0
4 comments

Luni, 5 septembrie 2011. Constat că, ieșit la plimbare (pentru trei sferturi de oră) după ora 21 cu Doina, ne facem tot traseu spre biserici sau mănăstiri, deși sunt închise (în această seară am mers până la Mănăstirea Antim, după ce am urcat și coborât Dealul Mitropoliei, unde catedrala era închisă; altădată se țineau slujbe de noapte și în bisericile mănăstirilor din orașe, acum am auzit că au fost interzise de noul patriarh; poate e un zvon, va trebui să mă interesez la mănăstirile din țară; știam că la miezul nopții, de la 23.30 se ține Mezonoptica și apoi Utrenia până la ora 2). Oare de ce? Ne simțim inconștient protejați? Presimțim, eu și Doina, un rău care vine și ne pregătim sufletește? Bat în lemn. Dacă te uiți în jur, românii trăiesc prost în marea majoritate, dar nu se plâng (nu sunt atât de disperați încât să iasă în stradă, cum văd mai nou că ies cu sutele de mii în stradă evreii, în Ierusalim, să protesteze că le-a scăzut nivelul de trai, calitatea vieții, confortul; în condițiile în care Israelul cheltuiește nebunește pe înarmare, acolo serviciul militar fiind obligatoriu trei ani la bărbați și doi ani la femei, după ce au împlinit 18 ani; doar cei ce se declară ultraortodocși sunt scutiți; las la o parte exemplul grecilor ortodocși, care ies în stradă de câte ori le e amenințat al… 13-lea salariu; la cel de al 14-lea salariu au renunțat după ce au pierdut războiul cu… FMI și Comisia Europeană, fiind la un pas să declare Grecia în faliment). În lume, în afara căderii burselor (la care pierd bogații), nu pare a se întâmpla nimic deosebit. Criza mondială continuă, dar lumea de rând își vede de viață. Nu mai auzim de cutremure devastatoare sau de vulcani cu erupții fenomenale. Uraganele din SUA (sau faptul că nu mai apar locuri noi de muncă) nu impresionează pe nimeni în România, sunt trecute la faptul divers. În Libia, „rebelii” (susținuți și terestru de NATO), după ce-l vor prinde pe „dictatorul Gaddafi, prietenul americanilor și al britanicilor”, vor intra într-o lungă perioadă de tranziție postrevoluționară care nu va duce nicăieri (vezi exemplul României), sărăcia scrie pe fruntea lor. Natural, se vor înfrupta din Libia acum șacalii care au pornit războiul civil, țările membre NATO, care vor primi câte o felie din resursele (îndeosebi petrol) libiene și din reconstrucția țării, în frunte cu Franța (actualul președinte al Franței a avut plătită campania electorală, întâmplător, chiar de dictatorul Gaddafi). În rest, s-a pus surdină pe revoluțiile din țările arabe, în Siria doar mai mor protestatari plătiți de SUA. Să fie într-adevăr liniștea de dinaintea furtunii? Am intrat în luna septembrie: anul 2012, considerat apocaliptic, bate la ușă. Nu s-a confirmat până azi nici o predicție, al treilea război mondial anunțat nu e de actualitate? Nu mai crede deja nimeni în nimic (exact ca la Biblie), nici că omenirea ar putea să dispară în neant. Pe Agenția.org a apărut o listă a fostelor alarme false legate de Apocalipsă – asta înseamnă că am trecut în cealaltă extremă, nu mai crede nimeni nici în Apocalipsa din 2012. Rămân valabile numai apocalipsele la nivel individual, provocate de destin. De curiozitate, iată lista alarmelor false legate de Apocalipsă, de-a lungul anilor, de după Hristos:

«Iata o lista cu Apocalipsele presize pana acum – pentru ca avem o vaga banuiala ca vor mai urma si altele:

– In anul 70, galileanul Rabbi Jose a prezis ca Sfarsitul Lumii va veni in 130;

