrem de fină pe care o face criticului-„încă roşu de marx“, N. Manolescu, notând: „Cu asemenea limbaj, criticul se putea dispensa de gust, de inteligenţă, de cultură şi de probitate. Se putea dispensa, adică, de obligaţia de a face critică. Literatura devine un simplu pretext pentru discursuri politizate, pentru parafrazarea sloganelor politice.“, şi remarcând cu amărăciune „Iată cum înţelegea N.M. rolul criticii şi al literaturii în articolul Înnoire:

    „Literatura realist-socialistă este, prin natura ei, o literatură a valorilor etice, surprinzînd mutaţiile profunde, determinate în conştiinţă de ideea socialismului, promovând idealuri de viaţă noi, îndeplinind, adică, un rol educativ însemnat în formarea omului epocii noastre… Noul conţinut al literaturii noastre e dat, de fapt, de reflectarea procesului istoric al construi­rii societăţii fără exploatare, de reflectarea procesului adînc în care esenţa umană eliberată de vechile orînduiri este redată omului. (…)

    Înzestraţi cu cunoaşterea ştiinţifică a realităţii, scriitorii noştri reflectă cu perspicacitate desăvîrşirea făuririi construcţiei noi, socialiste, reflectă chipul omului nou, constructor al societăţii viitorului. Acesta este în pri­mul rând muncitorul comunist. E o mare cucerire a literaturii noastre con­temporane zugrăvirea acestui erou al revoluţiei.“

    Nicolae Manolescu, Înnoire, Contemporanul, nr. 34, 24 aug. 1962

  4. Mi-am zis sa nu ma bag in problema asta.. ma depaseste, nu sunt membrache al USR, sprituiam pe vremuri la greu la ei, nu ma consider scriitor , sunt un cititor de carte destul de critic, pretentios, spre ex; nu orce tâmpenie (mai ales dp 89) este poezie, chiar daca tov Manolescu o zice cu patos. Literatura de dupa 89 este un gunoi, cu mici excepti care sunt sigur ca mi-au scapat. Parca Ecovoiu a scrsi ceva interesant care merita atentie , in fine, nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar, ma întreb foarte serios;

    Ce rost mai are acest USR cât timp scritorii îi poti numara pe degete, azi cine a vrut si nu a vrut a publicat, cea ce nu este rau, dar pe aici prin Germania asa cum se stie scriitori nu traiesc din scris ci din tras la fiare ori ce profesie va mai fi avut, putini reusesc trai din carti, de-a lovitura de piata… Sigur, sunt si aici numeorase asociati scriitoricesti insa formate pe alte criteri, pe când USR par fi o insititutie-firma ce asigura pensi, salari si alte benefici ptr o elita care nu stiu cum se face ca este aceiasi .. Adica vreau sa spun, USR-ul este o aberatie comunista, in care se intra pe ochi frumosi dupa care trebuie sa iei pozitie de drepti ptr a nu te pune rau cu jupâni (fosti si actuali tovarasi), ptr ca te-ai ars la bununar, pensie, si alte facilitati tovarasesti….

    Nu vreau sa spun ca ideia USR este complect rea, ca ideie este buna, numai ca a devenit o vaca de muls ptr putori, ptr cei care abia scriu si ei o carte ca vai de mama ei,( si aia pe juma plagiat), trist este ca acesti incapabili isi permit da si verdict final asupra unor autori care au vâna in ei, USR-ul este cauza ptr care majoritatea autorilor doar in afara au reusit impune. pe principiu, nu esti cu noii, te distrugem si, trebuie spus, USR a tot distrus, a tot ridicat pe uni, mazilit pe alti, bag seama ca continua pe acelasi model bolsevic..

    Nu neg faptul ca Manolescu este un bun profesionist, dar de mult expirat.. practica manolescian-dâmboviteana a produs mult rau literaturi, a frânat sansa ca reale valori sa se ridice… sa se impuna chiar si universal, pai de ma lasam in labele unui Manolescu, nu ajungeam eu tiparit in veci, ca de tradus nici prin vis nu-mi trecea gândul. ..

