0
15 comments

Luni, 28 noiembrie 2011. Am aflat peste zi, cu totul întâmplător, „pe surse” (cum se spune), că Angela Marinescu (o mare poetă) a refuzat Premiul Academiei pentru Poezie (intitulat „Mihai Eminescu”)! Tocmai frunzăream volumul „Angela Marinescu –70” (coordonat de Un Cristian; care semnează cu litere mici, de fapt; pe numele lui, Cristian Cozma), apărut la Editura Paralela 45, cu semnături și texte nonconformiste în el, conceput extraordinar (în 11 părți, cu „Autoportret”, ”Portret”, „Interviu” și Cronică”, dacă aveți ocazia, vă invit să-l citiți, e cu totul aparte). Volumul a fost lansat, am auzit, cu scântei, la Târgul Gaudeamus (sâmbătă, când eu n-am fost), împreună cu volumul „Eugen Negrici – 70” (marele critic și eseist Eugen Negrici a împlinit 70 de ani chiar azi; l-am felicitat în această seară, îmi e vecin pe scara de bloc, și mi-a spus că sunt al 400-lea care-i telefonează, azi n-a făcut altceva decât să mulțumească pentru „La mulți ani!”. I-am urat și eu trăiască 100 de ani, să se bucure de recunoștința scriitorilor și el mi-a răspuns să mă rog să trăiască până scrie despre cărțile mele, motiv pentru care i-am urat să trăiască 1.000 de ani!). Probabil am avut un  moment telepatic, aflând ce vă spuneam la început, că Angela Marinescu, aflată în plină glorie, a refuzat Premiul Academiei Române (nu se știa motivul). Am tot ezitat, până la urmă i-am telefonat Angelei Marinescu, care a confirmat ce am aflat – motivul? O citez, fiindcă e extrem de delicat (pe mine mă pune într-o situație fără ieșire, în orice caz): „Am refuzat Premiul Academiei pentru că nu accept să iau acest premiu împreună cu Daniel Corbu, pe care-l consider un șmecher și un poet submediocru; dacă scrii pe blog, exact așa să scrii”. Vă dați seama, am amuțit. „E un compromis al lui Eugen Simion, pe care eu nu-l accept, de ce Daniel Corbu cu mine, de ce nu singură?”. N-am să vă dau de gol alte amănunte, am înțeles că e și un diferend grav între Angela Marinescu și Daniel Corbu (care i-a rămas dator și cu o mare sumă în valută, pe care Angela Marinescu i-a împrumutat-o cu mulți ani în urmă, când Daniel Corbu era la ananghie; „măcar să-mi fi cerut scuze între timp, dacă nu să-mi fi dat banii, dar nu și-a cerut”). I-am mărturisit părerea de rău, Premiul Academiei ar fi fost înnobilat dacă nu-l refuza, și ar fi contat și în biobibliografia ei. Nu pot decât să oftez iar, relațiile scriitoricești s-au depreciat periculos. Vă reamintesc, zilele trecute publicam aici numele poeților cuprinși în antologia de poezie postmodernă a lui Dumitru Chioaru, intitulată „Noua poezie nouă”, abia apărută (cu sprijinul AFCN): între ei e și Daniel Corbu, considerat a fi unul dintre liderii optzeciști moldoveni.

