Luni, 13 februarie 2012. Premierul M.R. Ungureanu l-a demis pe directorul general al Transelectrica, după ce a intervenit Băsescu public și a anunțat că nu se punea problema să rămână România fără curent electric. Directorul general n-a avut ce face și, onest, a avertizat că lacurile hidrocentralelor (și așa pline pe jumătate) sunt înghețate și că trebuie să se renunțe la exportul de curent electric. Nu spun că și Dunărea a înghețat și că numai datorită spărgătorului militar se mai face aprovizionarea în Deltă. E teribil câte probleme în plus apar pe o asemenea iarnă grea. În condițiile în care mai sunt numai Dumnezeu știe câte localități sub zăpadă, rupte de lume și fără curent electric, fără mâncare, cu animale moarte în bătătură. 
Nu e nevoie să mai insist, televiziunile de știri își fac datoria cu prisosință, bravo lor, fără ele nu s-ar fi conștientizat dezastrul de la noi, patronat de actuala putere. Băsescu, așa cum era de așteptat, bravează: el e comandant suprem, nu declară stare de urgență (cum au cerut președinții consiliilor județene din Buzău și Vrancea și opoziția), că nu vrea să preia armata puterea. Interesant e că sunt păzite cu pușca, aberant, rezervele statului, bieții sinistrați cumpărând alimente la suprapreț. Nu poți decât să-ți faci cruce. N-au decât să crape țăranii sub zăpadă, statul trebuie să facă economii… Că e austeritate. În acest timp, opoziția parlamentară a refuzat să vină să sărute papucii stăpânului de la Palatul Cotroceni (invitată la convorbiri despre nimic), iar Victor Ponta a plecat în SUA (de unde sper să nu se întoarcă învins de serviciile secrete).
***
Am rămas dator aici cu terminarea unei relatări, furat de evenimentele care s-au ținut lanț (bineînțeles, au ieșit la Piața Universității și azi manifestanți, în a 31-a zi 
consecutivă; deși a nins abundent și e frig; e asigurată astfel continuitatea) și de care am făcut aici caz zi de zi, mă refer la protestele celor din stradă începute pe 12-13 ianuarie 2012. Joi, 12 ianuarie scriam aici, între altele:
În această seară, de la ora 19 am venit la Club A, pe strada Blănari 14, unde „Cafeneaua critică îşi reia întîlnirile în 2012 cu o seară consacrată criticului şi istoricului literar, teoreticianului şi profesorului Eugen Negrici. Devenit de curînd septuagenar (s-a născut pe 28 noiembrie 1941), Eugen Negrici vine la Cafeneaua critică pentru a vorbi despre viaţa şi opera sa. Amfitrion: Ion Bogdan Lefter”. Prima surpriză: a fost sala plină, în felul ei (40-50 prezenți; de regulă aici erau 10; Club A are mai multe încăperi, cele de la bar erau arhipline și se auzea gălăgia lor unde eram; dar microfoanele puse la dispoziția vorbitorilor a acoperit-o). Erau puse la vânzare două cărți: una, despre Eugen Negrici (volum omagial, la 70 de ani) și alta semnată 
de Eugen Negrici. De față au fost Constantin Abăluță, Sorin Antohi, G. Ardeleanu, Simona Popescu, Bogdan Stănescu, George Neagoe, Svetlana Cârstean, Dorica Boltașu, Irina Georgescu – din cei cunoscuți de mine. În majoritate asistența era formată din femei (foste studente; universitarul Eugen Negrici a fost pensionat, se subînțelege, dar mai are doctoranzi). TVR Cultural a filmat. Ion Bogdan Lefter a amintit că Eugen Negrici vine de acolo unde a venit și Nicolae Manolescu, din Râmnicu Vâlcea și că face parte din generația de critici care a schimbat paradigma critică literară la noi (care se învârte în jurul vârstei de 70 de ani: Mircea Martin, Virgil Nemoianu, Ion Pop, Mihai Zamfir). A urmat formula de interviu a manifestării în sine, Eugen Negrici fiind invitat să se mărturisească. A împlinit 70 de ani pe 28 noiembrie 2011: „Cifra 70, pusă pe toate gardurile la adresa mea, e un denunț, când mă jucam în jurul vârstei de 60 de ani sau 65 sau 69 de ani mai exista o promisiune, dar acum, parcă aud – are 70 de ani, dați-l la o parte, priviți-l ca pe 