    Cel mai bun presedinte al USR a fost Ulici, este singurul care a vrut misca pozitiv, a face benefic acest USR, nu era grandoman cum sunt manolesti, avea fler … adica pricepea literatura .. si vreau sa o mai zic, de traia si ramânea Ulici cred ca USR-ul nu se superbolseviza … , cu ULici avea fiecare o mica portie, pe când dupa,, nici firmituri nu mai lasa tovarasi sa cada…, cu Ulici aveai sanse deveni membru si fara a fi intr-o bisericuta (manoleascoviceasca).

  5. De fapt vreau spune, cu riscul supara, ca Manolescu si ai lui sunt nefast ptr scriitorime, eu sunt mirat cum de a fost uns ditamai presedintele lor… Dealtfel pe unde a trecut Manolescu a rezultat potop… NU contest profesionalismul sau, era un excelent profesor dar mai mult il depaseste … azi este un veritabil produs expirat care ar trebui aruncat la catedra ori pensie.

    Rau a mai ajuns scriitorimea incartuita in USR daca este terorizata cu excluderea de elita zis democratic aleasa. Cei care rabda si tac se fac copartasi acestei netrebnici curat bolsevice. USR imi lasa impresia unei secte condusa dictatorial de guru Manolescu si ai sai locotonenti, iar teorarea face parte din conceptuld e spalare a creierelor, de indoire, dobitocire a celor care se supun… unde un scriitor trebuie avea vâna in el, sira spinari care sa nu se indoaie dupa cum bate vântul.. din pacate indoitul este a doua natura a românilor fie ei si scriitori, ca de-aia imi place mie Goma… ptr ca le-o baga cum si unde trebuie la totii indoiti si, tare, tare multi mai sunt in USR.

    Astept excluderea dl Stoiciu, care bag seama nu prea se indoaie, desi… dupa stinta mea i-au bagat ceva fitile si dânsului…

  6. Domnul Horia Garbea face o criza de furie paroxistica la stirea despre Gabriela Adamesteanu (insotita de un document CNSAS!), trimisa prin e-mail de Niculina Oprea unui grup de prieteni scriitori (printre care a avut naivitatea sa-l numere); in fond, un mesaj strict privat, nu o afirmatie adresata publicului larg, care sa maculeze, intr-un fel oarecare, imaginea USR.
    Cu toate acestea, presedintele ASB, dupa ce injura fioros, isi imbraca roba de mare inchizitor si, regasindu-si glacialitatea si tonul oficial, cere excluderea poetei.

    Acestea fiind faptele, eu, una, raman cu o mare nelamurire. Daca dl. Horia Garbea este atat de sensibil la acuzatiile aduse membrilor breslei (chiar in prezenta unui act oficial de natura sa suscite indreptatite interogatii), este cu atat mai dator sa ne explice seninatatea bizara si taciturnia de Buddha scufundat in Nirvana de care a fost cuprins in 2008, cand Cezar Ivanescu a devenit victima mizerabilei inscenari pusa la cale chiar de un membru USR. Si nu intr-un mail catre amici, ci prin intermediul unui post tv (Realitatea TV) si a unei agentii de stiri (NewsIn). Nici dl. Horia Garbea, aflat atunci ca si astazi intr-o pozitie de conducere, nici altcineva dintre liderii USR n-au ripostat in vreun fel fata de acest josnic atac, nici macar atunci cand calomnia, intinzandu-se cu viteza unui incendiu, a capatat proportiile necontrolabile ale unui scandal mediatic.
    Lipsa de reactie a celor in drept este cu atat mai grava cu cat episodul, calificat la momentul respectiv de Cezar Ivanescu drept „o incercare de linsaj mediatic” s-a incheiat cu moartea poetului (in conditii inca neelucidate).

