0
3 comments

Vineri, 28 octombrie 2011. Cele două locomotive ale Uniunii Europene, Germania și Franța încep să tragă ponoasele. Grecia a devenit piatra de moară la gâtul lor. A fost șocant să o văd pe cancelarul Angela Merkel îmbrăcată în costum nazist pe afișe în Grecia și să-l aud azi pe Nicolas Sarkozy că s-a greșit atunci când a fost primită Grecia în „zona euro”, în 2001 (de necrezut, după zece ani trage această concluzie – zece ani!). Iată o știre: „Grecii sunt satui de insistenţele cancelarului german Angela Merkel, care cere Atenei tot mai multă austeritate. Acestia au ajuns să îi compare pe oficialii de la Berlin cu predecesorii lor nazişti, relatează Daily Mail. Planul UE pentru salvarea Greciei şi a Zonei Euro, aprobat în linii mari joi dimineaţă, i-a înfuriat pe mulţi greci care sunt nemulţumiţi de măsurile de austeritate pe care ţara lor va trebui să le ia în următorii ani. Mai multe caricaturi publicate de ziarele elene îi prezintă pe oficialii germani îmbrăcaţi în uniforme naziste. Un poster care a apărut pe străzi o arată pe Angela Merkel, cancelarul german, îmbrăcată în uniformă de ofiţer nazist. Pe braţ, Merkel are o zvastică, înconjurată de steluţele decupate din emblema UE, scrie realitatea.net. Opoziţia de la Atena a criticat planul de salvare a zonei euro şi i-a acuzat pe oficialii guvernului socialist elen că au cedat în faţa marilor puteri din UE. Conservatorii au subliniat că acordul condamnă Grecia la nouă ani de colaps şi sărăcie. Germanii, văzuţi drept principalii artizani ai acordului, au prin urmare o imagine proastă. Daily Mail relatează că în unele cazuri, turiştii germani veniţi în Grecia au fost primiţi cu ostilitate”. Ați reținut? Nouă ani de colaps și de sărăcie de aici înainte îi așteaptă pe greci… Transpuneți realitatea în România, în care austeritatea și sărăcia au atins cote de neimaginat pentru greci (grecii au avut în iulie 2011 un salariu minim de 876 de euro; pe când în România, în iulie 2011, salariul minim era de 158 de euro). Pe români câți ani de sărăcie și austeritate îi așteaptă, dacă de anul viitor trebuie să returneze cele 20 de miliarde de euro împrumutate și Băsescu se plânge că nu are bani să plătească salariile și pensiile? Vă imaginați că în Grecia intrată în faliment, datoare vândută, va exista vreodată un salariu minim de 158 de euro, ca la români? De ce ticăloșia la conducătorii români depășește orice imaginație? Trăim o singură viață și de aceea ne batem joc, suntem puși la zid în stil nazist degeaba, de când m-am născut (în 1950) n-am fost decât sacrificat pe altarul „reformelor”, austerității și sărăciei. Unde e dreptatea? Unde e Dumnezeu? De ce tocmai țări majoritar creștine ortodoxe (Grecia și România) suferă atât?

***

Am început ieri să relatez mărturisirile lui Nichita Danilov la „Cafeneaua critică” a lui Ion Bogdan Lefter (care n-au interesat decât câțiva studenți la Litere, obligați probabil să vină la Club A). Sunt îngrijorat de absența scriitorilor bucureșteni din spațiul public. Pur și simplu am senzația că nu mai au nici un fel de priorități și obligații colegiale. A fost o perioadă când se adunau la cenacluri sau cluburi, acum s-au retras toți în tranșeele personale. Înțeleg, pentru scriitorul de rând există frustrări peste care nu pot să treacă, invidiile literare depășind orice imaginație. Dar de ce la aceste manifestări nu vin măcar cei răsfățați de soartă, scriitori din conducerea Uniunii Scriitorilor sau a Asociației Scriitorilor din  București, sau de la Muzeul Național al Literaturii Române, sau din fruntea revistelor bucureștene (România literară, Cultura, Observator cultural, 22, Dilema Veche, Luceafărul, Viața Românească, să rămân doar la exemplul lor) sau a editurilor? Nu le mai ajunge nimeni la nas?

Ion Bogdan Lefter a atras atenția că, împreună cu studenții lui, câțiva (aflați acum la Club A, cum spuneam) va face și în acest an ziarul Târgului de carte Gaudeamus. O fițuică trecătoare, total exclusivistă (elitistă), în care intră numai cei „înghițiți” de Ion Bogdan Lefter din literatura română. Sigur, am pus punctul pe i, exclusivismul bine cunoscut al lui Ion Bogdan Lefter alungă scriitorii.

