Miercuri, 7 martie 2012. Ce panaramă de președinte de țară avem (care se crede și premier; mai mult ca oricând se dă de gol ambiția lui de a fi premier în regim Putin): a anunțat azi că pe 1 iunie statul român (reprezentat de măria sa, Traian Băsescu) va găsi bani să dea românilor salariile întregi (tăiate tot de Băsescu din 2010 cu 25 la sută) – ciudat, n-a pomenit nimic de pensii. Cu câteva zile înainte de alegerile locale, românii vor avea ocazia să voteze cu binefăcătorii din PDL-UNPR-UDMR, care i-au sărăcit programat. Cât cinism! 
Nici nu contează că există o Lege a responsabilităţii fiscale, care nu permite majorări de salarii în 2012, în contextul în care în acest an vor avea loc şi alegeri, a subliniat, miercuri, preşedintele Consiliului Fiscal, Ionuţ Dumitru. Acesta mai spune că, potrivit aceleiași legi, în timpul anului, nu poate fi depăşit plafonul cu cheltuieli de personal prevăzut în deja buget. Mai clar: Legea are două prevederi importante. Prima se referă la faptul că nu se pot emite acte normative privind majorarea salariilor sau a pensiilor, cu şase luni înainte de alegeri, iar a doua prevede că, în timpul anului, în timpul execuţiei bugetare, nu poate fi depăşit plafonul cu cheltuieli de personal prevăzut în buget. Nu pot să cred… În aceste zile au avut loc două amenințări ale ruperii coaliției guvernamentale (care ar fi dat posibilitatea alegerilor anticipate, cerute de protestatarii din Piața Universității și azi, în a 54-a zi). Prima amenințare, din partea UNPR (care a pus condiții înaintea semnării protocolului electoral cu PDL, pentru locale și pentru rămânerea în coaliția guvernamentală), a cerut: 
„revenirea salariilor bugetarilor la nivelul anterior aplicarii masurilor de austeritate imediat ce conditiile economice vor permite acest lucru” , se arata intr-un comunicat al UNPR, conform Mediafax. Incredibil, a ieșit Băsescu la tribuna Parlamentului (unde s-a invitat singur azi; să nu uităm că Băsescu e cel ce a inventat UNPR din parlamentari trădători din PSD și PNL, pentru a asigura majoritatea parlamentară) și a anunțat… revenirea salariilor la nivelul anterior măsurilor de austeritate. O a doua amenințare, a venit din partea UDMR, că iese de la guvernare dacă nu e pus în aplicare separatismul etnic la Facultatea de medicină și farmacie din Târgu Mureș. Urmarea? Coaliţia de guvernare a decis aseară înfiinţarea unei secţii de limbă maghiară în cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş. Acest lucru se va face printr-o ordonanţă de guvern, a anunţat vicepreşedintele UDMR Laszlo Borbely, care a mai spus că în zilele următoare se va stabili textul acesteia. Așa arată viața politică românească dominată de tartorul Băsescu, care a primit azi în Parlament din partea protestatarilor din Piața Universității o… cerere a lui de demisie:
„Traian Băsescu, Întâiul şi Ultimul,
prin dizgraţia lui Dumnezeu,
furtul voturilor membrilor Naţiunii în viaţă şi a celor trecuţi la cele veşnice,
Preşedinte al României, la toţi de faţă şi viitori, „să trăiţi BINE?!”
În viaţa statului român s-au produs în ultimii ani adânci prefaceri politice, economice şi sociale, care au creat noi raportări între principalii factori ai vieţii de stat.
Aceste raporturi nu mai corespund astăzi condiţiilor stabilite de Pactul fundamental, Constituţia ţării, ele cerând o grabnică şi fundamentală schimbare a articolului 1.
În faţa acestei situaţii, în deplină înţelegere cu factorii de răspundere ai ţării, conştient şi de răspunderea ce-mi revine, consider că instituţia prezidenţială nu mai corespunde actualelor condiţii ale vieţii noastre de stat, ea reprezentând o piedică serioasă în calea dezvoltării României.
În consecinţă, pe deplin conştient de importanţa actului pe care îl fac în 
interesul statului român,
DEMISIONEZ
pentru mine şi pentru întreaga mea camarilă mafiotă, renunţând la toate prerogativele ce le-am exercitat ca preşedinte al României.
