0
16 comments

Marți, 5 iunie 2012. A trecut cu bine și 5 iunie (cel puțin până la ora când scriu aici), slavă cerului – a fost o alarmă falsă cu cutremurul cel mare care ar fi trebuit să aibă loc azi în România. A provocat emoții azi doar președintele parlamentului ungar, Laszlo Kover, un extremist provocator (reprezentant al partidului extremist ungar Jobbik, care are în România un corespondent în Partidul Civic Maghiar, al cărui președinte de onoare e; curios, n-am auzit nimic în actuala campanie electorală pentru alegerile locale de la noi de Partidul Popular din Transilvania al lui Laszlo Tokes), de la care se așteptau noi injurii la adresa guvernanților noștri, venit iar în România (deși a fost rugat frumos de liderii celor două camere ale Parlamentului român să stea acasă). M-aș fi bucurat să fie declarat persona non grata, să-l văd plecat cu coada între picioare, nu să tulbure apele acum în rândurile maghiarimii (UDMR e exasperat, își pierde din autoritate; dar la mijloc e mâna lui Băsescu, a prieteniei lui cu Viktor Orban, amândoi fiind din aceeași familie de neamuri proaste, de… dreapta). Peste câteva zile sunteți invitați să mergeți la vot – părerea mea, legată de aceste alegeri locale de duminică, dacă vă interesează, o găsiți în Cotidianul.ro (abia a fost publicată; vă reamintesc, în fiecare zi de marți trimit pe e-mail la Cotidianul.ro un articol, pe gratis; eu n-am fost niciodată membru de partid, scriu liber, n-am față de nimeni nici o obligație; am simpatizat creștin-democrația lui Ion Rațiu), dați click pe: http://www.cotidianul.ro/veniti-la-vot-sa-opriti-ascensiunea-ppdd-185039/. Apropo, după apariția articolului meu de săptămâna trecută pe Cotidianul.ro (intitulat „Intelectualii lui Băsescu n-au auzit de demisia de onoare”) am fost apelat la telefon de unul dintre cei pomeniți, scriitor de valoare (eseist-universitar, redactor-șef al revistei literare Orizont de la Timișoara), Mircea Mihăieș, vicepreședinte la ICR. După ce și-a exprimat supărarea și dezamăgirea că l-am… atacat, mi-a subliniat că nu are nici un motiv să-și dea demisia de onoare (pe care i-am cerut-o în numele onestității, fiindcă e incompatibil cu actuala guvernare a USL, înjurând-o ca la ușa cortului în Evenimentul zilei, pe bani grei, mai ales liderii USL fiind făcuți albie de porci)! Nu-și va da demisia de onoare atâta timp cât Băsescu încă e la putere, fiind omul lui (știindu-se că ICR aparține de Președinție; citeam de curând că ICR toacă anual 44 de milioane de euro, o sumă exorbitantă; și că ICR e mână în mână cu SIE; apropo, i-am reamintit, ca fapt divers colegial, că de opt sau zece ani de când conduce ICR nu m-a trimis niciodată la un târg internațional de carte și nu mi-a tradus nici o carte; în schimb, dacă veți citi lista celor traduși și a celor trimiși în străinătate la festivaluri sau recitaluri prin ICR-urile din întreaga lume, veți descoperi nume care nu înseamnă nimic pentru literatura română, dar înseamnă totul pentru o gașcă oportunistă, formată mereu din aceleași nume; oricum, discuția e delicată, fiindcă mă introduc pe mine în „ecuație”, eu trebuie să fiu ținut cu capul la cutie; mi-a răspuns că nici el însuși nu și-a tradus nici o carte – oare?). E bine să se știe: Mihăieș mi-a subliniat că nu e membru de partid (chiar dacă a apărat cu dinții interesele PDL) și că e liber să aibă opinii pro-Băsescu și pro-PDL în vecii vecilor. Degeaba i-am amintit că a fost numit politic în fruntea ICR, alături de Patapievici, de fapt.

