0
5 comments

Vineri, 19 martie 2010. Stau prost cu imunitatea. Mă trezesc din când în când că mi-e rău. Şi am ajuns să nu mai înţeleg nimic din ce mi se întâmplă. Când nu-mi pierd umorul spun că de vină sunt modificările organismului anunţate pentru anul 2012 (inclusiv modificarea ADN) şi că n-ar trebui să fiu alarmat… În această seară poeta Angela Marinescu (are un volum de poezie, apărut anul trecut, nominalizat la două premii: Premiul Observatorului cultural şi Premiul Radioului Naţional, şi am schimbat o vorbă pe seama acestor nominalizări, e pesimistă că ea va lua vreun premiu; am consolat-o spunându-i că urmează să fie nominalizată la Premiul USR şi apoi al ASB) m-a certat la telefon că iau medicamente aiurea, împotriva alergiilor, susţinând că trebuie să iau neapărat medicamente antivirale. Nu mă pricep. Necazul e că sunt tot mai ineficient, mi-e somn, nu mă pot concentra destul, nu mă mai aleg într-o zi cu nimic la masa de scris şi de citit (datorită acestei mese de scris şi de citit mai sunt în viaţă, ea îmi distrage atenţia de la viaţa de zi cu zi, care de la vârstă nu mai prea merită să fie trăită; de la 15 ani, de când scriu şi citesc regulat, îmi lungesc boala – până când? La 15 ani scoteam la Cantonul 248, când eram elev la Liceul teoretic din Adjud, mai multe reviste ale mele, scrise de mână pe file A 3 îndoite, în care îmi publicam forţat producţiile literare). Îi rămân dator lui Mihai Rogobete din Turnu Severin, trebuia să scriu pentru revista domniei sale (dedicat lui Cezar Ivănescu) un text despre Cezar Ivănescu-cel-adevărat, a trecut termenul de predare. N-am fost în stare să scriu despre Cezar Ivănescu nici aici, pe „LIS Jurnal Online”, deşi am tot anunţat că scriu, venind vorba despre deconspirare. E la mijloc un blocaj mintal. Las de dorit, regret.

Apropo de deconspirare şi de scriitorii care au primit de la CNSAS decizii că au colaborat cu Securitatea. Cel ce-i cultivă memoria lui Cezar Ivănescu, cu un devotament ieşit din comun, mi-a atras atenţia pe e-amil că: Accesand site-ul Copyro [http://www.copyro.ro/] am constatat cu stupoare ca in Consiliul de Conducere se afla cateva persoane deconspirate ca fiind colaboratori ai Securitatii:

1. Eugen Uricaru-UDREA – dovedit ca securist

2. Dr. Corneliu Zeana – dovedit ca securist

3. Lucian Vasiliu – a primit decizie de noncolaborare, dar a recunoscut intr-un interviu din anul 2005 ca a dat cateva note securistului care se ocupa de institutia la care lucra! In arhivele CNSAS apare ca dosarul i-a disparut fiind ars in anul 1989, distrus. Cf si ziarului Adevarul, Marţi 27 oct 2009 : În adeverinţa emisă de CNSAS pe 26 octombrie se face menţiune despre un dosar pe numele lui Vasiliu, care ar fi fost distrus pe 22 decembrie 1989. În documentul intitulat „Proces Verbal“, datat 11.03.1991, ofiţerii au consemnat: „am constatat lipsa următoarelor dosare: …18. Nume şi prenume Vasiliu Lucian; Categoria: Inf [ormator]“.

Ce comentariu să mai fac? Eugen Uricaru, care are decizie definitivă de la Tribunal că a făcut poliţie politică, n-a avut de suferit în nici un fel, e bine-mersi preşedinte al CopyRo. La fel Corneliu Zeană (necunoscut mie ca scriitor, e membru al USR? O fi doctorul de renume, care conducea o revistă din fonduri europene?). Vreau să spun că nu ajută la nimic deconspirarea, de fapt, chiar dacă e dovedită cu acte în regulă. E clar, în lipsa unei legi a lustraţiei, e egală cu zero orice execuţie prin CNSAS sau Tribunal, foştii securişti îşi ocupă liniştiţi posturile de conducere… În privinţa lui Lucian Vasiliu, nu s-a dovedit că a fost informator, el a primit decizie de necolaborare cu Securitatea de la CNSAS (e membru în Consiliul de conducere al USR şi ştiu ce spun), a avut şi un proces public pe această temă şi şi-a demonstrat nevinovăţia, deşi duşmanii lui ieşeni, scriitori în primul rând, îl pun la zid în continuare. E periculos să-l învinovăţim pe Lucian Vasiliu (care, în semn de protest că e acuzat că a fost informator şi-a dat demisia din funcţia de director al Muzeului Literaturii Române din Iaşi, a rămas însă redactor-şef al revistei Dacia literară; mă bucur că nu s-a îmbolnăvit de supărare), să reînviem prin el cazul Cezar Ivănescu, căruia i s-a schimbat brusc viaţa după ce a fost acuzat public de colaborare cu Securitatea, în presă, din surse necunoscute (se bănuieşte că la mijloc e o răzbunare a lui Mircea Dinescu, consilier la CNSAS, erau duşmani vechi), fără să fi fost aduse documente în acest sens din partea CNSAS. Normal ar fi fost, dacă nu li se dau dosarele de la Securitate de gol, şi Lucian Vasiliu şi Cezar Ivănescu să fi fost deconspiraţi din dosarele altora, cum au păţit Eugen Uricaru şi Mircea Iorgulescu… Revenind la cazul Mircea Iorgulescu, „cârtiţă” la Europa Liberă şi informator al Securităţii în România, pe Cotidianul.ro se observă că iar avem o problemă cu CNSAS, care acuză, deşi numai Tribunalul dă verdict în acest sens, că Mircea Iorgulescu a colaborat sau nu cu Securitatea. Nu mai pun la socoteală luptele interne dintre „cominternişti” (care controlează România lui Traian Băsescu, în frunte cu Vladimir Tismăneanu) şi „naţionalişti”, de neconceput. Daţi click pe http://www.cotidianul.ro/o_scrisoare_inca_inedita_dosarele_scriitorilor_se_judeca_la_tribunal_cominternistii_contra_nationalistilor-110052.html să vă lămuriţi singuri. Oricum, dacă eşti scriitor, nici în şapte ape nu te mai poţi spăla dacă ţi se pune eticheta de turnător la Securitate, azi, de către CNSAS.


