0
3 comments

Duminică, 3 iunie 2012. Azi sunt Rusaliile, adică e Pogorârea Duhului Sfânt (sau Sfântului Spirit) – nu știu de ce li se spun rusalii (la plural), se tot invocă latinul „rosalia” (trandafir), fără sens, am tot căutat o explicație. Una sună așa: Primavara, in Imperiul Roman avea loc o sarbatoare pagana de origine orientala dedicata sufletelor celor decedati (considerate divinitati), care a fost denumita Rosalia dupa ceremonia de impodobire a mormintelor cu trandafiri… Și? Pogorârea Sfântului Duh asupra celor 12 apostoli ai lui Hristos a avut loc la 50 de zile distanță de Înviere (a VIII-a duminică după Paști, sau Duminica Mare; sau la 10 zile distanță de Înălțare), de aceea i se mai spune și Cincizecime – praznicele împărătești ale Bisericii creștine au loc duminica. În calendarul ortodox, a doua zi de Rusalii e trecută revelarea Sfintei Treimi, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt… Azi, în a 50-a zi de la Paști, Duhul Sfânt a coborât peste apostoli (aflați la rugăciune alături de alți muritori) sub forma unor “limbi de foc despicate”, făcând zgomotul unui vânt puternic şi ei au început să vorbească în limbi pe care nu le cunoşteau. Episodul este descris cu exactitate în Faptele Apostolilor din Noul Testament, capitolul 2: “Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi. Şi erau în Ierusalim locuitorii Iudei, bărbaţi cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer. Şi iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulţimea şi s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa. Şi erau uimiţi toţi şi se minunau zicând: Iată, nu sunt aceştia care vorbesc toţi galileieni? Şi cum auzim noi fiecare limba noastră, în care ne-am născut?”. Se înțelege, cei 12 apostoli (ucenicii lui Hristos, care nu erau cărturari ai vremii) s-au trezit că știu toate limbile pământului: Dupa Pogorarea Sfantului Duh, Apostolii au primit puterea de a grai in limbi necunoscute de ei pana atunci. Au descoperit invatatura Mantuitorului si altor neamuri, in diferite limbi. Așa a început aventura misionariatului creștin – România îi e datoare Apostolului Andrei, care a propovăduit învățăturile lui Hristos pe meleaguri dobrogene… Mai mult: Din punct de vedere dogmatic, Biserica Ortodoxă consideră Pogorârea Duhului Sfânt drept data la care se formează Biserica… În mod tradiţional este considerată începutul Bisericii, una Sfântă, Sobornicească şi Apostolească… Sub denumirea de Biserică se înţelege locaşul bisericesc, parohia, comunitatea credincioşilor, clerul, instituţia. Biserica le cuprinde pe toate acestea, dar ea este mai mult decât atât: este Trupul lui Hristos în care sălăşluieşte Duhul Sfânt… Biserica spune că toţi creştinii primesc darul Sfântului Duh odată cu botezul. Astfel, aceştia devin purtători de Duh, iar trupul lor devine – cum spunea Sfântul Pavel – “templul Sfântului Duh” (I Cor. 6, 19). Azi, s-au adus la biserici ramuri verzi de tei sau de nuc, care s-au binecuvântat şi s-au împărțit credincioşilor, acestea simbolizând limbile de foc ale puterii Sfântului Duh, care s-a pogorât peste Sfinţii Apostoli. Mi-ar fi plăcut să fim la biserică azi (în speranța că Pogorârea Sfântului Duh poate fi confundată și cu pogorârea inspirației la scriitori), dar ne-am pus de ieri în gând să mergem la Târgul internațional de carte Bookfest –  fiind ultima zi.

