0
8 comments

Duminică, 20.11. 2011.  Vă rog să observați data: o repetare a anului 2011, doi de 20 și doi de 11 – nici o nenorocire planetară, slavă cerului. Pomenesc mai mult de această dată repetată fiindcă anul viitor, la repetarea anului (20.12.2012) se anunță că va fi sfârșitul lumii, terminarea timpului, translatarea într-o altă dimensiune (după ce vom trece prin centura fotonică, ne vom transforma molecular și nu va mai rămânea din noi decât o aură, ca la sfinți). De ce ar fi data de 20.12.2012 mai cu moț decât e data de azi, 20.11.2011? N-are nici o logică asemenea comparație, putem sta liniștiți?

În legătură cu „Lista lui Manolescu” (transcrisă ieri aici) pentru Gala Poeziei Contemporane de la Ateneu. Pot să fac o observație – în majoritate, numele cuprinse în această listă se regăsesc în „Istoria critică” a lui N. Manolescu (criticul, adică, a dat dovadă de consecvență). Fiindcă alți poeți din această „Istorie critică”, în viață, au fost invitați la această Gală și n-au venit dintr-un motiv sau altul (pe lângă exemplele date, Mircea Cărtărescu e aflat în Suedia, iar Angela Marinescu e bolnavă, am auzit că o poetă importantă a declarat că nu vine să citească deoarece e prezentă pe listă altă poetă importantă; probabil e la mijloc războiul de uzură dus de Ileana Mălăncioiu cu Ana Blandiana), au fost înlocuiți cu alți poeți pe care președintele USR i-a citit și apreciat între timp – a fost alegerea sa, frustrările nu-și au locul. Anul viitor alt critic își va face lista de poeți pentru gala lui. Interesant, unul dintre poeții cuprinși în „Istoria critică”, Șerban Foarță, n-a mai venit din plictiseală (mi-a atras atenția Adrian Alui Gheorghe; eu, repet, n-am cunoscut componența Listei lui Manolescu). Pe Internet am găsit o declarație (o dau de curiozitate) a lui Șerban Foarță (pe Ziua de Vest): „Pot să confirm că am fost invitat la Gala de poezie, dar sunt solicitat în altă direcţie şi nu pot să merg la Bucureşti. Ei au fost drăguţi că m-au invitat, chiar dacă eu sunt destul de plictisit de asemenea evenimente. Nu voi fi prezent nici la Târgul de Carte Gaudeamus, de la sfârşitul lunii noiembrie, deşi voi fi reprezentat acolo prin cinci volume”. Mă abțin de la alte comentarii, gusturile de receptare a poeziei nu se discută (e o discrepanță accentuată între generațiile de poeți, nu numai de critici; noii veniți în poezie se plac numai pe ei). Totul poate fi contestat, poezia română are compartimente pentru toți poeții care cred în steaua lor, chiar dacă sensibilitățile rămân grav exacerbate. Sunt multe dezamăgiri și în rândul celor cuprinși în „Istoria critică”… Contează totuși poezia. Rețin mai jos tableta lui N. Manolescu din Adevărul (publicată ieri, chiar cu două ore înainte de a se deschide Gala Poeziei Contemporane):

Vocea poeziei

19 noiembrie 2011, 15:52 |  Autor: Nicolae Manolescu

Sensul demersului nostru este cât se poate de limpede: susţinerea cauzei poeziei române contemporane în faţa unei societăţi care crede a nu mai are nevoie de poeţi. De ce nu se aude vocea poeziei în hărmălaia de voci care răsună în societatea actuală? Unde sunt poeţii în dezbaterile nonstop care dau pe dinafara ecranului televizorului?

Când aţi citit ultima oară un vers într-o altfel de publicaţie decât culturală? Ce om politic s-a referit, de două decenii încoace, în discursurile sale, la numele unui poet?

Românul s-a născut poet, le plăcea romanticilor din secolul al XIX-lea să spună pe urmele lui Vasile Alecsandri. Proverbul nu mai are niciun înţeles astăzi. Poezia a murit ca factor social activ. Poeţii nu mai sunt VIP-uri, decât, cel mult, o zi după deces. Marele public n-are nici interes, nici memorie a poeziei.