Las poporului şansa de a-l repune în drepturi pe Maiestatea Sa, Regele Mihai I, corectând astfel actul nedrept de la 30 decembrie 1947″.
Trebuie să recunoașteți că protestatarii din Piața Universității sunt isteți. Să-i ajute Dumnezeu!
***
Las pentru mâine continuarea relatării de la MNLR, de la lansarea de ieri a celor două cărțoaie intitulate „Carnete maro – Jurnal 1982-1990” semnate de Aurel Dumitrașcu (dispărut la nici 35 de ani, în septembrie 1990), ediție îngrijită de Adrian Alui Gheorghe (aștept să primesc pe e-mail fotografiile promise de el, să 
o însoțesc; că eu am ratat ieri pozele, după cum am atras atenția).
*
Azi, de la ora 10, la sediul din Casa Monteoru, am fost la ședința trimestrială a Consiliului Uniunii Scriitorilor din România-USR. Merg aici de parcă nu m-aș duce. Am promis să nu mai dau de gol cele ce se discută aici (secrete de stat), fiindcă se enervează conducerea USR, declarând că eu interpretez. A naibii, legile pot fi interpretate în România (asta face Justiția în general), dar un scriitor nu poate scrie ce a înțeles de la o ședință de Consiliu. Am aflat azi că… ieri, la ședința de Comitet Director al USR s-a subliniat: „rămâne totul aici din ce am discutat, să nu afle Stoiciu, că publică pe blog”. Așa că va trebui să vă mulțumiți cu comunicatul oficial al USR, care de regulă nu spune nimic (la el se lucrează îndelung, la ora când eu scriu aici n-a apărut pe site-ul USR). Am avut bucuria să-l revăd printre noi, la Consiliu, pe iubitul Mircea Mihăieș. Îl văd rar. El stă fix în fața mea. Cum știe o România întreagă, Mircea Mihăieș e 
pro-Băsescu, iar eu anti-Băsescu, vă dați seama ce scântei au ieșit, ne-am certat toată ședința (spre exasperarea președintelui USR, N. Manolescu, care nu înțelegea ce avem atâta de discutat). Nu mi-am putut imagina că Mircea Mihăieș citește blogul meu (mai exact are binevoitori care-l sesizează; el personal nu dă doi bani pe Internet, în general). Era supărat rău că eu, prietenul lui, l-am publicat aici pe Marin Ifrim, care l-a înjurat. I-am reamintit cum stau „datele problemei” – că el, Mihăieș, l-a atacat umilitor pe Marin Ifrim (care n-a avut ce face și l-a serbat la Buzău pe Eminescu pe 15 ianuarie 2012) în România literară și că eu i-am permis lui Ifrim să răspundă la mine pe blog, fiindcă el n-are acces la România literară. M-a asigurat că Ifrim l-a jignit, că el, Mihăieș, nu bea alcool din prima tinerețe (contractând din armată o hepatită). I-am promis că-l voi certa aici pe Marin Ifrim pentru acest neadevăr bahic, „m-ai văzut tu vreodată bând? M-a văzut cineva vreodată beat?”. Am ridicat din umeri. Numai nenorocirea asta să fie pe lume… Cu Băsescu n-am ajuns la nici un compromis, el crede că problema e Crin Antonescu, care vrea să-i ia locul – și a recunoscut că are o problemă personală de împărțit cu Antonescu. M-a mai asigurat că Antonescu e… nebun, „nu vezi cum se 
comportă, ca un apucat?”. I-am răspuns că Antonescu e în opoziție și are tot dreptul să fie dur cu adversarii politici, pe mine nu mă mai impresionează nimic. Aici a intervenit și N. Manolescu, că e vina lui. Că fără N. Manolescu și PAC n-ar fi existat Crin Antonescu, el i-a dat nas și uite unde a ajuns. Bineînțeles, viitorul de aur, ca alternativă la președinția României, nu-l poartă Crin Antonescu, Doamne ferește, ci… Mihai Răzvan Ungureanu! Până aici… După cum cunoașteți, Mircea Mihăieș e vicepreședinte la Institutul Cultural Român-ICR și redactor-șef al revistei Orizont din Timișoara. Natural, obligația lui e să-i apere pe Traian Băsescu și pe H.-R. Patapievici, superiori lui, de atacurile „caracudei”. I-am reamintit lui Mihăieș că mă enervează la culme editorialele lui din Evenimentul zilei (ziar de mercenari ai puterii), dar mă resemnez că… asta e situația, e opinia 
