-2
8 comments, 279 shares, -2 points

Luni, 21 ianuarie 2019, ziua îmbrățișărilor și ziua cea mai tristă din an.

M-am tot abținut să intru în acest război care nu e al meu.

Totuși, o minimă reacție la scandalul în care eu sunt băgat la mijloc, absolut inadmisibil (Scrisoarea deschisă politică de azi a „senatorului” Dan Lungu depășește patologicul). Să fie clar:

1. N-am primit nici un ban pentru Premiul Național.

2. Habar n-am avut de situația jurizării de dinainte de 15 ianuarie, de premierea lui C. Abăluță în primă instanță (nu m-a interesat, hotărât fiind să nu merg la Botoșani). Am aflat de existența locului 2, ocupat la prima jurizare de bietul de mine, după ce mi-a telefonat Anca Mateescu de la RRC să-mi dau cu părerea asupra unui text infamant de pe Mediafax, în după-amiaza de 17 ianuarie. Ce comedie, o dată ce eram anunțat că am fost premiat la ora 8.30 în 15 ianuarie, însemna că eram pe locul 1! Așa am urcat pe scenă, împăcat, dezinvolt, ingenuu.

Tom Thomson

3. Am fost convins că jurizarea s-a terminat în dimineața de 15 ianuarie (așa era anunțat oficial, că jurizarea se face pe 14 ianuarie seara), de aceea am plecat la drum, când am fost anunțat că sunt premiat, din politețe, de bună-credință. N-a scos nimeni dintre membrii juriului (măcar Ion Pop ar fi putut să mă avertizeze, nu să mă cheme să vin imediat să fiu premiat) sau dintre organizatori o vorbă de aventura anterioară a premierii lui Constantin Abăluță, care n-a venit la Botoșani (motiv să i se retragă premiul; domnia sa știa că sunt mulți bani publici la mijloc și că nu te poți juca dacă așa e regulamentul, strict, legat de prezența la Botoșani; din 1991 e același regulament). Repet, n-am știut de existența premiatului inițial C. Abăluță. Aberațiile acuzării la adresa mea sunt întru-totul dezonorante (cealaltă parte a scriitorimii române abia aștepta să compromită un premiu jurizat de Nicolae Manolescu, președintele Uniunii Scriitorilor; cei citați de Dan Lungu sunt exclusiv dușmanii adevărului). Faptul că pe blogul meu am pomenit de outsider (probă de modestie, e foarte greu de înțeles nu numai pentru noua generație, am observat), afirmație făcută intuitiv acolo, în 15 ianuarie, nu e nici o noutate, în toate interviurile mele atrag atenția asupra acestui lucru, văzând cum sunt perceput public. Altfel, totul a fost pe fugă pentru mine, am sosit la Botoșani când a început festivitatea (repet, fără să-mi fi spus cineva, măcar pe furiș, de existența lui C. Abăluță la jurizarea anterioară), după ea a fost o masă festivă (abia m-am atins de mâncare), apoi m-am retras la camera de hotel și dimineața am plecat tot pe fugă din Botoșani (nefiind în apele mele, aveam amețeli, am ținut secret asta; nu mai insist). N-am observat, nici o clipă, mă gândesc azi, vreo suspiciune legată de premierea mea, nici la juriu, nici la poeții și criticii prezenți. Amuzant, în stil american, Ioan Holban a întrebat sala, la general și în special poeții și criticii, înainte de a anunța premiatul, dacă există vreo obiecție, vreo observație, vreo contestație la adresa mea…

C. Piliuță

4. Normal ar fi să mi se ceară scuze pentru atacurile ticăloase la adresa mea. Nu mai sunt atât de naiv să cred în onestitatea celor ce-mi fac atâta rău. Îmi e jenă de tot ce se întâmplă. Sunt condamnat pentru ce n-am făcut, nu înțelegeți? Sunt complet nevinovat. Groaznic e că trebuie să mă justific pentru ce n-am făcut. Le mulțumesc, oricum, celor ce s-au dat în stambă, ura lor devastatoare (de joasă calitate; Octavian Soviany, nu ți-e rușine?) îmi priește, au reușit să mă aducă pe pragul prăpastiei (abisul e plin de poezie). Au transformat o sărbătoare a premierii într-un eșec de domeniul fantasticului.