Că tot veni vorba de ICR. M-am bucurat sincer de bucuria Dorei Pavel (o scriitoare cu adevărat importantă, din Cluj; o mare sensibilitate spirituală; născută 29 iunie 1946, Sântandrei, județul Hunedoara, a terminat Filologia la Cluj în 1969; a publicat patru volume de versuri, două de povestiri, trei romane și trei cărți de publicistică-interviuri; a primit premiile care contează), aflând că va apărea cu o carte tradusă pe banii ICR – o felicit că a spart „canoanele” ICR. Am aflat că s-au dat rezultatele jurizării pentru traducerile finanțate de ICR pe 2012 (eu habar nu aveam de existența acestor jurizări): sunt fericită și eu sa pot pătrunde, în sfârșit, după 9 ani de la apariția Agatei (un roman multipremiat în România)…, pe piața occidentală, asta îmi priește, dat fiind că eu (și nu doar eu) am considerat de la început că e un roman mai adecvat publicului străin, deși a avut succes și în țară. S-a întâmplat să plac unui editor spaniol (alături de Groșan și Adrian Oțoiu), și el să solicite ICR-ului aceasta traducere”, mi-a declarat Dora Pavel la telefon, din ce am reținut. În plus, mi-a făcut o superbă mărturisire: „De când scriu roman, eu nu mă mai consider un poet care a trecut la proză, ci un romancier care a rătăcit prin poezie nepermis de mult, înainte de a-și descoperi adevărata vocație; chiar nu-mi iert acum timpul pierdut cu poezia; spre deosebire de mulți dintre cei enumerați de tine (am enumerat aici, pe blog, poeți care au publicat cărți de proză), eu nu voi mai scrie poezie niciodată, și asta, pentru ca nu-mi mai face plăcere, plăcere îmi face doar scrierea de roman”… Nu pot decât să regret că am pierdut astfel un poet drag mie, Dora Pavel – dar cu vocația nu poți să te joci, e o chestiune de destin. Nu-mi imaginam că un scriitor poate fi atât de categoric. O voi admira ca prozatoare… Mă bucur, spuneam, că ICR „a făcut dreptate” în cazul Dorei Pavel.

***

Mai întârzii cu acea relatare anunțată de la Bookfest (la care am fost duminică; de fapt, nu prea am ce să comentez – în afara Editurii Tracus Arte n-am văzut carte originală românească publicată constant; sigur, Editura Cartea Românească și Polirom țin steagul în continuare, selectiv).

Am primit de la adjudeanul meu Paul Spirescu un frumos poem cu avertismentul: Te salut, Liviu! Se apropie vertiginos ziua mea de naştere, de fapt singura zi în care va trebui imperios să mă îmbăt pentru a uita mizeria şi inutilitatea absolută a vieţii mele. Fiți calmi – așa e cu poeții care au absolvit filozofia, nu trebuie să vă speriați, până pe 26 iunie, când e ziua lui de naștere, își va reveni:

PSALMUL FINAL

de ziua morţii mele, când va veni şi aia,

mai cutremurător ori mai cu-ncetul,

cohorte mari de fluturi vor năpădi odaia

în care a trăit şi-a plâns poetul //

vor pogorî luceferii de dimineaţă

să se-odihnească printre slovele nescrise

şi să-i viseze parcă trecutele lui vise

visate şi de el… în altă viaţă //

de ziua morţii mele va fi un soi de nuntă

c-un mire obosit şi  o mireasă

de însuşi bunul Dumnezeu aleasă

bătrână, taciturnă şi căruntă //

de ziua morţii mele nu vor cânta fanfare

va fi o simplă clipă de uitare.

Paul Spirescu

***

Ultima zi de jurnal – a patra. Știți, am fost de sâmbătă, 26 până marți, 29 mai, cu Doina Popa, la Festivalul Internațional de Poezie al Revistei Antares (ajuns la a XIV-a ediție), organizat de poetul Corneliu Antoniu, președintele Filialei USR Galați-Brăila. Pe 19 mai trebuia să plecăm în Deltă, dar „componenta turistică” a Festivalului-Antoniu s-a contramandat, plouând de luni „deluvian”. Asta e.