unui scriitor de top, toți avem dreptul la opinie, să fie sănătos. Natural, am început să ne certăm și pe seama ICR. Mi-a subliniat din start că trebuie întâi să citesc catastifele cu activitatea ICR și numai după aceea să-l judec. Pe loc, a dat telefon la ICR să i se trimită catastifele (le-a adus în timpul ședinței Consiliului, sunt chiar impresionante), l-am rugat să mi se le trimită și pe e-mail în format PDF, să pot să le fac aici cunoscute – așa că vă invit să le citiți dând click pe trei „rapoarte de activitate ale ICR” (și iar click pe dreptunghiul apărut) – RAPORT ICR 2005–2008 ; 2009RaportICR ; 2010raportICR. După ce le citiți, mai vorbim… Dar de ce merg numai „oamenii voștri” în străinătate, de ce sunt numai ei traduși prin ICR? Deoarece ei primesc invitații din străinătate să meargă la manifestări literare sau târguri de carte, nu noi îi propunem – și mai ales ei știu limba engleză și pot impune mesajul României de azi acolo. Mă opresc, e târziu, las pe mâine-poimâine. Observ că am reușit să nu scriu nimic de ordinea de zi a Consiliului USR de azi, care a început cu „Informarea Președintelui”… Greu la deal cu boii mici.
PS. Dacă ați deschis documentele ICR (în format PDF) și nu v-au convins, citiți „Ultima scrisoare a lui Sorin Ilieşiu către Andrei Pleşu” (primită azi pe e-mail de la Sorin Ilieșiu), într-un registru moral delicat, dați click pe ULTIMA SCRISOARE CATRE ANDREI PLESU versiune finala 7 MARTIE. Sau dați click pe linkul trimis de Asociația 21 Decembrie 1989: http://www.jurnalul.ro/
sper că d-l manolescu a glumit cu „vinovaţia” domniei-sale. este băsist?
Asta da bataie de joc! A taiat, saracit lumea ca sa dea in preajma alegerilor praf in ochi… ptr asta ar trebui spânzurati absolut totii guvernanti de dupa 89 ptr ca absolut toti la fel au procedat. Ma bucuram ca Basescu nu mai iese in public, ar fi fost mai bine ptr el sa stea ascuns pâna termina mandatul ori suspenda cei care vor veni, dar si mai bine ar fi fost daca ar fi anuntat demisia din vari motive, boala lu calache putea fi foarte bine invocata. Nu stiu de ce se cramponeaza de putere, o tara întreaga il vrea plecat cel mai bun caz, ca o mare parte îi doreste pâna si moartea. Basescu este o sursa de tensiuni care trebuiesc urgent dezamorsate pentruca sa nu profite dusmani tari de ele , mai ales bolsevici cu extremele lor. Cu toate ca sunt constient ca nu exista alternativa mai buna la Basescu, nu exista domne, cea ce este nu grav ci fff grav pentru o tara. Uite exemplu Germaniei, doi presedinti maziliti dar au avut alternativa, Ro Nu are asa ceva, aceasta realitate trebuie sa ne puna pe gânduri, mai ales telectualitatea asta, din ea nu rasare macar unu mai de doamne ajuta? Trebuie sa-si bage bolsevici agenti lor… ca asa va fi si tot rau va iesi in Ro si dupa Basescu.
De Antonescu ar fi mai bine sa nu mai vorbim, mai bine sa ramei Basescu decât sa ajunga la Cotroceni Anontescu ori Ponta. Hm… ce ziceti domne de Dijmarescu, este scriitor, un intelectual destul de rasat, prestanta are, fost ambasador… pare uns cu toate alifiile mai ales politice, are si ceva viziune in capu lui. Ceva in genul asta trebuie propusat la Cotroceni daca nu avuram si noi un Havel. Nu, sa nu asceada laputere scriitorimea din turnu de fildes gen Mihaies nici nikisori ca cu astia vazuram ce iesi la ICR-ul lu pata-ala. Si apropo de Mihaies, a fost o vreme când imi puneam mari spernate in el, ca si in Liiceanu, Plesu, ba si pata lor… m-a dezamgit si Mihaies, nu, nu ptr ca este pro-basit ci ultimele sale interventi leterar-jurnalistice m-a umplut de sila. Era mai bine sa bea ca asa poate nu-o lua pe uleiul bolsevic… sa-i fie si lui tarâna usoara.. (socio-politic).