– In anul 90, Sfantul Clement I a prezis ca Apocalipsa ar putea veni in orice moment;

– Un scriitor pe nume Tichonus a prezis ca Ziua Judecatii va veni in anul 381;

– Atat teologul Hyppolytus (170-236), cat si sfetnicul primului imparat roman crestin, Constantin I, Lactantius (cca. 240 – cca. 320) au prezis Armageddonul in anul 500;

– In anii 900, mai multi prezicatori sustineau ca in 1000 va veni Sfasitul Lumii;

– In 1147, Gerard din Poehlde a prezis ca Terra va disparea in 1306;

– In 1179, John din Toledo a prezis ca Apocalipsa va veni in timpul anului 1186;

– Joachim din Fiore (1135-1202) a prezis ca Sfarsitul Lumii ar putea veni in jurul anului 1300;

– Profera Maica Shipton (1488-1561) a prezis Apocalipsa in 1881;

– In anii 1500, membrii sectei crestine Zwickau credeau ca lumea isi va intalni sfarsitul in jurul anului 1520;

– Joseph Smith (nascut in 1805), fondatorul sectei mormonilor, a prezis ca Ziua Judecatii nu va veni pana cand el va implini 85 de ani, adica in anul 1890. Smith a murit insa asasinat, in 1844;

– Co-fondatorul Bisericii Metodiste, John Wesley, a prezis ca Fiul lui Dumnezeu va cobori pe Pamant in 1836. Fratele lui Charles a prezis in 1794 ca Sfarsitul Lumii va veni chiar in 1794;

– In 1874, Charles Taze Russel a prezis Sfarsitul Tuturor Zilelor in 1914;

– Cand evreii au recastigat Ierusalimul, in 1967, multi au prezis ca sfarsitul e aproape;

– Potrivit calendarului mayasilor, Sfarsitul Lumii va veni in 2012. Adica anul viitor;

– Isaac Newton a calculat ca Apocalipsa va avea loc in anul 2060;

– Nostradamus, insa, a prezis ca lumea se va sfarsi in anul 3786 sau in anul 3797.

Insa, potrivit Bibliei, “nimeni nu stie ziua si ora (n.r. a Apocalipsei), nici chiar ingerii din Cer, nici chiar Fiul, numai Tatal”».

Frica de ziua de mâine rămâne legată numai de grijile cotidiene de supraviețuire? Nu mai e valabilă frica de furtunile solare, nici de apropierea unei planete enigmatice (care ar distruge Terra) sau de trecerea planetei prin Centura Fotonică – și timpul nu se va termina la 20.12.2012. E biiine!

***

„O uriaşă frică l-a cuprins pe omul-care-scrie”, mărturisește uimitorul scriitor critic buzoian Tudor Cicu. Ultimul lui comentariu, legat de proza mea publicată aici în 14 părți, încheiată ieri, „O încurcătură de minte” (legat de personajul principal, Omul-de-ocară), are deja dedesubturi magice. Îi mulțumesc pentru susținerea dialogului complementar. Omul-de-ocară a căpătat așa și altă substanță:

«- „Aha! Iată că te am şi eu în mână, în sfârşit. În sfârşit! Ce să-i faci? Te-am înhăţat şi eu de guler! Tocmai mantaua ta o vreau! Îmi trebuie…”. Vocea venise de undeva de sus. Dormeam? Eram eu treaz? Îmi vorbea în vis Omul-de-ocară? Păi, această voce nu are cum să fie decât a stafiei care-i luase locul pe lumea cealaltă lui Akaki Akakievici, domnilor! Vedeţi în ce încurcătură m-am băgat? Persoana influentă (nu spunem numele), tocmai se tolănise în sanie şi-i spusese vizitiului: „La Carolina Ivanovna!” Dar, cum toate gândurile plutesc de la sine, vreau a-l scuti pe cititorul meu de o bătaie de cap şi să-i spun ceva, aşa, mai precis: „vezi că tot de o femeie a fost vorba aici?” Şi, între noi fie vorba, vrând să mai uite povestea asta neplăcută şi să se mai distreze cu imaginea visului său, Omului-de-ocară îi veni pe neaşteptate această idee cu femeia din vis. Poate fi aceasta un leac cu efecte sigure pentru o bună dispoziţie a cititorului? Dar, ce te faci? Critica, spunea ea, că rostul omului este să preia suferinţa lui Dumnezeu şi din când în când Dumnezeu să tragă clopotele spre cerul omului, cum ne sugera Cioran. Vezi, îmi mai spune îngerul păzitor al condeiului cu care îmi scriu gândurile, o uriaşă frică l-a cuprins pe omul-care-scrie. De a nu fi descoperit şi înlăturat de la fereastra ştiutului, sub ameninţarea misterului spre care tocmai îl călăuziseşi; frica de a nu i se fi descoperit (de către doctori specialişti), acel sindrom depresiv neurasteniform, care îl înhăţase de gulerul mantalei pe amicul nostru A.A., şi de care se ţinea acum precum scaiul. „Când sunt singur, pot fi oricând original – mi se mărturisise Omul-de-ocară – dar, vezi dumneata, când sunt acaparat de către o femeie, ori mă aflu într-o mulţime, nu pot să fiu asemeni personajelor amintite de tine de prin „Marile speranţe”, „Bătrânul şi marea”, „Demonii” etc… etc… „Prima mea datorie (moştenită de pe vremea când lucram la Cotidianul, că tot am pomenit asta), este să semăn cu toţi ceilalţi, adică să devin banal de simplu ca oricare alt om al străzii”. „Am înţeles – i-am spus, numai lui. Dacă am intuit corect: e ca acea relaţie dintre crocodil şi pasărea suveică, care-i curăţă resturile de mâncare între dinţi”. –„Cuvintele au sens datorită memoriei, îmi spune Omul-de-ocară. Imaginaţia, fantezia şi invenţia omului-care-mă-scrie, e puterea sa de a avea reprezentări în Lumea prin care tu te-ai tot desfăşurat. Dar, numai o imagine interioară îi poate dicta finalul prozei „O încurcătură de minte”. Ai fost şi tu martor. Să aşterni în scris o obsesie, nu-i altceva decât să o expulzezi în afara ta. Odată eliberat, finalul e ca şi scris”. Ah! Cum aş putea să nu-i fiu loial Omului-de-ocară, alături de care am suferit în cuvinte! Şi, uneori, ne-am devansat unul pe altul în idei? E ca şi cum l-aş fi întrebat (întâlnindu-l întâmplător pe stradă), cam ce părere are despre fizionomia curtenilor noştri de la palat? Pot să jur, domniile voastre, că mi-ar fi răspuns precum acel părinte al frenologiei, F. J. Gall, ţarului Rusiei: „Pot să jur că în ciuda straielor şi rangului lor, toţi sunt nişte infractori exterm de periculoşi”. Şi nici măcar, nu avea să ştie vreodată, că ţarul vrând să-l încerce, invitase la masă nişte ocnaşi – foşti criminali şi tâlhari pe care îi îmbrăcase în veşmintele dregătorilor săi. Înţelegeţi şi tăcerea ţarului: doar nu era taman el, ditamai ţarul, să se dea de gol şi să se facă de râs. Acum, pot să jur şi eu: da, cuvintele au sens datorită memoriei».

Tudor Cicu

PS. Public alte fotografii făcute pe 2 septembrie la Mănăstirea Caraiman din Bușteni (din interiorul bisericilor), la Mănăstirea Sinaia (dați click de trei ori pe fotografii să le măriți, să le puteți citi, e și un citat din Take Ionescu, săpat în marmură, despre suferința românească) și la Castelul Peleș.