***

Cum pomeneam ieri aici, la ora 13.30 am venit, în ultima zi a Târgului Gaudeamus, la standul Editurii Brumar, la lansarea unui volum intitulat „Poemul singur” al Dianei Corcan din Brăila. Robert Șerban a fost moderator. A început Iulian Ciocan (probabil basarabeanul, critic de proză, prozator și jurnalist care a terminat facultatea de Litere la Brașov; nu l-am cunoscut), grăbit, discurs politicos, de suprafață, a plecat imediat, solicitat și la alte lansări. Când mi-a venit rândul, am mărturisit la microfon că n-o cunosc pe Diana Corcan decât de puțin timp, mi-a atras atenția într-un supliment de cultură lunar (Obiectiv literar; îl puteți citi pe www.obiectivcultural.ro) al unui ziar județean din Brăila al actualei puteri, care sosea la redacția Viața Românească și în care publica poezie. De altfel, ea și soțul, Cristian Robu-Corcan (prozator debutat de Editura Humanitas; formează o pereche de tineri de caracter) au semnături credibile în fiecare număr. Un supliment, ați înțeles, care îmi contrazice opțiunile politice (de curiozitate, au rubrici Vladimir Tismăneanu – prietenul oportunist al lui Băsescu, Laszlo Alexandru – detractorul mizerabil al lui Paul Goma sau Ovidiu Pecican, dușmanul meu, habar nu am din ce motiv). Aici am citit-o pe Diana Corcan (are o rubrică de poezie a ei și o alta intitulată „Poetul lunii”, cu invitați fără prejudecăți). Ultimul număr al acestui supliment de cultură (pe luna octombrie) e dedicat lui Norman Manea, excelent pus în scenă. Cum spun, pe Diana Corcan am cunoscut-o anul acesta, în octombrie, era cu soțul, la Suceava, la aniversarea Bucovinei literare – 70 (invitați ai lui Constantin Arcu): modestă, discretă, distinsă. Mi-a trimis pe e-mail apoi cartea ei în curs de apariție, lansată acum. Am scris pentru coperta IV câteva cuvinte, le transcriu mai jos. Îi admir Dianei Corcan singurătatea și felul de a fi, rezervat public. I-am transmis că și eu sunt un singuratic, venit din provincie, și că Robert Șerban (să mă refer la cei de față) e un singuratic, s-a impus pariind pe el însuși la Timișoara. I-am subliniat acum, la lansare, că n-are nici o șansă să intre în prim-plan cu o asemenea carte neliniștită (cum e aceasta lansată acum), într-o lume poeticească dominată de lupii douămiiști, cu versuri neșocante și fără să aibă o gașcă în spate. A răspuns că ea nu vrea să cucerească nici o culme și că e împăcată cu felul ei de a fi.

Ce am scris (pe 26 octombrie 2011) pentru cartea lansată ieri:

Holograme, alegorie, onirism, coșmar, înscenări, halucinații – totul vătuit, epic, dintr-un film vechi, mut, „în care se găsea o istorie rece”, sau dintr-o pictură naivă pervertită intelectual. Totul, scos dintr-un laborator al memoriei drogate inconștient. Diana Corcan denunță erorile dezvoltării civilizației cotidiene, pune în discuție dedesubturile adevărurilor sale, „părând a fi o joacă alienată”. E surprinzător pentru un tânăr poet să-și încheie un volum de versuri cu „mă întreb ce să fac cu mine acum” – în condițiile în care pentru el poezia (care curge pe toate drumurile, nu?), o dată scrisă, îl eliberează. Scepticul nu mai știe ce să facă mai departe cu îndoielile sale, cum spune filozoful: „eu am fost… eu voi face… eu sunt – nimic”. Diana Corcan merge pe mâna unui expresionism tensionat, de genul celui al lui Nichita Danilov (să dau un exemplu de continuitate între generații), regizat, pus la cale să reabiliteze decadența. Întregul volum  dă de gol starea poeziei: „e ca o boală care a cedat”.

Public din „Poemul singur” versuri la întâmplare, care pot forma un poem independent (din prima parte și din ultima parte a volumului) – e o probă experimentală, mie așa-mi place să citesc:

