0
16 comments

Duminică, 25 decembrie 2011. La creștini, pe 25 martie Fecioara Maria a primit Bunavestire (marea veste), nouă luni mai târziu, adică pe 25 decembrie l-a născut pe Hristos: „Nu te teme, că cel ce s-a zămislit într-însa de la Duhul Sfânt este”, i-a spus Arhanghelul Gavriil bărbatului Maicii Domnului, Iosif, care nu se atinsese de ea cât i-a fost logodnic. “Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu cunosc bărbat” – întreabă Maria. “Spiritul Sfânt se va coborî asupra ta şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. Pentru aceasta şi sfântul ce se va naşte din tine se va chema Fiul lui Dumnezeu”, îi răspunde Gavril. E aberant că majoritatea ortodocșilor din imperiul rus (foste republici sovietice), dar și din Serbia sau Muntele Athos sau „vechii stiliști” de la noi, Crăciunul nu se serbează azi, ci pe 7 ianuarie (la fel e și cu Bunavestire, la ortodocșii pe stil vechi se serbează pe 7 aprilie). O variantă spunea la începutul anilor 2000 că la nivel global creștinii ating un procent de 30 la sută, din care ortodocșii sunt 800 de milioane. Altă variantă: „Le christianisme est la première religion avec environ 30% de chrétiens dans le monde (plus de 2,6 milliards de personnes).  Elle se divise en trois ramifications principales avec les catholiques (1,2 milliard de croyants), prostestants (1 milliard) et orthodoxes (400 millions surtout en Europe de l’Est)”. Dacă azi catolicii tolerează protestanții (catolici reformați), e culmea, ortodocșii pe stil nou tolerează ortodocșii pe stil vechi, certați pe calendare (între care e o diferență de 13 zile): În Rusia, calendarul gregorian a fost acceptat după Revoluția din Octombrie printr-un decret al Sovietului Comisarilor Poporului din 24 ianuarie 1918, care făcea ca ziua de 31 ianuarie să fie urmată de 14 februarie 1918. În România, calendarul a fost introdus în 1919. În Grecia, acest calendar a fost adoptat în 1924. Această măsură nu a fost adoptată și de bisericile ortodoxe răsăritene. În loc de aceasta, în mai 1923, a fost propus un calendar iulian revizuit care tăia 13 zile ale acelui an și adopta o nouă regulă pentru anii bisecți care făcea ca să nu fie nici o diferență între cele două calendare până în anul 2800. Bisericile ortodoxe din Grecia, Bulgaria, România, Polonia și altele din zona est-mediteraniană (Constantinopol, Alexandria, Antiohia și Cipru) au adoptat calendarul iulian revizuit. Aceste biserici, care folosesc noul calendar, vor sărbători Crăciunul împreună cu bisericile occidentale pe data de 25 decembrie a calendarului gregorian până în anul 2800. Bisericile ortodoxe din Rusia, Serbia, Ierusalim și câțiva episcopi din Grecia nu au acceptat calendarul iulian revizuit și vor continua să sărbătorească Nașterea lui Cristos pe data de 25 decembrie a calendarului iulian – 7 ianuarie în calendarul gregorian, până în anul 2100. Toate celelalte biserici răsăritene, care nu sunt ortodoxe (bisericile coptă, etiopiană, nestoriană, siriacă și armenească), vor continua să folosescă propriile lor calendare. Toate bisericile răsăritene continuă să sărbătorească Paștele iulian, cu excepția Bisericii Ortodoxe Finlandeze, care a adoptat paștele gregorian. Asta e situația. De fapt, se recunoaște oficial că nu se știe exact când s-a născut Hristos. Altfel, mă întreb de ce Spiritul Sfânt nu mai coboară asupra unei fecioare, să reapară un Mântuitor?

