0
3 comments

Vineri, 3 decembrie 2010. Întâmplarea face că mi-au căzut ochii pe o ştire care priveşte Uniunea Scriitorilor din România-USR (şi celelalte uniuni de creaţie din Asociaţia Naţională a Uniunilor de Creaţie-ANUC) – am făcut aici caz de acel 1 milion de euro, devenit celebru printre creatori (fiindcă te făcea să visezi cu ochii deschişi), promis personal de premierul Emil Boc, „pentru susţinerea revistelor de cultură”. Iniţiativa i-a aparţinut preşedintelui USR, care de doi ani a insistat pe lângă Guvern să găsească bani pentru revistele de cultură ce apar sub egida USR, punând pe hârtie costurile lor: 800.000 de euro pe an, nimica toată pentru un guvern care se respectă. După o întâlnire a tuturor uniunilor de creaţie din ANUC (USR, UAP, UNITER, cineaşti, compozitori, arhitecţi), în 25 august, premierul Emil Boc a promis să acorde 1 milion de euro pentru revistele tuturor uniunilor, micşorând astfel banii pentru revistele ce apar sub egida USR (celelalte uniuni de creaţie având reviste de lux). Oricum, toată lumea a fost mulţumită că s-a aprobat acest milion de euro.  Subiectele aduse în discuţie de reprezentanţii celor aproximativ 13.000 de creatori de artă şi artişti interpreţi pot fi subsumate ideii de menţinere a actului artistic la calitatea şi impactul necesare într-o perioadă nefastă pe care o traversează societatea românească. S-a împărtăşit ideea că actul cultural se face cu instituţii şi creatori, ambelor componente trebuind să li se acorde susţinere prin bugete şi cadrul legislativ eficient, se scria în comunicatul de presă de atunci. Să aveţi idee, vă redau solicitările decente ale acestor uniuni de creaţie şi numele preşedinţilor acestor uniuni care, sigur, contează:

În acest sens, au fost avansate câteva solicitări reprezentanţilor Guvernului:

          – îmbunătăţirea colectării sumelor provenind din timbrele culturale, astfel încît acestea să ajute la finanţarea unor programe şi proiecte artistice ale beneficiarilor de timbru, degrevînd în parte Statul de sarcina bugetară în domeniu

          – activarea prin măsuri fiscale a mecanismelor de aplicare a legii sponsorizării, cu impact asupra contribuţiei mediului privat la finanţarea artei şi culturii

          – revizuirea Legii 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe

          – clarificarea şi corelarea unor aspecte privind aplicarea prevederilor OUG 58/2010 privind taxarea veniturilor din drepturi de autor şi drepturi conexe cum ar fi: modalităţile de declaraţii individuale şi plăţi, constituirea prin lege a ajutoarelor de şomaj potrivit contribuţiilor încasate de la artiştii liberprofesionişti, clarificarea impunerii acestor venituri cu taxe şi contribuţii similare salariilor în paralel cu aplicarea TVA corespunzătoare prestărilor de servicii

          – necesitatea caracterul temporar al măsurilor fiscale şi de reduceri bugetare şi a revenirii la situaţia anterioară anului curent în 2011, pentru a evita riscurile pauperizării pe termen lung a majorităţii creatorilor de artă şi artiştilor interpreţi

          – îmbunătăţirea cadrului de operare a creditelor şi finanţărilor europene pentru proiecte culturale şi instituţii culturale, revitalizarea unor festivaluri de creaţie românească

          – găsirea urgentă de soluţii pentru stoparea dispariţiei galeriilor şi atelierelor de creaţie ale artiştilor plastici, reluarea achiziţiilor şi a comenzilor publice şi pentru a implica unele ministere şi autorităţi publice locale în susţinerea artei plastice contemporane

          – susţinerea prin subvenţii anuale de la bugetul de stat a unui număr de reviste de literatură şi artă de tradiţie şi valoare încetăţenite în cultura românească.

