Dacă faci frumos în USR, eşti ridicat în grad? Pe când se va da de gol dosarul de la Securitate al lui Nicolae Labiş?

Joi, 14 octombrie 2010. Sunt în continuare intrigat că de la întoarcerea din Bucovina, de la Mănăstirea Putna s-a deschis o supapă negativă de proporţii în viaţa mea, că s-au reactivat gândurile negre, de final. Fiindcă mi se pare nefiresc. Am aflat nu numai de faptul că ministerul la care a fost arondată redacţia Viaţa Românească (şi editorul ei, la care am cartea de muncă) nu mai plăteşte salarii celor patru angajaţi (unul sunt eu), dar s-a deschis iar infernul mirosului infect de bucătărie de la cârciuma irlandeză (care din 1997 mă îmbolnăveşte de ficat şi de gastrită) de dedesubtul apartamentului meu, nu mai pot să deschid un geam (las la o parte zgomotele de interior) – degeaba protestez. În plus, mă simt asuprit de Cel Rău şi pe plan literar (n-o să dau amănunte, ele mă afectează nu numai moral). Azi i-am spus ce păţesc la telefon poetei Carmen Steiciuc, de supărarea mea (ea tocmai era încântată, la sărbătoarea Liceului „Ştefan cel Mare” din Suceava a înţeles că prozatorul nominalizat la Premiul Nobel, Norman Manea, a stat exact în aceeaşi bancă în care avea să stea şi ea, şi că nu se poate să nu existe o energie creatoare transmisă în timp, nişte urme lăsate moştenire), de necazurile mele după ce m-am întors de la întâlnirea cu duhovnicul meu la Mănăstirea Putna, şi ce credeţi că mi-a spus? E normal să fie aşa, apropiat prea tare de Dumnezeu la Mănăstirea Putna, trebuia să apară Cel Rău să mă încerce, să mă pedepsească. Inteligentă observaţie. Din nefericire nu văd nici o soluţie să ies din acest impas.

*

Descopăr la ştirile de ieri că mai mulţi scriitori au fost ridicaţi în grad de preşedintele Traian Băsescu – după ce criterii? Politice? Propunerile au venit de la USR, bineînţeles. Dacă faci frumos în USR şi în viaţa publică (dacă ai funcţii, eventual, şi nu critici puterea), eşti crescut în grad? Dacă eu citesc bine lista scriitorilor, reţin că toţi cei decoraţi au nu numai talent (deşi nu sunt reţinuţi de „Istoria critică” a lui N. Manolescu, din cei vreo 20 crescuţi în grad, decât vreo 5) ci şi caracter maleabil-împăciuitor, să nu zic oportunist. Curios e şi faptul că ultimii beneficiari ai „indemnizaţiei de merit” (acordate de Comitetul director al USR, luna trecută), Vasile Dan şi Mircea Opriţă abia dacă sunt ridicaţi la rang de Cavaleri ai Ordinului Meritul Cultural. Încurcate sunt căile recunoaşterii oficiale. Iată ştirea: Horia-Roman Patapievici, decorat in grad de Cavaler

Horia-Roman Patapievici, presedintele Institutului Cultural Roman, a fost decorat de presedintele Traian Basescu cu Ordinul National Serviciul Credincios in grad de Cavaler. Decretul publicat in Monitorul Oficial este din 8 octombrie.

Potrivit decretului nr. 942 din Monitorul Oficial, decoratia i-a fost acordata lui Patapievici la propunerea ministrului Culturii, „in semn de inalta apreciere pentru contributia avuta in domeniul istoriei ideilor, pentru talentul si originalitatea dovedite in cercetarea marilor teme ale culturii contemporane, contribuind, pe aceasta cale, la animarea vietii intelectuale romanesti si la promovarea libertatii de gandire si exprimare in acord cu principiile democratiei”, informeaza Mediafax.

De asemenea, potrivit decretului 943 publicat in Monitorul Oficial pe 8 octombrie, au primit Ordinul Meritul Cultural in grad de Comandor – Categoria A „Literatura” scriitorii si criticii literari Adriana Bittel, Doina Constantinescu, Gabriel Chifu, Cassian Maria Spiridon si Ionel Mircea Vartic.

Presedintele Traian Basescu a oferit si Ordinul Meritul Cultural in Grad de Ofiter – Categoria A „Literatura” lui Adrian Alui Gheorghe, Dumitru Chioaru, Horia-Razvan Garbea, Nicolae Oprea, Irina Poanta (Irina Petras), Gheorghe Pop Silaghi (George Vulturescu), Adrian-Popescu Roman si Alexandru Vlad. Acelasi titlu, in grad de Cavaler, tot la Categoria A „Literatura” a fost acordat urmatorilor scriitori: Adriana Babeti, Leo Butnaru, Vasile Dan, Alexandru Dobrescu, Ion Bogdan Lefter si Mircea Oprita.