Marți, 29 mai 2012. Am parte de o noapte obositoare, mă trezesc arsurile gastrice, iar am hiperaciditate, degeaba iau o pastilă de Maalox, masa festivă de aseară a Festivalului Antares, de la luxosul „Monarh”, a fost prea grea pentru stomacul și duodenul (pe care am ulcerația) meu, neînvățate cu mâncăruri fine. După tabieturi, închid și al doilea rucsac și cobor cu Doina la „bufetul suedez”, la ora 10 am stabilit să plecăm spre București, i-am invitat în mașină pe bucureștenii Carolina Ilica (vecină pe scara de bloc ) și pe Radu Voinescu. Carolina Ilica se lasă așteptată… Plouă torențial, e frig, Corneliu Antoniu a vorbit la telefon la Tulcea și la Sulina, acolo ploaia a inundat străzile. E anunțat cod portocaliu de ploi și inundații în aceste locuri pentru următoarele 24 de ore. Ne pare nespus de rău că ratăm plecarea în Deltă („componenta turistică” a Festivalului Antares, de cinci zile, de marți până sâmbătă, dispare în neant; sunt convins că eu sunt vinovat, că m-am deocheat, lăudându-mă că merg în Deltă, inclusiv aici, înainte să vin la Festival), Sulina rămâne în continuare un teritoriu de cucerit, necunoscut. Eu cu Doina suntem pățiți cu inundațiile și ploile cu găleata (nu vedeam la un metru în față), când apa pe șosea era mai înaltă decât roțile mașinii și a trebuit să o străbatem. În mod curios, ploile torențiale (cu avertizări de cod portocaliu, cu poduri rupte) ne-au ținut departe în ultimii ani de Ceahlău și de Pietrele Doamnei, de exemplu, frustrându-ne … (Revin)

PS. Dacă aveți timp și chef, deschideți, în format PDF, două reviste de cultură fără difuzare, la zi (au redactori-șefi necunoscuți mie), de curiozitate – una care apare la Lugoj, ajunsă la numărul 100, Banat: Revista BANAT Lugoj – aprilie 2012 – Nr.100 – format PDF – AW 1 și alta care apare la Slobozia, Helis: Helis_mai_2012. Dați click pe titlurile activate și iar click pe dreptunghiurile apărute.


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
16 comments

16 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Acest Mihăieş e un impostor complexat cu ifose de elitist. Tot ceea ce scrie pute, are flatulenţă. Scurt pe 2 şi un sfert. Ăstora le trebuie căutate dosarele ascunse, furate, berevoite.

  2. Am încercat să citesc ceva semnat de Mihăieş, în România literară. Băiatul ăsta se crede un fel de indo-american de Dâmboviţa care se varsă-n Bega. Nu înţeleg de ce e considerat “eseist”. Şi mai vorbim de “cultură”, de ICR şi de alte chestiuni aberante. Cum se zice: “Marş la loc!”.

  3. Nu mai plange, ma, marinica, ca to’ar’su manolica te publica si pe tine cand te-0i face mai mare, doar sunteti toti o apa si-un pamant.

    ps: iar pe tine, ionica, zetar te face.

  4. Mie imi pare ca este simpatic Mircea Mihaies, si cum errare humanum est, imi dau seama de ce Tony Judt si l-a ales de prieten, pentru ca este oarecum simpatic, avand in vedere niste extreme care se vor lansa si din care el nu face parte, ci este impotriva. Nu prea cred ca a avut cine stie ce parte de acel doi si un sfert, se pare ca a incercat ceva limpeziri de ape, ma rog, cat s-a putut omeneste. Probabil a avut parte de un oarecare privilegiu, adica a fost pastrat la conservare pentru a fi folosit in vremurile ce urmeaza, dar nu cred ca face parte din barca coloratului de la Caracal care se va folosi de filmul “Sobolanii Rosii” pe care l-a si difuzat pe OTV. El a incercat ceva limpeziri de ape, si iata de ce l-a gasit simpatic si democrat si Tony Judt.

