Înainte de lansarea volumului de versuri al lui Carmen Steiciuc, la standul Editurii Paralela 45, la Târgul Gaudeamus

Joi, 18 noiembrie 2010. Vin să scriu aici direct de la Târgul de carte Gaudeamus – azi a fost prima lui zi. Nu m-aş fi dus din prima zi, n-am mai fost niciodată în prima zi a acestui Târg (şi a ajuns la a 17-a ediţie) dacă n-aş fi avut o obligaţie colegială faţă de o poetă frumoasă din Bucovina, Carmen Veronica Steiciuc, altfel plăcută întâlnire. Îmi vine să surâd şi acum la gândul că mulţi dintre scriitorii cititori ai acestui site-blog (sau ce o fi; le rămân dator că mă citesc), percepând printre rânduri simpatia ce i-o port doamnei Steiciuc, au impresia că am cu domnia sa şi alt gen de relaţie de prietenie decât cel literar, dezinteresat. Ba chiar am fost şi felicitat (chiar şi în această după-amiază) că, în sfârşit, am motive să o iau de la capăt acum. Mi se întâmplă rar, dar în viaţă am avut parte de femei drăguţe cu care am rezonat perfect şi cu care am rămas numai camarad, fără să fi depăşit vreodată vreun grad de apropiere lumească. Poate într-o viaţă anterioară am fost femeie (de altfel aşa mi s-a ghicit). În orice caz, am mai subliniat asta aici, Carmen Steiciuc are un talent natural de a atrage scriitorii şi a-i face să creadă că sunt aleşii ei (şi cum scriitorii sunt slabi de înger, chiar cred că au găsit o muză în persoana sa). Să trecem… Lansarea volumului româno-francez (tradus de Florina Liliana Mihalovici) „Vitrina cu dimineţi circulare” al lui Carmen Steiciuc era programată la ora 16 la standul Editurii Paralela 45 (editură de succes patronată de poetul-psiholog Călin Vlasie, un poet important, care continuă să promoveze literatura română originală actuală, ceea ce mi se pare a fi culmea; azi editorii vor să se îmbogăţească pe seama scriitorilor în viaţă, nu? Publicând poezie, e imposibil să te îmbogăţeşti). Natural (aţi citit şi în pagina de jurnal online de ieri), emotiv cum sunt, mi-am complicat iar mintea înainte să vin la lansarea lui Carmen Steiciuc: s-au învălmăşit toate – ce să spun eu despre cartea poetei? Carte citită de mine la întoarcerea de la Suceava, din octombrie, de la Festivalul N. Labiş, la care am participat prima oară şi pe care Carmen Steiciuc l-a organizat ca nimeni altul (de altfel, eu am cunoscut-o anul acesta, şi m-a cucerit). Degeaba am stat la pândă, poate-poate mintea mea inventează ceva deosebit, să nu dezamăgesc auditoriul (şi mai ales pe autoare). Am venit „ca la tăierea capului” (mereu mă gândesc la cei aduşi de destin să li se taie capul în Evul Mediu, oare se puteau gândi la ceva cei condamnaţi, sau călăul îi compătimea?) la Pavilionul central al Romexpo, în Piaţa Presei Libere, am ajuns în ultima clipă. Nu conta că eram contrariat: la ora 16 era programată lansarea lui Carmen Steiciuc şi deschiderea oficială a Târgului de carte Gaudeamus avea loc la ora 18 – ca la noi, la nimeni, mi-am zis. Era admirabil efortul lui Carmen Steiciuc de a veni tocmai de la Suceava la Bucureşti să-şi lanseze cartea ei de versuri (a cincea în bibliografia ei), şi unde, la un Târg la care nu te ascultă nimeni. De fapt, eu m-am şi mirat să aud că-şi lansează o carte aici, având experienţa celor 16 ediţii ale lui (n-am lipsit de la niciuna), la care lansările sunt pentru autor extrem de frustrante: nu te ascultă nimeni. Cei puţini nimeriţi în preajma standului unde are loc lansarea (chiar dacă există un microfon) trec mai departe nepăsători, rar se mai opreşte câte unul (în afara invitaţilor, de regulă număraţi pe degete) să asculte, şi ai senzaţia că se uita la tine, autorul cărţii lansate, ca la un circar. Sigur, eu sunt învăţat cu asemenea lansări „pe picior” (care dau de gol şi ele gradul de zădărnicie în care ne complăcem rămânând în literatura română, scriind şi scoţând cărţi originale, când nu mai sunt cititori de poezie). Am refuzat să mă pun în pielea lui Carmen