După a 52-a zi de proteste pașnice, ca și în 1990, s-a trecut la represalii. Ce ne facem cu proștii? Admirabila prințesă civică. Lansarea Carnetelor maro

Marți, 6 martie 2012. Coincidență: exact în ziua în care s-au împlinit cele 52 de zile ale Pieței Universității din acest an (egalând cele 52 de zile de proteste non-stop din 24 aprilie-13 iunie 1990), Jandarmeria a trecut la represalii! De neimaginat: au arestat-o pe protestatara Brianna Caradja (chiar prințesa; admirabilă conștiință civică) de trei ori într-o singură zi! Împreună cu liderul protestelor din 2012, Claudiu Crăciun (și alte zeci de protestatari)! În condițiile în care amândoi s-au întors la locul protestului, a treia oară au fost amenințați cu dosar penal (de primele două dăți, au fost amendați cu 500 și cu 1.000 de lei)… Exact la fel s-a întâmplat în 1990: după ce a trecut a 52-a zi de protest, a intervenit poliția și a arestat protestatari (între ei și protestatari aflați în greva foamei în corturi la Piața Universității). Ăștia sunt nebuni? Ce semnificație are această a 52-a zi pentru autoritățile represive? Au trecut la intimidări, îmi imaginez ce fericiți trebuie să fie cei ce-i înjură pe manifestanții din 2012 (la fel de fericiți au fost și în 1990) – cu ce urmări? Ca un făcut, peste timp (peste 22 de ani) minerii au ieșit și azi în stradă în Valea Jiului cu sutele și-și cer drepturile, scandând ”București!” (amenințând că vin la București). Ce ciudat se repetă la altă scară lucrurile, fie și simbolic… Azi s-a demonstrat că protestatarii (inteligenți, demni) sunt extrem de atenți la ce se întâmplă în România regimului Băsescu, la conducătorii țării, care vând tot (mai ales americanilor) – de necrezut, citiți, la ora 16: Manifestanţii s-au reîntors în faţa Ministerului Economiei unde scandează împotriva exploatării gazelor de şist. Protestatarii poartă bannere prin care îşi  exprimă dezacordul cu politica ministerului din domeniul energetic – „Nu privatizării energiei electrice”, „Nu exploatării gazelor de şist”. Mai mult, aveau pancarte cu ”Împreună suntem vocea schimbării” (semnat Piața Universității). Ce s-a întâmplat azi? „Printesa si alte zeci de persoane au protestat, marti dupa-amiza, fata de o intalnire a premierului Mihai Razvan Ungureanu cu reprezentantii companiei petroliere Chevron, care vrea sa exploateze resursele de gaze de sist din Romania. Procedeul de extractie numit fractura hidraulica implica injectarea de apa amestecata cu nisip si chimicale la mare presiune in formatiunile de sist, aceste substante fiind extrem de daunatoare mediului inconjurator”. Mai exact, premierul serviciilor secrete M.R. Ungureanu s-a întâlnit cu americanii de la Chevron, în prezența lui Moș Teacă, ambasadorul SUA în România „pentru a discuta despre intentia grupului petrolier de a incepe forajul de gaze neconventionale in Romania, in contextul in care Bulgaria a anulat recent o licenta a companiei americane”. În condițiile în care, recitiți, „la inceputul anului, Bulgaria a anuntat ca a anulat licenta Chevron de extragere a zacamintelor gazelor de sist si ca va impune o lege pentru interzicerea totala a acestui tip de foraje, din cauza ca are efecte nefaste asupra mediului”. Adică bulgarii nu sunt la fel de corupți ca Băsescu și M.R. Ungureanu. Uimitoare reacția Pieței Universității. Unde e societatea civilă (cumpărată de putere) să protesteze? Vă reamintesc, Piața Universității a intrat în a 53-a zi de protest. Azi, la ora 22: „Revenit in Piata, Claudiu Craciun a declarat ca nu se va renunta la protestele din Piata Universitatii, indiferent de deciziile care se vor lua impotriva lor. In Piata manifesteaza aproximativ 100 de persoane. Craciun a adaugat ca protestele ar trebui sa fie peste tot, nu doar intr-un anumit loc”. Comandantul Jandarmeriei ar trebui rapid destituit. Rămâne valabilă străgătura: Jos Băsescu! (N-are decât Octavian Mihăescu să-i ia apărarea) El e cel ce vrea să vândă România americanilor de a o anumită culoare (mai nou, Roșia Montana, acum gazele de șist, „cu efecte nefaste asupra mediului”). E extraordinar de grav ce ni se întâmplă. România, trezește-te!

