0
42 comments

Luni, 12 aprilie 2010. Mă simt tot mai neajutorat. Nu mai reuşesc să ies de sub spectrul morţii publice (care are o cu altă semnificaţie în prima săptămână după Învierea Domnului; săptămână încheiată cu tragedia poloneză de sâmbătă dimineaţă). S-a sinucis un scriitor român sâmbătă seara, la Constanţa, acasă la el, la bloc: George Vasilievici, la 31 de ani. Dumnezeu să-l ierte! La Bucureşti a fost ignorată moartea lui, n-am văzut nici un comunicat pe Internet din partea Uniunii Scriitorilor, deşi era membru al USR (dintre puţinii tineri nonconformişti care au acceptat să fie membri ai USR). O ştire semnată de Mediafax a dat de gol nenorocirea, dar mass-media centrală, scrisă şi audiovizuală, n-a publicat-o, părându-i-se neînsemnată… A trebuit să intru pe Internet să citesc ziare din Constanţa, să se confirme lovitura. George Vasilievici s-a spânzurat cu un fular în balcon, n-a mai suportat. Cum a fost ultima lui zi, ce a declanşat decizia finală? Cu siguranţă sâmbătă a aflat de prăbuşirea avionului preşedintelui polonez şi de decapitarea conducerii oficiale poloneze, cum de nu i-au distras atenţia aceste evenimente fără seamăn de la gândul funebru? Nu mă pot pune în pielea lui. România nu duce lipsă de scriitori sinucigaşi, în principal poeţi. Doi s-au sinucis numai pe scara de bloc pe care locuiesc: poeţii optzecişti Ion Stratan (şi-a înfipt un cuţit în piept, după ce l-a părăsit iubita şi i-a murit mama, înnebunit de singurătate) şi Corneliu Brahaş (care s-a împuşcat cu arma de vânătoare; el a fost un caz aparte, era om de afaceri şi şef de partid, a fost şi parlamentar; probleme de familie l-au dat peste cap, însă). Sinuciderea lor a atras atenţia mass-media. Cum se scrie despre scriitorii morţi, la noi? Uniunea Scriitorilor trimite pe piaţă un mic ferpar şi atât (el apare în revistele literare care vor să le publice). În rest, mass-media nu-i bagă în seamă. Am să vă dau mostre la cazul de faţă, al sinuciderii lui George Vasilievici. Nici apropiaţilor lui nu le-a venit să creadă, şi nu reuşesc să-i reconstituie ultima zi. Vasilievici a aruncat un balon de încercare, înainte de a-şi pune în scenă sinuciderea: „Făcea glume macabre tot timpul. În urmă cu o săptămână, în cercul nostru de prieteni s-au primit SMS-uri care anunţau moartea lui George din cauza unei supradoze. Ne-am speriat, am sunat pe numărul de pe care am primit mesajul şi am dat de el. Râdea“, a povestit unul dintre prietenii săi. Ca urmare, sâmbătă seara, nu s-au alertat prea tare când au auzit, din nou, că George a murit. Abia duminică dimineaţă au aflat că de această dată nu era vorba doar de o glumă sinistră. „Avea perioade când era lucid, perioade când aveam impresia că o lua razna. Auzisem că în iarnă s-a internat în spital pentru a scăpa de dependenţa de droguri. E ciudat că s-a sinucis. Îşi făcea planuri de viitor“, a povestit un alt apropiat de-al său. Am citat din ziarul Adevărul de seară de Constanţa, care continuă: Pe Fabrica de literatură, un utilizator care se semneaza „muresan dorin“ a postat ultima discuţie avută cu Vasilievici pe messenger, înainte ca acesta să-şi pună capăt zilelor. Tânărul scriitor constănţean îi spunea lui Mureşan că doreşte să se omoare. Întrebat ce face, Vasilievici îi răspunde prietenului: „aştept să îmi cedeze inima“, „am luat o supradoză de xanax, de 100 de miligrame“, „am pierdut tot deja“, „gata frate, asta a fost“. La mijlocul discuţiei, Dorin Mureşan îl şicanează pe scriitor şi-l întreabă dacă se sinucide online. Răspunsul sinucigaşului este nu, dar vorbele anticipează gestul şocant: „poate citeşti şi tu romanul ală şi îţi vei aminti de mine“, „mi-a părut bine că te-am cunoscut chiar şi de la distanţă“. În finalul discuţiei, Dorin Mureşan îi cere adresa lui Vasilievici pentru a-i trimite o salvare. „Dar nu vreau să fiu salvat. Ar fi o ruşine“, răspunde scriitorul. Am deschis Fabrica de literatură şi am găsit o consemnare a lui Dorin Mureşan: Ultimul meu dialog cu el… atunci nu a murit, si-a cerut chiar scuze a doua zi, pe blogul meu… ma doare sa aud ca pana la urma a facut tot posibilul sa-i stea inima… Aşadar, a fost tot un avertisment că se sinucide. N-a fost crezut nici acum… George Vasilievici: poet, prozator, jurnalist (a condus o vreme revista de cultură Tomis). În ultimele săptămâni, scriitorul George Vasilievici nu a mai fost prezent la şedinţele revistei culturale „Tomis,“ unde era angajat. Apropiaţii spun că acesta îşi căuta un alt loc de muncă… Poliţiştii spun că Vasilievici a avut mai multe tentative de a se sinucide şi a fost internat de mai multe ori în clinici de specialitate. În urmă cu 10 ani, tânărul fusese reţinut într-o cafenea în timp ce consuma droguri de mare risc. „Drogurile l-au adus aici. Ştiu că sună prozaic şi previzibil, dar  ăsta e adevărul: şi-a făcut praf viaţa cu drogurile“, comentează Hazzo’s Blog. „A fost un nemulţumit, un neadaptat al sistemului“, a spus sora lui George, Anca Vasilievici. Nu a lăsat în urmă niciun bilet de adio, însă cu câteva ore în urmă îi trimisese un SMS mamei sale în care o anunţase că îşi va curma zilele. În mesajul de adio, bărbatul şi-a luat rămas bun de la familie. Apropo de droguri şi necazuri cu Poliţia (percheziţii, droguri de la farmacie), ziarul Adevărul de seară de Constanţa găseşte o sursă a supărării în scrierile celui care s-a sinucis: În eseul Punk, publicat în Revista de Marţi (revistă online), George Vasilievici descrie prin ce trece din cauza prietenilor care l-au trădat: „Inima mea este o paraşută… Trădări strivitoare al căror înţeles nu voi fi niciodată în stare să îl pătrund. Aşa că după percheziţie m-am dat la fund. Riscam altfel să îmi pun toţi prietenii în pericol. Să mă întâlnesc cu ei în cădere. Ce aş putea să vorbesc însă cu un om aflat în cădere, fie el şi cel mai bun prieten?“. „Au fost unele voci care m-au sfătuit cu totul altceva în momentul în care au aflat că sunt curat şi Poliţia nu are de ce să se lege. Ar fi trebuit să răspund cu aceeaşi monedă. Am preferat în schimb să dau ultima monedă unei farmaciste“, citat din eseul Punk, publicat în Revista de Marţi: „Şi de droguri nu te laşi niciodată din momentul în care trăieşti în concubinaj cu senzaţia gloriei absurde pe care ţi-au însămânţat-o în visele cele mai curate”…