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
4 comments

4 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Acuma, lasand gluma la o parte, daca ai face un mic efort now si-ai ceti ce spun eu, ganditoru cel mai nou din veacu tau, despre “Planeta Ou”, ai vedea ca mai degraba s-ar scufunda tot Universu in hau decat sa piara vreodata Pamantu pe care Atomu Primar l-a prezervat pentru nasterea Fiului sau, iar io spun asta pe bune, mey, pe baza de ingeniu poetic & rarissima ratiune, iar nu ca popicii pe care-i asculta o prea simplicissima lume. Uite aici:

    http://viorelpadina.wordpress.com/2011/08/23/ce-este-planeta-ou/

    Hai, noapte bune, pretine, si nu mai fi asa necajit, zau. Io sunt somer genial in satu / statu meu si n-am in pozinar niciun leu, dar nu ma plang, ca sa nu-mi fac si mai rau 🙂

  2. Rau-ul apocaliptic nu poate avea loc in acest timp care nu stim cât va mai fi extins ori restrâns, am mai spus si o repet; Potirele mâniei lui Dumnezeu din Apocalipsa NU sunt ptr om ci ptr cel ce strica pamântul si pe om, adica diavolul bolsevic. Omu sa ia bine seama la pasi lui, sa nu faca jocul acestor diavoli bolsevici ptr a nu lua parte la cafteala finala dintre Jupân si spurcat.

    Catastrofele naturale nu vin de la Dumnezeu ci de la diavol, Dumnezeu protejeaza omul si pamântul, nu poate in acleasi timp sa-l si distruga, dealtfel pamântul va fi curatit si reintegrat in armonia divina, deci nicidecum distrus. Apocalipsa asta mai zice ceva ce a fost rastalmacit dupa poftele diavolilor ca de-aia nu o întelesara ditamai teologi si in veci nu o va pricepe de nu-i de la Dumnezeu dat. Sigur, se vorbeste de un sfârsit, dar care-i acesta si cum va fi acest sfârsit?

    Fiecare individ ce trece pe acest pamânt trebuie sa masoare bine vremurile si dibuie corect ce vrea zice Hristos cu acest sfârsit. Daca am avea nitel respect fata de Creator am pricepe cât sa ne ajunga pentru toata viata care-i beleaua acestui sfârsit, in primul rând individual ci abia dupa aceia cel planetar. Daca tu crezi ca sfâristul este odata cu moartea fizica, atunci ptr tine sfârsit va fi, tu spui adevarul gol-golut, dar oleaca de moment rumega mai santos trebuie lua acilea, de înviat trebuie sa învi si tu ptr judecata, adica cântarirea ta, de veifi gasit apt reintegra in divinitate ptr vecie, nu o vei lua pe ulei din nou odata ajuns acolo, atunci te scoate la liman Dumnezeu si pe tine, ca cât ai fi de dobitoc (pacatos), tot a lui Dumnezeu esti, de esti rebut ordinar iti vei lua rasplata, moartea a doua,in cazul care nu te-ai insurat cu diavolul bolsevic,c a de te-ai legat de spurcat cu el te duci pe veci în iad. Hristos ne spune ca va lua sfârsit acest stadiu de evolutie a omului, cine nu trece examenul NU mai are nici o sansa recupera pierderea ptr ca se pune capat timpului, se leaga si pedepseste satana. Sunt inca vreo trei elemente de mare importanta in vorbele lui Hristos privitor la revenirea Sa, la vremurile apocaliptice, sa le rumegam nitelusi.

    1) Va gasi El credinta pe pamânt, se intreaba Hristos, raspunsul este DA, ba si mai mult, in acea vreme ptr prima oara in istoria umanitati toata omenirea va face o rugaciune comuna dar complct gresita, cum le va fi si credinta. Ateismul nu mai are viata lunga, a intrat in agonie de multa vreme. Aspectul acesta privitor la credinta este fff important.

