0
34 comments

Duminică, 2 septembrie 2011. Paul Goma a împlinit azi 76 de ani. Îi aduc de aici un nou omagiu, reverențios (neputincios că nu pot să-l ajut nicicum). Are toate șansele să devină o icoană a unui scriitor român martir la care să se închine românii rămași fără busolă (Paul Goma e un reper spiritual moral) . Slavă cerului, Paul Goma rezistă acolo, între francezi, nu între români, Parisul e a doua lui casă – după ce s-a născut în Basarabia (la Mana, județul Orhei). Înroșesc în calendar ziua lui de naștere, Paul Goma nu e numai un simbol al rezistenței, ci și o piatră de hotar în timp. Situația în care se află el azi, dă de gol cel mai bine care e adevărata față a României și a conducătorilor ei trecători. România nu mai e nicăieri pentru marele scriitor (care ar merita Premiul Nobel pentru Literatură, dar românii au uitat să-l mai propună; mai exact, se fac în fiecare an că uită). Paul Goma, un mare scriitor român fără țară, nu apatrid din proprie voință, ci exilat de dictatorul N. Ceaușescu (care l-a expulzat în 1977, luându-i cetățenia română; de atunci Paul Goma nu și-a revăzut țara) și apoi de Ion Iliescu, de Emil Constantinescu, de Traian Băsescu. Stupefiant, nici un președinte al României nu i-a redat automat cetățenia română (după prăbușirea comunismului), i se tot spune că e obligația lui să-și ceară înapoi cetățenia, de parcă el ar fi cerut să i se ia. Statul român trebuie să-l despăgubească, dar n-o face – preferă să-l aibă pe conștiință pe Paul Goma. Așa cum îl va avea pe conștiință și Uniunea Scriitorilor din România-USR (nu numai Președinția României și Guvernul). Au trecut 21 de ani de la Revoluție și niciunul dintre cei aflați la cel mai înalt nivel nu-i răscumpără nici suferințele îndurate în țară (cât a fost hăituit, arestat de Securitate), nici suferințele îndurate departe de țară, trăind de azi pe mâine în exil, deși statul român democrat de azi în datorează totul (inclusiv revoluționarii din Decembrie 1989, răsplătiți cu vârf și îndesat după Revoluție, îi sunt datori). Foștii torționari comuniști-securiști sunt pe cai mari, oameni de succes în România postcomunistă, pe când Paul Goma e ținut și azi cu capul la cutie. În 2005 i s-a înscenat cea mai mare mizerie de care poate fi capabil un președinte de Uniune a Scriitorilor, acuzându-l că e antisemit (fiindcă în jurnalul lui, Paul Goma nu a fost de acord cu politica Israelului față de palestinieni, clarvăzător; azi toată lumea i-ar da dreptate, mai puțin trădătorii României) și l-a îngropat de viu nu numai în România, ci și în Franța, unde Paul Goma are și azi statut de azilant politic (până anul viitor numai). Mai rău, foștii propagandiști PCR-Securitate, de tipul lui Vladimir Tismăneanu (adus special din SUA și pus în post de președinte al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, la care are statut de ministru fără portofoliu; de ce n-a fost adus Paul Goma și pus în această funcție?) se mândrește cu disidența lui Paul Goma (fără exemplele lui Paul Goma și al lui Dorin Tudoran, disidența românească anticomunistă ar fi fost un bluf neserios) – mărturie stă și Raportul prezidențial de condamnare a comunismului. Cu toate acestea, Vladimir Tismăneanu nu mișcă un deget să-l readucă pe Paul Goma în țară, din contră. Așa cum nu mișcă un deget în acest sens ambasadorul la Paris al României la UNESCO, Nicolae Manolescu (care prin această atitudine compromite breasla scriitorilor). Este descalificant pentru toți cei aflați în funcții-cheie ale statului român că Paul Goma supraviețuiește pe banii Franței, nu ai României, e o rușine de care nu ne vom spăla în șapte ape. Îi propun parlamentarului Varujan Vosganian (primvicepreședinte al USR) să vină cu o rezoluție (un apel, o declarație solemnă sau un proiect de lege) în Parlamentul României și să ceară să fie repus în drepturi în România, imediat, Paul Goma, simbolul disidenței noastre anticomuniste. Măcar pe ultima sută de metri să i se facă dreptate marelui scriitor Paul Goma, să fie încă o dată înfrântă cerbicia securiștilor care conduc în secret România, și să ne recăpătăm demnitatea „ca popor nerecunoscător față de valorile românești” (valori care au făcut să învingă idealurile morale). Paul Goma trebuie primit cu toate onorurile posibile în România (n-au decât să crape de ciudă dușmanii lui). Se aude?

