Lumină de la Sfântul Mormânt. Un poem inedit, scris în Ajunul Învierii

Sâmbătă, 3 aprilie 2010. Când scriu aici, seara, minunea pogorârii Luminii Învierii s-a produs deja la Sfântul Mormânt. Iată ştirea de azi: Lumina sfântă s-a aprins azi, sâmbătă, la Ierusalim, de la prânz. Multimea s-a strans in jurul Bisericii construite pe locul unde a fost crucificat si ingropat Iisus. Patriarhul Ortodox grec Teofilos al III-lea a intrat in biserica, unde a spus rugaciuni speciale si a asteptat in intuneric aprinderea Luminii Sfinte. Lumina a fost apoi impartita multimii, in timp ce clopotele bisericii au sunat pentru invierea lui Iisus, iar torte au fost aprinse pentru a fi duse in Grecia, Rusia si alte tari ortodoxe. In fiecare an, la Ierusalim, cu ocazia praznicului Invierii Domnului sarbatorit de ortodocsi, se petrece minunea pogorarii Luminii deasupra Sfantului Mormant al Mantuitorului. Evenimentul se produce in timpul Vecerniei Mari din Sambata Pastelui, in jurul orei 13.00. Lumina care se pogoara din cer se manifesta diferit in fiecare an, iar in primele minute nu arde. „Sfanta Lumina este un dar de la Dumnezeu. Nimeni nu poate explica acest dar pe care Dumnezeu il face Bisericii Ortodoxe la Mormantul Invierii. Uneori Lumina vine din exterior, alteori Lumina se ridica mai intai ca o ceata luminoasa deasupra Mormantului si se aprinde. La inceput Lumina respectiva nu arde, cateva momente este o lumina neobisnuita care nu este produsa de o sursa pamanteasca, ci este un dar de la Hristos Domnul insusi ca rasplata pentru credinta ortodoxa si pentru dragostea credinciosilor fata de Mantuitorul si ca un semn al comunicarii Lui cu noi pe baza credintei care devine un izvor de bucurie”, a explicat Patriarhul Daniel, dupa slujba Prohodului Domnului, despre Lumina Sfanta. Lumina Sfanta se aprinde intre orele 12.30 si 14.30, manifestandu-se diferit in fiecare an. Mii de credinciosi au marturisit, de-a lungul timpului, miracolul pe care l-au trait, in noaptea de Inviere, la biserica Sfantului Mormant, acolo unde Sfanta Lumina se aprinde singura, ca un simbol al biruintei vietii asupra mortii. Crestinii ortodocsi si greco-catolici sarbatoresc duminica Pastele. In religia crestina Pastele sarbatoreste Invierea lui Iisus Hristos, la trei zile dupa crucificarea sa in Vinerea Mare. Pastele crestin deriva din Pastele evreiesc si este, de asemenea, cea mai sfanta sarbatoare din calendarul crestin care simbolizeaza renasterea si mantuirea promisa dupa moarte. Pastele Crestin are loc aproape in aceeasi perioada in care se sarbatoreste Pastele Evreiesc, pentru ca, potrivit Bibliei, Iisus a inviat in zilele in care iudeii tineau aceasta festivitate (NewsIn). Daţi click (şi iar click pe dreptunghiul apărut) pe filmuleţul (.pps-ul, diaporama) legat de acelaşi subiect, al pogorârii Luminii Învierii la Mormântul Sfânt, să conştientizaţi minunea: MINUNEA+DE+LA+SFANTUL+MORMANT