În România, acum 22 de ani era executat Nicolae Ceaușescu, președinte al României din 1965, transformat în dictator de comunism (alături de detestata lui soție, Elena; puși amândoi la zidul unei cazărmi militare, din Târgoviște și împușcați cu arme automate ale unui pluton de soldați, în urma unui proces secret care a durat două ore; cei ce l-au judecat politic au preluat puterea). Azi destui „nostalgici” i-au aprins lui N. Ceaușescu și consoartei lui lumânări la mormânt și eu mă întreb dacă perechea dictatorială (declarată atee, asemenea lui Ion Iliescu, apropo; perechea Ceaușescu, care a demolat sau mutat biserici în spatele blocurilor, să nu le vadă în ochi) nu e revoltată că mai sunt români care se roagă pentru sufletul lor. Care suflet? Or fi ajuns în Iad? Toți dictatorii lumii sunt în Iad? Vă dați seama ce elită negativă e acolo și cum pune ea lumea la cale, să o recucerească: abia așteaptă să se întoarcă pe lumea asta. Anul 2012 e tocmai potrivit, dacă e să aibă loc apocalipsa și Judecata de Apoi a Învierii. Din nenorocire pentru poporul român, Revoluția a spurcat Crăciunul, i-a purtat ghinion, ar trebui adus Patriarhul României să cădelnițeze deasupra mormântului lui Ceaușescu și să ceară iertare lui Dumnezeu pentru păcatul execuției de Crăciun. E literatură ce scriu: și totuși, mulți dintre noi cred că de aceea îi merge rău României, fiindcă familia Ceaușescu ne-a blestemat pe toți înainte să moară.

Pe de altă parte, s-au împlinit azi, 25 decembrie, 20 de ani de la demisia lui Mihail Gorbaciov și începutul dezmembrării URSS și a declarării oficiale a prăbușirii comunismului. Nu m-aș mira să se observe că blestemul execuției familiei Ceaușescu l-a atins și pe cel ce l-a detronat, pe Gorbaciov-KGB (deși Gorbaciov-KGB n-a fost de acord cu execuția lui Ceaușescu; lui îi ajunsese că l-a înlăturat, provocând Revoluția Română), plecat cu coada între picioare, alungat de Boris Elțîn. Interesant de reținut că Boris Elțîn a avut o singură grijă, să preia personal de la Gorbaciov geanta care permite accesul la arsenalul nuclear, să nu pună altcineva mâna pe ea. Într-un fel, în timp, Ceaușescu s-a răzbunat pe Gorbaciov, obligându-l exact după doi ani de la moartea lui să plece de la Kremlin, totalmente umilit. Mai rămâne să vedem cât se va mai răzbuna Ceaușescu pe poporul român, care a aplaudat execuția lui pe 25 decembrie 1989 – deocamdată, nu avem nici o scăpare, după ce ni l-a trimis pe Ion Iliescu (care are pe conștiință aproape o mie de morți la Revoluție și apoi la 13-15 iunie 1990, în Piața Universității), din 2004 l-a trimis la conducere pe Traian Băsescu, care a pus România la pământ și pe români i-a întors cu 22 de ani în urmă, cu economii și austeritate la sânge, programând o sărăcie nedemnă. Aș putea să spun că blestemul morții lui Ceaușescu a învins.

***

Public o frumoasă tălmăcire primită pe e-mail de la marele nostru poet timișorean Șerban Foarță (este și laureat al Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu), dedicată Crăciunului:

Rainer Maria Rilke

Naşterea Domnului

Fără smerenie,-i cu putinţă, oare,

să vezi aşa lumină-n noapte? Cine

dacă nu El, tunând peste popoare,

se face blând şi naşte-se prin tine? //

Mai mare-l credeai tu, şi plin de sine? //

Ce-i marele? E ceea ce străpunge,

ca o săgeată, tot ce-i stă în cale!

Nici chiar o stea din ceruri nu ajunge

s-o facă. ~ Dinaintea ieslei tale //

se-nchină craii; mari îs ei şi ale //

lor daruri li se par cele mai scumpe,

când ţi le-aşează-n sfânta poală… Însă,

te uită cum pălesc şi li se rumpe

întreagă vraja,-n preasăraca pânză //

a scutecului tău, ~ cum smirna strânsă //

cu greu, tămâia fumegând la curte

şi aurul adus cu-atâta zel

de peste mări şi ţări, au zile scurte

şi,-apoi, te şi-amărăsc, ~ pe lângă cel //

ce are-ntreaga bucurie-n El.