 George Vasilievici a publicat cinci volume de versuri (ieşite din ţâţâni) şi un roman (stil „junkie”, dur). Sora lui are dreptate, era un inadaptabil. Deschid o paranteză: toată viaţa şi eu, cel ce scrie aceste rânduri aici, am fost în această postură; am avut şapte tentative de sinucidere numai la 23 de ani, în 1973, de fiecare dată a apărut un salvator; mai apoi, din 2003 încoace nu m-am gândit decât la sinucidere, până anul trecut, când a slăbit presiunea astrală; din şapte în şapte ani ciclul presiunii astrale se repetă; n-a fost să fie să mă sinucid, poate va fi; am ajuns la 60 de ani; mi-e ruşine că n-am dat dovadă de curaj total, cum a dat dovadă Vasilievici, am trăit de două ori mai mult decât el; la ce mi-a folosit? Dacă aş fi ştiut de drama lui Vasilievici, aş fi intervenit, i-aş fi subliniat că presiunea astrală slăbeşte după şapte ani de obsesie a sinuciderii, să aibă răbdare, că va trece… Vasilievici era titular al Cenaclului de Marţi al lui Marin Mincu (Mincu a fost şi profesor universitar la Constanţa, şi decan la Litere). Pe când eu conduceam revista Viaţa Românească am dedicat un număr acestui Cenaclu de Marţi constănţean – descoperind poeţi şi prozatori minunaţi. Nu pot să-mi imaginez decât că Marin Mincu l-a chemat pe poetul George Vasilievici la el, pe lumea cealaltă, să nu mai fie singur.

Nu l-am cunoscut pe George Vasilievici, l-am citit, în schimb. Mi-a trimis o carte a lui, cu ani în urmă, şi l-am felicitat sincer, era un precursor al douămiiştilor (pot să observ că toţi cei din Cenaclul de Marţi sunt „altceva” între scriitorii tineri; mai liberi, mai experimentali, mai săriţi de pe fix). N-am bănuit nici o clipă că George Vasilievici îmi semăna în particular, singur şi izolat, nefericit şi neînţeles. Îi transcriu aici un poem (preluat de pe Internet) pe care aş putea să-l contrasemnez, umil, şi eu (chiar dacă el l-a scris la 30 de ani, iar eu abia la 60 scriu la fel, fixat pe trăirea interioară):

GEORGE VASILIEVICI

lupta cu mine

mă lupt cu mine pentru mine.
în timp ce mă câştig mă pierd.
trăiesc datorită faptului că m-am ucis
şi mă iubesc urându-mă.

mă îngrop. mă plâng
şi-mi zic că şi cu mine
şi fără mine viaţa mea merge
mai departe.

mă lupt să mă elimin,
să mă extermin cu totul.
m-am asuprit destul
şi sunt sătul ca-n ochii mei
să putrezească stelele
de cum mă uit spre ele.

prezentul e plin de cadavrele mele
prin el zboară şi croncănesc
precum corbii gânduri despre
planuri de asasinat împotriva
celor ce am mai rămas prin mine.

sunt singurul meu duşman
şi în afară nici un prieten
care să nu îmi ia cu îndârjire
partea şi să mă trădeze.
nici o femeie care să
nu mă confunde cu cel pe care-l urăsc
cu cel care distruge.

împotriva mea mă lupt mereu
în inferioritate numerică.
împotriva mea sunt singur
împotriva tuturor.


Like it? Share with your friends!

0
42 comments

42 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. tocmai ai spus ca esti crestin ortodox. sunt tare curioasa, LIS, cum impaci tu preceptele religiei crestine referitoare la sinucidere cu admiratia ta pentru,,curajul de a te sinucide,,?

  2. vai de capul lui…. va bântui aiurea fara liniste pâna la judecata … Nu stiu daca-l va ierta Dumnezeu, nu este treaba mea sa dau un asemena verdict, dar una o stiu, deduc;

    tipul asta nu a avut atât de mari suferinte incât sa-i ia viata. poezia lui este reusita, tocmai ea (gânduri-framântari) ar fi trebuit duce spre marea revelatie.

  3. Greu sa judec în condiţii extreme, fiecare face cu sufletul lui ce i-a fost scris, de fapt. Ne întoarcem la preceptele creştine, astfel. Dacă Dumnezeu nu controlează liberul arbitru, atunci va avea de suferit şi după moarte fiindcă s-a sinucis. Dar dacă aşa i-a fost scris, putea să se opună voinţei lui Dumnezeu? Diavolul e dezlegat ciclic de Dumnezeu să facă ravagii, asta înseamnă că Dumnezeu îi e complice la ravagiile făcute? Şi ce spui tu, Carla acum, parcă nu te mai interesa ce urmează după ce mori. Da, îi admir pe cei ce au curajul de a trăi cu orice preţ, deşi nu folosesc la nimic.