*

Anul trecut scriam pentru pereți (pentru Argeș – fără vreun folos, Paul Goma e și mai singur):

Paul Goma – 75. Ce destin chinuit, mă gândesc iar că numai un mare scriitor, cum e Paul Goma, poate avea parte de atâta nerecunoştinţă publică. Anume, să-l provoace la masa de scris, să-l izoleze. Poate exagerez, dar deja sunt convins că la marii scriitori îngerul păzitor (eventual propriul subconştient, dacă nu destinul) stă în permanentă alarmă, nu-i lasă să se bucure de nimic, îi ţine în priză, el ştie că „omenirea” are nevoie de clarviziunea lor creatoare şi le storc şi ultima picătură de creaţie originală, care contează. Se bucură într-o viaţă de om numai spiritele mediocre, cei care nu cunosc limitele şi nu sunt daţi cu capul de pereţi de propriul destin. Paul Goma a rămas un singuratic superior… Cum trece timpul degeaba: am în minte cartea Elvirei Iliescu, „Paul Goma – 70”, acum ar fi trebuit să apară pe piaţă „Paul Goma – 75” (e extraordinar să aud că ea chiar va apărea, semnată de prieteni ai lui Paul Goma; regret că eu n-am fost în stare să mă mobilizez să scriu ceva deosebit pentru această carte; pur şi simplu m-am blocat, cred că Paul Goma mă inhibă, mai mult ca niciodată azi are nevoie de semnături noi care să scrie despre el, să nu se spună: „tot Stoiciu scrie despre Goma, tot Flori Bălănescu şi Dumitru Ungureanu, tot Magda şi Petru Ursache, tot revista Argeş, tot Elvira Iliescu, unde sunt ceilalţi?”). Paul Goma trage în continuare ponoasele spiritului lui liber incomod, a spus întotdeauna ce a gândit, n-a fost „diplomat”, a atacat subiecte tabu, a fost sincer în tot ce a scris. Dar opiniile lui publicistice n-au convenit „spiritului vremii” (politicii corecte). Pentru mine e aberant ce se întâmplă în continuare, aud permanent că Paul Goma „s-a pus rău cu toţi, şi de aceea” – de aceea, ce? Să ai un mare scriitor român în viaţă ajuns la 75 de ani, un disident ca nimeni altul între scriitorii români, care a rupt gura Occidentului, adică „să ai un Paul Goma” şi să nu fie azi membru al Academiei Române? Să nu aibă cele mai înalte ordine şi medalii ale statului român postcomunist? Ba, să nu fie pus nici pe steagul de defilare al breslei lui, al Uniunii Scriitorilor din România? Cum e posibil să fie în continuare marginalizat, ignorat, înjurat Paul Goma, la 20 de ani de la Revoluţie? Cum e posibil să nu i se fi redat nici azi cetăţenia şi drepturile pierdute din 1977 până azi (cu toate cheltuielile compensatorii pentru suferinţele inimaginabile îndurate şi cu toate indemnizaţiile legale), să fie ţinut şi azi în exil la Paris? Iată că e posibil, Preşedinţia României se face că plouă în continuare (ba chiar azi îi invită pe toţi românii să-i urmeze exemplul lui Paul Goma, dacă nu le convine ce se întâmplă în România; Românie pe care regimul Băsescu a falimentat-o), Academia Română n-are loc între nemuritori, iar în Uniunea Scriitorilor (la vârf cu un vajnic duşman al disidenţei neiertătoare a lui Paul Goma) funcţionează resentimentul… Personal, consider că până ce Paul Goma nu va fi repus în drepturi, nu i se vor recunoaşte meritele, România nu va intra în normal (nici statul reprezentat la vârf, nici Academia, nici Uniunea Scriitorilor). E regretabil să vezi că România nu reuşeşte să intre în normal nici după 20 de ani de libertate, fie ea şi libertate prost înţeleasă, pusă în ghilimele (că în efectele benefice ale democraţiei nu mai crede nimeni). Mie îmi e ruşine că Paul Goma nu are statuie în România, şi pe an ce trece creşte în mine sentimentul de neputinţă ştiind că Paul Goma are şi azi statut de refugiat politic la Paris. Mi se face rău când încerc să mă pun în pielea lui. Las la o parte faptul că nici Basarabia natală nu-l îmbrăţişează, nu-l pune pe soclu. Nu am altă explicaţie la tot ce i se întâmplă lui Paul Goma, decât în steaua lui nenorocoasă, în harta astrală nepotrivită, în destinul care-l obligă să se sacrifice, să scoată din el ce e mai bun. Dar ce folos să fie chinuit într-atât, dacă nu i se recunosc la adevărata valoare meritele scriitoriceşti? I se vor recunoaşte postum? Daţi-mi voie să mă îndoiesc, au murit atâţia scriitori, consideraţi mari ai României în timpul vieţii, de care s-a uitat imediat după ce au murit. E un specific al nesimţirii româneşti postcomuniste să nu i se dea Cezarului Paul Goma cei e al Cezarului, în timpul vieţii? De ce nu profităm de vitalitatea spirituală a lui Paul Goma acum, cât mai e în viaţă, de ce nu-i acordăm maximum de atenţii (inclusiv materiale; dar nu suntem în stare să-i acordăm nici măcar atenţii morale)? De ce, fiindcă suntem cu toţii nişte amărâţi improvizaţi, părţi dintr-un popor caraghios, popor care nu mai crede în viitor – viitor ce trece minut de minut şi nu mai alege nimic de capul nostru. Am ajuns o populaţie de plâns, care nu mai merită.