    2) Ne mai spune ca Noe a intrat si inchis usa, dupa care a cazut potopul pe capul dobitoacelor de tot soiul inclusiv om. Pe noi ne intereseaza subliniera lui Hristos cu intrarea lui Noe in corabie cum:

    3( Ne va interesa trimiterea la iesirea lui Lot,, din nou avem de retinut aceasta iesire din cetate.

    Dupa aceia sa analizam putin daramarea templului, distrugerea Ierusalimului în anu 70 d.p H, pe care o si mentioneaza expres Hristos, si atunci uni au iesit si intrat, luat seama la semne, asa se face ca nu-a cazut victima nici un crestin, singuri ce s-au salvat. Atunci au iesit si intrat (crestini), au intrat in corabia numita Hristos dar in acelasi timp au si iesit din cetate. De vor fi acele trei zile de întuneric de care mai palavragiram noi pe acilea, atunci… va trebui avea loc iesirea ptr ca intrarea o facuram, foarte multe semne indica ca va avea loc marea iesire. Dupa ce a iesit Lot din Sodoma, a cazut foc peste sodomiti, dupa ce au iesit crestini din Jerusalem, Titus îi facu una cu pamântul pe ovrei ce alesesera pe Baraba in locul lui Dumnezeu (Mesia), au zis ei sa le cada sângele pe capu lor si copiilor lor, le cazu, nu avura credinta, asa ca nu intrara si nici nu iesira la timp a -se salva. La fel si in zilele de final, nu vor avea credinta curata a lui Iov, la fel ca si ovrei care credeau cu tarie si ei intr-un dumnezeu, dar ala rabinic, tribal-sângeros.

    Asadar, cât timp nu are loc iesirea nu se poate întâmpla nimic rau, iar primul semn ca va urma cupele maniei de dupa iesire, ce va fi pe acel intuneric de trei zile, la revenirea soarelui isi va face aparitia calaretului alb, adica a antihristului caruia toti se vor închina in frunte cu ovrei. Masoni anunta prostimea de mult ca nu mai este timp, cum ca marele print este la usi… stiu ei ce stiu si bine fac ca o spun fatis. Iesirea asta va fi remarcata de catre foarte multi oameni, la pregatirea maselor ptr a li se explica stintific fenomenul au inceput lucra de multa vreme diavoli bolsevici, nu este nevoie sa ma mai duc la alti vazatori ci ma duc de uit la diavoli, ca astia stiu bine ce fac si de ce trebuie sa o pregateasca, iar acesta-i mare semn ce indica clar ca ne apropiem vertiginos de marea iesire. Nu, nimeni sa nu se astepte vedea pe Hristos venind pe nori cerului, mai dureaza ceva vreme, dar cine-i întelept poate calcula precis perioada veniri incepând din ziua aparitiei lui antihrist, al mari iesiri. Cum se face ca Nu stim când revine si totusi iata ca putem sti cu precizie anul, noi inca nu putem sti ptr ca nu avem aici savârsirea acelor pasi mai sus mentionati,iar odata cu ei, da, urmeaza si dureri mari ptr tot ce are suflare pe pamânt, adevarata mânie a lui Dumnezeu atunci o vor vedea oameni. Aici avem o mare taina pe care nu orcine poate dibui , nici mari sfinti nu au priceput-o cum se cuvine. Adica, pe de-o parte nu stim iar insusi Hristos ne zice ca nu-i treaba noastra a sti, iar Apocalipsa ne dezvaluie cu precizie revenirea lui Hristos. Io mai mult nu am curaj a mai zice ceva, cine-i întelept si are credinta curata va pricepe, ceilanti NU trebuie pricepe nimic, astia au o alta misie de facut, de fapt o si declara, dar fara sa-si dea seama ce vorbesc. Iata ce semne trebuie noi vedea, nu cutremure, nu 2012, nu cai verzi pe ceruri, ca primul cal îi alb, al doilea rosu, galben si negru, verde niet…