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
16 comments

16 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. aiurea. blesteme, parc-am fi babe. daca il prindea poporul “pe cel mai iubit fiu” pe terasa, se sfarsea totul in 22 si puteam sa mergem fericiti la culcare. ghinion.
    Nu e de mirare ca unii care care au impins la caruta lui ceausescu isi doreau chiar mai mult decat milioanele de sarmani sa-i ia maul. Nici nu vreau sa ma gandesc ce vise aveau cand le aparea in fata roata de svaiter numita Romania. Pana la urma le-a iesit, a ramas ambalajul, in buna masura ni se datoreaza si noua, sa nu ne mai jelim, sa avem barbatia sa fim sinceri. Pe minciuna nu se poate construi nimic durabil.

  2. Aşa e, amândoi aveţi dreptate. Numai că familia lui Ceauşescu nu a murit mai deloc, dimpotrivă, şi-a schimbat doar numele, acum o cheamă Băsescu şi e mult mai numeroasă şi mai rapace decât în vechea variantă. Nu care cumva să-i împuşcaţi şi pe ăştia, că vin alţii şi mai răi.

  3. De cînd citesc şi răscitesc istorii, cronici, tot către alţi se-nchinară guvernanţi vremelnici. Ca să le fie bine lor şi numai lor, în bir şi în dispreţ au ţinut un popor. Şi în lozinci : pe cît de mincinoase, pe-atît de rele şi neomenoase.
    Abia cînd ne vom deştepta cu toţii, ca s-alungăm şi cutrele şi hoţii ce de milenii ne încălecară, vom deveni şi Patrie şi Ţară!

    PS: credinţa mea nestrămutată-i că glonţul tras pleacă din victimă şi-l ucide la foc mic şi pîrpălit pe ucigaş… Altfel, ar urla întreg universul de răgetele criminalilor. Geaba ni se tot flutură pilda cu sabia, că pălitorii de sisteme tot nu se-ndreaptă. Ei vor sînge, nu dreptate. Ei vor putere, nu egalitate şi omenie.

  4. Nu cred in asemenea blesteme, o problema exista dar este igonorata. Fiecare imperiu, natiune are un inger desemnat ajuta prin conducatori ei socio-politic-spirituali, deci, scriitorimea sa ia seama bine.. ca nu geaba-i da Goma “acatiste” in scrierile sale. Cu cât o natiune -imperiu (USA de azi are o fff ciudata directie) este mai apropiata de Dumnezeu, biserica se roaga ptr dregatori ei, nu-o bleastama , când vorbesc de biserica ma refer la fiecare enorias in parte, daca acestia se apuca blestema dregatori atunci diavolul capata liber desemna ingeri lui, mai corect spus spiritele, energile rele daca vreti vorbi si pe limba new-age. Degeaba se roaga patriarhul rosu,albastru de ce culoare o fi ptr dregatori daca poporul bleastama tot ce misca si nu misca in jurul sau, pe tot ce vede si pune mâna. La suduire si blestem suntem un neam foarte “bun”, peste care se pun vrajitorile, practicile oculte prin care se cauta distruge un semen caruia nu ne place ochi sai, ori vrem lua nevasta, capra, s.a.m.d.

    Nu întâmplator N.C, s-a slavit pe sine pâna la nebunia nord-coreana ce urmarea implementa si in Ro. Mândria este mare spurcaciunea inîantea Domnului, ea este specifica doar diavolului, asa ca veti obseva multe elemente specifice doar diavolului la basolut totii bolsevici, comunisti autohtoni, nebunia-i urmareste atât pe ei cât si neamul in care ajung la putere acesti fii si fice de roabe, pe care Dumnezeu nu le vede bine puse in fruntea popoarelor dar le ingaduie datorita acelor popoare ce bleastama. Si asa nesuferit de Dumnezeu, acest N.C, era respectat de Dumnezeu, da, Dumnezeu isi respecta dusmanul, nu pune poporul razvrati contra lui, nici macar nu-i da voie razvrati, pune de rivulutie peste rivulutie, permanenta din care nu mai iesim.