5. Acum, dacă mă detașez, la șase zile de la premiere, pot să observ că s-a transformat într-o adevărată „Afacere Abăluță” tot scandalul și că are multă culoare. Totuși, să ne amintim că Geo Dumitrescu și Ion Horea au pățit la fel, n-au venit la Botoșani și li s-a retras premiul, nu a fost nici o nenorocire, de ce să fie, trebuie respectat regulamentul, banii publici te bagă în pușcărie dacă nu ești atent cum îi împarți. Inclusiv Ovidiu Genaru n-a intrat la jurizare fiindcă a anunțat că nu poate veni la festivitate dacă i se dă premiu (e bolnav). Ștefan Aug. Doinaș a venit în scaun cu rotile la premiere… Va trebui să ascultați și cealaltă parte, cu partea mizerabilă ascunsă în spatele acestui scandal incalificabil, care a ținut să mă îngroape de viu. Să văd când mai am putere să o dau de gol, deocamdată am un deces în familia Doinei, plec iar la drum departe și se anunță vremuri grele…


Like it? Share with your friends!

-2
8 comments, 279 shares, -2 points

8 Comments

Lasă un răspuns la Christian W. Schenk Anulează răspunsul

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. LIVIU TE FELICIT SINCER PENTRU PREMIU,,,ORICĂTE CONTESTATII AR FI… TU ÎL MERITI. DACĂ ATÂȚIA CÂINI AU LĂTRAT ȘI ATÂȚIA ȘACALI AU BĂLOȘIT LA TINE DIN ACEASTĂ CAUZĂ ÎNSEAMNĂ CU ATĂT MAI MULT CĂ-L MERIȚI.
    CU SPIRIT DE SOLIDARITATE, G STANCA

  2. Iubite poete,
    Îți faci probleme din nimica toată.Crezi că nu meritai premiul? Eu cred că îl meritai cu prisosință.Restul sunt vorbe, vorbe, vorbe, vorba lui Hamlet. Cunoști proverbul cu câinii care latră și caravana trece?! Ei, bine, vezi-ți de drum. Felicitări, oricum, din partea mea. Constantin Cubleșan

  3. Cine te acuză nu știe regulamentul? Trebuie să-i iei în seamă? Dacă regulamentul e prost, tu ești vinovat? Nu oricine, dintre cei nominalizați, merita acest premiu? Nu poți crede că ai intervenit divinitatea? Chiar crezi că sunt vinovați membri juriului sau Gellu Dorian că nu ți-au spus ca iei premiul…de pe locul 2? Merită să-mi faci sânge rău? Nu crezi că ești printre marii poeți în viață care merită acest premiu?

  4. Dragă Poete Liviu Ioan Stoiciu,

    fii sănătos și vesel! Îi doresc și Poetului Constantin Abăluță același lucru.
    În rest, vorba domnului Cubleșan (împrumutută de la marele Will): „vorbe, vorbe, vorbe…”

  5. Stau și mă întreb cum un nou venit ori neavenit în tagma scriitorilor a lăsat bunul simț deoparte și a făcut valuri de-a Lungul unui capitol cu certitudine străin domniei sale. A primit un ordin sau … Dar mai bine nu mă bag în troaca non valorilor din care aș putea să uit cm am aruncat petale de trandafiri ca să le realizăm culcușuri. Vorba veche care ne amintește despre mărgăritarele aruncate în van nu poate fi înțeleasă de oricine. Drept pentru care afirm că nu oricare vorbește are ce spune, iar cine tace e filosof (sau se teme a spune ceva interpretabil de către cei despre care am amintit).
    Imi cer iertare față de cei doi corifei ai Parnasului că mă abțin. Nu în legătură cu ei, pe care îi iubesc de la Lumina pământului și de la Fanion deopotrivă, ci cu cei care își fac un capital politic din substanțele interzise aduse ca ultime știri din planeta simetrică minții lor.

    Un umil călător astral,
    Liviu Pendefunda