0
4 comments

Sâmbătă, 16 iulie 2011. Public mai jos e-mailul de la Ion Lazu, membru al CopyRo, primit ieri noapte, după ce a apărut pagina mea de jurnal online, pe seama Adunării Generale extraordinare a Copyro (Societatea de gestiune colectivă a drepturilor de autor), care schimbă perspectiva celor scrise de mine aici în ultimele trei zile, plictisind cititorii neinteresați de subiect (vă dați seama, n-am de ales, îmi asum și acest gen de risc pe blog). Veți observa că depinde din ce parte a baricadelor privești CopyRo, care are activitatea suspendată din 1 iunie 2011. Eu continuu să nu stau de nici o parte a baricadelor ridicate, fiindcă nu știu ce dedesubturi se ascund în spatele acestei afaceri cu denumirea CopyRo care, repet, e constituită pe spezele fostului Fond Literar al Uniunii Scriitorilor din România (un Fond Literar privatizat). Vă redau mai jos actul oficial de înregistrare a CopyRo:

«Oficiul ROMAN pentru Drepturile de Autor…

DECIZIE

Nr. 8 din 1 iunie 1997

In temeiul art. 138 lit. b) al Legii nr. 8/1996, constatand indeplinirea conditiilor cerute la art. 124, art. 125 si art. 127

In temeiul art. 109 (3) si (4) din Legea nr. 8/1996

Avand in vedere dispozitiile Hotararii Guvernului nr. 7/1997 si ale Hotararii Guvernului nr. 60/1997

Directorul General al Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor

DECIDE:

Art. 1.  Se acorda incepand cu data de 1 iunie 1997 Avizul de functionare si exercitare a drepturilor ca organism de gestiune colectiva a drepturilor de autor in domeniul operelor scrise “Fondului Literar”, avand sediul in Bucuresti, Calea Victoriei, nr. 115.

Art. 2.  “Fondul Literar” se desemneaza ca organism unic de colectare a remuneratiei compensatorii pentru copia privata, prevazuta la art. 109 (1) din Legea nr. 8/1996.

Art. 3.  Din remuneratia colectata potrivit art. 2 din prezenta decizie de la cei care o datoreaza conform art. 109 (2) din Legea nr. 8/1996, “Fondul Literar” va repartiza 50%, in conditiile prevazute la art. 109 (3), asociatiilor constituite ale editorilor din Romania in baza unui protocol negociat cu acestea si care va fi prezentat pentru avizare la Oficiul Roman pentru drepturile de Autor in termen de 90 de zile de la publicarea prezentei decizii.

Constanța Moisescu

Director General».

Scrie clar că e Fondul Literar, cu adresa USR! Dacă tot a intrat CopyRo (care a privatizat Fondul Literar al USR, însușit azi de Eugen Uricaru) în acest scandal, USR ar trebui să facă ordine.

Redau e-mailul lui Ion Lazu, credibil și el (toată lumea are dreptate în cazul CopyRo, până la urmă):

«Prietene LIS, o veste bună: a fost depăşit impasul creat de ORDA, prin Decizia sa de suspendare a activităţii CopyRo până la schimbarea Directorului executiv Nicoleta Cofcinski. S-a făcut mult caz în presă de matrapazlâcurile/ilegalităţile/faptele penale de la CopyRo. Şi valuri se vor mai face, în presă, pe bloguri, poate şi în sălile de tribunal, căci se pare că sunt în joc mari interese, ocultate de combatanţi, pe cât de straşnic apărate. Despre ele voi vorbi mai încolo. Acum o succintă relatare de la faţa locului (până să mi-o ia înainte Victoraş-cel-Cârcotaş). Căci mulţi vor vorbi doar ca să se afle în treabă, dacă nu ca să se plaseze favorabil pe eşichierul vieţii literare şi nu numai etc., etc. Chiar mă mir, poete LIS că nu ţi-ai făcut timp să asişti pe viu la această adunare scriitoricească, într-o chestiune extrem de importantă şi căreia, într-altfel, îi acorzi un prea-generos spaţiu pe blogul dtale.