    Acum dl. Horia Garbea declama raspicat: „Nu s-a primit inca NICIO decizie de colaborare din cele solicitate”. De ce n-a declarat acest lucru, la fel de spontan si de revoltat, si atunci, in februarie 2008? Confruntat cu ciudata abulie a lui H.G. si a celor obligati, conform statutului USR, sa-l apere, Cezar Ivanescu s-a vazut constrans sa recurga la greva foamei, ca forma extrema de protest, pentru a obtine din partea lor recunoasterea publica a faptului ca nu exista niciun document incriminant in privinta sa. Cerea atunci, printre altele, sanctionarea de catre USR a detractorului sau. Niciuna dintre revendicarile sale intemeiate nu i-a fost insa indeplinita!
    N-a obtinut decat un “Comunicat” confuz din care nu se prea intelege care-i treaba. Si acela postat doar pe siteul USR (cati nescriitori il acceseaza?), in vreme ce toata presa scrisa, online, audio-vizuala, absolut toate canalele mediatice difuzasera zvonul defaimator. Iata o fraza din acest comunicat, care divulga, la o analiza logica nu foarte subtila, o afirmatie falsa: “Comitetul Director al USR consideră inacceptabilă şi nelegală difuzarea de către unii membri ai CNSAS a unor date despre ori din dosarele personale ale scriitorilor”. Se sugereaza astfel ca infamia raspandita de Mircea Dinescu ar reprezenta o informatie reala existenta in dosarul lui Cezar Ivanescu; amendabila ar fi, asadar, numai incalcarea confidentialitatii, derapajul deontologic al unui membru CNSAS, veridicitatea afirmatiei calomnioase nefiind nicio clipa pusa sub semnul intrebarii.

    Nu s-a indignat dl. Horia Garbea nici dupa moartea poetului, cu toate ca ar fi avut atatea motive s-o faca. Nu i-a anatemizat pe confratii scriitori (ca acum pe Niculina Oprea) desi, chiar a doua zi dupa deces, unii dintre ei au continuat sa profaneze memoria lui Cezar Ivanescu, nu conversand la o bere sau intr-un cadru privat, ci public, in presa scrisa si audio-vizuala; dintre cei care, in acea situatie funebra (si sacra pentru crestini, caci era vinerea neagra) sau mai tarziu pe parcursul celor doi ani de atunci, si-au clamat in falset profunda dezamagire provocata de „colaborarea” lui Cezar Ivanescu, niciunul nu a fost tras de maneca, atentionat ca se afla in eroare, ca nu exista nici un document sa certifice pactul cu fortele raului. Nici macar Calomniatorul (unul dintre numele diavolului) nu a fost chemat sa raspunda in fata breselei, desi gestul lui a fost urmat de moarte de om!

    Inca ceva: ati putea sa ne spuneti, domnule Horia Garbea, cine a scris, la moartea poetului, scurtul necrolog publicat pe site-ul USR? Pentru ca ar fi necesar ca autorul sa explice de ce pe lângă fraze minimalizante (“unul dintre cei mai originali creatori ai generaţiei sale”) şi expresii voit ambigue (“atitudinea sa paradoxală”), strecoara o insinuare otrăvită (“dincolo de sinuozităţile biografiei, amintirea sa” etc.), sugerând indirect existenţa unor derapaje morale în viaţa poetului. Las la o parte evaluarile minimalizante, poate ca autorul textului a fost sincer, poate ca atat a putut el sa inteleaga din opera lui Cezar Ivanescu (fiecare are dreptul, in fond, sa emita „judecati estetice” dupa cum il tin puterile; ce ne-am face daca, asa cum spune domnul Liviu Ioan Stoiciu, i-am trage in teapa pe toti cei care formuleaza aprecieri incorecte si neconvenabile?), dar va intreb: LA CE FEL DE „SINUOZITĂŢI BIOGRAFICE” VA REFERITI? Pentru ca, în contextul de atunci, cititorii neavizaţi nu s-ar fi putut gandi decat la o confirmare a acuzatiei de colaborare cu Securitatea, acuzatie neprobata vreodata de vreo tzidula oficiala!

    Astept, domnule Horia Garbea – impreuna cu Clara Arustei, Dumitru Ivanescu, Gelu Alecu, Ion Murgeanu, Aurelia Calinescu, Lucretia Berzintu, cu savantul Basarab Nicolescu, prieten de suflet al lui Cezar Ivanescu, (care a scris un text tulburator, „Vanatoarea de oameni”, reluat de mai multe reviste culturale), impreuna cu multi altii pe care, pentru a-i proteja de furia dumneavoastra justitiara, nu-i pot numi – astept asadar raspunsurile dvs., sper, pertinente.

