Defazare publică. Fantomele Casei Monteoru ocupau scaunele goale la lecturile poeţilor şi prozatorilor din Ziua ASB

6 min


Sâmbătă, 18 decembrie 2010. Revoluţia e departe, după 21 de ani de postcomunism românii o duc la fel de prost ca pe vremea lui Ceauşescu – motiv să fie nostalgici, nu atât să regrete vremurile comunismului, cât să-l motiveze (într-unul din ultimele sondaje, 83 la sută dintre cei chestionaţi au susţinut că n-au avut de suferit de pe urma comunismului; e incredibil că au uitat de la mână până la gură de privaţiunile materiale aberante din perioada regimului Ceauşescu, de lipsa de libertate, pe toate planurile; asta înseamnă că, mental, nu ne-am despărţit de comunism, îi păstrăm o amintire idealistă). Nu le mai arde azi românilor să omagieze nici măcar morţii nevinovaţi ai Revoluţiei, darmite să rememoreze zilele din Decembrie 1989 revoluţionar – le e lehamite, adevărul despre Revoluţie e în continuare ţinut la secret, şi nu e greu de înţeles de ce stau lucrurile aşa, câtă vreme sunt 1.600 de morţi pe tapet, „eroi-martiri” (în majoritate morţi apăruţi după execuţia lui Ceauşescu, care sunt puşi în cârca celui ce a preluat puterea, Iliescu) şi moartea lor nu poate fi încă prescrisă. Totodată, eşecul postcomunismului, care a transformat românii în alt gen de cobai decât cei ai comunismului de tip ceauşist, în cobai ai „tranziţiei spre democraţie”, i-a adus în pragul exasperării. Existenţial, românii n-au parte decât de sacrificii inutile făcute pe altarul unor politici iresponsabile.