La mulţi ani, Paul Goma! Să fiţi sănătos şi inspirat şi să vă urmaţi pe mai departe calea ce vi s-a dat! Dumnezeu să vă ocrotească şi să vă binecuvânteze, că de la români nu mai aveţi ce aştepta.

Liviu Ioan Stoiciu


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
34 comments

34 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Îi urez şi eu lui Paul Goma la mulţi ani cu sănătate şi cu-aceeasi celebritate, fratre, însă desfid pe oricine să găsească în scrierile lui Paul Goma un text disident la fel de dur şi de autentic aticomunist ca acesta pe care-l linkuiesc mai jos, text datat la beciu Securităţii 7.10.1980 şi depozitat la D.U.I. “Cronicarul” & “Poetu” de la CNSAS :

    http://apelcatreeuropa.wordpress.com/

    Paul Goma are zeci de cărţi publicate, eu n-am decât una singură (şi aceea tiparita – după “revoluţie” – abia în urma unui proces prin care m-am judecat cu statul comunist pentru călcarea libertăţii de expresie si fiindca CCES a refuzat sa publice un volum premiat la concursul de debut). Paul Goma trăieşte la Paris, io subzist la Românica (si chiar ca n-aş vrea să insist…). Paul Goma e scriitor profesionist, io sunt şomer jemanfişist, aloo… Paul Goma a fost dat afară din USR, în timp ce io nu pot face parte din aceeasi USR, he-he, căci cică n-am decât o singură cărţulie publicată, n-asa, bre…??

    Inca o data: toată stima pt respectu tău faţă de celebrissimu herou care a fost nainte-mergatoru chiar şi-al Apelului meu, dar hai să păstrăm dreapta măsură, zau : Paul Goma e doar cel mai cunoscut dizident român (aşa cum M.Cărtărescu e cel mai cunoscut scriitor now), insa asta nu înseamnă că e si cel mai ingrat tratat dizident de altadat. Şi-atunci, despre ce naiba vbim, dle leat… ? 🙄

  2. Liviu, despre marele acuzator al comunismului, pre numele său de”botez” Tismăneanu , eu aş putea să vă povestesc mult mai multe… Am fost colegi de facultate: e drept, eu la filosofie, el la sociologie; eu la cantină, el la… USCR. Pe vremea aceea toţi fugeam de el, ştiind că face parte din gaşca dejist – cominternistă. Apoi a scris o broşurică despre Herbert Marcuse, acreditând ideea genială că , de fapt, Marcuse şi Ceauşescu aveau aceleaşi mari idealuri. Broşura lui Tismăneanu o mai am şi acum, spre verificarea oricui.