Like it? Share with your friends!

0
5 comments

5 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Nu stiu daca mai are vreo importanta, azi, ptr ca scriitorimea nu mai are asa mare importanta cum avea pe vremuri, din ce in ce sunt tot mai putini cititori de carte fie ea si format electronic, gratuit, Scriitorul nu mai este un reper moral, intelectual, formator de opinie. Ma uit aici in Germania cine a ajuns lua locul lui Grass, motiv ptr care ptr prima oara am taiat de pe lista Târgu de Carte de la Leipzig, mai ales ca anul acesta banntuie pe acolo si câcâita aia cu o gasca de oligrofreni dupa ea ( si de români este vorba).

    In privinta premiilor… am constatat ca se premiaza între ei, unul pe altul, nu stiu câti critici mai citesc lucrarile ce le parvin, aud ca citesc doar cifrele de pe bacnote.. , nu stiu ce juri sunt acelea, dar ce s-a premiat pâna acum, ce a fost adus si pe aici pe afara mi-a lasat un gust tare amar, inclusiv “marele” Cartarescu ,tradus de nemti (aia rosi-bolsevici de la 68 cititre), a batut câmpi cu tot felu de tâmpeni, comandate si bine platite, traduse. bla-bla…

    Adevarul este ca nici dp 89 nu a aparut acel scriitor pe care il credeam ascuns in sertar,in beciurile securitati, uite ca nu prea a fost, dar, dupa cum vedem, informatori au fost, ca doar scribi erau de profesie… pai la asta au fost totii tare buni…. Nu s-a facut literatura de valoare nici dp 89, cum ne astepatam-doream cu totii, capabila impune si universal..

  2. Aveţi dreptate, din păcate, Domnule Octavian Mihăescu, scriitorul român nu e un reper moral. Cititorii nu mai dau doi bani pe el. Iar bresala scriitorilor e dominata de gasti care taie şi spânzură după interesul imediat. O tot repet, viaţa literară e toxică în România, mai bine stai deoparte.

  3. Nu va mai intristati. Nu pricep cum de-atata vreme inca nu v-ati obisnuit cu cei din propria generatie. Ceea ce va tulbura dinspre dansii e nimic pe langa nimicul care le urmeaza. Que voulez-vous, nous sommes ici aux portes de l’Orient, ou tout est pris a la légere… Conformati-va dar, si va relaxati. Litevatura romana trece fara sa lase alte urme decat cele din dosare.

  4. Cam prea multă dreptate, parcă prea mult adevăr!
    Cuidat, dar în aceeaşi termeni gandesc şi eu Am ajuns de altfel să mă întreb dacă, sau cat de oportun mai este să aparţii ca scriitor unui curent, sau unei generaţii. Poate mult mai oportun ar fi să aparţinem unor “găşti”, literare, unor “bisericuţe”, grupuri sau cum s-or mai numi. Sigur, Cărtărăscu, cel care plagia la greu prin anii studenţiei (şi n-o spun eu, ci rapoartele fostei Securităţi), nici nu avea cum să aibă scrisă “literatură de sertar”. În ceea ce-l priveşte pe Cezar Ivănescu am destul de mari şi multe îndoieli că ar fo fost “turnor”. Mai degrabă ar putea fi Mircea Dinescu. Cezar Ivăneswcu a lucrat alături de Tomozei Mugur, Cernea şi Rotaru, ani de zile la Revista Argeş, Iar Dan Rotaru, el însuşi acuzat de colaboraţionism, ar fi fost primul care l-ar fi “devoalat”. Aşadar, dlor continuăm să trăim şi după 20 de ani de la evenimentele din decembrie ’89 tot pe…”nisipuri mişcătoare”. Tot în confuzie aproape totală, printre mari vălătuci de ceţuri. Între timp, ei, securiştii, turnătorii sau “colaboratorii” au acumulat averi de milioane de euro, iar noi ne-am ales doar cu sintagma de delatori.
    şt.d.afrimescu

  5. This post seems to recieve a great deal of visitors. How do you get traffic to it? It gives a nice individual spin on things. I guess having something real or substantial to post about is the most important thing.