Aţi reţinut, Lumina Sfântă vine de la ortodocşi. Motiv de mândrie şi pentru celebrul duhovnic Arhimandrit Ioanichie Bălan să scrie că: „Se stie ca, de-a lungul secolelor, Sfanta Lumina nu se aprinde decat numai la ortodocsi, ca o dovada incontestabila ca numai ei pastreaza dreapta credinta apostolica. Este cea mai puternica dovada care marturiseste ca Ortodoxia este credinta cea adevarata”. În ultimii ani este adusă Lumina de la Ierusalim de către Biserica Ortodoxă Română şi e împărţită bisericilor din întreaga Românie. De doi ani, fără sens, ea e dublată: e adusă Lumină de la Ierusalim şi de un politician care e la putere, să fiu iertat că pângăresc Sfintele Paşti dându-i numele mai jos: „Trebuie sa ne miscam repede, spune el. Plecam vineri la Ierusalim si decolam inapoi sambata, pe la ora patru-cinci, ca sa putem ajunge in timp util”. Vă daţi seama ce cheltuieli inutile, avioane programate, bani cu deplasarea. Cu ce e adusă lumina? Lampa cu care mireanul portocaliu ne va aduce Sfanta Lumina de la Ierusalim este, de asemenea, un artefact conceput chiar de calatorul PD-L, Gheorghe Flutur. Zburatorul portocaliu va aduce Sfanta Lumina cu „Lampa lui David” care este „o lampa cu dispozitiv special, alimentat cu kerosen, pe care am procurat-o eu. Acum o am si voi merge cu ea. Este autorizata pentru a putea circula in avioane”, a explicat Fluture.

Voi merge în această noapte la Catedrala Patriarhiei să primesc, spăşit, Lumina Sfântă.

Hristos a înviat!

***

Mă uit pe geam, mi s-a strâmbat gâtul: Învierea s-a produs, a înflorit un copac din familia cireşului sau a vişinului, e superb, peste noapte şi peste zi, „brusc”. De când aştepta el minunea…

Am primit un telefon de la entuziasta fiică a marelui poet Emil Brumaru, Andreea (care crede în menirea poeziei pe pământ): că e cazul să nu mă mai fandosesc şi să public azi, aici, un poem al meu, pe care să i-l dedic ei, şi în prima zi de Paşti, eventual, să public alt poem al meu, pe care să-l dedic necunoscutei Ramona Carla Trifan, cititoare pe acest blog / site / web, care şi-a exprimat dorinţa în acest sens … Natural, mi-a schimbat perspectiva. De regulă nu public poeme de azi pe mâine, le las să se coacă în sertar un an. Fiindcă e la mijloc Lumina Învierii, fie – public un poem inedit, fără pretenţii, scris anul trecut, în ajunul Paştilor, sâmbătă, 18 aprilie, orele 12.30-13.30:

Eşec pe toată linia

simte că se sufocă, până ce se ia cu treburile şi

mai uită. A doua zi, la fel. Eşecul

e pentru el egal cu lipsirea de libertate: se trezeşte

în gând cu eşecul, nu

i-a mai rămas decât să-l rumege încet, de la o vârstă

încoace i-a pierdut strălucirea. Se învârte

în cuşca lui, neputincios,

nu i-a mai rămas decât să i se închine: eşecul îl

conduce, îl dă cu capul de pereţi,

îl calcă în picioare. Eşecul îl ridică până la cer

şi-l lasă să cadă în gol – nimic

nu-l face mai nefericit. Dar nu are de ales, a fost

păcălit de soartă. Şi abia de câţiva

ani a înţeles că a fost păcălit, eşecul e a doua lui

natură, n-are cum să scape, în fiecare

zi i se adaugă un lacăt… De câte ori n-a murit până

azi? A făcut o socoteală: de 59 de ori?

Degeaba. L-au amăgit aparenţele: „o critică favorabilă,

o mână strânsă în public, un premiu”…

Dar eşecul s-a impus

pe toată linia, în spatele lucrurilor favorabile era

scris cuvântul eşec. Un demon al

eşecului, care-l macină pe dinlăuntru. E ceva determinat

genetic – eşecul, un hormon. Eşecul,

receptor cerebral, care-l însoţeşte de la naştere şi-l va

însoţi până în ziua în care soarele va

răsări la vest şi va apune

la est… //

Nu se încarcă energetic decât la eşec, recunoaşte. Are

conştiinţa eşecului. Îşi spală sufletul

permanent prin spovedanie, întru deşertăciune, în scris –

ce folos? Nu-i creşte vibraţia. Şi e

ajunul Sfintelor Paşti. Nu mai ţine minte răul

pe care l-a făcut

şi de la care a pornit totul.

***

PS. Daţi click (şi iar click pe dreptunghiul apărut) pe filmuleţul (.pps-ul, diaporama) PASTE_FERICIT_! şi daţi alt clik (şi iar click pe dreptunghiul apărut MP 3) pe suportul audio Iisus in celula mp3 (cântă Florin Săsărman, versuri Radu Gyr).