  3. 1.Premiul Nobel pentru Literatura nu e ce pare a fi. Puteti vedea mai jos cine a luat acest premiu( 1 milion de dolari) in anii in care dl.Paul Goma era deja la Paris, scria si publica in franceza. Scrierile sale erau cunoscute ”lumii libere”, suferintele aşijderea, la fel si situatia din Romania comunista.

    1989 Camilo José Cela

    1988 Naguib Mahfouz

    1987 Joseph Brodsky

    1986 Wole Soyinka

    1985 Claude Simon

    1984 Jaroslav Seifert

    1983 William Golding

    1982 Gabriel García Márquez

    1981 Elias Canetti

    1980 Czesław Miłosz

    1979 Odysseus Elytis

    1978 Isaac Bashevis Singer

    1977 Vicente Aleixandre

    2. ”Vârfurile actuale ale Statului nostru” – cum se exprima un istoric al zilelor noastre – au condamnat formal comunismul. Formal ar putea chiar sa ii ridice si o statuie lui Paul Goma. Problema nu se rezolva insa.

    3. Cred ca dintre toate defectele pe care un popor le poate avea, cel mai tragic este lipsa solidaritatii, apoi vine si lipsa onoarei si a demnitatii si, fireste, a curajului si dragostei de libertate. Destinul domnului Paul Goma pune foarte bine in evidenta tarele unui neam intreg. Si mai ales, tarele intelighentiei romane, categoria cea mai cultivata si mai ”elevata”, oamenii care se presupune ca ar trebui sa serveasca drept modele pentru intreaga societate vorbitoare de limba romana. Intr-o tara care nu si-a sarbatorit inca prima suta de ani de existenta, modelele ar fi inca importante si necesare. Daca ”modelul” lui Paul Goma ar fi fost urmat in ’77 (sau, de ce nu, cel al lui Nicolae Breban in ’71!), cu siguranta ca astazi intelectualitatea romaneasca ar sti mult mai bine sa admire si sa pretuiasca, decat sa urasca si exileze. Dar modelele curajoase n-au prins niciodata la cei ce locuiesc in spatiul carpato-danubiano-pontic.

    Si cine stie, poate ca totul are un sens. Poate ca supravietuirea cu orice pret este marele si unicul talent al acestei natii, de la care cel mai bine e sa nu astepti laude, ci injuraturi.

    ”Daca port cu usurinta si cu zambet a lor ura,
    Laudele lor desigur m-ar mâhni peste masura.”

    La multi ani, domnule Paul Goma!

  4. E inadmisibl ce se întâmplă cu cel mai curat şi demn dintre românii care au înfruntat, asumându-şi toate riscurile, regimul comunist. Marginalizarea şi calomnierea sa sistematică au creat o anomalie urât mirositoare de care se fac vinovaţi conducătorii politici şi culturnici din ultimele două decenii, nepunând la socoteală tăcerea noastră complice. Să sperăm că acum, în ceasul al 13-lea, se va face dreptate. La mulţi ani şi recunoştinţa noastră, domnule Paul Goma!!

  5. LIS, e dureros de adevarat tot ceea ce scrieti despte Paul Goma si nesimtirea romaneasca. La multi ani marelui scriitor Paul Goma!

  6. Inca “Multi ani !” cu sanatate, Domnului Paul Goma si scuzele romanilor pe care inca-i reprezinta si-i incanta cu Opera sa !
    Nu sunt de acord cu :
    “Destinul domnului Paul Goma pune foarte bine in evidenta tarele unui neam intreg. Si mai ales, tarele intelighentiei romane…”
    Un singur om cu putere de decizie d(in) Romania ar fi putut sa faca dreptate si ar fi spalat obrazul unui neam intreg.
    Fiti siguri ca atunci cand asemenea om providential se va ivi, altul va fi, nu doar destinul lui Paul Goma si a altor nedreptatiti (cp), ci al intregii natiuni romane.
    Si se pare ca acea clipa nu este chiar atat de departe cum se iluzioneaza si spera unii 🙄
    Daca acel om inca nu detine posibilitatea de a repara nedreptatea, se poate porni si invers, de la opinia publica, dar ar fi mult mai greu sa se urneasca tavalugul acesta greoi intr-o tara manipulata cu perfidie la cel mai inalt nivel .
    Am ferma convingere ca domnul Paul Goma nu doar va asista, ci va si contribui direct la procesul de asanare al societatii romane.
    Pana atunci ii doresc sanatate si putere de creatie !