    In cazul care Dumnezeu ingaduie un sfârsit precum cel al cuplului N.C, inseamna ca el este ajuns in faza lu Belsatar, numarat, numarat, cântarit si gasit usor, adica bun de aruncat. A fost si cazul acestui N.C si a lui zgribturoaica. Altfel avea un sfârsit demn, nu-l lasa Dumnezeu. prin urmare, nu este vinovat nimeni de sfârsitul lui câinesc pe care el insusi si la pregatit minutios de-a lungul vieti sale. El nu mai poate da blestem care sa urmareasca pe cienva, deoarece in astfel de cazuri de totala lepadare si manie a lui Dumnezeu, diavolu fuge de se ascunde pe unde apuca, niciun inger nu-l mai intoseste ci doar propria lui constinta alimentata de diavol de-a lungul vieti, care devine identitatea lui si in vesnicie, ori cu ea nu se intra in Imparatia lui Dumnezeu, orcâte slujbe ar face astia la mormântul lui.

    Mai nou vad-aud blesteme dure la adresa actualului presedinte, conducatori… aceste blesteme sunt mai rele decât cele date contra lu N.C, acestea cad asupra poporului, adica se întorc înapoi pe capul lui. Mai sunt crestini ce se roaga ptr dregatori, bine fac totii acestia, milioane de blesteme, spirite rele chemate de prostime si rautate sunt izgonite de acesti rugatori. Veti vedea când vor dispare si acestia ce va veni pe capul fiecarui blasfemiator de azi. Nord-corea va ramâne mic copil .. nevinovat înaintea lui Dumnezeu ci totii cei ce vor inchina sprucatului o vor face liber, se vor uni cu acesti draci in cunostitna de cauza, deacia se vor si duce cu ei in iad.

    Daca un sef dregator face cununie cu draci prin care optin puterea, cariera profesionala, bun ex, mare scriitor noblelit, ori flacara violet cu care cica curvesc la greu totii basisti, a imbulinat-o rau de tot atât el cât si neamul peste care cârmuiesc acesti fii si fice de antihristi, puiisori de bolsevici. Dumnezeu pierde tot mai mult teren in favoarea diavolului invocat,slujit atât de dregatori cât si popor,aici este problema, la popor, el cheama spiritele rele si ele vin prin dregatori ei cel mai rapid, asta-i o lege straveche, pe care omul modern o ignora.

  5. Haiosa imi pare prezenta acelor personaje de la cimitir, care anual mai degraba parca fac nisto decât sa comemoreze memoria alora. Spune mult nistocareala astora ori daca este autentica atunci fiti siguri, nici un spirit fie bun ori rau nu se mai apropie de acel loc. Vorbele lor releva din plin si acest aspect, nici draci nu-l mai vor, se distanteza de cei doi si, chiar neamu lor copartasi la nebunia acelor doi sclavi.

  6. da, Omenie, mare lucru ati spus, caci ce altceva poate fi credinta pe care o mai deformeaza limbutii, daca nu credinta in bine si adevar? Cel ce este peste tot si in toate ne-a creat sa fim liberi, dupa chipul si asemanarea Sa, asemeni pasarilor cerului, sa ne bucuram si sa iubim, ne-a dat tuturor posibilitatea sa alegem, unii aleg dupa legile firii, aleg normalitatea, altii aleg raul – buimaciti de foamea bolnava de a avea nelamurit, …simple cifre care nu mai inseamna nimic. Setea bolnava de putere, fara macar dorinta de a schimba lucrurile cat de cat in bine, atatea vorbe fatarnice, atata teatru, atatea energii, pentru ce?

  7. probabil ca prezenta unui personaj aici, care tuna si fulgera la nesfarsit, stalcind gramatica si bunul-simt, le va induce multora jena de a mai lasa niste cuvinte. Pacat.

