0
6 comments

Joi, 5 august 2010. Mi-a telefonat ziaristul poet Ştefan Dumitru Afrimescu – după ce n-a luat salariu luni la rând, ziarul la care lucra, Vocea Argeşului, a fost închis. Patronul ziarului din Piteşti, Vocea Argeşului, Vasile Niţu (care conduce o fundaţie ecologică), l-a lichidat. În condiţiile în care ziarul se autofinanţa… Moravuri româneşti: ziariştii şi-au făcut datoria de a sta în opoziţie şi au deranjat feţele înalte ale judeţului, cu dezvăluirile incomode. Patronul a fost chemat la Consiliul Judeţean Argeş şi la Primăria Piteşti să dea socoteală, i s-a cerut să-şi desfiinţeze ziarul. O fi atât de simplu? Totul a început de la PS Calinic Argatu, arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului, care a dat de gustul banilor făcuţi cu lopata (bineînţeles, pentru bunăstarea aşezămintelor ce le are în subordine) – pe lângă fabrici de pâine, a intrat în afacerile cu asfalt şi balastiere. Cei din redacţia Vocea Argeşului au intrat pe firul unor nereguli în curtea Arhiepiscopiei şi le-au dat de gol (adică şi-au făcut datoria de ziarişti). Urmarea? O vorbă bună pusă la autorităţile judeţului şi ziarul a fost îngropat. Ziar care se autofinanţa (interesant, nu avea ediţie online, apărea numai în format de hârtie). Ce simplu e pe plan local! Nu contează că-i laşi pe drumuri pe ziarişti. Ştefan Afrimescu, foto, mi-a telefonat să-l anunţ dacă aud de undeva că e nevoie de un ziarist la ziarele din Bucureşti. Fiindcă el nu mai are nici o sursă de existenţă. Mi se rupe inima. Eu n-am nici o legătură cu nici un ziar. Am fost apropiat numai de ziarul Cotidianul, unde am lucrat (colaborator extern – redactor la pagina politică şi consilier) din 1991 până în noiembrie 2004, când a fost cumpărat de Caţavencu-S.O.Vântu-Realitatea şi a fost îngropat încetul cu încetul (devenind un ziar al „regimului Băsescu”). Nu m-a interesat niciodată ce se întâmplă la celelalte ziare. Dacă stau şi mă gândesc, au dispărut atâtea ziare centrale de tiraj, în afara Cotidianului (care mai există numai pe Internet, are ediţie online Cotidianul.ro): Ziua, Gardianul, dar şi Tineretul liber, Ultima oră, Independentul sau reviste de tiraj tip Expres Magazin, Expres şi Expresul de Marţi, Baricada, Europa, aceste titluri îmi vin acum în minte. Sunt pe piaţă ziare care nu există azi decât cu numele (nu le găseşti la chioşcurile de ziare) de tip Cronica Română şi Curentul, Curierul Naţional. Nesperat, a apărut anul acesta un ziar nou, intitulat Puterea (mărturisesc, nu l-am citit niciodată; e continuatorul ziarului Gardianul, am înţeles), cu investitor ascuns. Nu demult ziarul Adevărul (dus în buzunarul lui Dinu Patriciu) s-a rupt şi a apărut un ziar nou, Gândul (din curtea lui Adrian Sârbu). În privinţa ziarelor din capitalele de judeţ, ce să spun – sunt ziare puternice, de genul Ziarului de Iaşi (al lui Al. Lăzescu, azi director general al TVR), Gazetei de sud craiovene sau Gazetei de Transilvania clujene. Există reţele (francize) tip Monitorul de şi Ziarul de, Gazeta de sau Evenimentul de (din judeţele Moldovei, altul decât ediţiile locale ale Evenimentului zilei), Informaţia de sau Jurnal de, Observator de sau Opinia de, Viaţa sau Semnal de. N-aş zice că România duce lipsă de