Tot acest blocaj, despre care voi relata cum a fost anihilat, s-a produs  după ce ORDA a emis din ianuarie până în aprilie un număr de patru avertismente la adresa CopyRo, pe care însă a uitat să le expedieze… Înţelegeţi? După care, imediat s-au înfăţişat cu Decizia de suspendare a activităţii, pe motiv de neexecutare a „indicaţiilor”! Ce ar însemna asta? Abandonarea proiectelor CopyRo, inclusiv încetarea colectării fondurilor. S-a convocat de urgenţă această Adunare extraordinară ieri 14 iulie, cvorumul nu a fost întrunit, Adunarea a fost reprogramată pentru astăzi, 15 iulie, la orele 11:30, sala a fost plină, s-a trecut direct la alegerea unui alt Director, întrucât, ne-a explicat dl E. Uricaru, Legea e lege şi Decizia ORDA trebuie respectată, cât ar fi ea de neavenită. Ca să ieşim grabnic din impas. S-a pus la vot candidatura dnei Puiu Rodica (Nota LIS: Dan Mircea Cipariu scria ieri pe Agenția de carte că se numește Guiu), aflată deja în sistemul CopyRo, dânsa îşi depusese dosarul pe data de 8 iulie. (Are studii juridice, din 2003 a fost consilier juridic la Uniunea Compozitorilor, în 2005 s-a transferat la CopyRo.) Un singur vot împotrivă. Şi cu aceasta adunarea s-ar fi putut încheia.

Dar în sală se aflau şi trei reprezentanţi ai ORDA (încă de la început s-a supus la vot dacă să rămână în sală sau nu), au luat cuvântul pe rând şi nu au fost capabili să explice care este cauza reală a acestor şicane, în ultima perioadă, când timp de 14 ani, la repetate şi insistente controale nu fuseseră semnalate abateri de la Lege. Au luat cuvântul peste zece scriitori şi au fost spuse, cu nuanţa pamfletară care nu putea să lipsească într-o asemenea situaţie tensionată, multe lucruri pe care nu le ştiam, recunosc sincer. Cu precizarea că nu am pregătire economică, juridică sau de administraţie, consemnez aici câteva aspecte interesante. CopyRo este înfiinţată pe baza Legii 8/1996 şi încearcă să administreze fondurile colectate din drepturile de autori şi conexe. Din aceste fonduri, doar 15% sunt cheltuite pentru salarii, regie, alte cheltuieli, deconturi – înţeleg că şi cheltuielile pentru această adunare extraordinară…. Într-un singur caz procentul a ajuns 16%, de aici, s-ar părea, supărarea ORDA. În presă au apărut ştiri uluitoare, precum că Societatea şi-ar însuşi 60% din fondurile colectate!!! În ultimii ani TV şi Radio au refuzat să mai plătească drepturile de autor. Alte instituţii fac probleme, se sustrag obligaţiilor, nu raportează cifre corecte, iniţiază procese în instanţă etc.  CopyRo este membră a organizaţiei internaţionale de profil. De fapt a fost structurată după modelul altor societăţi similare: CopyDan, CopyNor etc., etc. Şi desfăşoară activităţi similare. Are în acest moment în desfăşurate 25 contracte internaţionale de promovare a literaturii române. În schimb, în nici o altă ţară europeană, excepţie Albania şi RM, nu există ceva similar ORDA, care la noi se dovedeşte o instituţie obstrucţionistă, aservită comenzii politice. Discursul celor trei de la ORDA poate fi rezumat la fraza: „Aşa am interpretat noi legea, dacă nu vă convine, chemaţi-ne în instanţă!”

CopyRo are cca 2200 de membri înscrişi benevol şi care se pot retrage oricând. Ei nu plătesc cotizaţie. Anual sunt oferite 50 de burse de creaţie. Se tipăresc anual câteva zeci de cărţi, prin concurs, autorii sunt corect remuneraţi. În ce mă priveşte, cunosc cazul Lidiei, care a plătit din buzunar până la ultimul leuţ pentru apariţia celor patru volume de versuri. Abia pentru cel de al cincilea, „În voia luminii”, apărut în vara trecută prin câştigarea concursului iniţiat de CopyRo, a primit o sumă după apariţia cărţii şi câteva luni după aceea, pe măsură ce cartea se vindea. Sume mici spre modice. (Dar tot astăzi am aflat că aceste drepturi de autor sunt confidenţiale, nu se fac publice decât cu consimţământul celui în cauză!).