oare de câte ori se închid pentru somn //

alături

prietena sa ca o întrebare complementară //

fotografia îmbătrânise //

ca o câmpie rusească săgetată de-un drum pe care

nu trece nimeni //

în cercul din mijlocul covorului ros acolo

unde se adună odaia cu tot ce-i în ea //

cu sunete joase

sunt jumătăţi de oameni foarte vii //

ca-ntr-un joc cu pedeapsă //

mă trezesc – iar a scârţâit uşa

obrajii îmi ard şi capul îmi ţipă

şi am o batistă înfiptă în gură

ca o garoafă strivită //

în camera asta în care nu s-a construit acoperiş niciodată

*

e o călătorie deloc uşoară (între mine şi tine) //

am trecut prin apă ca printre două cuţite //

din coşmarul meu vechi //

încerc să-i vorbesc

eu am fost… eu voi face… eu sunt – nimic //

oraşul nu era o fiinţă

prea milostivă //

am acoperit ceaşca

şi totul a trecut //

părea o joacă alienată //

în care se găsea o istorie rece //

a fost o încercare de intrare în moarte atunci //

liniştea aproape murise din natură din stare rămăsese

tăcerea

Diana Corcan

PS. Vă invit să citiți comentariile de ieri, de aici, semnate de scriitorul Tudor Cicu și de Radu Humor, cum se completează reciproc. Avem sufletul făcut praf și atâtea probleme românești nerezolvate pe toate planurile…


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
15 comments

15 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Nu înţeleg de ce A. Marinescu ar fi “mare poetă”. I-am citit cărţile, am văzut-o pe la “manifestări”, aş zice c-o ştiu. Nu văd unde e marea poetă, în cuvinte, în versuri, în compoziţia sa vulgară sau în faptul că are, acolo, în josul creierului, o scurgere îmbibată de virgule şi puncte? Cum naiba să-l respingi pe Daniel Corbu pretextând că respingi un premiu? Unde dai şi unde crapă! Corbu a dat faliment cu editura sa tocmai pentru că a publicat fel de fel de idioţi. Madam Angela Merkeltela a respins onoarea handicapademiei din motive mult mai profunde, nu pentru că nu ar fi vrut să atea sub acelaşi cearşaf cu un poet adevărat.

  2. “I-am citit cărţile, am văzut-o pe la “manifestări”, aş zice c-o ştiu ”

    Nu cumva ti-a semnat si apelul ?
    Sau, nu…..

  3. Povestea Angela Marinescu – Dabiel Corbu e veche si de notorietate. Angela Marinescu vinduse o garsoniera si l-a imprumutat pe Corbu cu citeva mii de dolari, pe care acesta in bunul sau obicei nu i-a mai dat inapoi. Oricum, e o nenorocire sa furi pe cineva, mai ales pe un coleg. Apoi Corbu a fost si condamnat pentru o frauda la nu stiu ce institutii de la Neamt si de la Iasi, pentru folosirea de cecuri fara acoperire. A fost gratiat de presedintele Constantinescu la cererea unui grup de scriitori din Moldova, a unor politicieni milosi. Scuza ca s-ar fi ocupat de editarea unor autori, ca ar fi scos cartile unora sau ale altora nu tine, ca a facut-o contra banii autorilor de fiecare data. Nu-mi dau seama cat de talentat e dl Corbu, dar nici Academia nu inseamna nimic la acest nivel, daca va uitati in urma la ce premii a dat, sint o multime de mediocritati aliniate. Academia noastra e un azil cu o multime de rebuturi comuniste, cu amnezici fara nici o valoare. nici acum, nici alta data. Angela Marinescu a procedat corect si o felicit. Nu e numai o mare poeta, dar e si un caracter adevarat.

    Bravo Academiei ca a ales, in sfarsit ceea ce merita! Angela Marinescu a procedat demn

  4. Hai bre, n-ai humor. Cum să apelez la asemenea semnătură? Ce dreacu, vorba lui AVP. În plus, mă confunzi în negativ cu liceanu cu un singur i. Eu nu am făcut în viaţa mea apeluri. Ş-apoi sunt Angel, nu angelă. Domnu Humor, poieta angela nu ţine de rece nici măcar cât o bere în mijlocul iernii. Când vreau poezie, o caut pe Virginia Wolf. Sau pe Constanţa Buzea. Sau pe Mariana Marin. Ba chiar şi pe fătătoarea de motani blandieni făcuţi cu apragici. Pe cuvântul meu, nu mă pot plictisi. Dar nici nu-mi doresc să mă supăr cu dumneata, că nu are rost. Lasă-mă şi pe mine să-mi dau cu părerea. Că aici nu suntem în scârbamentul ţării, ca să votăm în unanimitate. Nu văd niciun prost în jur. Nu mă face să-mi duc mâna în vârtejul capului, precum chelul. Să ai o noapte bună şi gânduri curate.