Si apropo de PAC, pai asa au distrus A.C… dar ce proiecte bune nu au distrus români nostri.
Câteva precizări necesare:
1. Mircea Mihăieş culege ce a semănat. Nu-i pot rămâne dator, nu-mi stă în fire.
2. România literară nu mi-a publicat dreptul la replică.
3. Nu am afirmat niciodată că el ar consuma alcool, poate că doar a asistat la „petrecerea” de la Oradea. Au trecut de atunci aproape 3 decenii. Nu insist şi nici nu vreau să dau numele celor prezenţi la manifestare, la „cofetărie”şi la hotel. Mihăieş se încadrează perfect în categoria celor care îşi spală memoria cu periuţa de dinţi.
4. Umila mea replică nu l-a deranjat din cauza…alcoolului, textul are alte virgule pe care el nu le poate îndrepta orice ar face.
5. E deranjat şi de faptul că cineva are îndrăzneala să-i răspundă tocmai lui, un fel de vătaf al culturii de laborator.
6. Atacul asupra mea a avut o singură motivaţie: Patapievici. A se vedea lunga lingere eseistică a lui Mihăieş la adresa şefului său, într-un număr recent din România (lor) literară. Mai multă slugărnicie nu e posibilă într-o familie „elitistă”.
7. Replica mea a apărut pe blogul lui Liviu Ioan Stoiciu pentru că el a fost singurul care a înţeles perfect umilirea la care sunt supus. Îi mulţumesc şi-i doresc să-l ţină Dumnezeu la fel de corect cu sine şi cu ceilalţi.
8. Acum, pentru că tot am intrat în horă, voi publica textul respectiv în toate revistele din ţară şi din străinătate. Sper că voi găsi destui oameni curajoşi care să-l accepte. Un ziar din Buzău deja l-a publicat.
9. Plăcerea e plăcere. În fiecare dimineaţă, pe lângă cafea şi ţigară, scriu câte o frază pentru domnul Mircea. Le voi aduna într-o carte ceva mai specioasă, ceva sub formă de sul de hârtie igienică.
10. În fine, încă aştept nişte scuze de la pârâtul!
Oamenii domnului Mircea Mihaies, anglofonii despre care domnia sa vorbeste, mai un second job pe la niste servicii binecunoscute, cele conduse pina mai ieri de dl. Ungureanu, schimbat cu Melescanu. Asta se cam leaga de niste dosare de Securitate ale unor directori de ICR din Europa si de doamna Catrinel Plesu, ca tot o deconspirara baietii din CNSAS recent.
Articolul cu pricina, apărut sub semnătura lui Mircea Mihăeş în R.L., l-am citit şi eu. La prima vedere, chiar mi-am zis: „Uite d-le, cineva ne bagă în seamă şi pe noi, ăştia din Buzău. Cineva, care ţine morţiş, să ne facă reclamă gratuită”. Nu se mai organizase de 14 ianuarie, nicăieri, în provincie, de asemenea anvergură, o întrunire scriitoricească, să-l omagieze pe Mihai Eminescu (… cine-şi mai aduce aminte, în astfel de vremuri!). Apoi, tonul de zemflemist, de agarici-pogonici, ca al celor ce manevrează maneta şinelor de cale ferată pe la noduri de trecere, mi-a sugerat, că tare băşicat trebuie să fie unul ca acesta, care nu-şi poate modela perna de sub cap, în timpul somnului, din cauza celor din Buzău. M-am întrebat, firesc, de ce n-o fi scris R.L., nimic, despre „cronica unor zile” scrisă de scriitorii buzoieni (aşa dezbinaţi cum sunt ei), la moartea poetului Ion Nicolescu? Doar erau peste 30 de scriitori prezenţi la înmormântarea poetului! Mai mulţi ca la acea manifestare culturală, închinată lui Mihai Eminescu. Am scris eu, a scris Marin Ifrim, Ion Adrian, Ion Răduş, Radu Humor, Ioan Avram, etc… direct, pe blogul LIS. Au scris şi alţi scriitori pe blogurile lor. Dar, nici un cuvânt R.L.! De ce? Pentru că, aici, la Buzău scriitorii, chiar fac ceva pentru semenii lor. „La înmormântarea poetului buzoian Gheorghe Ene, am văzut un poet plângând sincer…” – scriam eu în „Liviu Ioan Stoiciu – Poezia şi subteranele ei”, pag 235. Apoi: „Când Ion Nicolescu, spunea că „fiecare are un conflict mondial personal”, noi trebuie să înţelegem şi de ce Cehov, din celălalt capăt al