  4. nici nu ma intereseaza ce se intampla dupa ce mor, lis. dar ma intereseaza cum traiesc atat timp cat traiesc. si din punctul meu de vedere sinuciderea e un abandon, o retragere, o fuga. ori sa ti para rau ca n ai avut curajul sa fii las mi se pare cam mult.

  5. si parca n ai aflat nici tu sensul vietii, ca tot facem atata caz de el, asa ca n-ai de unde sa stii daca foloseste sau nu la ceva sa traiesti.

  6. bine, bine, si cu iubirea, care e mai tare decat moartea, cum ramane? eu am decis sa fumez o tigara si sa ma culc. Dumnezeu sa-l ierte!

  7. Dar raman perplexa cu tigara in mana recitind ce a scris LIS: exista oameni care nu folosesc la nimic! De unde mai stie si asta? Prin urmare s-au nascut degeaba? LIS, esti imprudent… si nu cred ca ai destula lectura teologica pentru a sustine o astfel de discutie.

  8. Imi cer scuze, daca mai sunteţi în direct, am lipsit din faţa PC… Da, Andreea, ma refeream la indivizi ca mine, care nu mai folosesc la nimic la vârsta mea. Asta e situaţia. Asta nu înseamnă că trebuie să-i lichidăm. Pur şi simplu e o observaţie generală, că de la o vârstă nu mai foloseşti la nimic. Din păcate, Carla, n-am aflat nici la această vârstă înaintată care e sensul vieţii. Deci, la ce folosesc?

  9. Ovidiu, presiunea astrală are legătură cu harta ta astrală, când opoziţia (conjuncţia etc.) unor planete te infuenţează radical negativ. Întreabă un astrolog. Eu am simţit pe pielea mea această presiune astrală, ani la rând am simţit că-nnebunesc, având o hartă astrală prost aspectată. Dar harta astrală e în mişcare, se schimbă planetele şi la aproximativ şapte ani scapi de nebunie, după alţi şapte ani o iei de la capăt… Cam aşa.

  10. lis, ma calci pe nervi cu sensul vietii. nu stiu sa-l fi aflat cineva si poate nici nu exista. si daca l-ai afla, precis ai fi nemultumit de el. plus ca n-ai mai avea la ce medita.
    si ideea ca nu folosesti la nimic mi se pare de-a dreptul blasfemie. oare sa-l lasi pe dumnezeu sa hotarasaca care la ce folosim si tu sa marsaluiesti prin viata, asa cum facem toti. ca ne place ca nu.
    si cauta si tu un subiect de jurnal mai vesel, ce d-zeu! parca vezi numa morti in jur. moartea e ceva firesc, nu mai fa atat caz de ea.

  11. nu trebuie sa prezentati scuze din cauza ca nu aveti cum sta mereu lipit de monitor: nu sunteti obligat. e si asta un drog ucigas, aveti grija…

  12. Draga dle Stoiciu,

    “acu chiar ca am fost provocat rau de tot, s-a pus pata si dau cu bâta”

    1) Dumnezeu nu -a facut pact cu diavolul ci fiecare om decide liber pe care parte danaseaza. Ruperea armoniei cosmice produsa de Lucifer a dus la crearea noastra pentru a se restabili numarul-armonia cosmica, este si motivul ptr care nu am fost lasati atinge de pomul nemuriri ptr ca altfel urmam soarta ingerilor cazuti ce nu mai au posibilitatea reabilita, asa cum nici noi nu putem da timpul inapoi repara o greseala capitala la fel si aceste forte cazute, demoni, extraterestri in limbaj modern.

    2) Nu-i este nimanui scris a se sinucide, a comite atrocitati ci, viata este data fiecaruia pentru a invata lectia, absolvi examenul care va facilita ocuparea locului ingerilor cazuti, recupera paradisul pierdut. Omul arahic cunoastea si simtea bine legatura, cel modern si-a pierdut legatura cu sacru de unde provin nu crizele generatoare de revleati (vezi Eliade) ci artificiale declansate de fortele raului, cum este si cazul acestui tânar poet ori acelei fete sosie a unei actrite. Aceste forme sunt curata pseudoreligie pe care omul modern o devoreaza, ptr el este adevar absolut, dar care nu-l va trece marea disperari cu brio (adica nu-l mântuie), de unde si razvratirea omului, sinuciderile, bestialitatile la care se deda. Multi care au optat pentru practici oculte vor sfârsi prost, in cumplita disperare si degradare deoarece aceste forte demonice (duhuri), au puterea doar a sugera minti anumite vise, alteori (rare cazurile), mai da si superbogatie, slava desarta, insa numai in cazul celor care incheie si legamânt. Nu orcine este ales face legamânt, nu inca, vor ajunge oameni si acolo foarte curând pentruca numai atunci va optine diavolul suprematie pe pamânt, pâna atunci, cât timp biserica mai este aici, are inca o piedica, iar biserica nu sunt preoti pedofilil, bolsevici ci fiecare crestin in parte, eu sunt parte a biserici, reprezentant a lui Hristos pe care il si marturisesc, cu riscul de rigoare, fie ca place fie ca nu, asta este ferma mea convignere de la care NU fac rabat! Prin urmare, eu vorbesc din perspectiva mea, care este strict pentru mine Adevar Absolut, adica Hristos, desigur nu impun nimanui sa -mi dea dreptate si urmeze, fiecare este liber crede ce vrea, la fel si Dumnezeu, El s-a revelat , cine vrea sa-l urmeze bine cine nu… pe barba lui, dar atunci sa nu mai bage vina lui Dumnezeu cât timp fuge de protectia lui, protectie care nu este contra vremi proaste, nici a saraciei ci a duhurilor rele care fac rau pamântului si omului, care duce in ratacire, in disperare, adica se capata o inima întelepata, ca minte au si draci, vezi manolesti… brici de destepti dar pusi in slujba dracilor bolsevici…. ca bine a sesizat Tutea faza cu baba analfabeta si academicianul, care faza nu este altceva decât pilda bogatului care nu poate intra in împaratie ci mai degraba trece camila prin urechile acului.