Am ajuns întârziați (eu cu prozatoarea Doina Popa) la lansarea „matinală” a frumoasei cărți (din toate punctele de vedere o reușită editorială) „Marea scriitorilor. Între Olimp și zidul Puterii” (pentru cei care nu știu, Casa Scriitorilor, inaugurată de Zaharia Stancu, este la granița dintre Neptun și Olimp, pe plaja care se oprește în dreptul „Vilei de la mare a lui Ceaușescu”; de aici titlul). Un cărțoi cu poze nemaipomenite și texte care completează istoria literară cu familiile scriitorilor, semnat de un sociolog inspirat – Ozana Cucu Oancea. Am ajuns la saloanele Romexpo (nu în pavilionul central, unde expuneau cooperativele meșteșugărești) când autoarea dădea autografe la Editura Polirom / Cartea Românească, era coadă formată (noi am fost întârziați pe drum de mijloacele de transport). Cum a fost ”Salonul cărții Bookfest” din acest an? Din punctul meu de vedere (eu nu sunt interesat decât de cartea originală de literatură românească), a fost fără evenimente editoriale (dacă n-ar fi fost cartea documentară, de evocări pomenită, n-aș fi avut ce să evidențiez). Am luat și o mare păcăleală, neatent fiind – am cumpărat cu 130 lei două cărămizi (de câte 850 de pagini fiecare, format  „Istoria critică” a lui N. Manolescu; mi-am rupt mâinile cu ele, adăugate la alte cărți cumpărate) coordonate de Eugen Simion și Academia Română, intitulate „Dicționarul literaturii române” (apărut zilele acestea la Univers Enciclopedic Gold), am crezut că e o noutate de care nu auzisem, acasă am constatat că nu e decât o… selecție din Dicționarul General al Literaturii Române (DGLR)! Nici măcar n-a fost actualizat textul ce-mi e mie dedicat… Se spune pe coperta IV: „Dicționarul literaturii române cuprinde ceea ce am putea numi scriitorii esențiali ai literaturii române, de la începuturi până azi, curentele literare și conceptele care au circulat în estetica și critica literară, principalele reviste (și anume acelea care au determinat o direcție în literatură)”…  Mai las pe mâine.

***

Mai departe public alt fragment din jurnalul scris la Galați (la camera de hotel), unde am venit sâmbătă, 26 mai, cu Doina Popa, la Festivalul Internațional de Poezie al Revistei Antares (ajuns la a XIV-a ediție), organizat de poetul Corneliu Antoniu, președintele Filialei USR Galați-Brăila. Sunt cazat la Hotelul Dunărea din Galați. A treia zi a Festivalului Antares, de luni, se desfășoară la Galați:

Luni, 28 mai 2012. Am rămas la sediul nou al Filialei USR Galați-Brăila, venit cu toți invitații Festivalului, pe ploaie (deși în această dimineață trebuia să mergem la Consiliul Județean Galați, la o întâlnire cu oficialitățile; care ar trebui să conștientizeze importanța literaturii, nu?). Aud că aici, în sala de conferințe a sediului Filialei Galați-Brăila a USR va avea loc toată dimineața un simpozion legat de traducere, așa că o las pe Doina să asiste și eu revin la camera de hotel (chiar dacă ea se supără), să frunzăresc știrile pe amărâtul de laptop adus cu mine de acasă, care se blochează permanent și mă demobilizează. Cumpăr o cafea cu 5 lei de la restaurant și vin cu ea la cameră (cafeaua adusă de la București nu mai e de încredere). Nesperat, reușesc să scriu un articol (o obligație a mea „de onoare”) pentru Cotidianul.ro, pe care reușesc să-l trimit pe e-mail (Doina e împotriva colaborării pe gratis, nu mă înțelege, de ce-mi distrug nervii, fiindcă nu merită efortul depus), va apărea marți seara la rubrica mare de Comentarii – poate fi citit dând click pe http://www.cotidianul.ro/intelectualii-lui-basescu-n-au-auzit-de-demisia-de-onoare-184286/. Pe la ora 14 vine Doina la camera de hotel, aflu că scriitorii invitați la Festivalul Antares au fost primiți de autorități până la urmă, probabil că de luna viitoare vor fi alții la putere, mi se pare ciudat că se pune în discuție proiectul Festivalului Antares de anul viitor cu actualele autorități… Coborâm, stăm la masă, revenim la cameră, ațipesc. (Voi reveni)

***

Închei azi ce am publicat în ultimele 9 zile aici despre „Cazul Goma”, curs universitar al Prof. univ. dr. Ion Simuţ – Literatura română contemporană, Anul III, Curs VI (partea a III-a). Disidenţa şi exilul. Cazul Paul Goma. Sper să vă fi redeschis gustul pentru Paul Goma, un mare scriitor disident.