acestui continent, spunea: „La om totul trebuie să fie frumos de la haine până la suflet” (din aceeaşi carte, pag 187). Vedeţi d-le Mihăeş? Se pare că nu l-aţi citit pe Ion Nicolescu (fiindcă l-aţi fi înţeles) şi nici pe Cehov (fiindcă v-aţi fi văzut sufletul – tare urât – în oglinda în care vă mai aruncaţi privirea din când în când). Şi, acum, o întrebare, d-le M. Mihăeş: ştiaţi că la Constanţa, în 2011, iarna târziu, a murit poetul Arthur Porumboiu? Şi el, tot buzoian la origine. Că, preşedinta filialei Constanţa, doamna Tamaş, ne-a spus că, dacă nu-l ridică nimeni de la morgă, timp de treizeci de zile plus două, cei din familie mai întâi, abia atunci poate UNIUNEA SCRIITORILOR să îl îngroape. Ne-am interesat (noi ăştia, dezbinaţii din Buzău) şi am aflat că l-a îngropat PRIMĂRIA, undeva, într-un cimitir?! Nu a ştiut nimeni… Săracu!… Cât de mult şi-a dorit să fie îngropat în locurile natale, la Dimiana de Buzău. Când se va face cald, scriitorul Sorin Roşca, a promis că va căuta mormântul, să vadă unde e… Dacă aţi fi scris despre toate acestea, zău, d-le M. Mihăeş, am fi lăsat o lacrimă pe pagina dumitale. Că, se merita! Aşa, însă…? Nu cumva aţi vrea, tot noi ăştia (neica-nimeni) de prin Buzău, să-ţi facă şi dumitale „binemeritata” trecere la Dumnezeu? Dă-ne un semn. Aşa dezbinaţi cum suntem, ne vom uni din nou. Apropo: iată ce scriam în cartea mea „Asediul cuvintelor” ed. 2010, la pag 143: („…Arthur Porumboiu nu avea cum să nu ştie că în poezie se va muri cu fiecare cuvânt pe care-l va rosti. Mi-a dăruit (aflat în trecere prin Buzău, în 2009) cartea de poeme în ediţie bilingvă româno-turcă din 1999 – „Domnule copil”… cu menţiunea scrisă pe prima pagină „cartea cea mai dragă, din toate câte le-am trimis în lumină”). Aşa se scrie istoria curată şi fără ură, d-le!
Pana la urma ce-i poate reprosa unul ca MMihaies domnului Liviu Ioan Stoiciu ?
) in urma infernalelor insistente pe care le fac dusmanii de moarte ai acestei tari, pe care spre onoarea lui LIS o apara atat cat poate ( cum a incercat sa faca si tanarul ofiter Alexandru, caruia i s-a trimis deja nota de plata 🙄 ).
Ca-i bun roman, ca are verticalitatea si nu se apleaca asemeni unora, printre care si el ( Mihaies uita ce canonada indrepta asupra lui Basescu pana i s-a inchis gura cu un post ?!), ca are curaj sa se opuna acestei guvernari criminale ce are de-acum vizibilul si asumatul scop de a ne vinde tara unor nebuni ce se si vad stapani si ai lumii (NOM), nu numai a Europei.
Ca-si asuma riscul de a pierde calitatea de membru al USR ( Abalaru isi foloseste intreaga mizerie caracteriala spre a-l vedea inlaturat, in speranta ca va intra el cu cele 57 de pagini ale lui, eventual si in Academie
Unul ca Mihaies nu trebuie sa aiba onoarea a primi explicatii de lla domnul Stoiciu. El are doar obligatia de a respecta ordinele primite de la cei ale caror blide le linge !
Este simptomatica modificarea structural-caracteriala a celor care primesc un os de ros de la vremelnicii stapanirii, cel mai recent caz de transformare, care tinde sa-l depaseasca si pe Mihail Neamtzu este cel al lui Cristian Badalita, care odata intrat sub papucul financiar al lui Patapievici, Tismaneanu & co, isi fac un titlu de glorie din a jigni si insulta tot ce-i romanesc (incepand binenteles cu ortodoxia !) cu o ravna si nesimtire pe care si la noii stapani le credeam disparute
Si parca unui strain ii mai poti gasi motivatii, uneori chiar scuze pentru ura animalica pe care o manifesta asupra acestei tari ( mai ales asupra celor pe care-i simt a fi periculosi pentru planurile lor diabolice, pe cei care nu-i pot pacali, santaja, ameninta sau cumpara cu posturi si alte demnitati, pe care unii dintre misei, cum ar spune marele Eminescu, chiar le-ar merita.