  8. “Altfel, mă întreb de ce Spiritul Sfânt nu mai coboară asupra unei fecioare, să reapară un Mântuitor? ”
    Pai, din moment ce noi crestinii avem Unul, ce rost ar mai avea ?!
    Sincer sa fiu prefer sa ma fac a nu intelege, decat sa incerc a-mi explica ce-ati vrut sa spuneti !
    Uneori e mai bine sa complici cu buna stiinta, asa cum face @OM de-l baga cu totul in ceatza pe @voicu, decat sa simplifici totul atat de brutal si periculos !

  9. Ca pana la urma, fecioare sa nasca ( e drept ca nu Mantuitor !)
    se mai cunosc ….
    Una chiar recent, care a ramas gravida fara sa aiba vagin (din nastere !), iar alte cateva care s-au dovedit virgine si totusi au nascut!
    Dar alea-s fecioare, nu Fecioara !

  10. Poate ca astfel se explica cel mai bine modul execrabil in care este tratat Paul Goma :

    Pe când Patapievici se năștea…

    de Adrian Majuru

    Era in anul 1957. Un batran distins, cu pantofi uzati si salopeta murdara, matura strazile orasului. Acum matura strazile, dar nu intotdeauna fusese maturator. A fost diplomat in capitala Frantei. Inainte…
    Intr-o fabrica, nu conteaza care, un barbat intre doua varste cara spanul strungurilor si era gluma muncitorilor desucheati. Era „necalificatul” pentru ca asa trebuia. Dar el nu fusese intotdeauna un muncitor necalificat. Fusese medic, profesor universitar. Inainte…
    Intr-o toaleta publica, o femeie trecuta de patruzeci de ani spala cu o panză de bumbac murdar pisoarele. Isi stergea fruntea de sudoarea putorii, dar avea o figura delicata. Ciudat. Pentru ca nu intotdeauna fusese spalatoreasa de pisoare. Ci profesoara la liceul «Regina Maria», unde preda limbi clasice. Inainte…
    Intr-un alt oraș, un alt barbat impingea vagonetele cu carbuni, desi puterile ii slabeau. Era vagonetarul Minei Lupeni. Dar nu fusese intotdeauna vagonetar. Era I.D. Sirbu, unul dintre marii scriitori ai tarii noastre. Inainte…
    Nu departe de marginea Bucurestilor, in fostul bordel Crucea de Piatra, o tanara foarte frumoasa si foarte delicata isi traia existenta predand ore de franceza, iar fostele curve, muncitoare necalificate prin uzinele patriei, o batjocoreau, dar ei nu-i pasa. Statul nu o angaja nicaieri pentru ca asa trebuia. Din casa parintilor ei a fost data afara si acum locuia intr-o camera a fostului bordel. Dar ea, Sanda Tatarascu Negroponte, nu traise dintotdeauna aici. Fusese fiica unui mare prim-ministru al Romaniei. Inainte…
    Acolo mai traia si sotul ei. Cultivat si manierat, cu o distinctie care te facea sa intorci capul, era instalatorul cartierului. Pentru lavabouri si pisoare. Dar el nu fusese dintotdeauna instalator de pisoare. Ci unul dintre avocatii promitatori ai tarii noastre, Ulyse Negroponte. Inainte…
    In acel an, cand se petreceau toate aceste povesti, s-a nascut dl.Patapievici. A trait frumos, in zona protejata social si politic. Pentru viitorul copilului Patapievici nici nu se punea problema sa ajunga vreodata sa monteze pisoare sau sa mature strazi. Nu! Pentru accederea protejaților de acest fel a fost distrusa Romania pe care o stiam. Inainte….
    Ajuns om mare, astazi, dl Patapievici considera istoria poporului roman o incrucisare de jeturi de urina, ale domniei sale, ale prietenilor domniei sale si ale altora, luptatori in jeturi de urina, din placere, din plictis intelectual sau alterare fizica ori dracu ii mai stie. Pentru domnia sa, cultura română este periferică, născută din jeturile de urină ale istoriei altora.
    Problema cea mai grava nu este jetul de urina al dl Patapievici peste poporul roman, peste istoria sa, peste cultura sa si, mai ales, peste destinele distruse din vremea nasterii sale, ci faptul ca domnia sa se urineaza de la inaltimea functiei de director al ICR, de sef peste cultura romana! Si spune asta fiind platit din banii poporului peste care se pişa!!
    In toata aceasta vreme, isi sprijina gasca, promovand-o cu bani grei in afara tarii, unde operele acestor mediocri mor de plictiseala in galantarele librariilor. Daca acest popor ii produce atat de multa greata atunci de ce nu-i este greata si de banii pe care-i primeste pentru așa-zisele calatorii de promovare?! Daca ii este asa de greata de poporul care-l subventioneaza, atunci de ce nu-si da demisia din functiile oficiale si sa se retraga in turnul de fildes al genialitatii sale?! Daca e așa de bun, atunci de ce nu se stabileste în Occident?!
    Pentru ca in tara mea, aceea pe care o știu eu, unul care se flendura nefiind nici una nici alta din ceea ce pretinde ca ar putea fi, ar fi maturat cu siguranta strazile, ar fi facut ghetele domnul Negroponte sau ar spala pisoarele minerilor din Lupeni. Inainte…”