Şi acum, de ce obstrucţiile din ultimii ani din partea ORDA?  Pentru că una dintre expertele ORDA, după ce a efectuat nenumăraţi ani controale peste controale la CopyRo, negăsind nici o abatere – dovadă şi scrisoarea trimisă, prin care se declara entuziasmată de colaborare – text a fost citit în adunare -, acea doamnă al cărui nume îmi scapă, şi-a tras acum vreo doi ani o  societate similară, i-a cooptat pe foştii colegi de la ORDA – firma are în total 15 (cincisprezece!) membri, a fost citită lista lor, nimeni din sală nu a recunoscut numele vreunui scriitor, om de ştiinţă, artist, creator etc. Cei trei (haiduci) au susţinut că nu e nimic suspect într-asta, că Legea nu interzice înfiinţarea altei organizaţii cu acelaşi scop. Aflăm că deja firma şi-a adjudecat drepturile de Cablu. De-aci înainte, să te ţii procese, să te ţii campanii în presă, toate ţintind delegitimarea CopyRo, compromiterea imaginii ei şi a scriitorului român, dezastrul culturii noastre, câtă mai este.

În ce mă priveşte, sunt uimit şi consternat să constat o dată în plus că scriitorimea română  nu ştie să-şi apere interesele. Întrebarea simplă este: altcineva în România (ministerul, primăria, editura, Radioul) îl mai plăteşte pe scriitor, îi remite acel mult-puţin ce rezultă din vânzarea cărţilor sale, din celelalte prestaţii  din presă, teatru, cinema etc., etc.? (Am scos peste zece cărţi în aceşti ultimi 20 de ani – doar pentru două am primit drepturi de autor, restul au fost tipărite în regie proprie – cred că se ştie ce înseamnă asta!) S-au dat numeroase exemple, care de care mai scandaloase. Silvia Kerim, Silvia Chiţimia au relatat cazuri flagrante de furt privind drepturile de autor.

Or, ce se întâmplă, totuşi? Imediat ce s-a făcut publică lista Consiliului CopyRo, am citit: lume dubioasă, clientelară, ăştia îşi dau unii altora burse etc. (S-au citat fragmente dintr-un interviu publicat în Adevărul, acuzaţii abracadabrante, enormităţi…) (Nota LIS: interviul a apărut în Observator cultural) Dar să devii membru, printr-o simplă cerere, fără obligaţia unei cotizaţii, pentru a ţi se apăra drepturile de autor, inclusiv în instanţă, n-ar fi asta un gest firesc, de nu chiar chibzuit? Dar să participi la şedinţele CopyRo, să-ţi spui punctul de vedere, să vii cu propuneri, cu proiecte care să deschidă noi perspective, să…  Asta să n-o ceri nicicum scriitorului român. El nu vede decât conspiraţii, trădări, malversaţii, înşelăciuni, se teme visceral de manevre prin care se urmăreşte cu diabolism marginalizarea sa ca om şi creator, privarea sa de drepturi, în beneficiul altora, desigur mai puţin merituoşi… Dacă nu-mi primesc partea mea, să nu primească nimeni, nimic. Şi să piară capra vecinului! Ştii foarte bine cum stau lucrurile şi doresc să reamintesc acest aspect, care la Uniune a devenit normalitate, dar este de fapt o bizarerie: jumătate din banii pentru lecturile publice se întorc la buget! Pare chiar de necrezut, iar în fapt nu e decât purul adevăr. Există altă explicaţie decât autismul scriitorilor? Din această atitudine generalizată, pe cât de primitivă şi mereu păguboasă a scribului autohton, singura parte mai acătării cată să fie creaţia sa literară, atunci când vrea bunul Dumnezeu ca minunea să se întâmple…

Ion Lazu»

Mărturisesc, sunt depășit de realitățile descrise mai sus de Ion Lazu. Îi răspund doar la: ”Chiar mă mir, poete LIS că nu ţi-ai făcut timp să asişti pe viu la această adunare scriitoricească” – n-am fost invitat la nici o adunare generală a CopyRo, cu atât mai puțin la asta extraordinară, oare de ce unii au fost invitați și alții dintre membri nu? Să fie vorba numai de brambureală la CopyRo (alt exemplu, N. Prelipceanu declara în Adevărul / 14 iulie, că nici el n-a fost invitat)? Din start e ceva în neregulă…

PS. Împotriva caniculei, public fotografii făcute la munte, la Bușteni, pe 26 iunie 2011…


Like it? Share with your friends!