    Uite spre exemplu acest poet, ziceam in primul mesaj ca poezia este reusita, ca framântarile sale trebuia duce spre marea revelatie, cum se face ca nu a ajuns, hai sa dibuim, speculam ar zice multi, Ok, sa speculam;

    Din poezia lui deduc ca omul a surpins parte din esential, las la o parte teribilismul specific vârstei, in mod normal arfi trebuit avea pus in el de catre parinti temelia ancorari in Dumnezeu, ptr ca nu a avut-o draci i-a jucat feste minti, ajungând cadea la ierburi si alte curse specifice care distrug omul,cugetul omului, sufeltul sau. Sunt sigur ca acest tânar s-a jucat si cu ocultismul ptr care nu a fost pregatit, ca nu orcine poate stapâni aceasta forta. Eu ma tot cert cu masonei mei sa nu mai dea pulimi aces, dar ei o tin una si buna sa elibereze prostimea… dracu o va lua …. Acest tânar nu avea motive serioase sinucide ci mai degraba cred ca demoni i-a sugerat minti niste vise placute de slava desarta pe care toti o doresc avea, realizarea fara munca, suces , nobelescu in cazul scriitorilor… pe el il durea faptul ca nu s-a impus pe piata, ca desi a fost recunoscut ca scriitor, tot un neica nimeni a ramas, in loc sa mucneasca mai departe si-a propus impune post-mortem, adica doar morti sunt buni, cumc a lumea il va recunaoste dupa moarte, ca toti ilvor plânge .. ei uite.. ca nimanui nu-i pasa si, este bine asa. Sunt sigur ca aici este buba datorita ierburilor pe care le folosea…

    Un om nu trebuie fi neaparat de folos dupa cum viseaza el ci dupa cum ar trebui sa fie de la mama natura, adcia legea lui Dumnezeu pusa ca un lant si peste noi prin care suntem legati zala cu zala unul de celalat. D-ta dle Stoiciu esti mai trecut de tinerete, iti aduci aminte ca pe vremuri exista o solidaritate, omul se sprijinea dezinteresat din dragul a face bine, a se pune bine si cu Dumnezeu, Eliade o numeste specualtia omului cu Dumnezeu, cea ce este corect. Generati actuala, decretei astia de dupa 70, sunt ca si o curva (asa numeste scripturile nu eu),care nu stie decât sa ceara, da-mi, da-mi si iarasi da-mi, niciodata nu stiu multumi daramite sa mai dea si inapoi ceva … daca vreti; este generatia fiului pierzari ce trebuie veni si stapâni lumea, dar nu înainte ca biserica sa fie complect retrasa din istorie, eliminarea elitei polone… ar trebui sa ne dea de gândit si in acest sens, ca are mare legatura.

    Deci, fiecare om adus la viata are un rol important pâna in clipa când i-se ia sufletul. fac umbra degeaba doar cei care produc rau ,ispitesc,ca insusi Hristos o zice, vai de cei care fac pe cei mici pacatui, mai bine nu se nastea acel om. Toate calamitatile sunt ingaduite de Dumnezeu ca sa mai reduca din invatatori raului asa cum bine zice Sf Ioan Gura de Aur. Este adevarat, sunt uni oameni care nu trebuia naste,era mai bine de ei sa nu fi venit pe lume, dar; Dumnezeu in Mila Sa, vrea ca si pe acestia sa-i mântuie, deacia si sunt lasati pâna la adânci batrânete a trai, iar cel bun este luat, cel putin acesta este fenomenul de azi, în trecut era invers, cel rau era luat ca sa nu infecteze societatea. Teza cum ca fortele raului au fost benefice progresului este o aberatie, apoi… astea sa mântuie pe totii cei care cred in ele, si asa va fi, este, dar atunci, nu mai bagati vina lui Dumnezeu cât timp sutineti asemnea dracoveni, atunci vorbiti de dumnezeu vostru, care o fi omuletul verde, gri, rosu, si ce alte draocveni o mai avea pe el.. dar acela nu este Dumnezeu Sfintei Treimi, nu trebuie confundat Dumnezeul Tata, Fiul si Sfântul Duh cu ceilanti dumenzei, ptr ca sunt mai multi, asa este, fiecare om slujeste dumnezeului lui, acesti zei ce au fost anihilati de crestinism, de Hristos vor fi din nou readusi la viata si chair sunt deja pas cu pas impusi, insa, ei nu au nimic comun cu Hristos, cu Dumnezeu Sfintei Treimi a caror dusmni si sunt acesti zei condusi de spurcatul ala de diavol. Nu merge si cu Dumnezeu si cu mamona ori belial…

    poate am sa mai revin ori continui ideia…

    O:M
    dupa chipul si asemanrea lui Dumnezeu, nu om din maimuta

  13. Excelent discurs, prin coerenta lui, desi stilul il face mai greu accesibil. Cine sunt masonii dumitale? Da-ne macar un indiciu, sau nu ne mai spune nimic, caci nu ineleg cum merge masoneria alaturi cu biserica, OM “dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu”, “parte a biserici, reprezentant a lui Hristos”…
    Poate ne scrii si despre sensul vietii… l-au descoperit evrei in inchisoare si s-au convertit, de exemplu!
    Din punctul de vedere al unui simplu medic, potentialii sinucigasi ar trebui adresati, cu grija si multa intelegere fata de suferinta lor (daca durerea psihica nu se vede ca o rana, nu inseamna ca nu e cumplita!) unui psihiatru/psiholog bun, mai bine sub tranchilizante decat in anxietate coplesitoare, de neindurat…

  14. nici o legatura masonerie-biserica, dar faptul ca masoni exista printre noi, sunt vârfuri socio-politico-culturale inevitabil dai nas in nas si cu ei… uni (fff putini), sunt initiati, alti (fff multi), sunt umplutura pe care nici dracu nu da doi bani. Eu nu duc campanie antimasonica din perspectiva crestina, ma contrez cu ei strict spiritual , in rest ei cu zeul lor, eu cu Dumnezeu meu. Masoneria asta este o taina.. este o forta teribila (spritual), insa, nu mai mare decât a mea, masoni initiati recunosc ca le sunt superior ca de as comite nebunia initia la ei as decadea, mi-as da puterea pe un blid de linte.