Din mărturisirile lui Nichita Danilov – născut în 1952 la Climăuți, comuna Mușenița, județul Suceava. Familia lui (de etnie rusă lipoveană) a avut de suferit la ruperea Bucovinei de Nord de România, și în 1940 și mai ales după 1944, satul nașterii lui fiind chiar la granița dintre cele două Bucovine, graniță trasată la întâmplare (după cum a mers creionul lui Stalin pe hartă). „Eram mai legați de Cernăuți, mama fiind din Fântâna Albă… Atunci s-au transformat mănăstirile în posturi de miliție. Noi eram ruși lipoveni emigrați din motive de credință… lipa în rusă înseamnă tei, lipovenii purtau opinci din tei… ne jucam pe fâșiile granițelor arate, cu gard înalt de sârmă ghimpată, una era a României, alta era a URSS… satele noastre erau înfloritoare, față de satele românești ocupate de URSS, oamenii aveau și 12 hectare de pământ arabil, părinții mei erau înstăriți… Ucraina mi-a retrocedat 4 hectare, dar nu m-am dus să le iau… tata a fost antreprenor și croitor… vedeam satul mamei peste graniță, turlele bisericilor rusești străluceau… se aruncau pachete peste graniță, în dreptul unui pârâu, unde erau tufe înalte, rudele noastre din URSS o duceau mult mai greu decât noi, cei rămași în România, cel puțin până la colectivizare, aruncam dimineața și seara peste graniță mâncare și haine în anii 50-60, totul le folosea… ne mai vizita un unchi din URSS din partea mamei, avea așa o umilință pe care n-am văzut-o la noi, dincolo se simțea teroarea… erau și fugari care treceau granița din Fântâna Albă, erau și îndrăgostiți de un băiat sau o fată de peste graniță… pe fâșiile de arătură ale graniței treceau încălțați cu încălțăminte care lăsa urmă de copită de cal sau vite… la noi în casă se vorbea rusește, erau sate majoritare de ruși lipoveni, sau de polonezi, sau de ucraineni sau de nemți, tata știa toate limbile… azi satul Climăuți mai are 200 de persoane maximum, în copilăria mea avea 2.000, au rămas tot rușii lipoveni pe loc… părinții mei s-au mutat la colectivizare la Iași, au cumpărat și un conac de la greci, în zona viticolă, la 2 kilometri de Iași, casa din Climăuți au vândut-o, rudele noastre s-au mutat și ele la oraș, la Rădăuți… eu sunt ortodox de rit vechi, asemenea sârbilor și bulgarilor staroveri, lipovenii au plecat din secolul al XVII-lea, la reforma bisericii făcută de patriarhul Nikon în forță (pe vremea lui Petru cel Mare, care-și dorea o europenizare a obiceiurilor), am fost prigoniți, unora dintre ai noștri li s-au tăiat degetele cu care se închinau și limba în care își spuneau rugăciunile… noi aveam cinci biserici în comună și clopote care se auzeau până la Suceava… de mic am învățat românește… din locurile de unde sunt eu sunt și Vasile Andru sau Lucian Teodorovici și Mihai Prepeliță… am crescut în tot acest alambic de nații, a fost un mare avantaj, pierderea Bucovinei de Nord a fost cea mai mare pierdere a României, fiindcă ea era plămânul spre Europa… de aici cred că vine latura mea expresionistă, de la administrația ardelenească… părinții mei n-au suportat comunismul… făceau iazuri, meserie bănoasă, ne simțeam bogați, deși era comunism, la stabilizare au pierdut bani grei, erau obsedați de stabilizare, de aceea investeau în imobile, au cumpărat o casă, apoi alta, apoi conacul boieresc dintre vii”… Voi reveni.


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
3 comments

3 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Religiozitatea grecilor si-a românilor este suparatoare dle LIS, trebuie ca si acestia sa se modernizeze, sa lase religia si devina cool-isti. Telu este ca totii sa zica “unde este Dumnezeu” Ati exprimat un adevar negrait de fff multi crestini,insa nu cred ca exista crestin care sa nu-si fi pus aceasta intrebare,sa nu fi fost rapus de disperare.

    Analizam odata radacina ravratiri omului fata de Dumnezeu, nu cred ca exista om care sa poata iubi pe Dumnezeu cu de la sine putere, omul nu poate decât sa-l urasca pe Dumnezeu. Când se ajunge in acest punct si absolut totii oamnei fie atei, fie ei si religiosi practicanti tot ajung la disperare, revolta fata de Dumnezeu, se cade in cea mai groaznica prapastie de unde fff putin scapa cu viata. Vina o poarta cleru bisericilor, care au facut din Dumnezeu un fel de bau-bau, un zeu capricios. Daca eu un pacatos, se vede deslusit si din postarile mele ca orce voi fi eu numa sfânt nu sunt, daca eu am ajuns ruga ptr vrajamasi, vedea drama omului ajungând sa am mila, din perspectiva crestina cu care ma tot laud, atunci pt eu fi superior lui Dumnezeu in indrumare si iubire fata de bietul om, orce pot crede dar asta NU-o pot acepta, atunci inseamna ca eu sunt zeu ci nu El.