0
4 comments

4 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Poete LIS, pentru cei care citesc acest text-relatare sub semnătura mea şi vor un răspuns la întrebarea ridicată de Dta: De ce nu a fost invitat şi LIS?, dau răspunsul pe care Domnia ta deja îl cunoşti (din cea de a doua scrisoare a mea, despre care am rugat să nu se facă vorbire): anume că nici eu nu am fost invitat, ci m-am prezentat aflând de respectiva şedinţă. Cum a procedat, conf. propriei mărturisiri şi dl NP, aspect la ca chiar faci referire. Problema mea este că particip la destule întâlniri literare-culturale, lansări, vernisaje, lecturi etc etc, fără să fiu invitat în mod special, ci aflând din presă, din afişe, de la alţi actanţi. Pur şi simplu pentru că mă interesează – şi, fie vorba între noi – uneori de teamă şi jenă că nu o să vină mai nimeni – ceea ce chiar se întâmplă: Săli goale la lansări, iar la urmă, autografe iau doi-trei milostivi. Asta e, de multe ori, toată vânzarea de carte… Asta e situaţia vieţii culturale de la noi. De asta s-a sistat Proiectul “Să ne cunoaştem scriitorii”. La poetul IC au fost în sală 12 susţinători, eu din veche camaraderie -pentru că făcusem armata împreună! Dar aceste aspecte le ştii prea bine, Domnule poet. Să fim sănătoşi şi să putem participa la cât mai multe acţiuni, vorba ceea, fie şi fără invitaţii scrise!
    O nostimadă: Când cu plăcile memoriale, trebuia ca Uniunea să expedieze Adrese către colocatari pentru a obţine acordul etc. M-am ocupat la Uniune de semnarea adreselor, am lăsat lista şi, peste vreo lună-două am constatat că nu fuseseră expediate. Le-am luat acasă, am cumpărat plicuri, timbre, am scris adresele destinatarilor, vreo 50 pentru început – şi le-am expediat. Li se va fi părut f.f. greu. Mie nu. Din nou vorba dlui Dan T: Or da, or nu… Devotat, Lazu

  2. Domnule Ion Lazu, am inteles din comunicarea dvs. ca aceasta organizatie numita COPYRO este buna deoarece a sponsorizat o carte a sotiei dvs., distinsa doamna Lidia Lazu. In acest caz si CARITASUL a fost bun deoarece, pe langa faptul ca a lefterit si potlogarit zeci de mii de oameni, a sponsorizat o revista de cultura din Cluj, lucru pentru care i se iarta toate pacatele. Mai sugerati sau o spuneti direct ca scriitorul roman nu stie sa primeasca o mână întinsă, dar dacă această mână este întinsă doar ca să-l mai lovească o dată peste bot, cred că ar trebui să o refuze. Spuneti ca nici dvs. nu ati fost invitat? Păi de ce v-ati dus? Trebuia ca întrunirea să se petreacă precum în peştera lui Ali Baba şi ceilalţi (nu patruzeci!) membri ai conducerii Copyro…! Nu stiu daca ati fost la adunarea din martie, dar cei care au fost si au putina memorie incearca sentimentul jenei si al lehamitei. Salutri doamnei Lidia!