    In privinta dramelor ce conduc la sinucidere, d-ta pui problema din perspecta matale, este adevarat, durerea sufelteasca este mai teribila decât cea trupeasca, distruge omul, sufletul, dar de une vine acasta durere, sa vedem radacina boli si dupa aceia sa cautam vindeca. Numai un nebun va cuteza pune sare pe rana unui astfel de bolanav. Cum se face ca doar dupa ce se sinucide un om devenim subit intelegatori ai dramei, dar cât timp traieste bietul om îi punem sare pe rana cu sadism demn de demoni.

    In cazul poetului nu cred ca a fost vorba de asa ceva, este victima altror dracoveni printre care ierburile malefice, confrati de breasla, mintea lui ce a cazut prada unor spirite malefice. Faptul ca Dumnezeu l-a lasat duce la cap aceasta nebunie de moment releva pe deplin ca tipul nu mai era de salvat, daca continua trai tot rau opta. Insa, mai este si o alta fateta a lucruilor;

    Majoritatea sinucigasilor sunt persoane sensibile, ajung la revelatie mai rapid decât multi alti carora le trebuie o viata si tot nu o dibuie corect. Impotriva acestora diavolul duce o lupta apriga ai elimina inainte de vreme ptr a nu prinde putere. Poezia acestui tânar releva ceva in acest sens, fiind posibil ca alte forte precum cele care au eliminat elita polona sa-i fi facut de petrecanie, sa-l fi presat energetic atât de dur incât a cedat. Motiv ptr care eu nu pot sti daca Dumnezeu la iertat ori nu, nu este treaba mea sa stiu ori dau verdict in aceasta chestiune ce apartine doar lui Dumnezeu.

    Nu cred ca fac bine vorbind din perspectiva crestina, stiu ca dernajeaza.. perspectiva exclusa cu brutalitate de specialisti care ar face bine sa mai tina cont si de Dumnezeu daca vor sa salveze sufletele acestor disperati. Intr-un suflet unde Dumnezeu nu are loc, este exclus se creaza un vid, care asa cum stim ,vidul nu rezista mult, rapid este ocupat fie si prin ateism care in final este si el o forma de credinta, dar si ateismul este tot o forma de vid, moartea atesimului o vedem deja. Locul ateismului il ia ocultismul, aici este buba care genereaza atâtea drame, iar acest tânar poet a cazut sigur in aceasta cursa care de multe ori leaga pâna si mâna lui Dumnezeu al mai scoate, mai ales daca in spatele lui nu exista rugaciune de mama, parinti, biserica s.a.m.d.

    O.M.

  15. Domnule Octavian Mihăescu păţesc iar, citindu-vă aici, ceea ce am păţit cînd vă citeam (vă mai citesc) pe Europa Creştină, am tentaţia să vă preiau discursul şi să-l pun în gura unui personaj de roman. Mă abţin cu greu să n-o fac, ştiind că sunteţi şi scriitor. Vă rămân un admirator, aveţi o lume a dumneavoastră bine articulată, care a găsit sensul vieţii. Atotprezenţa Diavolului (până acum eram convinşi de atotprezenţa lui Dumnezeu atoateţiitorul), care va deveni şi mai evidentă, spuneţi, eliminând slujitorii Bisericii, mă sperie. De ce se retrage Dumnezeu, s-a scârbit într-atât de păcatele oamenilor? Gândirea liberă i-a făcut pe oameni să găsească alternative, inclusiv la Dumnezeu. Până la urmă, dacă Dumnezeu a creat (şi o crează în continuare) lumea, iar Divolul s-a răzvrătit împotriva ordinii lui, nu înseamnă că Diavolul e o interfaţă a lui Dumnezeu? Că Dumnezeu ne pedepseşte prin Diavol, şi e normal să fie aşa? Mântuirea (care e sensul venirii noastre pe pământ, pentru a fi primiţi într-o altă dimensiune spirituală) e singura logică a prezenţei noastre pe aici, unii trăind puţin, alţii mai mult? Poate un sinucigaş tânăr a ars etapele pe care alţii le ardem până la bătrâneţe, sau el, sinucigaşul tânăr, trebuie să o ia de la început, într-o altă viaţă (nerecunoscută de ortodoxie, ci de budism; reîncarnare), ratând-o pe aceasta?

  16. Carla, eu mă calc pe mine însumi pe nervi continuu, e normal să-i mai calc pe nervi şi pe alţii, din cînd în când. Aşa a fost conjunctura Săptămânii Învierii (care include moartea), s-au adăugat nenorociri la nivel colectiv sau particular, au fost subiecte venite de la sine. Azi, de exemplu, n-am despre ce să scriu – îţi convine? Simt nevoia iar să mă urc pe pereţi. N-am la îndemână subiecte vesele, cum vrei tu, regret.

  17. Subscriu analizei dl. O.M,punctand faptul ca iarba si sustantele,l-au adus in acest punct fara de intorcere.Daca familia se implica mai mult ,sfatuindul ,chiar uneori obligandul sa lase acest obicei(devenise modul lui de viata),internandu-l intr-un spital,acest tanar fara Dumnezeu,sar fi putut reintorce in societate.Dar ,vorba poetului:,iar dragostea ,nu neaparat materiala,ci cea imateriala,la fel ca la Eminescu, (acesta nu a gandit nicimacar o clipa sa-si ia zilele).Dl.LIS,cugetati mai mult si nu mai transmiteti altora acele ganduri,sinucigase.Nu foloseste nimanui si nu este eroism ci mai degraba tradare ,lasitate .Ce lasam urmasilor DL LIS?????