***

Voi avea ocazia să revin asupra Revoluţiei. Acum mă ţin de cuvânt şi aduc în atenţie lecturile publice ce au avut loc sub egida Zilei Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (care a încheiat „Zilele Scriitorilor Români”, ediţia I, 13-16 decembrie 2010), moderate de preşedintele ASB, Horia Gârbea. Fiindcă am asistat la o manifestare inedită (altfel, întrutotul lăudabilă). Întâi, că am participat pentru prima oară la lecturi publice în care s-au amestecat prozatorii cu poeţii (fiecare având alocate, în principiu, zece minute). Apoi că s-a citit, după ora 11, joi, 16 decembrie, în faţa unei săli „a Oglinzilor” (din Casa Monteoru) în care majoritare erau scaunele goale, motiv să reproşez organizatorilor lipsa de respect pentru scriitorii invitaţi (normal ar fi fost să fie organizată această „Zi a ASB” în aula unui liceu sau a unei facultăţi, care să aibă asigurată asistenţă interesată de eveniment; e drept, Nicolae Prelipceanu m-a asigurat că scaunele goale majoritare dintr-o sală sunt cei mai buni ascultători; totuşi, dacă scriitorii aplaudă asemenea proiecte de ieşiri în public şi sunt solidari cu organizatorii, onorându-le pe gratis, nu văd de ce scriitorii nu merită şi ei un minim respect colegial din partea organizatorilor, să nu fie puşi în situaţii jenante, să citească la pereţi şi în cel mai bun caz să se asculte numai ei între ei; las la o parte faptul că mulţi scriitori dintre cei invitaţi, trecuţi pe afiş n-au venit, ştiind că se vor confrunta cu această lipsă de interes publică, a majorităţii scaunelor goale). Culmea defazării, însă, joi, 16 decembrie, după ce s-a terminat lectura (au citit 15 poeţi şi prozatori) şi s-au împrăştiat invitaţii, altă întâmplare insolită, atenţie, ca un făcut, a venit… publicul! La ora 14.15. Pur şi simplu s-a umplut pe trei sferturi sala cu elevi de liceu, dacă am înţeles bine, veniţi cu profesorii lor! Numai că nu mai era cine să citească, manifestarea încheindu-se de un sfert de oră. A fost o adevărată comedie, să se ia de la capăt totul, cu cei ce au întârziat dintre invitaţi în sediul USR, cu câte o treabă (eu am tot aşteptat să mi se dea un afiş, să fie desprins de pe pereţi, singurul la vedere; vă daţi seama, nu le-a trecut prin cap organizatorilor să le dea invitaţilor măcar un afiş-martor drept amintire; Bucureştiul e la pământ cu organizarea de manifestări literare, totul se face la repezeală, fără cap şi coadă, să fie numai bifată „acţiunea”, organizatorii îţi dau de înţeles că trebuie să zici mersi că ai fost invitat la asemenea gen de manifestare; în comparaţie, la manifestările literare din provincie se dau mape întregi cu tot felul de atenţii folositoare, de la afişe şi programe, la albume ale localităţilor şi hărţi sau caiete de scris şi pixuri), Horia Gârbea i-a rugat să reia lecturile, că a venit… publicul! Repet, publicul a venit după ce se terminase totul… Ziua Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti a început după ora 11 cu o prezentare scurtă a activităţilor ASB, Horia Gârbea, subliniind că „trebuie să ne amintim numai de lucrurile bune”. S-a păstrat şi un moment de reculegere, murind prea mulţi membri ai ASB în acest an (de la Adrian Păunescu, Mircea Micu, Vicu Mândra, Ion Covaci, Mihai Elin sau Costache Anton la Mircea Ghiţulescu şi Augustin Frăţilă sau Simona Kiselevski şi Al. Mirodan; n-am reuşit să-mi notez lista lor; deşi contează, nu e publicată nicăieri pe site-urile USR sau ASB lista celor dispăruţi, cu atât mai mult cu cât mulţi dintre scriitori mor în deplin anonimat). În cadrul manifestării propriu-zise (cu scaunele majoritar goale) au citit proză Constantin Abăluţă (în paralel cu actriţa Silvia Codreanu), Ioana Drăgan, Lucia Verona, Doina Ruşti, Gheorghe Stroe, Horia Gârbea şi poezie N. Prelipceanu, Anca Mizumschi, Cornelia Maria Savu, Florica Bud, Florea Burtan, Simona Grazia Dima, Lucian Vasilescu, SGB (Stoian G. Bogdan). Am citit şi eu cinci poeme din volumul „Pe prag (Vale-Deal)”. După ce s-a încheiat şi s-au împrăştiat invitaţii, s-a reluat după un sfert de oră lectura la apariţia… publicului (liceeni şi profesori), aţi reţinut de mai sus, cu acei dintre scriitorii invitaţi ce au mai putut fi prinşi din urmă: Lucian Vasilescu, Simona Grazia Dima, Stoian G. Bogdan, Floarea Ţuţuianu, Florica Bud (i-a citit versuri Horia Gârbea semnificativ), Lucia Verona şi Horia Gârbea (plus Claudia Voiculescu). Am citit şi eu, alte trei poeme. Lecturile în sine au cuprins texte de calitate, care l-au entuziasmat pe moderatorul Horia Gârbea. Îl citez de pe site-ul ASB: Joi 16 decembrie 2010 la sediul Uniunii Scriitorilor din România, în Sala Oglinzilor, a avut loc un extraordinar recital de poezie și proză al scriitorilor bucureșteni din Asociația Scriitorilor București, filială a USR, (plus doi invitați din Reprezentanța Sud a ASB) sub genericul „Ziua ASB la USR”. Prezența și prestația celor care au citit din scrierile lor au fost copleșitoare și au convins auditoriul prezent (elevi, studenți, profesori) că literatura română este vie și puternică. Neobișnuit cu exprimări și gesturi patetice, abia ajuns acasă am avut curajul să vărs cîteva lacrimi de fericire pentru privilegiul de a fi fost martor la această desfășurare de talent și forță creatoare. Am suferit puțin că unii colegi nu au venit, deși au promis, că alții au trecut doar pasager prin sală și că mulți au ignorat invitația de a fi măcar martori. Toți aceștia au avut de pierdut și au fost pedepsiți prin însăși absența lor de la un eveniment exemplar. Pe http://horiagarbea.blogspot.com/ sunt publicate şi fotografii realizate de Lucia Verona (http://luciaverona.blogspot.com/2010/12/ziua-scriitorilor-bucuresteni.html). Frumos… 