Consiliul de conducere al ANUC

          Peter Derer, Preşedinte UAR

          Petru Lucaci, Preşedinte UAPR

          Mihnea Gheorghiu Preşedinte UCIN

          Adrian Iorgulescu, Preşedinte UCMR

          Nicolae Manolescu, Preşedinte USR

          Ion Caramitru, Preşedinte UNITER

Au trecut zilele, deja nu mai credea nimeni că se mai acordă acest milion de euro, cu atât mai mult cu cât se lucra intens la bugetul statului pe 2011 (care se va anunţa lunea viitoare) şi nimeni nu pomenea nimic de el oficial. Recitind doleanţele de mai sus, vă daţi seama, trăind vremuri de criză (o scuză perfectă să tai, nu să adaugi), totul a rămas ca-n tren: colectarea timbrelor culturale a devenit simbolică (şi uniunile de creaţie trăiesc la limita de avarie; nici nu pun la socoteală că UAP nu are sediu de câţiva ani şi că USR e în situaţia să-şi părăsească sediul, „statul” neoferind un alt imobil reprezentativ în care să stea cu chirie, după ce Casa de patrimoniu Monteoru a fost retrocedată moştenitorilor), legea sponsorizării nu s-a schimbat, nu încurajează sponsorii, drepturile de autor sunt suprataxate, cu o nesimţire greu de definit (eu am renunţat la orice drept de autor, de la toate revistele la care colaborez; şi pauperizarea creatorilor e politică de stat, tăierea salariilor cu 25 la sută sau a indemnizaţiilor cu 15 la sută va continua şi în 2011), banii europeni nu se dau pentru organizarea de festivaluri de creaţie românească, artiştii plastici şi-au pierdut pentru totdeauna atelierele şi achiziţiile publice (la cărţi şi lucrări de artă) s-au împuţinat dramatic. Pe fondul sărăciei programate aberant de Guvernul Băsescu-Boc, ar fi fost chiar culmea să le fi mers bine celor din uniunile de creaţie, să se fi luat măsuri în favoarea lor. Şi totuşi… Promisiunea milionului de euro pentru reviste de cultură era un semn de bunăvoinţă al puterii? Într-o ţară în care cultura română e condusă de doi reprezentanţi ai minorităţii maghiare, de doi poeţi (unul, Marko Bela, mâna dreaptă a lui Boc, şi care răspunde de cultura română, şi altul, Kelemen Hunor, ministru al Culturii) şi primeşte numai 0,1 la sută din PIB – recitiţi, zero la sută! –, la ce poţi să te mai aştepţi? După ce ministrul Culturii a anunţat că până la finalul acestui an vor fi daţi afară din sistem alţi 600 de „oameni din cultură” (teatre de stat şi muzee, la care sunt angajaţi şi scriitori), pentru a face o economie de… 600.000 de euro! Îţi faci cruce… Cum spuneam, ce citesc întâmplător acum: că Emil Boc a dispus să acorde 2,5 milioane de lei revistelor de cultură! Adică, în loc de 1 milion de euro, acordă aproximativ… 600.000 de euro? Exact economia făcută de Ministerul Culturii prin trimiterea la plimbare a 600 de angajaţi din subordonarea lui, din teritoriu (vreau să spun că nu din minister). Ce conducători de ţară răi avem! Atenţie, în ştire se dă de gol că nu numai revistele uniunilor de creaţie vor fi finanţate cu aceşti bani, ci şi revistele minorităţile naţionale! Şi că toate cele 2,5 milioane de lei acordate revistelor, întâmplător, sunt gestionate de Ministerul Culturii! Pe când USR se aştepta să-i gestioneze ea. Iată ştirea (Ziare.com) cum sună:

Guvernul a decis, in sedinta de joi, sa suplimenteze bugetul Ministerului Culturii si al Academiei Romane pentru editarea de reviste culturale.

Astfel, bugetul Ministerului Culturii va fi suplimentat cu 2,5 milioane de lei, iar bugetul Academiei Romane cu 50.000 de lei, pentru editarea de reviste culturale in domeniul literar, al artelor plastice, de arhitectura, muzica, dramaturgie si publicatii in limba germana si maghiara, a anuntat joi purtatorul de cuvant al Guvernului, Ioana Muntean.

Decizia a fost luata in urma unei intalniri dintre prim-ministrul Emil Boc si vicepremierul Marko Bela cu reprezentantii uniunilor culturale din Romania.

Banii vor fi acordati pentru publicarea unor reviste precum “Romania Literara”, “Orizont”, “Convorbiri literare”, “Viata Romaneasca”, “Steaua”, “Muzica Azi”.

