Mulțumesc pentru gândul bun. Astăzi s-a sfințit firea apelor și a fost readus harul în creație. De ce apare imaginea cărții lui Tudor Cicu aici

Vineri, 6 ianuarie 2012. Dorm enorm, nici nu contează zgomotele infernale ale șantierului de deasupra apartamentului (pur și simplu boala a pus în surdină zgomotele infernale, am stat în pat până la ora 13, după ce m-am culcat la 2 – m-au ajuns din urmă insomniile și stresul, supărarea interioară de neînțeles: organismul s-a răzvrătit, că mai mult nu poate duce). Am și febră. Pus pe picioare, am venit la computer și am definitivat două rubrici pe Jurnalul de Vrancea Online („Prim-Plan” cu Boboteaza și Sfântul Ioan Botezătorul, și „Cultură”, cu texte literare originale primite pe e-mail), să-mi distrag atenția. La ora 18 mi-a făcut Doina masaj terapeutic, cu Pain Balm de la Hymalaia (un unguent antinflamator), după care am dormit iar o oră și jumătate… Mulțumesc pentru gândul bun celor ce mi-au scris ieri la Comentarii, aici (între ei și un  medic-poet, Andreea Brumaru), va trebui să merg la o clinică particulară. Doar că voi intra iar în circuitul amânării, având semne că-mi revin (în această seară am mâncat o ciorbiță de carne de pui). Și dacă-mi revin, ce să caut eu la control medical? Nu mă crede nimeni. A, să-mi fac analize medicale? Știți că mă tem, de fapt, să mi le fac? Dacă descopăr că sunt bolnav de-a binelea, că am Hepatita C (e ultima presupunere a Doinei) sau am dat în diabet, Doamne ferește? Mai bine să nu știu, când o să cad la pat, gata, mă predau, n-au decât să mă ducă pe targă de la Urgențe direct la morgă, la vârsta mea trebuie să mă aștept la orice… Oftez. Va trebui să reevaluez situația, în orice caz. Dar știu că sunt și delăsător (ba chiar indolent), dacă nu mă doare nimic și n-am decât problemele pe care le am și le țin sub capac (hiperaciditatea, cu nișă ulceroasă pe duoden; plus imunitate scăzută; plus… e cazul să mă abțin), de ce să-mi tot bat capul cu sănătatea?

***

Doina a mers în această dimineață, de Bobotează, la biserica noastră (Sfântul Spiridon cel Nou) și a luat busuioc și Agheasmă Mare – întoarsă acasă, a tămâiat (cu tămâie fumegândă) fiecare cameră a apartamentului (să alunge Diavolul; nu numai că nu l-a alungat, dar mai rău s-au întețit azi fierăstraiele și bormașinile din șantierul de deasupra apartamentului nostru; proprietarul acestui apartament fiind irakian plin de bani, e clar că e un păgân nesimțitor la tămâia ortodoxă), după care a stropit cu busuiocul muiat într-un castronel plin cu agheasmă proaspătă (abia am reușit să o opresc să nu dea cu agheasmă pe computerul la care scriu, să nu-i distrugă vreun circuit, că pe cărți a aruncat la întâmplare; motiv să cred că Diavolul ascuns în computerul la care scriu rămâne și el neafectat). „Azi firea apelor se sfințește”…, s-a cântat la slujba de Bobotează. Firea apelor? Ce frumoasă e limba română… Interesant e că abia la vârsta de 30 de ani, de Bobotează, s-a arătat lumii Hristos (e o epifanie sau o teofanie la mijloc, o descoperire a lui Iisus): Incepand cu Botezul Său, Hristos iese din umbra si incepe sa propovaduiasca… Sfântul Ioan Gura de Aur spune: „Hristos n-a ajuns cunoscut tuturor cand S-a nascut, ci cand S-a botezat”. E neverosimil, când Hristos mai avea trei ani de trăit (și știa foarte bine asta). Superbă e explicația, că prin Botezul Domnului a fost sfințită creația! Atenție, a fost botezat pentru a fi readus în creație Sfântul Duh, care să redeschidă izvoarele harului și inspirației… Iisus a venit la Ioan si i-a cerut sa-L boteze, nu pentru ca avea nevoie de curatire de pacate, caci era Dumnezeu-Omul, ci pentru a sfinti creatia. Ca Mantuitorul nu a venit sa primeasca iertare de pacate de la Ioan, reiese si din faptul ca botezul lui Ioan il ajuta pe om sa constientizeze starea pacatoasa, insa, nu oferea iertarea. De aceea se si spune ca era „spre iertarea pacatelor” (Luca 3, 3), pe care avea s-o aduca Hristos. El primeste botezul de la Ioan pentru a readuce Duhul Sfant in creatie. Prin caderea in pacat, omul Il pierduse pe Sfantul Duh, asa cum ne marturiseste Sfantul Chiril al Alexandriei. Botezul Mantuitorului reprezinta momentul redeschiderii izvoarelor harului, care fusesera zavorate pentru om si pentru intreaga creatie… Astfel, ritualul Botezului crestin repeta aceste momente, care semnifica trecerea dintr-o etapa existentiala in alta: el se deschide cu lepadarile, menite sa alunge puterea satanei si se incheie cu primirea darului Sfantului Duh. (crestinortodox.ro). Cine l-a botezat pe Hristos (la botezul lui Iisus s-au deschis cerurile, Duhul lui Dumnezeu S-a coborat in chip de porumbel si a stat peste El, iar Tatal a marturisit: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit!”  – Matei 3, 17) aflăm mâine…