    Revenind la „cazul” Niculinei Oprea, vreau sa va propun o tema de meditatie: nu credeti ca prin injuratura ca la usa cortului, prin scandarea sloganului extremist „MOARTE mincinosilor!” (a cui moarte o doriti, domnule presedinte, a Niculinei si a celor care, ca ea, indraznesc sa-si exprime o contrarietate provocata de existenta unor documente oficiale neclare?), prin propunerea aiuritoare de a o exclude din USR ati declansat un scandal de natura sa prejudicieze serios imaginea breslei noastre? Oare comisiile cu care nu conteniti sa ne amenintati sunt numai pentru catzei?

  7. Domnul Horia Garbea face o criza de furie paroxistica la stirea despre Gabriela Adamesteanu (insotita de un document CNSAS!), trimisa prin e-mail de Niculina Oprea unui grup de prieteni scriitori (printre care a avut naivitatea sa-l numere); in fond, un mesaj strict privat, nu o afirmatie adresata publicului larg, care sa maculeze, intr-un fel oarecare, imaginea USR.
    Cu toate acestea, presedintele ASB, dupa ce injura fioros, isi imbraca roba de mare inchizitor si, regasindu-si glacialitatea si tonul oficial, cere excluderea poetei.

    Acestea fiind faptele, eu, una, raman cu o mare nelamurire. Daca dl. Horia Garbea este atat de sensibil la acuzatiile aduse membrilor breslei (chiar in prezenta unui act oficial de natura sa suscite indreptatite interogatii), este cu atat mai dator sa ne explice seninatatea bizara si taciturnia de Buddha scufundat in Nirvana de care a fost cuprins in 2008, cand Cezar Ivanescu a devenit victima mizerabilei inscenari pusa la cale chiar de un membru USR. Si nu intr-un mail catre amici, ci prin intermediul unui post tv (Realitatea TV) si a unei agentii de stiri (NewsIn). Nici dl. Horia Garbea, aflat atunci ca si astazi intr-o pozitie de conducere, nici altcineva dintre liderii USR n-au ripostat in vreun fel fata de acest josnic atac, nici macar atunci cand calomnia, intinzandu-se cu viteza unui incendiu, a capatat proportiile necontrolabile ale unui scandal mediatic.
    Lipsa de reactie a celor in drept este cu atat mai grava cu cat episodul, calificat la momentul respectiv de Cezar Ivanescu drept „o incercare de linsaj mediatic” s-a incheiat cu moartea poetului (in conditii inca neelucidate).

    Acum dl. Horia Garbea declama raspicat: „Nu s-a primit inca NICIO decizie de colaborare din cele solicitate”. De ce n-a declarat acest lucru, la fel de spontan si de revoltat, si atunci, in februarie 2008? Confruntat cu ciudata abulie a lui H.G. si a celor obligati, conform statutului USR, sa-l apere, Cezar Ivanescu s-a vazut constrans sa recurga la greva foamei, ca forma extrema de protest, pentru a obtine din partea lor recunoasterea publica a faptului ca nu exista niciun document incriminant in privinta sa. Cerea atunci, printre altele, sanctionarea de catre USR a detractorului sau. Niciuna dintre revendicarile sale intemeiate nu i-a fost insa indeplinita!
    N-a obtinut decat un “Comunicat” confuz din care nu se prea intelege care-i treaba. Si acela postat doar pe siteul USR (cati nescriitori il acceseaza?), in vreme ce toata presa scrisa, online, audio-vizuala, absolut toate canalele mediatice difuzasera zvonul defaimator. Iata o fraza din acest comunicat, care divulga, la o analiza logica nu foarte subtila, o afirmatie falsa: “Comitetul Director al USR consideră inacceptabilă şi nelegală difuzarea de către unii membri ai CNSAS a unor date despre ori din dosarele personale ale scriitorilor”. Se sugereaza astfel ca infamia raspandita de Mircea Dinescu ar reprezenta o informatie reala existenta in dosarul lui Cezar Ivanescu; amendabila ar fi, asadar, numai incalcarea confidentialitatii, derapajul deontologic al unui membru CNSAS, veridicitatea afirmatiei calomnioase nefiind nicio clipa pusa sub semnul intrebarii.