ziare, şi la centru şi pe plan local (din păcate, pe plan local toate „fac jocuri”; politica în principal taie şi spânzură, puternicii zilei îşi arată muşchii). Interesant, ieri nu mai departe, un grup de presă german (bine cunoscut, condus de un fost lider european, Bodo Hombach), WAZ a anunţat că pleacă din România (unde era acţionar la ziarul România liberă), după 15 ani de activitate deoarece e dezamăgit de intervenţiile oligarhilor şi a politicienilor în piaţa media! Se referă la presa centrală: “Piata romaneasca este distorsionata. Aceasta se manifesta – in cazul Romaniei – prin investitiile masive operate de oameni care isi castiga banii in cu totul alte sectoare ale economiei, care ruleaza sume de milioane de euro in diferite mecanisme de crestere artificiala a audientei, precum premii, tombole si alte jocuri, si astfel distorsioneaza piata media”, a declarat presedintele WAZ, Bodo Hombach, pentru Deutsche Welle. Mai exact: oamenii de afaceri “intra in afaceri de presa nu pentru a le opera pe acestea, ci pentru a insoti mediatic alte afaceri pe care patronatul le are”. In aceste conditii, editorii de presa si oamenii de afaceri din domeniu au “dificultati majore in a sustine o companie media serioasa cu rulaje de bani strict in acest domeniu”, explica Hombach. Bineînţeles, asta e numai faţa văzută a aisbergului presei româneşti. Din păcate, ziariştii au devenit mercenari de presă. Nu pun la socoteală tabloidele, gen Libertatea, Click sau Cancan. Ce avem pe piaţă acum, la centru, „ziare de calitate”, pe lângă Adevărul (cu o reţea judeţeană de neimaginat), Gândul şi Puterea, pomenite: Evenimentul zilei (din curtea devalizatorului Bancorex, G.C. Păunescu, închinat lui Băsescu; aici mai e Capital şi Curierul naţional), Jurnalul Naţional (din împărăţia lui Dan Voiculescu, cu ediţii locale şi alte ziare de nişă şi reviste tip Financiarul) şi România liberă (cumpărată în totalitate de la WAZ de Dan Adamescu, foto, alături de alte publicaţii de nişă; Dan Adamescu, „om de afaceri”, vine din interiorul serviciilor secrete vechi şi noi, prins în Germania la Revoluţie; e din aceeaşi clasă de descurcăreţi postcomunişti, asemenea lui Dan Voiculescu). Apropo de Dan Adamescu: prima lui grijă, când a cumpărat acţiunile de la Petre Mihai Băcanu, a fost să-i înlăture pe toţi „oamenii lui Băcanu” din redacţie (toţi cei din „garda veche” fiind ziarişti incomozi; între ei, atenţie, şi Ştefan Afrimescu, cu care am stat azi de vorbă la telefon). Practic, în România nu mai există o presă independentă. Trebuie să te închini patronului „oligarh”, care are interese să se pună bine cu puterea politică sau să facă praf puterea politică, şi tu trebuie să ţii cont de ele. Din acest motiv ziariştii oneşti, care vor să-şi facă doar meseria aşa cum ştiu ei mai bine, nu mai găsesc un loc în această presă închinată. În această situaţie e acum şi Ştefan Afrimescu… Mi-a mărturisit că se simte „un fel de paria” şi nu mai are soluţii. Scriu aici despre el şi în speranţa că între cititorii acestui site / blog sau ce o fi se va găsi un binevoitor care să-l ajute să-şi găsească un loc de muncă. Are şi un blog al lui: http://afrimescu.blogspot.com/ (cu articole nonconformiste). Telefonul lui: 0732605644.