  7. E firesc ca scriitorul Paul Goma să fie “marginalizat”. Dizidenţa acestuia nu e una anticomunist-retorică. El e dizident anticomunist “în scris”, în toată opera sa. Nu politicienii sunt de vină pentru faptul că Goma de la Paris nu e Goma de pe malurile Dâmboviţei, ci breasla scriitoricească, laşitatea acesteia.

  8. Nu prea înţeleg ce zice dl. Humor. Goma e ceva de nenegociat, ori îi retrocedăm toate drepturile, ori îl lăsăm în pace. El e deţinătorul moral al unui virtual Premiu Nobel dublu…motivat: Pentru Pace şi pentru Opera literară.

  9. Datorez ceva scuze domnului Ifrim, deoarece postarea mea de la 11:27 nimerind chiar sub a dlui de la 11:26 il putea face sa creada ca-i este adresata, cand de fapt viza postarea unuia care incercand sa se bata tot timpul cu caramida-n pieptul/poemul de Otel nimereste uneori mai jos si-si imprastie Omleta peste tot ;), asa cum face si in prima postare :
    E vrei, nu vrei, o dovada de lipsa de modestie si impunere cu forta a unei calitati(dizident) pe care prea putini sunt dispusi sa o recunoasca in halul in care si-o prezinta cu atata insistenta si cu orice pret, inclusiv acela de a fi considerat la fel de dus de acasa, dar din alte motive, decat cele ale maestrului Paul Goma .

  10. Ei, nu face nimic, domnule RH, nici eu nu sunt de acord cu teoretizarile dvs. despre ”omul providential”, cu asteptarea lui si alte exaltari mesianice. Ultimul care a pohtit pe la noi la acest titlu a fost Mihai Viteazul… 🙂

    Pe langa asta, trebuie sa va spun, nu sunt de acord nici cu prelungirea manifestarilor dvs. belicos-polemice si ostile vis-à-vis de domnul AVP. Cum vi s-a restrans dramatic raza de iluminare a cititorilor, caci disidentii cu blog sunt tot mai putini, se pare ca va veti incrusta puternic pe aici.

    Evitati sa stricati atmosfera. Ok?

  11. “..caci disidentii cu blog sunt tot mai putini…”
    Si din cauza unora ca dvs 😉
    Fiti linistita ca al dvs(dizident) nu va renunta niciodata,
    nefiind mistuit de probleme existentiale precum cele ale dlui Dorin Tudoran .
    La el totul trece prin pantece si portofel !
    Poate nu-i chiar Ok, dar de cand ajungeti dvs sa dati ..Ok-uri ?
    Mai ales ca habar n-am unde va e buda, in eventualitatea ca as vrea sa va “stric atmosfera”….
    Stati linistita (pe ea), ca nu va deranjeaza nimeni !

  12. Ar trebui o iniţiativă a Opoziţiei, în Parlament, pentru reparaţiile morale şi materiale pe care le merită marele scriitor şi opozant al comunismului Paul Goma, dacă de la Guvern, Preşedinţie sau Uniunea Scriitorilor nu putem să ne mai aşteptăm la nimic. Să-i întrebe cineva care are această posibilitate pe domnii Antonescu sau Ponta dacă au de gând să aibă vreo iniţiativă pe această temă. Aşa s-ar cuveni, să aibă, că de vorbit toooot vorbesc despre dreptate, bun simţ şi alte lucruri frumoase… Aceasta chiar ar fi o faptă de înfăptuit, nu doar nişte vorbe de vorbit.

  13. “Iniţiativa” deja există. Ea aparţine lui Paul Goma, încă de la primul gest de împotrivire politică şi literară. Nu sunt sigur că i se mai poate oferi ceva pe măsura unei vieţi furate în multe privinţe. Goma a învins. Eu aş zice că, măcar din cauza Sa, să nu ne mai certăm.