    Nu s-a indignat dl. Horia Garbea nici dupa moartea poetului, cu toate ca ar fi avut atatea motive s-o faca. Nu i-a anatemizat pe confratii scriitori (ca acum pe Niculina Oprea) desi, chiar a doua zi dupa deces, unii dintre ei au continuat sa profaneze memoria lui Cezar Ivanescu, nu conversand la o bere sau intr-un cadru privat, ci public, in presa scrisa si audio-vizuala; dintre cei care, in acea situatie funebra (si sacra pentru crestini, caci era vinerea neagra) sau mai tarziu pe parcursul celor doi ani de atunci, si-au clamat in falset profunda dezamagire provocata de „colaborarea” lui Cezar Ivanescu, niciunul nu a fost tras de maneca, atentionat ca se afla in eroare, ca nu exista nici un document sa certifice pactul cu fortele raului. Nici macar Calomniatorul (unul dintre numele diavolului) nu a fost chemat sa raspunda in fata breselei, desi gestul lui a fost urmat de moarte de om!

    Inca ceva: ati putea sa ne spuneti, domnule Horia Garbea, cine a scris, la moartea poetului, scurtul necrolog publicat pe site-ul USR? Pentru ca ar fi necesar ca autorul sa explice de ce pe lângă fraze minimalizante (“unul dintre cei mai originali creatori ai generaţiei sale”) şi expresii voit ambigue (“atitudinea sa paradoxală”), strecoara o insinuare otrăvită (“dincolo de sinuozităţile biografiei, amintirea sa” etc.), sugerând indirect existenţa unor derapaje morale în viaţa poetului. Las la o parte evaluarile minimalizante, poate ca autorul textului a fost sincer, poate ca atat a putut el sa inteleaga din opera lui Cezar Ivanescu (fiecare are dreptul, in fond, sa emita „judecati estetice” dupa cum il tin puterile; ce ne-am face daca, asa cum spune domnul Liviu Ioan Stoiciu, i-am trage in teapa pe toti cei care formuleaza aprecieri incorecte si neconvenabile?), dar va intreb: LA CE FEL DE „SINUOZITĂŢI BIOGRAFICE” VA REFERITI? Pentru ca, în contextul de atunci, cititorii neavizaţi nu s-ar fi putut gandi decat la o confirmare a acuzatiei de colaborare cu Securitatea, acuzatie neprobata vreodata de vreo tzidula oficiala!

    Astept, domnule Horia Garbea – impreuna cu Clara Arustei, Dumitru Ivanescu, Gelu Alecu, Ion Murgeanu, Aurelia Calinescu, Lucretia Berzintu, cu savantul Basarab Nicolescu, prieten de suflet al lui Cezar Ivanescu, (care a scris un text tulburator, „Poetul si vanatoarea de oameni”, reluat de mai multe reviste culturale), impreuna cu multi altii pe care, pentru a-i proteja de furia dumneavoastra justitiara, nu-i pot numi – astept asadar raspunsurile dvs., sper, pertinente.

    Revenind la „cazul” Niculinei Oprea, vreau sa va propun o tema de meditatie: nu credeti ca prin injuratura ca la usa cortului, prin scandarea sloganului extremist „MOARTE mincinosilor!” (a cui moarte o doriti, domnule presedinte, a Niculinei si a celor care, ca ea, indraznesc sa-si exprime o contrarietate provocata de existenta unor documente oficiale neclare?), prin propunerea aiuritoare de a o exclude din USR ati declansat un scandal de natura sa prejudicieze serios imaginea breslei noastre? Oare comisiile cu care nu conteniti sa ne amenintati sunt numai pentru catzei?