Ştefan Dumitru Afrimescu e născut în 4 februarie 1951 în judeţul Argeş, a debutat în 1982 cu un volum de versuri la Editura Albatros (mai are publicate două volume de poeme, după Revoluţie), a fondat la Bucureşti publicaţia Mileniul III, a lucrat la diferite ziare şi agenţii de presă în Bucureşti. Public un poem din volumul „Poeme albastre” (apărut în acest an) – despre condiţia de a scrie:

Dumnezeule mare,

atâta vreme fără să scriu!

Cât mai vrei, raţiune, să dormi?

Şi, măcar, de-ai dormi…

Simt ceva greu şi adânc

în sufletul acesta negru

ca apele Styxului,

peste care tot voi trece,

într-o zi.

Mă uit în el ca-ntr-un vas

şi nu-mi închipuiam

cât de gol a rămas…

N-ai, Doamne, de închiriat

un alt suflet?

Ştefan Dumitru Afrimescu


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
6 comments

6 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. E trist ce se întâmplă. Suflete de închiriat ne-a mai rămas? Şi atenţie, poetul nu a făcut aluzie la acel Cicikov… Văd la comentariile făcute prietenului meu M.I. (care scrie şi doamne-fereşte să fiu acuzat de închipuite laude: scrie arghezian de limpede tabletele lui săptămânale), cum nişte nichipernici care vor a se băga şi ei în seamă pot strica un butoi cu miere aruncând în el o lingură cu catran. Mă opresc aici cu comentariul, nu cumva să mi se zică de vreun „cehov” mioritic de-al nostru, că noi criticii suntem ca tăunii: nu lăsăm boii să are.

  2. Da, este foarte trist insa, decât o presa perfida cum o avem noi azi, mai bine lipsa. Personal nu voi mai apara niciodata libertatea presei deoarece ea nu slujeste interesele mele cum pompos se tot lauda, in plus, toata murdarile le probaga. Intr-e presa dinainte de 89 si cea de azi, nu exista nici o diferenta, ba una mare de tot;

    Presa ceausist-comunista nu o lua nimeni in serios, toata lumea se stergea la cur cu ea, pe când cea de azi, zis liber-independenta reuseste cea ce nu a reusit inaintasi ei, tot bolsevici au fost si aia si cei de azi. Sa stiti ca includ si presa germana, despre WAZ si DW am ceva cunostinte ptr a putea da verdict in cunostitna de cauza, cât despre cea din Ro… fie cu iertare dar eu nu o mai citesc, nu poate fi citit-urmarit acesti descreierati numiti pompos jurnalisti, moderatori si ce vor mai fi ei.

  3. R:L s-a stricat inca din 95-96, Bacanu si-a stricat jucaria cu labuta lui. Singura publicatie ce putea supravietui,impune pe piata ar fi fost R.L. ce putea deveni un fel de FAZ al Ro, cea ce urmarea si WAZ. Întâmplarea face ca am fost pe aproape in acele zile când se tatona terenul, discutile de aici de la FRM/M.

  4. Toata presa din Arges stie de Afrimescu asta, caruia dvs ii plangeti de mila. Si mie mi-a fost mila de el, pana cand… In urma cu doi ani, cand eram coleg cu acest biet cersetor la saptamanalul Argeseanul, Afrimescu se imprumuta (nerambursabil, bineinteles) aproape zilnic, pentru tigari, bere si cafea. Mai mult decat atat, o data m-a sunat sa vin la el sa ii fac calculatorul, ca i se stricase sistemul de operare. OK, pe drum, afrimescu ma suna aproape plangand sa ii aduc un pachet de tigari si ceva mancare, ca vomitase sange. Mi s-a facut mila si i-am luat… Doi ani mai tarziu, am redevenit coleg cu el, de data aceasta la Atac de Arges. Nu a lucrat acolo decat 2 saptamani, colegii si sefii prinzandu-se ca Stefan Dumitru (asta e numele sau real, afrimescu fiind un pseudonim de pseudopoet) da copy paste in draci si practica cersetoria pe la puternicii judetului. A fost dat afara si, de atunci, Stefan Dumitru a inceput sa ma muste de cur de parca i-as fi facut vreun rau. A inceput sa scrie urat despre fostii sai colegi, iar eu am avut parte de un tratament mizerabil pe blogul sau. Amuzant este ca acel blog tot eu i l-am facut, iar poza de la descrierea blogului sau, folosita inclusiv pe spatele volumelor sale de poezie, a fost facuta tot de mine, pe la inceputul lui 2009. Asta e afrimescu, dupa ce vine si cerseste bani la tine, te mananca de cur. Ultima rautate a fost raspandirea unor mizerii prin Pitesti, ca siteul meu, argeseanul.com, ar fi finantat prin presiuni si santaj. mai nou, ii mananca de cur si pe doru mitrus si pe stancescu, oameni care l-au hranit pe boschetarul asta in ultimii ani.

  5. I’d have to engage with you on this. Which is not something I typically do! I really like reading a post that will make people think. Also, thanks for allowing me to comment!