Steiciuc azi, a celui care şi-a pus mari speranţe în această lansare (de regulă cei din ţară jinduiesc după luminile Bucureştiului; o eroare pentru lumea literaturii, Bucureştiul s-a provincializat şi marii scriitori sunt repartizaţi în ţară în procente semnificative). Cu atât mai mult cu cât la ora 16.15 ne uitam unul la altul: eu la Călin Vlasie (directorul Editurii Paralela 45) şi la Tiberiu Stamate (moderator din partea editurii), la Carmen Steiciuc sau la Lucian Chişu, ei la mine. Cui să vorbim? Târgul avea vizitatori rari, Călin Vlasie a hotărât să întârzie lansarea, „poate se mai adună lumea”. Norocul lui Carmen Steiciuc a fost că i-au răspuns invitaţiei de a fi prezenţi câţiva prieteni, şi a rămas „să se întreţină cu ei”. Numai că Lucian Chişu, programat să-i prezinte cartea, director al Muzeului Naţional al Literaturii Române avea la ora 17 întâlnire la Rotondă cu marele matematician-eseist Solomon Marcus, aşa că a plecat (promiţându-i lui Carmen Steiciuc, spăşit, că va scrie o cronică literară „super” drept recompensă; sigur, nu rezistă nici criticii talentului poetei)… Tu nu pleci, m-a somat Călin Vlasie. Nu plec, dragă, întâi că eu nu sunt şef, şi apoi că-mi e dragă poeta… Vorbe? Asta-mi mai lipsea, să rămân singur la prezentarea cărţii lui Carmen Steiciuc, am tot sperat venind spre Târgul de carte, descoperit, că eu o să mă ascund în spatele criticului Lucian Chişu (care, profesor universitar fiind, e învăţat să vorbească doct, aplicat, şi să nu mai termine de vorbit; pentru mine asta era o salvare, eu spuneam câteva cuvinte de laudă şi gata, să nu plictisim) – şi uite că n-a fost să fie, criticul s-a retras… Între invitaţi era şi sora lui Nicolae Labiş, Margareta, care s-a gândit să ia locul criticului Lucian Chişu, că doar e profesoară de română şi e avizată pe tema literaturii scrise în Bucovina, va improviza ceva. Eu, să-mi trag sufletul, am plecat hai-hui prin Târg, trecând în revistă standurile de carte, că e un labirint al lor care te zăpăceşte, voiam să identific editurile azi, şi sâmbătă (când trebuie să revin la Târg; vă reamintesc, mă aşteaptă o nouă zi de suferinţă afectivă, sâmbătă e lansarea noii mele cărţi aici, dar la standul Polirom/Cartea Românească) să le cântăresc. Am mers şi pe cele două etaje cu edituri cu standuri simbolice sau restrânse. Nu mi-a venit să cred că sunt atâtea cărţi care mă interesează la preţuri accesibile (apărute cu ani în urmă, e adevărat, când costau şi 50 de lei; azi le găsesc la vânzare cu 10 lei; ştiţi, eu sunt un cititor de carte enciclopedică, din diverse domenii; şi aşa păţesc, aştept să treacă anii, să le cumpăr la preţ redus; funcţionând atemporalitatea perfect, că şi aşa trec anii până le vine rândul la citit; la majoritatea nu le vine niciodată rândul să fie citite, adăugându-se altele noi; nici nu mai am unde să pun cărţile în casă). A rămas să fiu sunat pe mobil atunci când Editura Paralela 45, personal Călin Vlasie (azi el e milionar în euro, mă mir că mai pierde vremea cu poeţii), consideră că poate să înceapă lansarea. Voi reveni.

PS. Public fotografii realizate la lansarea despre care mă tot strădui să scriu, dar n-am ajuns la ea (e clar că lansarea a avut totuşi loc) de Claudia Buzoianu, prietenă a lui Carmen Steiciuc, scuzaţi „repetarea”…

PS.2. Sunt impresionat, mă sperii de ecoul de moment avut la volumul „Pe prag (Vale-Deal)” – sâmbătă, în ziua lansării acestei cărţi de versuri (sper să nu mă deochi şi să fiu prezent la lansarea cărţii mele, să nu cad în cap până atunci, sau sper să se ţină lansarea la ora 14, cum e în program sâmbăta asta, să nu se anuleze), voi publica aici textul criticului Tudor Cicu (repet, o mare surpriză pentru mine, învăţat cum sunt cu toate felurile de receptare; are un stil inconfundabil) şi un text critic original, „care te lasă cu gura căscată”, al… fiicei lui Nichita Danilov, elevă (şi scriitoare), Larissa.