  3. Dle Victor, nu v-aş răspunde nicicum la precedenta dvs postare pe blogul LIS dacă nu v-aţi fi adresat direct subsemnatului. Subliniez: subsemnatului, pentru că eu îmi semnez fără excepţie textele, iar dvs vă ascundeţi mereu sub pseudonim, ca pe vremuri… Dar să nu mă lungesc – e un defect al celor de bună credinţă – ei tot mai speră că din discuţii civilizate, amănunţite, la obiect etc ar putea ieşi la lumină adevărul – sau măcar o parte din el.
    Acum, pe rând: nu am spus neapărat că Societatea CopyRo ” este bună” pur şi simplu, ci în textul meu (adresat în particular lui LIS, ca să ne înţelegem între noi…,dar care totuşi a ajus pe blog!), am argumentat că este singura instituţie care de 17 ani încoace se ocupă, mai bine sau mai rău, de drepturile de autor ale scriitorilor, ale creatorilor de tot felul din ţară. Deducţia dvs că “este bună deoarece a sponsorizat o carte a Lidiei Lazu”, nu doar că este tendenţioasă, dar spune totul despre modalitatea în care înţelegeţi să discutaţi nişte probleme foarte grave ale scriitorimii şi nu numai. Scoţând un fapt punctual din contextul argumentaţiei mele. Dar, pe de altă parte, mă întreb: ce-ar fi fost pentru mine să eludez faptul ca atare, al sponsorizării acelei cărţi? Ar fi fost să mă cobor la genul de terfeleală-păcăleală pe care îl agreaţi şi îl proliferaţi. Dimpotrivă, am vrut ca printr-un exemplu cunoscut de mine, şi pe care nicicum nu îl doresc ocultat, să arăt că există din partea CopyRo acest fel de sponsorizare – şi nu oricum, ci de la un capăt la altul: cheltuielile de concurs, de editare, retribuirea autorului la apariţia cărţii şi mai departe, pe măsură ce ea se vinde în librării – iar dacă nu a reieşit asta cu claritate şi fără dubii, e desigur vina mea!; cum de asemenea, spuneam, există la CopyRo şi sistemul de burse, câte 60 în fiecare an. De ce aceste liste nu sunt transparente, asta e altă chestiune, care mi se pare o gravă lipsă/inabilitate a CopyRo. Şi, ca să spun tot adevărul: am mers la şedinţă anume ca să-l propun pe Dan Mircea Cipariu să se ocupe de acest aspect, al imaginii CopyRo – cum a încercat şi la Asociaţie, mai explicit: să creeze un sait unde să fie reflectate toate iniţiativele societăţii în chestiune; să apară listele, mişcările principale ale fondurilor etc. Şi aş mai fi avut şi alte sugestii – nu a mai fost cazul, pentru că DMC, ambiţios, s-a derobat – din motivul deja cunoscut: că nu a fost admisă în competiţie persoana recomandată de dânsul. Dar să se înţeleagă bine: Nu doream să-l propun pe DMC pentru că pusesem împreună la cale acest “aranjament” reciproc avantajos, nici din alte pricini: că am fi amici, că ne înfruptăm din aceleaşi foloase necuvenite, mă rog!, ci pentru că dintre mulţi confraţi cu “crampa calculatorului” îl ştiu cu abilităţi de blogger şi totodată preocupat de această latură a vieţii scriitoriceşti. Mă credeţi au ba, vă priveşte. Dacă din tot textul meu, care s-a dorit un apel către scriitori: să se implice, iar nu să cârtească, de pe margini, doar asta aţi “dedus”, dle Victor, eu nu mai am nimic de adăugat. (Chestiunea cu „mâna întinsă care abia aşteaptă să-l lovească peste bot pe scriitorul român”, o las în seama dvs şi la aprecierea cititorului, “eu mă desolidarizez” de această aserţiune, cu o replică din Incendiatorii, la modă pe vremea militantismului european de stânga. Iar comparaţia CopyRo cu Caritasul, abia această gafă monumentală, nu am cum să o numesc altfel, dă seamă despre strădaniile dvs de a manipula. Punct.
    Acum: de ce tac (sau poate că totuşi nu vor băga capul în nisip toţi cei cărora li s-au sponsorizat cărţi? ), de ce se fac că „plouă” toţi cei ce au beneficiat de burse de creaţie, asta e treaba lor, a scriitorilor, colegii noştri bravi – aşa înţeleg ei să se situieze faţă cu adevărul. Şi basta.