  18. Vă citesc comentariile la toţi şi din fiecare culeg câte ceva. Aşa e corect. Am fost învăţat de mic (mama era evlavioasă), că numai EL desluşeşte semnele pentru oamenii care pricep. EL este cel care dă viaţă şi moarte. Am cunoscut acum doi ani un poet sirian: Riad Awwad. Mi-a încredinţat o carte de versuri, scrisă în limba română. Am deschis cartea şi am citit următorul poem:”cine nu are credinţa/e ca un orb care face focul ca să îi lumineze casa/numai că orbul nu vede lumina/dar se poate arde/”. I-am spus că acest poem, te trimite cu gândul la SURA cu nr. 35 din Coran, SURAT FATIR (Creatorul) şi la versetul 19. Nu sunt deopotrivă cel orb cu cel care vede 20. Nici întunericul cu lumina 21. Nici umbra cu dogoarea . Şi că la el cuvântul AD-DAR “casa” – după cum mărturisea Omar Khayyam – este şi aici o prescurtare a expresiei Dar-al-Fana “casa vieţii trecătoare”. Adică: lumea aceasta. “De unde ştii despre Coran şi ce spune acesta? – m- aîntrebat poetul la lansarea cărţii sale la Buzău. – Pentru că m-am născut într-un sat dobrogean cu turci şi tătari, cu geamie în sat (biserică nu era), şi am învăţat primele două clase în limba turcă” Când aveam 10-11 ani, am avut o boală ciudată: zăream ciudăţenii care de obicei nu se văd de oamenii sănătoşi , iar mama m-a dus de mână şi a bătut disperată în poarta unui hoge turcesc. Acesta, de undeva din casă, a întrebat pe cel care se ocupa de curtea sa: “Dar ce este cu oamenii aceştia că nu înţeleg ei aproape nici o vorbă?” Mama i-a spus că fiul ei este “pe moarte” şi ar da orice să fie salvat. “Ţineţi atunci moartea departe, de voi, dacă voi spuneţi adevărul” Şi ne-a deschis casa lui, prilej cu care am intrat în casele lor şi primul salut de o frumuseţe extraordinară auzit la ei a fost “AS-SALAMU alay-kum”, rostit mai uzual: salam aleykoum. Adică: pacea asupra voastră! Mi-a luat mâna într-a lui şi mi-a trecut-o de la dreapta la stânga peste Coran şi peste acea scriere ciudată cu cîrlige şi semne încâlcite pentru vârsta mea. Ceea ce am văzut, îndemnat de bătrânul hoge, m-a înfricoşat. L-a sfârşit i-a zis mamei: “Voi doreaţi moartea înainte de a o întâlni, dar acum aţi văzut-o, aţi privit la ea cu ochii voşti. Nu v-a înfricoşat?”…

  19. Domnule ION (cta probabil “din Constanţa”), eu nu fac aici educaţie pentru marele public, nici religioasă, nici literară. Pur şi simplu scriu, liber de orice prejudecată, ce cred la un moment dat – sunt mărturisiri ale mele, vă rog să le luaţi ca atare. Ce lăsăm urmaşilor? Cel ce s-a sinucis a lăsat şase cărţi. Alţii trăiesc de pomană (în speranţa că se vor mântui), el a murit fiindcă aşa i-a fost scris, misiunea lui pe pământ s-a încheiat.

  20. Ca de obicei, Domnule Tudor Cicu, încântaţi ochiul cu tabletele dumneavoastra – le iau ca literatură curată. Altfel, îmi e greu să înţeleg posibilitatea să vezi moartea “aşa cum e” în preajma Coranului, şi s-o alungi, tu, creştin, pe mâna unui “păgân”. Sigur, islamiştii consideră că noi suntem păgâni şi ei au credinţa cea dreaptă…

  21. Carla, de ce esti sarcastica la adresa Autorului? E clar ca subiectul sinuciderii ne-a scos pe toti din sarite, intr-un fel sau altul… Si obsesia asta pentru nenorocire, catastrofa, apocalipsa… Eu totusi nu inteleg: de ce nu scrie LIS o poezie, atunci cand nu poate scrie proza? De ce nu scrie o rugaciune…personala, compusa de domnia sa, care sa ne apere de gandul pacatos al zadarniciei si al sfarsitului provocat!

  22. sunteti exact ca mine si ca george. singura diferenta (care poate ca e uriasa, desi… in esenta nu) e ca eu am eliminat din start principiul depresiv, stiind ca as putea ajunge la sinucidere… prin urmare m-am casatorit f repede si am facut un copil… am esuat, totusi, cativa ani in droguri (chinuindu-ma sa-mi cresc copilul, in acelasi timp)… cand am iesit din droguri, dupa un sevraj destul de lung, m-am grabit sa mai fac un copil… au iesit doi (gemeni)… de atunci, nu prea mai am sanse (adik timp) sa-mi permit sa fiu depresiv, desi… asadar, supravietuiesc… sper sa nu-mi para rau niciodata… deocamdata nu-mi pare..

  23. Dle Stoiciu.. multe din ce palavragesc si pe aici pe la mata dar si ograda mea (E-C), sunt parte dintr-un roman parte S.F parte filozofie , profetie, bagat in sertar (de scârba fata de publicu zombificat), numit Cateaua Turbata, se leaga de alta lucrare de care sigur ati mai auzit, numita Istoria Antihristului, apoi..

    este evident motivul ptr care vad ominprezenta spurcatului, insa, pe a lui Dumnezeu o vad tot mai retrasa din fosta civlizatie crestina. Dealtfel este profetit cu precize ca asa vor ajunge lucruile nu cum ca insusi Dumnezeu le-a si programat precum un compiuter, nu, ci omul-maimuta ce respinge pe Dumnezeu, care se crede dumnezeu va sfârsi in colpas total. Intr-un anume sens, omul este mai putin vinovat, dealtfel putini observa ca Hristos nu se va razboi cu omul , nu pe el il va nimic ci pe cel care strica omul, acele forte ce au napadit pamântul, numit samânta rea, in limbaj superstiintifico-modern, invazie extraterestra. Omul se naste prin vointa celor care il concep, prin legea impreunari barbat-femei, niciodata barbat cu barbat, nici clonat,iar aici avem o mare problema de la care porneste multe rele (vezi Pr Boca, le-a spus bine dânsul). Odata venit pe lume (conceput) automat se inregistreaza si la Dumnezeu, care are drept si nu are a interveni asupra unor seminte ce urmeaza lua trup,viata prin legea lasata de Dumnezeu. Ca sa intelgem daraveaua asta, trebuie sa dibuim ce a fost pamântul înainte de Eden, asta o pricepem doar prin revelatie, crestinismul nu este religie ci revelatie continua asemeni unui râu cu apa curata, ca atunci ce rost ar mai avea Sfântul Duh, faptul ca pseudocrestini au facut din revelatie o religie oarecare este o alta drama produsa tot de diavol. Paradoxal, nu crestini beneficiaza din plin de forta ce o da revelatia crestina ci masoni sunt cei care au stiut exploata cu maxim profit forta crestina, foarte putini crestini ce pun pe fuga masonei, eu îi pun, fug de le sfârie talpile (metaforic vorbind).