    Spuneam cu alta ocazie pe blogu dvs ca Dumnezeu se poarta in vremurile noastre asemeni judecatorului nedrept din pilda, pare a fi asurzit, orbit, a nu mai vedea, ba se pare ca intareste si mai si puterile diavolului ca sa-i distruga pe credinciosi. In asemena conditi,unde este si ce este acest Dumnezeu. Ce este religia crestina decât parte din conceptele despre lume si viata, teismu, de ce nu ar fi valabil nihilsimul, secularismul, estensialismul, deismul, când vedem deslusit ca determinsimul este realitate ce greu poate fi combatuta, suntem crestini deoarece am fost determinati,asa cum au fost si sunt musulmani, budisti, hindusi. Din toate cele 9 conepte despre lume si viata, crestinismul sutine detine adevarul absolut, teoretic, practic nu poate demonstra nimic. Observam lejer faptul ca si crestinismul, teismul , se prabuseste cum s-au prabusit celelate teori. Vina teologilor crestini a fost ca s-au bucurat fi inclusi in conceptele despre lume si viata (teism), când de fapt crestinismul NU avea ce cauta face concurenta, demonstra superioritatea lui. Fie si asa va trebui vedea motivul ptr care crestinismul este superior in aceste concepte.

    Multi sutin ca Dumnezeu intervine, se implica in istorie, deisti combat. Realitatea ne arata contrariu, câti nu se întreaba disperati, unde este Dumnezeu? Câti crestini practicanti, nu formali, profani. De aici pâna a cadea in nihilism nu mai este decât un pas, iata deci, nihilismul este roada teologiei crestine, era inevitabil sa nu apara si impuna. Si atunci despre care Dumnezeu vorbim? De cel din literatura,acela-i frumos, insa viata-i tare urâta si cumplit de nedreapta.

    Omenirea se afla la un pas intra in marea criza, criza apocaliptica si asa cum amvazut la mine in comuna ca au inceput constientiza necesitatea reculturaliza tineretul, la fel trebuie ca si teologi sa constientizeze ca au raspunsul optim care sa dea sens existentei omului si mai ales a lui Dumnezeu. Gratie stintei am ajuns vedea ca exista universuri paralele, ca pamântul asta este creat de cineva cu scop precis, totul functioneaza ca un ceasornic, nu mai este nevoie de carti sfinte pentru a constientiza existenta lui Dumnezeu. Aprope ca nu mai este nevoie de credinta a constientiza existenta uneif orte superioare care ne-a creat. Si daca lucruile stau astfel, atunci de ce mai batem pasul pe loc si nu luam fiecare taurul de coarne, adica pe Dumnezeu insusi, numai atunci (vezi cazul Iov), se reveleaza,pentruca El nu poate fi cunoscut prin cunoasterea tuturor partilor,simturilor cum sutin esentialisti, doar la nivel teoretic, El nu este teorie despre lumesi viata, nu concureaza cu nici un zeu, numai cine ajunge cunoaste prin cunoastere va întelege scopul final al sau,il va simtiti , vedea deslusit si in momente de criza, disperare,nedreptate crunta. Cât timp se amâna cunoasterea prin revelatie a lui Dumnezeu, omu simuleaza piosenia, devotamentul fata de Dumnezeu, dar in realitate il uraste si ptr as masca ura fata de Dumnezeu, cade in fantism, habotnici se mint pe ei insasi rau de tot.

    Cât timp suntem ancorati in conceptul despre lume si viata imbrasisat de constinta noastra, nu-l vom putea gasi niciodata pe Dumnezeu, nici in teism cu care facem parada noi astia religiosi, teoria se naste moarta , iar practica o face si mai de cacao.. Asadar, Dumnezeu nostru de azi este o simpla teorie care ne baga mai rau disperare decât sa ne scoata cum il tot lauda teoria.