  8. Domnule Liviu Ioan Stoiciu,

    Intrucit, in particular, mi-au fost puse citeva intrebari, vin cu urmatoarele precizari pentru cei ce vor citi materialele postate pe site-ul dumneavoastra :

    1. La punctul 2 al precizarilor sale, Horia Garbea a spus : ,, Niculina Oprea a trimis un comunicat in nume personal… “
    Aceasta este o afirmatie falsa. Am trimis un mesaj privat la citiva prieteni cu care doream sa discut ( fara a incrimina pe cineava ) despre un articol ce continea un act oficial, articol gasit absolut intimplator pe site-ul domnului Roncea, de altfel, acest articol il puteam gasi foarte bine si pe alt site.

    2. Sunt autoarea a 8 carti iar anul acesta imi vor aparea inca doua, in Romania.

    3. La data intrarii mele in USR aveam publicate patru carti si nu doua asa cum stiti ca s-a obisnuit pina de curind.

    4. Nu am facut si nu fac parte din nicio ,, gasca “ literara.

    5. Nu am beneficiat de burse, delegatii ori alte recomandari din partea USR.

    6. Singurii bani pe care i-am primit de la USR au fost in 2007 si in 2008 cite 200 de euro pentru deplasari in starinatate, (de aceasta suma au beneficiat toti scriitori care au fost invitati sau trimisi peste hotare), si 100 de euro pentru o lectura publica tinuta la Pitesti.

    7. La festivalurile internationale la care am participat am fost invitata de catre organizatori fie la recomandarea traducatorilor cu care lucrez, fie ca urmare a lecturarii poemelor mele traduse. USR nu a facut nicio propunere in ceea ce ma priveste.

    8. Poezii din creatia mea au fost traduse in 10 limbi iar de curind o editura din Franta mi-a solicitat un manuscris pentru publicare.

    9. Am fost intrebata, in particular, ce fel de date cautam pe Google in momentul gasirii articolului despre care se face atita caz si la ce-mi erau necesare acele date.

    Raspuns : Cautam date biografice. In luna mai a.c. sunt invitata pentru a doua oara in Turcia, dincolo de lecturile publice care sunt programate va trebui sa vorbesc si despre literatura romana contemporana. Noroc ca avem, totusi, scriitori valorosi asa ca nu-mi va fi greu sa-mi formulez ,, pledoaria “.

    10. Pentru cei intersati le pot spune ca in luna iunie sunt invitata, tot in calitate de poeta, in Spania.

    11. Regret ca generozitatea mea a fost rasplatita astfel. Cei ce ma cunosc stiu de ce spun acest lucru.

    In rest, se apropie Pastele, gindurile mele bune se indreapta catre toti.

    Niculina Oprea

  9. vasileselaru@yahoo.com CĂTRE LIVIU IOAN STOICIU CU MULŢUMIRI…

    Ce facem cu fetele mari din Uniunea Scriitorilor în astă lumea preacurvită…şi fragedă democraţie românească…