În sală, martori tăcuţi sau simpli trecători: Petru Ionescu, Ioana Diaconescu, Un Cristian, Radu Aldulescu, Daniel Bănulescu. În pauză, degustări. La început, vicepreşedintele USR Gabriel Chifu i-a salutat pe cei prezenţi în numele conducerii USR (preşedintele USR, N. Manolescu n-a avut curiozitatea să asiste la lecturi, nu pierde vremea cu asemenea nimicuri scriitoriceşti, vă daţi seama) şi a plecat „la şedinţă”, asigurându-i că USR vrea să facă o tradiţie din „Zilele Scriitorilor Români”, la final de an. În sfârşit, Horia Gârbea ne-a atras atenţia că o casă de patrimoniu precum aceea în care eram, Casa Monteoru, e imposibil să nu aibă fantome – probabil vrând să sugereze că scaunele goale de la recitalurile de azi erau de fapt ocupate de aceste fantome. Între aceste fantome, scriitori neapărat (Casa Monteoru fiind sediu pentru scriitori din anii ’50 ai secolului trecut), numai unul şi unul…

PS. Public fotografii (regret, majoritatea au ieşit întunecate, nu le pot reda aici) realizate la lecturile din Ziua Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, în Sala Oglinzilor, la Casa Monteoru.


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

10 Comments

Dă-i un răspuns lui Liviu Ioan StoiciuAnulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Admirativ citându-vă: „Existenţial, românii n-au parte decât de sacrificii inutile făcute pe altarul unor politici iresponsabile.”…, propun această frazare drept imn şi deviză pe tricolorul român!
    Motivaţie: dacă nici „Deşteaptă-te…”, nici „Trei culori” nu ne-au dezmorţit (iar „Sculaţi, voi, oropsiţi…”) mai tare ne-a năucit… Poate că bleanda asta pe deplin meritată să retrezească revolta demnităţii noastre de-a fi… Nevindicativ, nu-n băi de sânge şi istericale megafonate, nu-n regizate cinic mizanscene!

  2. Nu-i ultima, cum nu fu nici prima starea scriitorilor de a citi ascultându-se numai ei în’de ei… Iar „scaunele goale majoritare dintr-o sală [ce] sunt cei mai buni ascultători”, le descoperi cu dezolare, cuminţi îndurându-te, de la Darabani şerpuind sud-nord, până la Beba-Veche.
    Nu doar azi, ci sub toate vremuirile postbelice, „culturalizarea maselor” a produs efect invers celui scontat… Cât de departe ni-s de interbelicul în care belferii Vieţii româneşti erau rugaţi cu lacrămi în ochi de primarii şi prefecţii de pe traseul turneului, să nu fie ocoliţi de către cinstitele lor feţe!… Cu pungi de bani şi alte atracţii gastro-lumeşti erau aşteptaţi. Iar sălile de cinema gemeau de lume mai ceva ca la Charlot, Stan şi Bran sau Buster Keaton…
    Şi era destul numai să apară un Topârceanu pe scenă, ca toată sala şă intre-n delir apaludativ… Spre gelozia amicală a unor Minulescu, Păstorel şi alţi oameni de atare culturală viţă.
    Acum, când nu prefectul, nu primarele, ci însuşi responsabilii cu cultura nu cultivă decât lucrativul, când tinerimea e mal educată şi menţinută-n semianalfabetism, iar restul pleacă în băjenie ori crapă de foame pe loc… Am tăcut!