    Da, aţi reţinut corect: nu am fost nici eu invitat… Am fost însă acolo (şi nu mi s-a făcut nici o obstrucţie să particip!) din convingerea că nu absenţa scriitorimii, ci dimpotrivă, implicarea ei activă şi responsabilă va fi în măsură să îndrepte lucrurile la CopyRo. Altfel se va desfiinţa, (pohta ce-au pohtit cei de la ORDA!), se vor pierde fondurile din colectare – ele nu sunt retroactive!- se va înfiinţa, cândva, altă societate de administrare gen Fondul Literar, nu se ştie dacă mai bună, mai „legală şi morală”, ca să vă citez.
    Şi acum, că ştiţi “pentru ce m-am dus”, vă întreb şi eu: pentru ce v-aţi dus la şedinţa din martie curent? Nu cumva pentru bunul motiv că aţi fost invitat? Deci sunteţi în sistem, oricât aţi escamota aceasta! Dar pe câţi dintre cititorii „strâmbelor” dvs credeţi că veţi păcăli? Că precedenta sedinţă a fost o mascaradă, aş fi de acord, cu condiţia să-mi indicaţi măcar una din sedinţele cu scriitori, inclusiv cele de alegeri generale care se ridică deasupra acestei caracterizări. Da, e tămbălău mare, ca de fiecare dată când se adună personalităţi accentuate, nu?; iar confraţii noştri, ca vorbitori, n-au fost niciodată la înălţime. În privinţa asta chiar că nu se poate spera o remediere imediată şi drastică… Sunteţi cumva dvs, dle V. Fericita excepţie? Din scris n-ar reieşi cu certitudine, dar mai ştii? Va trebui să remarc performanţa dvs de a vă referi de trei ori la gesturile lui EU, în cele 8-10 rânduri ale intervenţiei iniţiale. Pamfletul e pamflet, dar nici chiar aşa!
    În final trebuie să vă spun că regret, dar nu voi transmite salutările dvs Lidiei, pentru bunul motiv că le-aţi redactat la modul dubios, galant-ironic. Nu păreţi să o cunoaşteţi, pentru că aţi fi ştiut că am participat la precedenta sedinţă. (Dar nu sunteţi defel creditabil, asta e problema dvs, dle Victor… Aici lucrurile sunt mai greu de remediat, nu?). Să o fi ascultat, totuşi, pe Lidia Lazu la sala Oglinzilor, în ciclul Poezii la prima vedere? Să fi participat şi dvs (cu sarcină, cum altfel!) la lansarea volumului de poezii În voia luminii, la Rotonda Muzeului literaturii? (Căci să-i fi citit cartea… asta e o chestiune… extravagantă, la care nu mă pot gândi…). Să-i fi urmărit prestaţiile din cele 28 de filmuleţe de pe Youtube.com, – sunt deja aproape 6000 de vizitatori!,- cu recitări din Eminescu, Blaga (din turneul californian), din Bacovia, Iulia Hasdeu? Aş considera de cuviinţă să-i transmiteţi salutările dvs după aceea, eventual în plic, tot la chioşcul MNLR. Căci pe blogul meu de scriitor nu se mai poate… A dispărut în neant… în Canada, dacă am înţeles bine. Este şi explicaţia pentru care nu v-am răspuns acolo, ci pe blogul prea-generos al poetului LIS. Păstraţi-vă o brumă de umor, dle V, altfel totul scapă de sub control. Ion Lazu.

  4. Draga poete Ion Lazu, sa stiti ca nu ma ascund dupa vreun nume de imprumut, numele meu, dat de parinti, este chiar Victor. Iar ca bun crestin stiu ca doar numele de botez conteaza …! Nu am fost nici turnator, nici alta lighioana comunista, nu am colaborat nici chiar cu prozatorul Eugen Uricaru, cel a carei maiastra pana a servit, in momentele sale cele mai bune, patria pe linia ei sincera, adica cea a Securitatii. Ca toti securistii nu au facut decit sa apere patria, nu-i asa … ?! Mi-ar fi placut ca dvs. sa fiti sincer cu dvs insati si sa recunoasteti ca in martie a fost o mascarada, macar pentru atitudinea doamnei Lidia care e, totusi, o femeie care are simtul realitatii! Romanii au talent … ! Cu carul! Dar nu au caracter. V-a promis E Urinaru vreo bursa? De ce ati devenit, asa de repede, un oportunist? Domnule Lazu, vorba lui Nichita Stanescu, ma bucur ca nu v-am cunoscut …!