    Ca sa-l gasesti pe Dumnezeu trebuie sa fi sincer cu tine si vezi daca in adevar tu ai nevoie de El, doar când ai stringenta envoie de El ti se reveleaza,pâna atunci il sfidezi. Sa ajungi beteag ca sa-l cauti pe Dumnezeu, NU, câti betegi, sarmani nu-l hulesc pe Dumnezeu. Mai întâi trebuie înteles scopul ptr care Dumnezeu ti-a ingaduit viata, ti-a dat-o doar ca sa te chinuie aici si dupa aceia sa te arunce in iad? Fiecare individ nascut aici pe pamânt, cale naturala trebuie sa constientizeze telu lui Dumnezeu ptr el, nu, nu totii oameni au acelasi traseu si nici acelasi viitor vesnic, fiecare om este pregatit special aici in vederea unei lucrari de anvengura in viata viitoare, va conduce cetati intregi. Feicare are liber opta de aici, se limiteaza doar la viata asta, o va primi din belsug, va trebui plati pretu celui ce are in stapânire pamântul. Dar omu este fricos,las, nici cu diavolu nu se vra incuscri dar nici cu Dumnezeu.

    Si Grecia se afla pe aici, Grecia se afla in momentul de cotitura istorica al ei, cum si România pare ca va calca pe urmele ei. Din pacate nu s-a priceput cum se cuvine profetile ptr ca de ar fi priceput atunci vor fi înteles de ce li se întâmpla toate astea lor, ei trebuie sa se duca in formula cealta, lipseste Grecia , iar când ea va intra in formula .. multe se vor schimba si cu Grecia.

  2. Intristatoare si dezolanta aceasta stare de indiferenta (la unii poate si frica), fata de situatiile catastrofale in care se afla sau sunt impinse sa se afle tarile cu populatii crestine.
    Mai intai Serbia, acum Grecia , Romania, iar de cealalta parte Spania, Portugalia, Irlanda sunt impinse in vazul lumii spre o situatie catastrofala din care sa fie salvate ( cu ce pret ?) de catre niste organisme mai mult decat controversate !
    Si totul pentru ca amestecul in treburile interne ale altor popoare se face pe fatza, fara ca nimeni sa mai considere asta un abuz de putere.
    S-ar parea ca aceasta insistenta si jignitoare colonizare a acestei parti din Europa sa duca la o altfel de pozitionare politica, care fie doar si pentru inceput (dar cine ne impiedica sa fim mai vigilenti de data asta ?!) sa prezinte mult mai multe avantaje si sperante pentru viitor.
    America acceptand rolul de elefant dirijat de soricelul ce-l duce de nas, unde, cum si cand vrea el ( vorbesc de Israel ) a pierdut ocazia de a deveni o mare si inteleapta putere, finalul acesteui concubinaj caraghios fiind deja previzibil.
    Dar cati dintre oamenii politici de la noi au curajul sa vorbeasca despre aceest subiect fierbinte si catastrofal chiar pentru intgreaga omenire !?

  3. @ Octavian Mihaescu :
    “Religiozitatea grecilor si-a românilor este suparatoare dle LIS, trebuie ca si acestia sa se modernizeze, sa lase religia si devina cool-isti. Telu este ca totii sa zica “unde este Dumnezeu “.
    Sentimentul crestin este la fel de puternic si la cei care-l percep la nivel mai inferior si la cei care-l inteleg in mod mult mai emancipat din pdv intelectual si afectiv .
    Rezerva vine din modul in care-si exprima unii sentimentele religioase in public.
    Daca inainte facutul crucii cu limba nu putea intriga pe nimeni, astazi, ceva gesturi mai exagerate, dar venite dintr-o convingere sincera si lipsita de orice inhibitii poate produce un anumit disconfort social.
    Cand la o slujba intr-o catedrala ortodoxa la care toate credincioasele isi etaleaza decent coafurile atent ingrijite, isi face aparitia un grup de straini in care femeile nu numai ca poarta basmale sau alte obiecte care sa le acopere capul, ba mai mult, prin felul lor deosebit de a se inchina in fata icoanelor sau a mostelor, atrag inevitabil atentia celorlalti participanti la slujba, se creeaza o anumita stare de disconfort public care poate fi sanctionata, uneori doar tacit, alte ori zgomotos !
    Cand vom invata sa ne adaptam convingerile religioase, mai bine zis gestica, in functie de conditiile momentului, cu siguranta ca temerile si cerintele, acum indreptatite , de modernizare a credinciosilor vor deveni oarecum inutile.
    Despre felul in care se predica , se slujeste si se participa la slujbe si alte manifestari religioase ar fi multe de spus, dar important este ca un om inteligent poate pricepe ceva redat induiosator de simplu, in timp ce unul mai putin pregatit, din toate pdv nu se va putea ridica la un nivel de intelegere care-i depaseste posibilitatile.
    Si cum pana acum s-a dovedit ca Dumnezeu, prin Sfantul Petru cere la poarta Raiului, cu totul alteceva decat diplome si certificate de instruire, cu totul alte criterii trebuie, daca nu sa ne apropie, macar sa nu ne deosebeasca din pdv religios .