    Înainte de orice, mulţumesc lui Liviu Ioan Stoiciu, acesta fiind singurul scriitor ce îşi exprimă public un punct de vedere privind… ( cazul meu) vina mea, constând în publicarea Dicţionarului scriitorilor braşoveni şi al veleitarilor de la 1420 şi până astăzi…
    În ceea ce mă priveşte eu ştiam că, Uniunea Scriitorilor din România (sunt membru din 1996) este o organizaţie profesională… dacă vreţi un fel de breaslă care are un statut… şi în urma apartenenţei la aceasta, drepturile profesionale îţi sunt apărate… Zic că USR este o organizaţie profesională deoarece există deja în Nomenclatorul de Meserii din România şi profesia de scriitor… alta decât cea de… vagoane… De asemenea am mai crezut că USR se ocupă de recuperarea taxei de timbru de punerea la punct a unei reţele de difuzare a cărţii, astfel încât scriitorul să nu mai fie jecmănit nici de editor şi nici de librar… deoarece în vreme ce editorii şi vânzătorii de carte prosperă scriitorii sărăcesc… de punerea în aplicare a unei prevederi legale privind obligaţia fiecăriei edituri de-a avea un consultant membru USR… Dar să revin cu precizări asupra cazului meu…
    După publicare imfamantei cărţi fiind voci care au cerut public ardere acesteia… am fost reclamat în CINCI DOSARE PENALE, inclusiv la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie al României. Însă, scriitorilor braşoveni nu le-am ajuns şi m-au reclamat la Consiliul Naţional al Discriminării dar şi la Comisia de Onoare şi Deminităţi (COD)… Toate aceste instituţii s-au exprimat ( pot proba cu documente asupra lipsei de vină), inclusiv COD, care prin unii membrii a găsi de cuviinţă să-mi spună că nu este frumos să scriu de aceia care au fost activişti P.C.R. … ori au scris diverse ode… Nu mai insist asupra acestei chestiuni, cert este că în ziua cu pricina, venind de la Braşov la Bucureşti, o domană drăguţă, secretară, s-a oferit să-mi prepare o cafea… iar dl. Gabriel Chifu, aflat prin preajmă, i-a făcut semn că nu… Nu m-am supărat nici atunci şi nici când unul din scriitorii care mă reclamau la COD a vorbit despre efortul său întru luminaţia plebei şi atunci, un distins critic, scriitor şi profesor de la Cluj, membru al COD, a înălţat superior capul în semn că a înţeles apropoul… iar un altul mi-a bătut obrazul ( la proriu). Drept urmare i-am lăsat pe venerabili să combată şi m-am furişat într-o gărdină de vară la o bere cu G.R…. un prieten mai vechi… critic literar… constănţean trăitor printre capitalişti. Aşadar după ce a trecut COD peste mine… la un an şi mai bine, ce s-au gândit cei de la filiala Braşov… Să mă excludă … exact când mă aflam în spital pentru o intervenţie chirurgicală că de, nu e simplu când un chirurg taie din carne-mi… Mă aşteptam ca dl. Gabriel Chifu, ca reprezentat al conducerii USR să vorbească despre statutul USR dar şi de Cartea Fundamantală a Drepturilor Omului… dar acesta nu a zis nimic ( aflându-se în campanie elctorală) şi taman când mă aflam pe masa de operaţie mă trezesc că îmi telefonează câţiva ziarişti să mă chestioneze ce şi cum este cu excluderea…
    În prezent lucrurile sunt lămurite. În urma unei cereri adresată dlui preşedinte Nicolae Manolescu ( sunt în posesia confirmării de primire) dar şi către dl. Horia Gârbea şi dl. Dan Mircea Cipariu am ajuns ( aprobat) transferat la filiala Bucureşti – Secţia Poezie… Şi după asta ce face dl. Gabriel Chifu în luna martie a.c…. pune în discuţie un caz rezolvat. În sfârşit, trec peste asta şi mă opresc la confratele Liviu Ioan Stoiciu ( a cărui operă o cunosc întrucâtva… zic astfel deoarece îmi este greu să mai aflu noile apariţii editoriale – am scris greu, dar nu chiar imposibil datorită Internetului. De ce nu a auzit dl. Stoiciu de mine e foarte simplu. M-am bucurat de cinci ani de domiciliu forţat începând cu anul 1982, iar de publicat mai publicam şi eu pe ici colo… prin SLAST, arareori România literară şi Luceafărul… prin Tomis( unde am şi debutat), prin Astra… iar după 1990, m-am produs ca jurnalist la cotidianul „ România liberă” până în anul 2006 ( când cotidianul cu pricina a dat cu oiştea în gard)… timp în care am publicat şi câteva cărţi…). Dar să revin asupra chestiunii… Poate dl. Gabriel Chifu ar fi trebuit să se autosesizeze că filiala Braşov a USR îşi are sediul în aceaşi clădire cu Poliţia şi că atunci când un scriitor ar avea treabă la filială mai întâi trebuie să se legitimeze în faţa unui poliţist… De calitatea textelor produse de scriitorii braşoveni şi de biografiile lor bizare – colaboratoare… cu diverse instituţii, peceriste, securiste sau de propagandă politică … nu mă fac eu vinovat… dar cred că într-un dicţionar se cuvine să scriem despre om ce şi cum, să se ştie şi de către viitorimea interesată că doar eu nu voi fi cărat oţel cu cârca pe şantierele patriei de drag şi nici ei, scriitorii de atunci, nu se vor fi înfruptat din bucatele Cantinei pecere pe de pomană…
    Aşadar, în loc de concluzie, să trăieşti Liviu Ioan Stoiciu – cred că Uniunea are nevoie de astfel de oameni ( rar se întâmplă ca intelectualii să se solidarizeze), subscriu total celor scrise privind CMSE şi aş propune să strângem mai multe semnături spre a modifica (anula)… modificarea aberantă… De asemenea, cred că USR ar trebui să se preocupe mai mult de drepturile scriitorilor, de ajutorarea confraţilor suferinzi sau nevoiaşi, de o reţea de difuzare a cărţii, de colecatarea taxei de timbru… Sigur, ar mai fi ceva de spus şi de calitatea textelor unor aşa zişi confraţi scriitori însă nu demult l-am auzit pe M.Stoian la o emisiune de-a lui Capatos vorbindu-i domnişoarei Sexi brăileanca de Benedetto Croce… şi mi s-a făcut puţin rău… Trăim o vreme când la estetică curvele încep să se priceapă mai bine decât literaţii. Sexi brăileanca are caracter şi se declară public… curvă şi actriţă porno. Chestia este dl. Liviu Ioan Stoiciu ce facem noi, cu fetele mari din literatură, cu artiştii npoştri că iată, respirăm în vremuri preacurvite… şi cam anapoda pentru o democraţie atât de fragedă cum este şi va fi cea din Ţara Românească.