  5. Am zis eu ca va fi adoptata a doua varianta de inginerie socio-politica si religioasa. Dar ciudat ! Incepand cu 1996, dupa venirea Conventiei Democrate la “Putere”, mai toti episcopii au facut presiuni asupra preotilor parohi ( imi amintesc cum deplangea acest fapt Parintele Calistrat Chifan, si cum se reflecta el asupra calugarilor, si mai indeosebi asupra calugarilor mai saraci in raport cu sistemul opolitic ticalosit de la noi ) ca sa se aciueze pe langa niste candidati la Primarie, ca sa aduca si ei obolul pe langa sistem si ca sa nu mai aiba loc evenimente ca Lovitura de Stat din decembrie 1989, cand toata ordinea a fost spulberata afectand si Biserica. Asa majoritatea preotilor s-au dat cu cine credeti, cu PDSR-ul, o parte cu PD-ul, si mai nimeni cu PNTCD si PNL. Dar ciudat iarasi !, constructiile de noi Biserici au demarat din punct de vedere politic abia dupa revenirea PDSR-ului la putere in 2000, si atunci au fost in voga ministrii PDSR ai cultelor care pompau banii publici catre episcopi si popi orientati politic, care apoi faceau propaganda de la amvon pentru PDSR devenit intre timp PSD. Ce spun eu !, ca este ciudat, pentru ca pana la criza din 2008, s-au pompat bani publici in multe constructii de Biserici, si iata acum, in ingineria sistemului socio-politic si religios al PSD se proiecteaza folosirea crizei economice si sociale pentru a construi un nou sistem economic si social. Mie mi-au facut acest lucru inca de prin iulie anul trecut, m-au trecut pe un post sabotat, dar se pare ca si cutremurul va veni tot pe fondul acestei crize, insa nu ca sa produca o noua ordine economica, cum cu Satana incercau acum de Rusalii, ci ca sa produca o criza pentru o noua ordine politica, caci cei care vor duce la criza economica, insotita de iesirea Greciei din zona euro, criza din Italia si Spania, sfidata de francezi si germani, vor face loc unei noi ordini politice din cauza esecului economic. Si astfel va fi si o noua ordine religioasa, ca d’aia zic eu ca astfel cutremurul, in aceasta viziune inginereasca de sistem politic si religios, ar putea sa aiba loc de Sfintii Trei Ierarhi, ca s-a mai intamplat si in cazul Sfantului Ioan Gura de Aur, si poate asa vor dori si sovieticii.

  6. Mihăieş nu are cititori câţi detractori. Nu din cauza scrisului său, care, oricum l-ai citi, de la stânga la dreapta sau invers, nu spune nimic, dimpotrivă accentuează lipsa de caracter a subiectului. Pot discuta la nesfârşit despre acest subiect. Dă fiori spirituali, mă simt în laborator. Ca orice savant autodidact care se respectă.

  7. Bugetul anual al ICR se învârte ]n jurul sumei de 400 milioane de $ așa că nu văd cum ar putea să fie echidistant politic. Inadmisibil este cum se cheltuiesc acești bani, dar mai ales care sunt rezultatele ce țin de promovarea României în lume !
    Mai bine zis ce promovează în lume, pe bani grei, alde Patapievici și Tismăneanu 🙄
    Și mai grav pare să fie că au reușit să impună la Arhivele STatului un om al lor (D.Dobrinoiu ), care “filtrează” documente după bunul lor plac și avantaj !

  8. Pe această filieră, la care a pus botul și MRU se caută proprietăți nerevindecate și se vinde pontul unor străini ( întâmplător din Israel ) care fac apoi rost de acte false și revendică tot felul de proprietăți !
    Se zice că asta avea de gând să desăvârșească MRU în mandatul său !
    Și uite așa, ce nu pot fura, cumpără și ne trezim că ne este trasă țara de sub picioare :mrgreen:
    Că vorba aia : Ce mai avem nevoie de ea, dacă tot intrăm în UE ?!