    Deşi m-am legat să nu vă deranjez pe mail, până după sărbători, Domnule LIS, veţi primi de la mine-o agrafă de două pagini A4 la un proxim mail.
    Nu vă grăbiţi s-o desfaceţi: alegeţi-vă răgazul şi vinul, ca şi proximitatea. Să fie cât mai destinse, din toată inima vă urez!

  3. Grozav mai sunteţi, domnule Nicolae Ciobanu, aţi apărut din senin aici şi tare mai sunteţi dulce la vorbă, o să devin dependent de comentariile dumneavoastră. Mulţumesc încă o dată pentru observaţiile făcute, în orice caz, vă aplaud.

  4. Reciproca, Domnule LIS, sincera mea Reciproca!

    Azi, o jumătate de zi încheiată, n-am avut Internet şi am suferit ca un câne sub arşiţă, cu limba de-un cot…
    Deşi, scriam un compte-rendu a la Culai, despre Centenarul Ioan Grigoriu (fericele tată al lui RadioPaul), numai cu gândul la sitLIS am creionat…

    Dar, şi cum l-am prins (Internetul), m-am răzbunat!
    Şi nu doar pe fila aceasta…

  5. @Liviu Ioan Stoiciu
    Multumesc foarte mult pentru postare.
    Dau link din blogul meu spre ea
    Precizari:
    1. Organizatorul Un Cristian a invitat elevi si m-a asigurat ca vor fi cel putin 40 in prima parte, n-au venit decit 15 – nu e vina lui. Eu am invitat alti 40 care au promis ca vin la 13, au venit la 14.15 cum stii, nu e vina mea.
    2. Programul era pina la 15 si chiar mai lung. Dar daca unii colegi au ales sa ne ignore cind i-am invitat, fara macar un telefon de scuza cu exceptia lui C. Stan care a lipsit motivat, avea o promovare cu Luceafarul in alt oras.
    3. Toti scriitorii comemorati de noi pe 16 dec au necroloage pe blogul ASB iar unii si pe blogul meu. Nu e frumos sa fac liste „anuale”, exceptind momentele de reculegere publice, cred ca fiecare are dreptul la rindurile lui de pomenire.
    4. Eu cred in continuare ca e cazul sa vedeam partea buna a manifestarii si sa o perfectionam (vezi punctul cu afisul de care eu n-am stiut, am crezut ca sint afise destule), In acest sens sugestiile tale sint ok. Voi cauta ca la o data viitoare sa fie public mai mult si sa existe un onorariu cit de mic. Dar… acum citeva saptamini eu am citit si discutat la Club A cu 20 de oameni in sala, fara a primi nimic si a fost excelent. M-am simtit sarbatorit.
    5. Pozele sint f. bune compozitional, iar daca ies intunecate ca blitzul e slab pt o sala ca a Oglinzilor, se pot deschide foarte usor cu optiunile din Microsoft Office Picture Manager sau Picassa. Daca ai rabdare si timp poti sa le prelucrezi putin si sa le pui din nou, dar merg si asa.
    6. Tocmai scriu despre volum si lectura ta live mi-a deschis noi cai pentru intelegerea lui. E bine ca ai citit pentru public.
    Sarbatori cu bine tie si cititorilor tai!

    P.S. Vezi ca Boc trecu in buget 1 milion E pentru revistele de cultura in 2010 cu promisiune de sporire in 2011. Deci ia-i coasa din mina, macar de Sarbatori. Si sa ne amintim impreuna ce-au facut in acest sens Tariceanu et comp.

    1. Sărbători fericite, dragă Horia Gârbea (ţie şi familiei tale superbe)! Mulţumesc pentru precizări, mereu mă suprinde felul tău echilibrat de a fi. În privinţa lui Tăriceanu et comp. (adică Varujan Vosganian, vicepreşedinte al USR), ai dreptate, n-a mişcat nici un deget pentru cultura română, dar le-a dat bani de cheltuit românilor, în general. Cu Boc et comp. e invers… Am reţinut recomadarea ta, să-i iau coasa din mână lui Boc (şi să-i pun căciula lui Moş Crăciun, eventual).