„Lista lui Manolescu”

În acest weekend, sâmbătă, 19 noiembrie, Uniunea Scriitorilor (USR) organizează la Ateneul Român o gală a poeziei. Douăzeci şi cinci de poeţi contemporani vor citi din poezia lor. Aproape toate numele mari din trei generaţii se regăsesc pe „Lista lui Manolescu”, după cum a fost numită, dat fiind că selecţia îmi aparţine. Ion Caramitru va citi, în deschidere şi în închidere, câte o poezie a doi dintre poeţii importanţi care ne-au părăsit, Nichita Stănescu şi Marin Sorescu.

Lista nu e, şi nici nu pretinde a fi, completă. Sunt nenumăraţi poeţii valoroşi care lipsesc, din diferite motive, fiindcă n-au putut sau n-au vrut să răspundă invitaţiei, ca să nu mai vorbesc de bugetul de timp, altminteri generos, acordat de Televiziunea Română, angajată în retransmisia recitalului, care ne-a obligat la scurtarea listei.

Poezia, ceva esenţial

Sensul demersului nostru este cât se poate de limpede: susţinerea cauzei poeziei române contemporane în faţa unei societăţi care crede că nu mai are nevoie de poeţi. Intrarea fiind liberă, am invitat totuşi în mod special elevi de la liceele bucureştene cu care USR are contracte de colaborare. Ni s-a părut esenţial să le înlesnim tinerilor posibilitatea de a-i vedea şi asculta pe unii dintre poeţii pe care îi învaţă la şcoală sau pe care îi citesc. Fiecare dintre noi păstrează amintirea unei asemenea întâlniri. Ea se poate dovedi crucială într-o carieră. Şi, în definitiv, dorim să apropiem poezia de publicul care a fost altădată al ei. Mulţumesc tuturor celor care, precum cotidianele „Adevărul” şi „Jurnalul Naţional” sau TVR, ne-au ajutat la promovarea evenimentului.

„Lista lui Manolescu” are şi un înţeles mai profund decât acela al unei selecţii fatalmente subiective. Se ştie ce înseamnă Lista Patrimoniului Mondial Imaterial de la UNESCO. Pe ea sunt înscrise monumente precum, chiar din partea României, „doina” sau „căluşul”. Poezia este un monument infinit şi greu de înscris pe o astfel de listă. Dar ea trebuie protejată ca oricare alt obiect de patrimoniu imaterial. Există la UNESCO şi o listă a monumentelor patrimoniale în primejdie.

De pe o astfel de listă poezia n-ar trebui să lipsească. Ea se află, şi nu numai la noi, în primejdie de a dispărea. Planeta noastră e demult preocupată de „gaura” din stratul de ozon. În atmosfera poeziei există însă o „gaură” similară de care puţini par interesaţi. Poezia e ca firul de iarbă al lui Whitman, fragil şi indestructibil, care îl leagă pe om de univers. Poezia este unul dintre elementele constitutive ale fiinţei umane. A salva poezia înseamnă a salva fiinţa umană în ceea ce are esenţial. Dacă poezie nu e, nimic nu e.

Să mai rețin (din Jurnalul.ro), să completez prezența pe scena Ateneului, ieri, la Gala Poeziei Române: Lirica poetică s-a intercalat cu muzica cvartetului “Anima” din componenţa căruia fac parte Alina Şerban – vioara I, Elena Popa – vioara II, Diana Andreea Toma – violă şi Ioana Ştefania Peteu – violoncel. Tinerele muziciene au adus “ingrediente” pentru un spectacol ce nu poate fi uitat.

Iată și o declarație a lui Gabriel Chifu, dată la Radio România Actualități – Poetul Gabriel Chifu, iniţiatorul proiectului “Poezia română azi”, şi primul ei laureat, este încredinţat că cititorul de poezie este un şi mai bun membru al cetăţii decât cei care o ignoră: “Are o valoare simbolică. Mi se pare că este o răsturnare de valori acuma, în lumea românească şi că prim-planul scenei publice este ocupat de nonvalori şi avem o miopie şi nu ne îndreptăm privirea spre cei care cu adevărat ar putea juca un rol central şi ar putea să fie modele, iar poeţii eu cred că sunt dintre aceştia”.

Închei cu un rezumat de pe Scriitori din București – și trageți ce concluzie doriți:

O sală arhiplină, receptivă și chiar entuziastă pe-alocuri a aplaudat, sâmbătă 19 noiembrie 2011, de la ora 17 la ora 19.10, cei 26 de poeți din „Lista lui Manolescu”, pe amfitrion ca și pe Ion Caramitru, cel care a recitat în deschidere „elegia a 10-a” de Nichita Stănescu și în final un poem de Marin Sorescu. Unii poeți au depășit cele 3 minute alocate prin înțelegerea anterioară, dar nimeni nu s-a supărat. Dimpotrivă.