    Eu nu prea dau verdicte asupra indivizilor, indiferent de convingerile ce le au acestia,insa vreau sa o spun raspicat,

    Dumnezeu nu vatama omul si pamântul, nici nu pedepseste pe om ci pamântul, omul este vatamat de dusmanul comun a lui Dumnezeu si al omului, extraterestri, reptilieni de care vorbesc astia, de parca ar fi descoperit mare taina, cânt stiut este ca totul este spus in profetie cu mult inaintea lor, astia doar a poleit cu alte cuvinte mai pompoase (adaptate vremurilor). Dramele, catastrofele naturale sunt provocate de om si diavol nu de Dumnezeu, care nu va turna plagile descrise in apcoalipsa înainte de lepadare care va fi prin 2012, cel putin asa zic astia ca au terminat dracovenia aia care va suci mintile tutor oamenilor, mai ales crestini ce se vor lepada de Hristos, dupa care: nemaifind Jertfa sfintitoare nici Sfântul Duh nu mai poate activa. Acele plagi sunt de fapt interventia lui Dumnezeu salva pamântul de la autodistrugere totala, acele plagi sunt ptr diavoli de extraterestri ce s-au amestecat cu omul, adica demoni,iar omul care se duce dupa ei, cu ei se “(ne)mântuie”, atunci oameni vor vrea sa moara si nici moartea nu-i va mai lua, ptr ca acu;

    omul este obisnuit sa rasara soarele, cada ploaie, sa inverzeasca iarba, rasara florile, dar atunci lucruile astea nu vor mai fi cu putinta ptr ca nu va mai da Dumnezeu liber legi sale manifesta,ptr ca El nu binecuvânta draci care se bucura de libertate datorita omului iubit nespus de mult de Dumnezeu. Motiv ptr care biserica trebuie scoasa complect din istorie deoarece nu trebuie sa se roage ptr spurcat, ptr regi, stapânirile omenesti da, dar ptr cele reptilien-extraterestre, omul nu are voie a se ruga, draci se roaga, dar nu omul dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Este o mare zapaceala amestecarea asta a lui Dumnezeu cu diavolul, omul arhaic nu il confunda asa cum preadesteptul om modern o tot face, cea ce imi dovedeste starea de coma pe care o mentioneaza si Eliade, care va duce lalepadarea de Hristos si inchinare fata de spurcat, antihristului care este venit in lume, si care nu se arata fatis inainte a fi luata complect piedica, care sunt si eu, si orcare crestin. Evrei si musulmani sunt alta daravea, de ei se va ocupa Ilie si Enoh, nu este treaba mea, a crestinului baga in oalele lor.

    Asadar, Dumnezeu nu colaboreaza cu diavolul pentru a face rau pamântului si omului ci omul colaboreaza la greu cu diavolul, pe uni Dumnezeu îi scoate din mâna dracilor, pe alti nu mai poate ptr ca s-au facut legaminte, rugaciuni care leaga sufeltele, da drept de proprietate, iar unexemplu este si poetul de care vorbim, am vizitat blogul sau… recunosc, scria bine omul, avea talent, numai ca… tare ma tem ca in betie ori nebunia de moment s-a legat de draci care l-au si facut de comanda. Va atrag atentia unui aspect foarte delicat; Hristos a venit sa ne rascumpere, din ce si de ce sa ne rascumpere, ok, pacatul adamic, dar acolo trebuie vazut mult mai adânc decât simpla muscatura din mar. Asadar, Dumnezeu nu are mâna libera asupra unui om cât timp acesta nu-l recunoaste,cheama pentru a pune pe fuga draci. Nu pacatul curent este cauza ci amestecarea de mate. Multi primesc aici rasplata, vadit fiind ca celor rai le merge bine ci nu celor cu inima curata, acestia sunt in nevoi, sunt fara suces social, de ce; pentruca au dreptul pe care si-l ia, au optat, au dat vesnicia ptr un blid de linte. Uite; un Becali complect dus rau pe aratura, banditul asta a smanglit si bunurile lumi si vesnicia, pentruca il are pe Hristos, pe Dumnezeu care il mai plesneste peste ocarina ptr al mai smeri pe ghelban, dar “ticalosul” asta s-a pus bine cu Dumnezeu, este pus la adapost, fara sa faca nimic bun, rahat pe bat donatiile lui ptr biserici si saraci, alea le-a facut si ptr slava desarta, din alte sentimente decât curat pioase, nu acelea il mântuie.

    Mai atrag atentia si asurpa faptului ca iadul nu este facut ptr om, acolo ajung doar draci care au nemurire, duhurile rele, omul pleaca de aici impachetat, el insusi zice ce va fi dincolo, daca va mai fi ori nu, s-au uni in adevar viremele lor care nu moare trebuie complect distrus, anihilat deacia si ajung altaturi de draci si uni oameni, dar cei mai multi se mântuie dar si mai multi ce vor fi ratat sansa nu vor gusta vesnicia, viata lor se opreste odata cu ultima suflare asemeni orcarui dobitoc , orcarei maimute… Sensul de judecata (in originalul scripturilor), releva mai degraba judeca ptr rasplata ci nu ptr a pedepsi, termenul de pedeapsa il întâlnim doar când referirea este le diavol si ai sai slujitori, dar nu la om, asadar, omul nu este pedepsit de Dumnezeu prin diavol care nu are voie atinge de om cât timp acesta nu-i da sufeltul, nu face legâmint cu el.

    Acum, ce este viata, ptr ce traim aici… voi rapsunde separat

    O.M.

