Mă ceartă Angela Marinescu. Eticheta de turnător

Vineri, 19 martie 2010. Stau prost cu imunitatea. Mă trezesc din când în când că mi-e rău. Şi am ajuns să nu mai înţeleg nimic din ce mi se întâmplă. Când nu-mi pierd umorul spun că de vină sunt modificările organismului anunţate pentru anul 2012 (inclusiv modificarea ADN) şi că n-ar trebui să fiu alarmat… În această seară poeta Angela Marinescu (are un volum de poezie, apărut anul trecut, nominalizat la două premii: Premiul Observatorului cultural şi Premiul Radioului Naţional, şi am schimbat o vorbă pe seama acestor nominalizări, e pesimistă că ea va lua vreun premiu; am consolat-o spunându-i că urmează să fie nominalizată la Premiul USR şi apoi al ASB) m-a certat la telefon că iau medicamente aiurea, împotriva alergiilor, susţinând că trebuie să iau neapărat medicamente antivirale. Nu mă pricep. Necazul e că sunt tot mai ineficient, mi-e somn, nu mă pot concentra destul, nu mă mai aleg într-o zi cu nimic la masa de scris şi de citit (datorită acestei mese de scris şi de citit mai sunt în viaţă, ea îmi distrage atenţia de la viaţa de zi cu zi, care de la vârstă nu mai prea merită să fie trăită; de la 15 ani, de când scriu şi citesc regulat, îmi lungesc boala – până când? La 15 ani scoteam la Cantonul 248, când eram elev la Liceul teoretic din Adjud, mai multe reviste ale mele, scrise de mână pe file A 3 îndoite, în care îmi publicam forţat producţiile literare). Îi rămân dator lui Mihai Rogobete din Turnu Severin, trebuia să scriu pentru revista domniei sale (dedicat lui Cezar Ivănescu) un text despre Cezar Ivănescu-cel-adevărat, a trecut termenul de predare. N-am fost în stare să scriu despre Cezar Ivănescu nici aici, pe „LIS Jurnal Online”, deşi am tot anunţat că scriu, venind vorba despre deconspirare. E la mijloc un blocaj mintal. Las de dorit, regret.

Apropo de deconspirare şi de scriitorii care au primit de la CNSAS decizii că au colaborat cu Securitatea. Cel ce-i cultivă memoria lui Cezar Ivănescu, cu un devotament ieşit din comun, mi-a atras atenţia pe e-amil că: Accesand site-ul Copyro [http://www.copyro.ro/] am constatat cu stupoare ca in Consiliul de Conducere se afla cateva persoane deconspirate ca fiind colaboratori ai Securitatii:

1. Eugen Uricaru-UDREA – dovedit ca securist

2. Dr. Corneliu Zeana – dovedit ca securist

3. Lucian Vasiliu – a primit decizie de noncolaborare, dar a recunoscut intr-un interviu din anul 2005 ca a dat cateva note securistului care se ocupa de institutia la care lucra! In arhivele CNSAS apare ca dosarul i-a disparut fiind ars in anul 1989, distrus. Cf si ziarului Adevarul, Marţi 27 oct 2009 : În adeverinţa emisă de CNSAS pe 26 octombrie se face menţiune despre un dosar pe numele lui Vasiliu, care ar fi fost distrus pe 22 decembrie 1989. În documentul intitulat „Proces Verbal“, datat 11.03.1991, ofiţerii au consemnat: „am constatat lipsa următoarelor dosare: …18. Nume şi prenume Vasiliu Lucian; Categoria: Inf [ormator]“.

Ce comentariu să mai fac? Eugen Uricaru, care are decizie definitivă de la Tribunal că a făcut poliţie politică, n-a avut de suferit în nici un fel, e bine-mersi preşedinte al CopyRo. La fel Corneliu Zeană (necunoscut mie ca scriitor, e membru al USR? O fi doctorul de renume, care conducea o revistă din fonduri europene?). Vreau să spun că nu ajută la nimic deconspirarea, de fapt, chiar dacă e dovedită cu acte în regulă. E clar, în lipsa unei legi a lustraţiei, e egală cu zero orice execuţie prin CNSAS sau Tribunal, foştii securişti îşi ocupă liniştiţi posturile de conducere… În privinţa lui Lucian Vasiliu, nu s-a dovedit că a fost informator, el a primit decizie de necolaborare cu Securitatea de la CNSAS (e membru în Consiliul de conducere al USR şi ştiu ce spun), a avut şi un proces public pe această temă şi şi-a demonstrat nevinovăţia, deşi duşmanii lui ieşeni, scriitori în primul rând, îl pun la zid în continuare. E periculos să-l învinovăţim pe Lucian Vasiliu (care, în semn de protest că e acuzat că a fost informator şi-a dat demisia din funcţia de director al Muzeului Literaturii Române din Iaşi, a rămas însă redactor-şef al revistei Dacia literară; mă bucur că nu s-a îmbolnăvit de supărare), să reînviem prin el cazul Cezar Ivănescu, căruia i s-a schimbat brusc viaţa după ce a fost acuzat public de colaborare cu Securitatea, în presă, din surse necunoscute (se bănuieşte că la mijloc e o răzbunare a lui Mircea Dinescu, consilier la CNSAS, erau duşmani vechi), fără să fi fost aduse documente în acest sens din partea CNSAS. Normal ar fi fost, dacă nu li se dau dosarele de la Securitate de gol, şi Lucian Vasiliu şi Cezar Ivănescu să fi fost deconspiraţi din dosarele altora, cum au păţit Eugen Uricaru şi Mircea Iorgulescu… Revenind la cazul Mircea Iorgulescu, „cârtiţă” la Europa Liberă şi informator al Securităţii în România, pe Cotidianul.ro se observă că iar avem o problemă cu CNSAS, care acuză, deşi numai Tribunalul dă verdict în acest sens, că Mircea Iorgulescu a colaborat sau nu cu Securitatea. Nu mai pun la socoteală luptele interne dintre „cominternişti” (care controlează România lui Traian Băsescu, în frunte cu Vladimir Tismăneanu) şi „naţionalişti”, de neconceput. Daţi click pe http://www.cotidianul.ro/o_scrisoare_inca_inedita_dosarele_scriitorilor_se_judeca_la_tribunal_cominternistii_contra_nationalistilor-110052.html să vă lămuriţi singuri. Oricum, dacă eşti scriitor, nici în şapte ape nu te mai poţi spăla dacă ţi se pune eticheta de turnător la Securitate, azi, de către CNSAS.