  14. Vorbesc despre o posibilă soluţie politic-administrativă, pragmatică, incluzând şi presiunile care s-ar putea face la Parlament, prin intermediul Opoziţiei, o soluţie parlamentară, la care chiar Liviu Ioan Stoiciu se referă aici… Altfel, putem discuta şi aşa – cum să zic? – poetic, cu propoziţii precum “Goma a învins.” etc., dar cred că nu ar folosi nimănui…

  15. Nu sunt cabotin şi nici filistin. Orice i s-ar “da” lui Paul Goma ar fi ceva comparabil cu “motorul” cetăţeanului din Tecuci, din poezia magistrului Mihai Ursachi. La ce bun? Cine să-i dea “ceva” lui Goma, comuniştii, neocomuniştii, securokaghebiştii, mossadsiaiştii? Omul ăsta e ales de destin. A rezistat. Cu sau fără “aplauzele” noastre şi-a plătit existenţa cu vârf şi îndesat. De-aş fi Goma m-aş face şi preface că nu am auzit de România. Nu ştiu cum a putut răbda atât(a). Eu nu-l am în lecturile mele “genetice”, scrisul său nu-mi mai poate revizui “istoria” literaturii române de oricând şi de pretudindeni, însă, oricum aş întoarce paginile cărţilor sale, am o problemă: toate sunt scrise cu o disperare şi un talent sinucigaş. Ave Paul Goma !

    ps

    Dacă ne “certăm” şi în zona asta, a lui Goma, ceva nu e în regulă. Există motive din cauza cărora ar trebui să fim un pic mai (ex)reţinuţi.

  16. Nu înţeleg, domnule Ifrim. Vreţi sau nu vreţi să i se facă dreptate lui Paul Goma? Şi dacă da, doriţi să i se spună doar vorbe consolatoare? Sau ar trebui făcuţi şi nişte paşi concreţi în acest sens: redarea cetăţeniei, scuze oficiale din partea statului român şi mulţumiri, invitarea oficială acasă, despăgubiri materiale, primirea în Academie, în Uniunea Scriitorilor etc.? Vă rog să fiţi mai clar dacă se poate!

  17. Redarea cetateniei ar fi echivalenta cu sinuciderea pentru sistemul acesta mafiot, deoarece Paul Goma ar putea sa-si depuna candidatura (si) la cea mai inalta functie in Stat.
    Din partea unui partid, sau chiar independent .

  18. @Dlui Radu Hojbota din Gura Humorului – “..caci disidentii cu blog sunt tot mai putini…”
    ”Si din cauza unora ca dvs
    Fiti linistita ca al dvs(dizident) nu va renunta niciodata,
    nefiind mistuit de probleme existentiale precum cele ale dlui Dorin Tudoran .
    La el totul trece prin pantece si portofel !”

    Va dati seama, sper, ca iesite din gura si din ”pana”dvs. aceste bizare insiruiri de cuvinte sunt doar niste complimente pentru cineva care pretindeti ca a contribuit la aruncarea in mistuire existentiala a unui asa mare si implinit disident comunist, mult diferit ca structura si temperament, ca evolutie si cariera, de cel despre care incepusem sa vorbim, in prelungirea ”jurnalului” lisian. Daca vreti sa omagiati persoana, care, ciudat, tocmai pe comentariul dvs. si-a atins apogeul lehamitei si a inchis pravalia de vorbe goale, aveti grija sa nu se inteleaga, asa cum se intelege, ca: ”La el totul trece prin pantece si portofel !”

    ”Poate nu-i chiar Ok, dar de cand ajungeti dvs sa dati ..Ok-uri ?
    Mai ales ca habar n-am unde va e buda, in eventualitatea ca as vrea sa va “stric atmosfera”….
    Stati linistita (pe ea), ca nu va deranjeaza nimeni !”

    In legatura cu citatul de mai sus, trebuie sa va amintesc ca de la trecerea fortuita pe acest blog a unui oarecare ”personaj” literar auxiliar nu au mai aparut licente poetice care sa se apropie atat de mult de ceea ce insusi domnul Liviu Ioan Stoiciu spunea ca s-ar ocupa personal sa arunce la gunoi(”Repet, arunc la gunoi numai comentariile obscene și care jignesc inutil.”).

    Sigur ca domnul Stoiciu este foarte ocupat cu lucruri mult mai frumoase si serioase, dar poate ca, asa cum si-a facut timp sa va scoata de la spam, va mai cizeleaza, pe ici-colo, si compunerile. Numai si numai spre binele dvs. ….

  19. @Sanda Varan
    Faptul pe care mi-l reprosati ma onoreaza, iar soparlele pe care le imprastiati peste tot, mai devreme sau mai tarziu, sfarsesc prin a fi calcate in picioare….