Ar fi extraordinar dacă toţi aceşti 2,5 milioane de lei ar veni să facă decontul cheltuielii cu apariţia revistelor literare din acest an. Dar mă tem că mai degrabă e vorba de o ştire defectuos redactată. Cine o citeşte crede că suplimentarea s-a făcut pentru acest an. În condiţiile în care se ştie că promisiunea cu sponsorizarea revistelor de cultură a lui Emil Boc s-a făcut uniunilor de creaţie pentru anul viitor. Sigur, trebuie să zicem mersi că vin (când vin) şi aceşti bani publici pentru ajutorarea revistele de cultură… Ce mă contrariază e faptul că pe lângă Ministerul Culturii mai există şi AFCN (Administraţia Fondului Cultural Naţional), care împarte bani publici anual pentru apariţia unor reviste literare şi a unor cărţi, conform unor selecţii mai degrabă arbitrare (cu juriu plătit, extrem de subiectiv; dacă nu eşti în graţiile lui, eşti exclus). Se vor vărsa aceşti 2,5 milioane de lei anunţaţi la AFCN şi se va reintra în birocraţia nebună de aici pentru a primi banii? Întâmplător, la AFCN se fac la final de an plăţile la facturile cheltuielilor cu lista de reviste de cultură şi cărţi aprobate. Ar exista şi posibilitatea să se dea şi restul de 400.000 de euro din milionul de euro promis de Emil Boc pentru sponsorizarea revistelor de cultură ale uniunilor de creaţie şi ale minorităţilor – anul viitor, dar cine mai crede în respectarea unui asemenea gen de promisiuni, în vremuri de cumpănă?

PS. După ce am propus aici să se citească revistele Conta şi Bucovina literară, cu numerele lor la zi (şi au avut succes), azi vă invit să citiţi, tot în format PDF o altă revistă de cultură credibilă, la zi (primită tot pe e-mail). De data asta e vorba de o revistă intitulată „Europa”, care apare în comunitatea românească de la Novi Sad (Voivodina-Serbia) şi pe suport de hârtie (de un lux incredibil) şi e condusă de poetul Pavel Gătăianţu, daţi click pe Europa 6 (şi iar click pe dreptunghiul apărut).


Like it? Share with your friends!

0
3 comments

3 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. „E-un curcubeu/Deasupra lumii sufletului meu”. Ciudat cum sunau aceste versuri, azi, pe drumul de la Bucureşti spre Buzău. Cristalurile cântecelor grele îmi sunau în ureche. De ce Labiş?; m-am întrebat în drumul acela nedumerit până şi eu. Mi-am adus aminte că, nu mai departe, cu o vară înainte, am fost prima dată la Mălini, să vizitez casa memorială Labiş. Eram doar eu şi soţia în acele depărtări, unde gândul altora ajunge aici doar ca ecou. Priveam uimit peisajul din jur, încâlcit acum de vânt şi ură (pentru moartea nedreaptă a poetului) şi îmi închipuiam cum ochii copilului genial de atunci, i se rotunjesc şi cresc din podul acelei case părinteşti, unde (aşa ni se spusese de către ghida casei muzeu), poetul primelor iubiri curgea întreg în acel cântec sfânt numit: poezie. Mă întorceam aşadar, alături de fiul meu, pe drumul către casă, venind de la întâlnirea cu „descoperitorul unei formule lirice fericite” (după Mircea Iorgulescu) – sau – poetul dispărut între „graniţa dintre scriere şi trăire” (după Cristian Moraru) … şi după mine: poetul atent „la nepăsarea prafului care se aşterne pretutindeni”, cel despre care se va spune cândva : s-a pus bariera ca la cantonul 248! De reţinut acest amănunt, într-un jurnal care nu se va scrie niciodatăla în acest decembrie 2010. „Va veni un timp când sufletul meu/Va pluti mâhnit printre stele” (Flacără albastră lângă flacără albastră – cum ar fi spus Z. Stancu). Şi poate vor trece ani şi ani, ca „La steaua” eminescului demiurg, când vor spune (cei care vor citi după noi aceste însemnări): Sunt atâţia şi atâţia ani de când într-o ţară, al cărei nume dragii mei, nici măcar părintele tuturor poveştilor nu şi-l va mai aduce aminte… dar iubirea lor pentru poezie era pe atunci, mult mai tare ca orice iubire.

    1. Rămâneţi pe aceeaşi treaptă înaltă de vibraţie, domnule Tudor Cicu. Nu mă mai simt singur când ştiu că sunt cititori-prieteni (scriitori, de necrezut) care-şi amintesc de mine.