Cei care au stat pe trepte și strapontine nu au regretat, cei care nu au avut loc nici acolo, vor putea vedea un montaj de 100 de minute din cele 130 ale Galei în ziua de 1 decembrie de la ora 22.10 pe TVR-Cultural.

„Lista lui Manolescu” de la Gala Poeziei Românești, ediția I, a fost secretă, publicul aflînd-o pe măsură ce criticul îi numea pe poeți, aceștia își susțineau recitalul și apoi luau loc în fundalul scenei. Ordinea lor, de mai jos, este cea în care au citit „strigați” de amfitrion.

Au citit pe rînd : Ana Blandiana , Mihail Gălățanu, Teodor Dună, Ion Mureșan, Horia Gârbea, Liviu Ioan Stoiciu, Ioana Nicolaie, Dinu Flămând, Nora Iuga, Leo Butnaru, Daniel Bănulescu, Emil Brumaru, Mircea Dinescu, Adrian Popescu, Traian T. Coșovei, Nichita Danilov, Robert Șerban, Vasile Dan, Varujan Vosganian, Florin Iaru, Ioan Es. Pop, Aurel Pantea, Nicolae Prelipceanu, Adrian Alui Gheorghe, Marta Petreu, Gabriel Chifu.

Gala Poeziei Române Contemporane rămâne un eveniment și în interiorul Uniunii Scriitorilor.

***

Mulțumesc pentru comentariile binevoitoare de ieri, de aici. Rețin din Bogdan Bogdanovici: Lasati macar literatura sa fie deasupra mocirlei generale. Si in lipsa unor instante infailibile, lasati instantele critice recunoscute sa-si faca treaba, ca sa avem de unde merge mai departe. Din Vasile Baghiu: Felicitări organizatorilor! Poezia merită, bineînţeles, cât mai multe momente de acest fel. Și din „Mara”: Eu cred ca aceasta “breasla” exclusivista a poetilor este una nobila. Nu poate oricine aspira si reusi sa fie “acceptat cu drepturi depline” in rindurile ei. Nu trebuie neaparat ca o autoritate in materie(critica de exemplu) sa se pronunte, caci poetii se legitimeaza intre ei, as putea spune ca se recunosc intre ei, “isi vad aripile”. Este ca intr-o lume ciudata in care ei “vad in infrarosii”, au senzori in plus. Pentru toate acestea trebuie har, spontaneitate, o inteligenta peste medie, sensibilitate, simt civic, onestitate, orgoliu, ambitie si “un strop de nebunie”. De multe ori si o mare generozitate. Daca ii vedem si impreuna in imprejurari placute, festive, nu poate decit sa ne bucure. Din aceeași excelentă „Mara”, în alt plan (făcând referiri la pagina mea de jurnal online de ieri): M-a impresionat si interventia domnului Paul Goma care ne face atenti asupra unor “amanunte” din fotografiile prezentate ieri, care ne scapa in general. Nu remarcasem acoperisul de stuf, dar mi-l imaginez acoperit cu acel sinistru “ciment gofrat” daca nu de-a dreptul cu azbest care s-a demonstrat destul de recent ca este si foarte nociv pentru sanatate, fiind cancerigen. Amintirile copilariei si vechile fotografii, conserva INCA o alta realitate a romanilor din Basarabia cind inca era posibil sa se dezvolte si sa se consolideze filonul romanesc. Acuma din pacate realitatea este alta: politica rusa de deznationalizare si rusificare a reusit in proportie mult mai mare decit in tarile baltice de exemplu. Este incredibil dezastrul in care se afla Republica Moldova, blocajul politic, situatia demografica, emigratia masiva a tinerilor, criza de identitate si negarea identitatii romanesti etc. In aceasta situatie deosebit de vulnerabila nu este de mirare daca ea cade din nou sub stapinire rusa, Ucraina vedem ca a capitulat deja obtinind gaz mai ieftin si facilitind controlul flotei militare ruse la Marea Neagra. Criminalii istoriei au cazut iar in picioare, se orienteaza si santajind Europa cu gazul si “problema Transnistria” isi recupereaza sferele de influenta pierdute. Numai un astfel de lider cinic (cel rus), putea sa obstructioneze orice initiativa europeana de condamnare a comunismului care pina in ziua de astazi nu isi poate gasi o finalitate, desi era absolut justificat sa fie condamnat dupa exemplul condamnarii nazismului. Macar aceasta realitate dureroasa ar putea sa-i faca pe romani mai realisti si solidari. Câtă dreptate are Mara! Frații noștri nu mai sunt ai noștri.