  11. trăim vremuri nesigure, domnule Radu, nu se mai ştie cine pe cine monitorizează, lucrurile sînt amestecate, formule care altădată însemnau mult pot fi golite de conţinut apăsînd anumite butoane, edituri care însemnă destul pot fi distruse ori falimentate apăsînd, de asemenea, butoane, pentru a nu-şi mai recupera niciodată banii, posibil foarte greu şi inutil, fie pentru a li se închide liniile de credit. Un exces de promovare poate uneori discredita, şi nu aş fi atît de sigur că nu tocmai aceasta a fost intenţia. Ticăloşia poate fi localizată din perspectiva consecinţelor şi ajutată să ajungă grabnic acolo unde îi este locul. Vă aduceţi aminte de parabola hristică cu îndrăcitul şi duhurile necurate care au intrat în porci? Posibil să vă amintiţi unde au ajuns.

    Trăim vremuri grele. Iar noi nici măcar nu ştim dacă unele lucruri se întîmplă pur şi simplu ori sînt ajutate să se întîmple. Posibil să fie implicată providenţa, ca în 22. 12., cînd în mai puţin de două ceasuri se poate schimba totul, 2+2+1+2=7. simple coincidenţe sau poate nu.

  12. D-le Radu Humor: Excelent, articolul postat. Măcar de ar lua aminte, cei care trebuie. „Eu, drept să-ţi spun,/Nimic nu simt din el” (Faust: Mefistofel, în noaptea valpurgică). Se pare că ne batem „gura” (scrisului) în zadar. Păi, de ce n-am spune (toţi ) aşa ceva! Pe o cale bătută, cu ăştia de acum, nu se mai poate merge. Îmi amintesc, de la Nicolae Filimon, citire (p. 69), din „Ciocoii vechi şi noi”: „- Îţi aduci aminte, cucoane, că acum patru ani ai primit în curtea domniei tale un copil trenţăros şi smerit?” „- Despre Dinu voieşti să vorbeşti?” „- Tocmai despre dânsul, cucoane. P-acest copil sirac, domnia ta l-ai îmbrăcat, l-ai hrănit, i-ai dat locuinţă, l-ai învăţat”. Parcă se referea la Patapievici, cuvânt cu cuvânt. Şi, care a fost răspunsul postelnicului Andronache, faţă de vătaful său? Drept dovadă a credinţei sale, l-a dat afară din curtea sa. „Să n-am parte de ochii mei!”, îi spunea postelnicul, Duducuţei. „Năluciri!”, se apără ştrengăriţa Duducuţa, la toate defăimările iubitului ei. Dincolo de cortina realităţii (întotdeauna există o astfele de cortină), Dinu Păturică, văzându-şi adversarul trimis (nu la PODEA), ci, undeva mult mai departe de haznaua pe care a gândit-o, deja începuse să-şi frece mâinile a satisfacţie. Şi, ne mai miră, că toate acestea se întâmplă şi în zilele noastre?