***

Dar mai bine să mă întorc la Suceava, la Festivalul naţional de poezie „Nicolae Labiş”, organizat de Carmen Steiciuc. Rămăsesem ieri în sala festivă arhiplină a Colegiului „Petru Muşat”, la deschiderea Festivalului – „Labiş, la 75 de ani”. Erau de faţă scriitorii Liviu Antonesei, Grigore Ilisei şi Liviu Papuc de la Iaşi, George Vulturescu de la Satu Mare, Leo Butnaru de la Chişinău, Andrei Grigor de la Galaţi, Doina Popa de la Focşani-Bucureşti, Gellu Dorian de la Botoşani, Marcel Mureşanu de la Cluj, Valeria Tăicuţu de la Râmnicu Sărat. Mai târziu s-au adăugat Paul Cernat din Bucureşti, Adrian Alui Gheorghe şi Vasile Spiridon de la Piatra Neamţ. Din Suceava, Mircea A. Diaconu, Constantin Arcu, Elena Brânduşa Steiciuc, Nicolae Cârlan, Doina Cernica, Ion Brădişteanu, Ovidiu Al. Vintilă şi Isabel Vintilă (autoarea unei cărţi surprinzătoare: „Gellu Naum – O călătorie spre arhetipul interiorităţii”, apărută anul acesta), Aida Hancer, C. Blănaru, Ion Cozmei, Victor Rusu, Rodica Mureşan, Liviu Popescu, V. Ursache, Liviu Clement, Gabriel Daliş, Viorica Petrovici, Sabina Fânaru, Roman Istrate, Ion Manole – să-i pomenesc numai pe cei notaţi de mine în fugă. Moderator a fost Carmen Steiciuc, ea a împărţit ecuson scriitorilor participanţi şi o mapă de invidiat a festivalului, cu harta Bucovinei (pe care eu am dat 10 lei la hotel, neştiind că o primesc aici pe gratis) şi două cărţi turistice de lux despre frumoasa Moldovă şi judeţul Suceava, pix şi hârtie de scris şi două cărţi ale festivalurilor (redactor, Carmen Veronica Steiciuc): „Caiete Mălinene”, ediţia de anul trecut, cu premiaţii Festivalului Labiş (în care sunt cuprinşi toţi premiaţii celor 41 de ediţii şi membrii juriului; adevărată istorie literară) şi „Caiete udeştene” (ale Festivalului naţional de literatură „Eusebiu Camilar – Magda Isanos”; festival de care eu aud pentru prima oară; e numai vina mea), carte apărută în acest an cu poezia, proza şi reportajul premiaţilor ediţiei a 15-a şi lista membrilor juriului pe fiecare gen… După prezentarea filmului dedicat lui N. Labiş (de care am făcut caz ieri aici), a fost invitat să vorbească Nicolae Cârlan – care, între altele, a îngrijit şi prefaţat o carte intitulată „Nicolae Labiş – Corespondenţă” (a apărut anul trecut), cu scrisori trimise de Nicolae Labiş sau primite de Nicolae Labiş de la… viitori scriitori, colegi lui. Nicolae Cârlan a atras atenţia că Labiş a fost un poet anticomunist, „era un copil, nu putea fi comunist… Labiş refuza întâlnirea cu partidul, până la urmă a întâlnit tramvaiul” şi că sinceritatea lui estetică era cuceritoare – rămâne de văzut când se va hotărî CNSAS să dea de gol dosarul lui Labiş de la Securitate. Vă redau din „Corespondenţele” lui N. Labiş un bileţel ciudat (datat 1954, din Gh. Tomozei, „Moartea unui poet”):

Domnilor,

Să nu credeţi că a fost un accident, să nu credeţi că am fost beat. Nici una, nici alta! M-am plictisit. De fapt n-ar trebui să mint tocmai acum, deci iată: nu am ce căuta între voi. Pe unii v-am iubit, dar n-am urât pe nimeni. Am fost destul de nepăsător ca să nu mai vin totuşi la întâlnirile viitoare. La spiritism să nu mă reclamaţi. Nu vin.

N. Labiş

Aţi citit bine – la spiritism…

PS. Îi mulţumesc domnului Tudor Cicu pentru Comentariul de ieri, legat de colegul lui Nicolae Labiş, poetul Ion Gheorghe – azi ajuns la 75 de ani, retras „pe moşie” prin ţinuturile Buzăului… Daţi click la https://www.liviuioanstoiciu.ro/2010/10/guvernantii-pun-in-pericol-stabilitatea-statala-demisia-lui-boc-e-obligatorie-labis-ar-fi-implinit-75-de-ani-anul-acesta/

PS. 2. În fotografii: 1. Carmen Steiciuc între directoarea Colegiului Tehnic „Petru Muşat” şi prozatoarea Valeria Tăicuţu. 2. Casa memorială Nicolae Labiş din Mălini. 3. Nicolae Cârlan. 4. Sora lui Labiş, Teodora împreună cu Grigore Ilisei. 5. Bustul lui Labiş din curtea casei părinteşti.