PS. Primele două fotografii sunt preluate de pe Scriitori din București și Jurnalul.ro. Următoarele sunt făcute cu telefonul meu mobil la Gala Poeziei, la Ateneu.

pentru gala lui


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
8 comments

8 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. De s-ar fi trăit numai cu şi din superlative Gala, atunci Raiul era deja recoborît pe Pământ, de pe unde s-a pitit-cocoţat…, să nu-l mai atingă chiar toţi. Că, nu-i aşa, ca şi Pământul, Raiul e numai pentru “cei aleşi”.
    Am şi eu o părere despre “iniţiativă”, dar o ţin pentru blogul meu, “Vineri, ca Post?”. Aici, doar mă mir: de când Şerban Foarţă e-o generaţie nouă în poezie şi de când poeţii se înregimentează pe “generaţii”; de ce n-ar fi putut sta alături două persoane la fel de talentate şcl, dacă interesul primordial le e de a sluji Poezia şi nu altele…
    Poate, de când, ca să arate cât sunt ei, Unicaţii, de mari, cei mai înalţi ca unele doamne, în loc să le invite-n faţă, s-au pus ei-înşişi, ca bulibaşii, în faţă: şi pe strapontină (?), şi-n poze. Şi, să mai spui că servitorii muzelor sunt mai ciopliţi, cizelaţi decât alţii, asta ţine chiar de orbul găinii tras peste judecată!
    Le mulţumesc Domnilor Stoiciu şi Lazu care, fiecare din propria perspectivă m-au ajutat să “văd” ceea ce la RRC n-am decât bănuit!

  2. Dle Ro, nu te mai deranjez. Am găsit întâmplător pe site-uri nişte chestii urduroase. Nu e vorba neaparat de dta. Dar eşti integralist prin participaţiune involuntară, ca să nu zic mai multe. Stai liniştit, eu ştiu că nu eşti prost de bună-voie. Cu atât mai grav. Cine te pune să faci animaţie pe aici? Există un dispecerat internet, faci parte din parte. Ne provoci cu o consecvenţă subnutrită. Cred că ai înţeles. Paaa…

  3. Îmi cer scuze animatorilor acestui blog, dacă, sedus de rafinamentele dlui. Filip, n-am putut participa decât ludic, pentru a onora postările ultimelor zile.

  4. Nu stiu de ce dar mie cuvantul “gala” imi sugereaza cu totul altceva decat am reusit sa observ in fotografiile de la aceasta manifestare.
    Unde, in afara de Nicolae Manolescu, Varujan Vosganian, ceilalti se pare ca nu tin atat de mult la acea “tinuta de gala”, care dadea odata atata farmec si prestanta unei asemenea manifestari . Era o Gala !
    Acum e doar gala ….

    Nu e de mirare ca titanul face iar valuri de la Corabia :
    Si-a dat seama, ca doar e numai surd, nu si orb ca la asemenea adunare cu pretentie de gala, costmul lui cu masinute ar fi facut senzatie.
    Cu conditia sa-l fi bagat cineva in seama , nu doar inapoi, in ma
    sa de anonimi 🙄
    (cu doar 57 de pagini scrise ar trebui sa fii mai nebun, sa ceri cuiva sa te bage si-n alta parte!).

    Cei de fatza fac exceptie, dar mai au si scuze, pentru ca uneori tinuta sportiva a dlui LIS este justificata de deplasarile destul de lungi pe care le face pentru a ajunge la diverse manifestari…

    P.S. Deasemeni nu pot sa cred ca unii abordeaza voit asemenea costumatii spre a atrage atentia (si astfel !?), asupra situatiei precare in care se afla poezia sau literatura in general !
    Ca astfel noi, ceilalti, ar trebui sa profitam de belsugul de frunze al toamnei spre a ne infatisa pe la diferite simandicoase adunari 🙄

  5. In loc de “costmul” a se citi “costumul”, sau mai bine zis “camasa”, ca-s la fel cu imprimeu de masinute.
    de regula un imprimeu care se poarta pana pe la 8-10 ani, sau in caz de forta majora, mai tarziu, cand nu se gaseste imediat o camasa de forta mult mai sugestiva !