  10. Bună ziua tuturor,
    Dlor. Niculina Oprea şi Gabriela Cretan, dlor. L.I.Stoiciu şi fostului coleg de la R.L. Vasile Şelaru, precum şi celor care accesează acest site. Precizez întâi de toate că nu sunt membru USR, deşi am apărute vreo trei cărţi (No men’s patria, Hermeneutica libertăţii şi Poeme albastre, plus publicarea într-un volum colectiv al Editurii “Albatros” din 1981-1982 a unei selecţii de vreo 10 poeme din volumul “În acest lung asediu”. Am depus anul acesta un dosar la Filiala USR Piteşti, de intrare în Uniune, dar sunt slabe speranţe de a se împlini. Am considerat necesar să mă prezint, celor care nu mă cunosc, mai puţin dlui Stoiciu, pe care-l cunosc de prin anii 1990-1991 şi pe care l-am revăzut la Colocviul “opzeciştilor” de la Piteşti. Interesantă informaţia dlui Stoiciu, privind aceea Comisie de expcludere din USR. Chiar nu ştiam de existenţa ei, pentru că în acestă situaţie, cel mai bun lucru ar fi să retrag dosarul de intrare în USR. Ca jurnalist şi autor de cărţi, nici nu am cum să nu public tot ce se ştie despre scriitorii argeşeni sau de-aiurea, despre operele lor sau despre ce-au fost, ce-au făcut de-a lungul timpului şi ce continuă să facă. Mai cu seamă că nu am obiceiul să ridic statui diletanţilor, să perii sau să poleiesc subprodusul lierar-artistic sau cultural. În situaţia prezentată de dl Stoiciu am toate şansele să fiu exclus înainte de-a face parte efectiv din Uniune, mai ales că respectiva Comisie are, din cate am înţeles, anumite…”partipriuri”. Iar USR, în loc să-i apere pe scriitori le mai dă şi ea o palmă, de parcă nu ar fi de-ajuns palmele luate de la viaţa de scriitor. Sper să aibă cat mai puţină dreptate dl. Octavian Mihăescu. Ne-am săturat cu toţii şi de “găşti” şi de “bisericuţe”, pentru a le reîntalni şi-n USR. Deşi, la Filiala Piteşti există, prefer să cred că nu vor fi transferate şi la Bucureşti. În final aş vrea să-mi cer scuze dlui Stoiciu pentru zilele în care am absentat de pe acest site. Multă sănătate tururor şi pe curand, poate ne vom putea revedea la Bukfest, peste cateva zile. Să auzim de bine.