Cazul PAUL GOMA între politică şi literatură (X)

Proza lui Paul Goma izvorăşte dureros şi dramatic din propria biografie, dar se instalează durabil ca valoare în ficţiune şi în regimul autenticităţii. Se poate cu uşurinţă remarca faptul că e vorba de o literatură directă în contestaţie şi protest, bazată pe un tip particular de reacţie la existenţă. Viaţa lui Paul Goma a fost constrânsă de împrejurări să intre în zodia politicului. O astfel de literatură, alimentată din inepuizabilele resurse autobiografice, vine în întâmpinarea aşteptării cititorului actual. Dar, pentru a-i judeca valoarea, nu are nevoie de acest punct de sprijin. Modul unanim de receptare continuă să privească şi să aprecieze din perspectiva trăitului. Cel mai multe din romanele lui Paul Goma, aproape toate, sunt scrise cu propria viaţă, cu disperarea revoltei şi sentimentul opresiv al infernului existenţei. Sunt smulse dintr-o biografie agitată, răvăşită de istorie, dominată de lupta asumată cu toate consecinţele ei pentru libertatea şi demnitatea umană. Însă, de la copilăria întunecată, aşa cum apare în Din calidor, până la insurgentul împins pe buza prăpastiei în Soldatul câinelui e, ca experienţă a infernului, cale lungă.

Realitatea estetică a prozei lui Paul Goma nu este uniformă, nici tematic, nici stilistic, şi de aceea o examinare sintetică profund comprehensivă e necesară, pentru a-i descrie relieful, pentru a-i evalua înălţimile şi pentru a-i releva dinamica internă.

Ion Simuț

*

E-mail primit de la Ion Simuț, datat 8 mai 1012:

Stimata doamna Magda Ursache,

Stimate prietene Liviu Stoiciu,

Am omis sa va spun ca varianta de curs Paul Goma e o forma prescurtata a unui mai vechi text al meu, publicat in volumul  Reabilitarea fictiunii. Faptul de a consacra un curs (un curs de baza, nu unul optional) la universitate inca din 1995 vi l-am prezentat ca pe o curiozitate. Cer iertare daca va prezint varianta lunga a textului, cu trimiterea din final la sursa.

Va multumesc pentru receptivitate si pentru bunele sentimente, intre noi, „gomistii”!

Toate cele bune!

Ion Simut, un gomist moderat, dar devotat

Vă invit să citiți întregul text dând click pe LRC AN III CURS VI PAUL GOMA (și iar click pe dreptunghiul apărut).

PS. Primesc la ora 1.30 din noaptea de 3 spre 4 iunie (de Rusalii) un mesaj surpriză, de la fiul poetului drag Radu Florescu, Andrei:

Noaptea lampioanelor la Iasi, record mondial. Ajuns acolo, am facut acest film cu o mare bucurie in suflet si vreau sa-l vedeti si voi asa cum a fost!

Link-ul de Youtube:

            http://www.youtube.com/watch?v=iyWdcEwyDUs

 Cu prietenie,

Andrei Florescu, fiul.

Felicitări, Andrei, pentru film!


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
3 comments

3 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Domnule Stoiciu, am citit cu interes acest curs – Disidenta si exilul. Cazul Paul Goma. Voi reciti cu placere cartea “Arta refugii” pe care am reusit sa o cumpar anul trecut din Romania dintr-un anticariat din pacate, pentru ca in librarii nu erau carti ale autorului(!?)
    Toate cele bune, (o gomista moderata).

  2. “Gomistei moderate” Mara, dar şi altor gomişti, moderaţi sau entuziaşti, îi / le recomand monografia “Omul din calidor”, de Petru Ursache, apărută la editura Eikon 2012 şi lansată la Bookfest. Carte despre care am referit pe blogul meu: ilazu.blogspot.com. Fotografii de la lansarea monografiei, dar şi a “Vieţilor de cărţari contimporani”, de Magda Ursache, tot pe-al nostru blog, pe 2 iunie curent. Lectură plăcută! Ion Lazu

  3. Multumesc mult pentru recomandare domnule Ion Lazu.
    Am “vizitat” blogul si am remarcat si superbele fotografii cu peisaje de munte si oamenii frumosi la trup si suflet. Sanatate, viata fericita si senina.
    Vazind fotografiile de la munte creste nerabdarea de a veni in Romania, lunile de vacanta iulie, august, le petrecem in tara si doua saptamini nu ratam muntele. Am tot fost pe Valea Prahovei, este minunat, dar anul acesta poate mergem la Vatra Dornei, spre Bucovina. Culegem plante medicinale, sunatoare, ne vitaminizam cu fructe de padure si “ne incarcam bateriile” pentru un an intreg. Romania este un colt de rai.
    Vacanta placuta si toate cele bune.