***

Tudor Cicu a trecut în registru liric neoclasic, îi reiau, de la Comentariile de ieri, de aici, poezia scrisă, din câte am înțeles, înainte de a-și lansa volumul ce mi-l dedică (dacă dați click pe coperta lui, îl puteți citi; e „postat” în dreapta paginilor de jurnal online, sub Etichete), în noiembrie, 2011. Versuri necitite acolo, fiindcă ”aş fi dat dovadă de lipsă de modestie”. Aviz amatorilor (dintre amatorii mai grei de cap fac și eu parte; nici eu nu știam de ce apare imaginea cărții lui Tudor Cicu aici). Îmi scrie Tudor Cicu: M-au întrebat mulţi: de ce îmi apare imaginea cărţii, pe pagina Jurnalului lui LIS. Le răspund tuturor, cu aceste versuri, scrise înainte de lansarea din Buzău… Le răspund celor care m-au interpelat, fie direct, fie la telefon. Sper să fie un moment de relaxare pentru LIS, întrucât altă medicamentaţie, noi poeţii, în afară de cuvinte, nu ştim:

Tu îmi vorbeai de lumea risipitor de-astrală

La fel de norocoasă în spaime şi idei.

Zicând că amăgirea e numai o scrobeală

În timp ce veşnicia e piatră şi temei. //

S-o tălmăceşti mai bine, te-am dus prin subterane

Cum cei cătând misterul, nu merg neapărat.

Aici unde tot omul, nu intră prin saloane

Plătind cu timp, norocul, de-al şti întemniţat. //

Şi îţi vorbeam de lumea tirană pân’ la ură

Ce să-mi inspire teama, atâta m-a trădat!

Şi-n câmpuri de poveţe, am tras o arătură

De-a încolţi doar fructul ce-n noi am sămânţat. //

Şi tot de lumea asta, ţi-am înşirat cuvinte

Nu îndoieli, iluzii, copile, ţi-am turnat!

Ca să exişti, în toate, ţi-am rânduit veşminte

La balul Poeziei, să intri împăcat.

Tudor Cicu

PS.  Poeta Adriana Barna îmi atrage atenția asupra unui film, pe care l-a intitulat „Jaful secolului” – e documentar: In acest film este vorba si despre fondurile de pensii, care sunt „depozitate” in anumite banci, care apoi „FALIMENTEAZA”… FOARTE  instructiv! Dați click pe
http://filmedocumentare.com/jaful-crima-vremurilor-noastre/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+FilmeDocumentareOnline+%28Filmedocumentare.com%29&utm_content=Yahoo%21+Mail