  5. O fi Danila Corbu poet adevarat, dar hotia si lipsa de haractir se iarta doar geniilor. In ce-l priveste, poate ajunge si coleg de Academie cu Evghenie Simtion, dar daca a tepuit-o pe femeia asta, nu-l vor spala toate apele, puturoase, ale Bahluiului. Trebuie inteleasa si poeta: poti refuza laurii daca esti silit sa stai in vecinatatea unui hotoman. Onoare omului de onoare!

  6. Pai acuma daca il umple Academia de bani, bardul bahluiot ar trebui sa-i duca femeii banii inapoi. Si sa puna cate un banut in fiecare biserica de la Bucuresti pana la Iasi, ca vad ca e bisericos si priveste sus, spre stele sau sub poala Domnului, mandru de sine…

  7. Hait ! Ca fara sa vreau, in graba mare , am ranit un Aingerl !
    Daca-i asa nu-mi ramane decat sa-mi cer de doua ori scuze :
    Odata pentru vadita/voita confuzie si odata pentru lipsa a ceea ce doar in nume se regaseste asupra-mi.
    Si cum suparacios nu-s nici eu, ceva ganduri curate se mai gasesc prin batatura, nu-mi ramane decat sa vi le trimit, inainte ca noaptea cea buna sa puna stapanire si pe dvs .

    P.S. Sper ca ingerul meu pazitor sa fie incantat ca v-am cunoscut, cum ma bucur si eu ca nu v-am recunoscut si doar v-am confundat cu altcineva….

  8. Dar unde a aparut aceasta stire? De unde aceasta poveste? ca nu s-au dat premiile Academiei pe anul acesta, doar in vara s-au dat premiile Academiei si Masoneriei …..! Daca s-au dat si Angela Marinescu a procedat asa, atunci ii fac un loc in inima.

  9. Gestul Doamnei A.Marinescu este gestul omului educat cu principii, ce nu accepta sa stea in “troaca”. Valoarea literara a operei Doamnei Marinescu o pot stabili PROFESIONISTII din acest domeniu si cititorii. Valoarea morala a Domnului acad.E.Simion are de suferit insa, propunand ca un individ ce da atat de mult din coate “sa se ajunga”, sa primeasca premiul Academiei Romane – pe motiv de interes . Cine este acest D.Corbu ca poet – o stiu foarte bine cei din jur, dar mai bine tot profesionistii din domeniu, iar ca “om” este bine sa fie ocolit cat mai mult. Felicitari Doamnei Marinescu pentru faptul ca are coloana vertebrala in multimea pestrita de astazi ce este “aplecata” tot mai mult. Oare cati ar mai putea astazi sa faca acest gest ?

  10. Cred ca Academia Romana ( ca nu Eugen Simion!) ar trebui sa-i atribuie lui D. Corbu si premiul cuvenit Angelei Marinescu, iar apoi sa-i dea toti banii acesteia din urma , ce poate si-ar recupera astfel macar o parte din bani/datorie.
    S-ar rezolva astfel macar o parte din multele datorii pe care vad ca si le platesc unii altora intelectualii romani, in cu totul alt mod !

  11. sa inteleg ca pana la urma un singur personaj a primit si banii celei pe care a pagubit-o candva? Fiindca daca este asa imi pare antologic!

  12. Detractorii Angelei Marinescu (or fi existand asemenea specimene?)nu au niciun motiv sa jubileze.Chiar daca a refuzat Premiul Academiei,Angela Marinescu isi pastreaza blazonul de poeta a unor stari convulsive,despodobite de orice iluzie si de orice speranta.Poezia este tot ceea ce i-a mai ramas :un teritoriu al apocalipselor sufletesti,un relief peste care planeaza disperarea si neantul.