Cu conditia sa fi ramas Oameni si nu pioni de sah pe tabla dusmanilor !
Si atunci intristarea si dezamagirea este cu atat mai mare !
Asadar domnilor Liviu Ioan Stoiciu, Marin Ifrim, Tudor Cicu , Niculai Ciobanu, si inca din pacate nu prea multi altii, salutati-l pe domnul Sorin Iliesiu care , desi cam tarziu, vi se alatura, ca pana la urma aveti in spate intreaga floare a intelectualitatii romanesti trecute, prezente si viitoare.
De rateuri ale vietii literare si politice romanesti (vorba vine 😉 ) precum acesti Tismaneanu, Patapievici, Mihaies s.a., istoria va trece invingandu-si scarba si asezandu-i la locul/coshul cuvenit 😉
Mizerabil! Daca pâna si preacumpatatul dl Cicu o zice cu atâta durere… atunci curat mizerabili sunt totii astia! Totusi, despre Poetul Ioan Nicolescu se puteau spune foarte multe, strict literar, eu doar din ce am pescuit am concluzionat ca omu era o forta teribila, o pierdere ptr suflet ca este atât de necunoscut, dar poate tocmai ptr ca a fost si ramas o forta supara bolsevici pe care-i slujeste cu pupaturi in gaoza curului si mihaiesu-ul asta.
Domnule Stoiciu stati linistit, dl. Mircea Mihaies va trebui sa iasa cu unele explicatii de ce a cheltuit o poala de bani pentru traducerea in treizeci de limbi a sublocotenetului de Securitate Mircea Cartarescu, acum nu mai stim ce grad are, dar in 1981 scria in Convingeri comuniste, Activistul de partid si alte asemenea minunatii…Si unde mai pui ca a semnat actele chiar doamna Plesu, uite cum se intilnesc spiritele mari cind vine vorba de parazitat statul si de platit avocatii PDL din marea familie a intelectualilor lui Basescu.
Asist la ceremonia (Zapefenstreich), plecari fostului presedinte al Germaniei (Wulff), cu durere , este a treia ceremonie la care asist cu sila fata de presa si clasa politica, dupa cea a lui Horst Köler si von Guttenberg. Stiu este un off-topic, dar am ceva de vorovit!
Sunt doi presedinti maziliti de interesele bolsevismului mondial lânga care se aduagua si fostu ministru al armatei (Guttenberg). Dintre toti presedinti Germaniei l-am cunsocut personal doar pe Weizsäcker datorita a trei ocazi (oficiale) am mai putut schimba ulterior si alte vorbe cu el (privat-amicale).
Am afirmat ca ptr mine este o zi neagra, deoarece Horst Köler a fost cel mai optim urmasi a lui Weizsäcker , as zice ca Köler a fost mai optim Germaniei unificate si rolului ei in istorie, dar… a suparat stabilimentul bolsevic in câteva rânduri si… fost zburat! Guttenberg si-aluat si el rolul in serios ptr care a platit scump, la fel si Wulff. Ssper ca gauck sa finaliezeze cu curaj si suces proiectele lui; Weizsäcker , Köler si Wulff, altfel Germania clacheaza din noi in istorie, istorici vor pricepe unde bat!
Prima mea intrevedere cu Weizsäcker s-a petrecut impreuna cu Ioan Alexandru, acolo s-au vorbit deschis multe lucuri, iar Weizsäcker a stiut linisti nu doar pe Ioan Alexandru ci si România (nu pot vorbi deschis amanunte), linie pe care si Horst Ko0öer a mers dar si Wulff…
Incep a -ma întreba daca nu cumva mazilirea presedintilor Germaniei are ceva comun si cu viitoarea asezare a sferelor de influenta care va prapadi din nou si România! Sper sda ma insel.
Ma ingrozeste gândul(supozitia), ca Germania este impinsa din nou claca in istorie!
capitan paul nanca, locotenent mircea cartarescu ano domini 1986 , nume de cod „david”