  9. Mihăieș este încă mai dezgustător, deoarece este o coadă de topor de-a noastră, trecută în tabără străină, care pune totul la pământ cu ascuțimea limbii lui (de topor).
    Mă și mir de rezistența fundului prezidențial al cărui masaj nu încetează nici în cele mai dificile poziții cultural-anatomice în care se află uneori mihăieșul nostru 😉

  10. Patapievici si Tismaneanu nu sunt in aceeasi barca cu Mihaies. Intr-adevar este o oarecare forma fara fond in scrisul lui, eu inca nu am citit nimic din ceea ce a scris el, si mi-am programat sa nu citesc ceva, oricum daca totusi voi citi ceva, voi lua de la Polirom ceva reprezentativ, lucru pentru care l-a remarcat si Tony Judt, si daca stiu ceva, parca chiar a scris o carte despre prietenia lui cu Tony Judt ( cred ca acesta carte o voi cumpara ), legata de un parteneriat cu unii intelectuali din fosta sfera de influenta sovietica, parteneri intelectuali care ar incrimina extremele de orice fel ar fi ele.

  11. Ionică pentru Terasin: mai am un loc la salonul de voci în cor. Nu mai plânge, “zeţar ” am fost toată viaţa mea. Tu câte meserii ai, că, din câte văd, nu te pricepi decât la nimic. Ai dat peste cap o lume. Eşti un căpcăun. Nu am nimic cu dumneavoastră, doar că simt o atracţie universală să vă trimit textele, intervenţiile, la un medic literar plătit de clientul care sunteţi. Bre, ai mari datorii faţă de spitalul minţii. Muci şi de la capăt.

  12. Ba am mintit, am o carte de Mircea Mihaies, si se numeste “Cortina de ceata”, nu am apucat sa o citesc, dar mi-a placut ideea la care face referire titlul, pentru ca eu consider ca uneori mai este nevoie si de un cort, asa ca o cortina, pentru protectie. Cartea care il elogioaza pe Tony Judt si care se intituleaza Ultimul Judt inca nu am cumparat-o, dar eu il consider pe Tony Judt un mare istoric politic, unul care a fost necesar la mare nevoie, si sa-i dea Dumnezeu rasplata pentru efortul lui, ba eu cred ca Partidul Laburist nu este un partid social democrat cum il catalogheaza Tismaneanu, deh !, trebuiau si niscaiva din astea “rationale” si “rationalizante” impuse de Tismaneanu Partidului Laburist, care este un partid de stanga, ca PNTCD, dar nu unul de factura social-democrata. Nu stiu de ce Tismaneanu a vorbit despre o cortina, despre un cort de ceata, asa ca Norul care conducea poporul evreu prin Moise prin pustia Sinaita, cand Tismaneanu este un oligarh dupa parerea mea si nu un demagog. Nu cred ca Patapievici si Tismaneanu ar fi demagogi, desi PDL-ul care i-a promovat este de orientare demagogica, nu este prea clar delimitata si aici in PDL chestia asta. Oricum social democratii sunt in Biserica Tiatirei si au painea si cutitul si sunt oligarhi deci, si nu demagogi ( profita de demagogii de pe calea cea larga din Africa, si le fac si acestora milostenii fie ca merita sau nu, spre deosebire de liberali care fac milostenii numai acelor demagogi care merita ), demagogii sunt mai ales in zona Bisericii Sardesului ( Spania, Portugalia, America latina, Africa, tarile din lumea a treia ).

  13. Eu nu inteleg ce au unii cu elitele. Am doua rafturi cu volumele lor…liiceanu, plesu, tismaneanu, patapievici etc…si nu spun decat atat: cand diavolii vorbesc despre ingeri, nici ingerii nu mai sunt ingeri.

  14. Da !, asa este in relatia dintre diavoli si Ingeri, dar trebuie sa fie una cat de cat corecta pana la urma, omeneste vorbind, ca se mai intampla si invers, ca atunci cand Ingerii vorbesc despre cele ale diavolilor, sa nu-si mai incapa in fire nici diavolii.

  15. “O simpla clipa de uitare…” Imi place “Psalmul final”.
    Mai dati-ne, Domnule Stoiciu, macar din cand in cand, cate o poezie buna…spre lectura.
    Sanatate la toata lumea!