  24. Domnule Dorin Mureşan – povestea sinuciderilor mele s-a oprit după ce mi s-a născut un fiu, în 1975 (a trebuit să-l îngrijesc şi atunci cînd am avut perioade de supărare maximă, am exclus sinuciderea). În anul 2000 însă fiul s-a desprins de casă şi m-a lăsat fără grija faţă de el – urmarea? A revenit nebunia sinuciderii, nemaiavînd obligaţii faţă de nimeni. Vreau să spun că deşi ciclul la şapte ani al schimbării radicale a hărţii astrale a funcţionat, n-am ţinut cont de el deoarece trebuia să-mi îngrijesc fiul. După ce fiul s-a desprins, am rămas în aer şi mi-am intrat în pielea sinucigaşului “care aşteaptă un semn de la Dumnezeu”. De anul trecut s-a încheiat ciclul de şapte ani al sinucigaşului, acum mi-e parcă mai uşor, deşi nu cine ştie ce. În orice caz, nu mă mai gîndesc la sinucidere, din contră, parcă am devenit alt om.

  25. doamne dumnezeule… asa sa intelegi un om, ca si cum te-ar tranzni dumnezeul cerului si-al universului. si ai intelege un picur de ploaie.. nu te-am citit niciodata… o sa te citesc… sunt mic, cu 30 de ani mai mic, stiu cine esti, in sinea mea te-am admirat… si, mai departe, daca paianjenul cade pe tine, pe fata ta, si tu nu poti sa-ti dai capul deoparte, o sa vin eu, si as vrea sa fac eu ce tu nu poti sa faci… sa fac ca paianjenul sa se transforme intr-un picur de ploaie… hehehe… cu bine, poete…

  26. Creştinismul nu e religie, ci revelaţie, spuneţi domnule O.M. Mă tem că şi islamiştii susţin asta, şi budiştii. E curios că faceţi din Diavol o entitate extraterestră, apărută din senin într-o lume făcută în totalitate de Dumnezeu. Diavolul a fost făcut de Dumnezeu şi s-a întors împotriva lui Dumnezeu? Diavolii se recunosc în oamenii care s-au întors împotriva lui Dumnezeu?

  27. extraterestru nu l-am facut eu pe diavol ci cei care sutin-astepta sa el cada extraterestri in cap, la pat… aia cu 2012, cu marea schimbare ce o astepata a-le cadea din cer…

    Da, este adevarat, spurcaciunile astea se recunosc in oameni razvratii, bestile cu chip de om, unde rolul religiei este a reântoarce pe om la Dumnezeu , a tuturor religilor,c are fiecare in parte contine revelatie nu doar crestinismul, celputin cele trei religi islam.iudeo-crestina sunt revelati, budismul este filozofie, dar am zis ca pun stop perspectivei religioase…

  28. O. M. … fanatism pur. am si eu un prieten care imi vorbeste despre nush ce aparate care fac nush ce si… ma conduc, ma monopolizeaza, ma… transforma in diavol (dupa cum zice el)… ei, ei, de ar fi asa, s-ar sinucide toti poetii (ca doar aparatele astea ingrozitoare nu o sa aiba treaba cu oamenii banali care nu prea ex-ista)… dar, noah, ce sa-i faci… trebuie sa existam toti, insa nu asa, nu aici… eu ti-as da ban… esti penibil… fix ca un diavol.

  29. Ma Impecilule, fantic sa o faci pe mama si tatal tau, tot pe ei sa-i banezi. Drac nu te-am facut, dar dracului te dau la urgenta!

  30. O.M. tu ai observat ca nici macar sa scrii nu esti capabil? As rade cu curul de tine daca as putea, dar curul meu nu rade. Mi-e mila, in schimb, f mila. In fine. Draga poete, te rog sa ma scuzi ca ti-am intors putin spatele. Nu voi mai face asa ceva.

  31. ti-am citit tâmpenile de pe blog… am facut prostia sa-ti deschid cotetu unde debitezi cretinisme demne de un decretel… bag seama ca si tu ai gând sa-ti pui capat zilelor.. pai.. dai bataie… imbecili avem destui…. dupa.. sa te mai ia si dracu…

    hai sichtir

  32. Raiul şi Iadul există numai în sufletul fiecăruia din noi: în proporţii diferite, de la caz la caz.

  33. Draga domnule Octavian…..dupa 2 ani de la moartea tanarului poet si prozator, argumentele pe care le aduci in fata alegrii sincere si hotarate a unui om, considerat egal din varii puncte de vedere, sunt de o penibilitate crasa. O spun poate cu o nuanta de infantilism dar, esti de tot rahatul, discutiile pe care dumneata le pornesti aici la adresa unor alegeri fara de recurs sunt pe cat de inutile pe atat de ,,fanatice,, precum spune in repetate randuri Domnia sa , ,,muresan,, , singurul lucru pe care il evidentiaza fiind lipsa dumitale de respect fata de persoanele implicate in acest articol cat si fata de persoana dumneavoastra, degradandu-va personalitatea si intelectul intr-o amsura in care nu mai faceti deosebirea dintre real si fictiv, parerile pe care le sustineti fiind tratate ca niste legi…..astfel, oameni de doi bani la ceremonialuri scumpe….prezenta dumneavoastra este pur si simplu nedorita, parerile pe care le aveti fata de elegerea domnului Vasilievici ramanand persiflate si dupa 2 ani de catre ,,publicul atent,,.

  34. Ar trebui, înainte de a-l/o trimite în loc cu negreață, acolo unde-i e locul, să-i mulțumesc acestei simulări de ființă, puțin și umană (dovadă că scrie, chiar dacă nu gândește 😉 ), deoarece, datorită ei am ajuns la acest topic, deosebit de interesant.
    Dacă n-ar fi postat un comment după 2 ani și ceva n-aș fi aflat ce oameni diferiți trăiesc printre noi :
    Domnul Octavian Mihăescu, ce nu mai are nevoie de prezentare, dar din păcate și acest pseudonim cu nume amalgamat/anagramat ce duce în final la titlul poveștii lui Ion Creangă !
    Până la urmă fiecare se alege cu ce merită , așadar ea îi râmâne lui… Paul !