  20. Daca doamna Sanda Varan isi face iluzia ca domnii care si-au exprimat deja – a nu se uita – sincera pretuire pt cel mai cunoscut lingusitor si-n acelasi timp hartuitor – dupa caz, naz si praz – din cyberspatziul ce i-a mai ramas (dupa ce pana si insensibilu @Dl Goe i-a trantit usa-n nas), va pati cum am patit io cand l-am reclamat la Romtelecom cu-o cerere stass sau cum a patit bietul Ion cu coconu Arghir, intr-un “Arendas Român” repetir… oops. In ce ma priveste, tot ce pot face – hic et nunc – pt distinsa si curajoasa doamna e sa-i transmit acest avertisment amical 🙂

  21. Rog a se citi, please : “Daca doamna Sanda Varan isi face iluzia ca domnii care si-au exprimat deja – a nu se uita – sincera pretuire pt cel mai cunoscut lingusitor si-n acelasi timp hartuitor – dupa caz, naz si praz – din cyberspatziul ce i-a mai ramas (dupa ce pana si insensibilu @Dl Goe i-a trantit usa-n nas) o vor apara yci“…,

    Restul ramane cum am stabilit. Scuze pt eroare si inca o data merci.

  22. Mă alătur fără ezitare şi fără echivoc dlui LIS care adresează acest Apel către conştiinţele naţiunii. Într-adevăr, marele scriitor Paul Goma trebuie repus fără întârziere în drepturile sale cetăţeneşti, cu onorurile cuvenite, cu scuze explicite şi complete; desigur şi cu recompensarea talentului Dsale, a operei literare de o viaţă – şi nu în ultimul rând, a dârzeniei fără seamăn cu care a luptat pentru drepturile Omului în România tuturor împilărilor şi, din păcate, a tuturor cedărilor… La noi este o tradiţie să-i recunoşti pe eroii ce şi-au pierdut viaţa pentru Patrie, acesta pare un negoţ cinstit şi la vedere: înmormântarea în cimitirul eroilor…; în schimb la fel de trainică pare a fi, pe cât de lamentabilă, practica de a-l ignora la nivel oficial pe Cel ce iese din rând prin tăria de caracter, prin bravura de luptător total împotriva nemerniciei… Se preferă diversiunile, nu în ultimul rând discreditarea, blamarea, umplerea de zoaie a chipului cel fără pată morală. La noi Istoria se contraface de la o zi la alta, cu ordin de sus. Regele însuşi, la împlinirea a 90 de ani, este minimalizat, împins în culise, luxat mediatic. Poate nici nu s-ar observa de la distanţă cât de pernicioasă ne este viaţa ca naţiune, dacă ne-ar lipsi mişeleasca atitudine generalizată în faţa celor înalt-meritorii. Devotat, Ion Lazu

  23. Pentru ce i se doreşte răul acestui Nobil al Atitudinii şi Literaturii.
    Are atâţia ani în spate, netrăiţi printre şopîrle…
    Ce să caute domnia-sa printre VIPere… Poate scurtarea de ani…

    Urându-i La Mulţi Ani sănătoşi Omului, oriunde ar trăi,
    nu mă alătur demersului.
    De mai voia, o făcea şi singur.

  24. Aoleoooo dle Ifrim, cum sa-i dam lui Goma presedentia Ro, pai se sperie marele Coposu când fu propus, Goma la presedentie si sa nu faca clabuci resturile lu Coposu, ca de resturile iliescine nu mai vorovim.

  25. Paralizantă până la terorism, acuza antisemitismului poate provoca apoteotic – prin maniheismul în virtutea căruia a-ţi cultiva identitatea înseamnă a te antagoniza celorlalte – până şi renunţarea la limba română în favoarea celei ebraice. Exagerare nedreaptă – ar spune istoricii mândrului popor semit, pe care tocmai demnitatea apartenenţei l-a ferit de pieire. Pe sentimentul naţionalist, toate popoarele s-au zidit. Niciun arbore nu rodeşte fără rădăcini; nico minte nu cugetă cu picioarele. La mulţi ani, româneşte, prin Paul Goma, integrităţii de gândire!

  26. @Mihai Rogobete
    Aceste cateva randuri ar trebui invatate, cuvant cu cuvant, de catre cei care mai cred in destinul acestei tari si in dainuirea acestei lumi .
    Bisturiu pe rana si cuvant, nu in vant !

  27. Sanatate si toate cele bune. Un gind bun si pentru sotia, doamna care l-a sprijinit cu discretie si iubire intr-o viata destul de grea.
    Sanatate.