Las la o parte faptul că agenția de presă Ziare.com m-a enervat ieri iar, dezinformând cititorii: „Teoretic, este cea de-a 52-a zi de proteste in Piata Universitatii, insa, practic, din cauza gerului care a pus stapanire pe Romania in saptamanile trecute, demonstratiile din centrul Bucurestiului au fost sistate in mai multe zile. Asadar, nu se mai poate vorbi de manifestatii care au avut loc 52 de zile consecutiv”. Multă rea-credință mai este în lumea asta publică. Am tot atras atenția aici, în fiecare zi, continuu, pot fi văzuți (și numărați) protestatarii prin camera web, pe Jurnalul.ro. În nici o zi n-au lipsit din Piața Universității (i-am urmărit eu pe această cameră web pe Jurnalul.ro, când n-am fost eu în Piața Universității), nici când erau geruri crunte și viscolea incredibil. Ce ne facem cu proștii?

***

Am venit cu Doina, azi, la Muzeul Național al Literaturii Române – așa cum anunțam ieri aici, după ora 15 a avut loc lansarea: Aurel Dumitraşcu, Carnete maro I și II – Jurnal 1982-1990, Editura Conta (Piatra Neamț, 2011), Adrian Alui Gheorghe  e editor şi îngrijitor al ediţiei. E vorba de două cărțoaie, una de 466 de pagini, cealaltă de 468 de pagini, format mare. Au prezentat: Mircea Martin, Dinu Flămând și cel ce scrie aceste rânduri. Scriitori dragi prezenți în Rotondă: Magda Cârneci, Marin Codreanu, Radu Aldulescu, Paul Vincius, Eugenia Țarălungă, Rodian Drăgoi, Petru Ionescu, Radu Cange, dar și Teodora Stanciu și Eugen Lucan (Radio România Cultural), Ileana Bîja de la TVR Cultural (din București), Nicolae Oprea (din Pitești), Mircea A. Diaconu și Vasile Tudor (din Suceava), Cassian Maria Spiridon (din Iași), Gellu Dorian și N. Corlat (din Botoșani), Ion Barbu (din Petrila). Era în sală și poetul-preot Teodor Damian din SUA (conduce o revistă aparte, „Lumină lină”, tip carte). De necrezut, au fost prezenți și doi actori din Piatra Neamț iubiți de Aurel Dumitrașcu: Paul Chiribuță și Vasile Muraru. Între cei cunoscuți acum (să mă ierte cei prezenți în sală, necunoscuți mie; eram să uit, era și directorul Editurii Eikon, V.G. Dâncu), amabili, care mi-au oferit o carte a lor au fost Adrian Georgescu (volum ieșit din comun, de rugăciuni, cu titlul „Descensio. 7 caiete de la Frăsinei”) și Nicolae Firuleasa (versuri, „Casa de oaspeți”). Moderator: directorul MNLR, criticul Lucian Chișu (care a amintit că a terminat Filologia la Iași pe când era student și Aurel Dumitrașcu acolo). A început Mircea Martin (care s-a scuzat că trebuie să plece la un stomatolog, la care s-a programat mai demult la o oră imposibilă; „îi detest pe cei care pleacă după ce vorbesc”): Am primit aceste două volume la Botoșani, în ianuarie. Am ținut la Aurel Dumitrașcu și la poeții nemțeni, îi iubeam pe fiecare în parte. La primul Colocviu de poezie de la Târgu Neamț (ajuns după un drum aventuros, cu mai multe trenuri schimbate, venind de la București), m-am confruntat cu chipurile aievea ale poeților pe care-i știam din cărți, din reviste sau din scrisori, închipuiți. M-aș fi bucurat să fie mai mulți poeți care i-au fost prieteni lui Aurel Dumitrașcu, aici, azi. Aurel Dumitrașcu a fost un om luminos, în ciuda privirii încruntate și a austerității cu care-i trata pe cei din jur. (Voi reveni)

PS. Nu pot să cred, am ratat aproape toate pozele făcute cu aparatul foto – aproape toate sunt în ceață (și asta fiindcă fiul, Laurențiu, a trecut aparatul foto pe lumina de afară, de pe „Auto” și eu nu am luat seama) sau „mișcate”. Am salvat câteva, îi recunoașteți în ele pe: Adrian Alui Gheorghe și Doina Popa; Cassian Maria Spiridon, AAG, Gellu Dorian; Rodian Drăgoi, Mircea A. Diaconu și Vasile Tudor; Teodor Damian, MAD; Adrian Georgescu și V.G. Dâncu; Doina și Petru Ionescu.