un stârv”… I.B. Lefter: ați fost într-un fel consătean cu Nicolae Manolescu. Eugen Negrici: unchiul lui N. Manolescu a fost premiant într-o clasă cu tatăl meu, pe atunci se dădea premiul „Virtute”, acordat de voturile colegilor, pe când liceele erau puternice. I.B. Lefter: tatăl dumneavoastră a scris și versuri. Eugen Negrici: tatăl meu a fost un ofițer regal educat, scria poezie de tip simbolist, o poezie sentimentală, foarte melodioasă. A tradus din Esenin. Tata s-a dus la Drept-Filozofie, dar a urmat calea militară, a făcut parte din prima generație de ofițeri regali cu sorginte țărănească, se trăgea de lângă Râmnicu Vâlcea, de la țară, dintr-o familie de olari și de vânători, de la el am moștenit pasiunea vânătorii… pentru olărit, trebuia să ai simțul lutului, îl căutam ca pe o comoară lutul pentru oale prin care să nu treacă apa… la prăbușirea casei părintești am luat la mine acasă, la bloc, oale din copilăria mea și uneltele cu care modelai oalele… Fiind ofițer regal de armată, tata a intrat într-o castă extrem de respectată – așa s-a însurat cu mama, care era fiică de 
moșier (mama a terminat liceul și „pensionul”), trebuia să se însoare cu o femeie bogată, așa era regula castei, să nu devii coruptibil. „Mama era dintr-o familie foarte bogată, era la a șasea generație de preoți”. Eu sunt ateu, a recunoscut Eugen Negrici, altfel aș fi continuat tradiția din familie… Tata a fost șef de promoție, s-a dus în Basarabia să o civilizeze. Dar la Oarba de Mureș a fost rănit grav… „La intrare în comunism a avut probleme, nu pot să uit zilele (aveam 10 ani) când își căuta un loc de muncă și nu-l angaja nimeni fiindcă a fost ofițer regal, până la urmă l-a angajat un fost soldat de al lui, pe care l-a salvat de la moarte la Cotul Donului, l-a angajat distribuitor de fructe, dar l-au folosit la scrierea gazetei de perete… apoi a făcut o școală de construcții și a fost respectat pentru talentul lui”… Revin, promiteam atunci, pe 12 ianuarie – n-am mai revenit. Continui acum cu mărturisirea lui Eugen Negrici: Tata era pe front, eu n-am frați, eram cu mama… De la tata am pasiunea vânătorii, îmi amintesc de mirarea mea când am aflat de mic de „Dus-întorsul iepurelui”. Vulpea n-are miros, iepurele așa scapă, fuge înainte și înapoi, după care face un salt uriaș să i se piardă urma… Școala 
elementară am făcut-o la „școala cu ceas” – am văzut cum s-a dat jos cu ură portretul Regelui, eram în ultimul an la grădiniță. Mai apoi am văzut cum a fost dat jos portretul Anei Pauker… apoi, în timp, cum s-au dat jos atâtea portrete, de la Gheorghiu Dej la Ceaușescu… În 1948 am intrat la școală la Râmnicu Vâlcea. La moartea lui Stalin s-au oprit trenurile și au sunat sirenele, s-a plâns în colectiv și s-au dat difuzoarele la maximum… Nu știu de ce ne-am mirat de lacrimile nord-coreenilor din decembrie 2011, la moartea lui Kim Jong Il, isteria e molipsitoare. Eugen Negrici și-a amintit de un coleg de clasă (azi un arhitect celebru în SUA) care îl avea pe tatăl lui condamnat politic, era cel mai asuprit, pus să care lemne la sobe și să aprindă focul în școală. În provincie, condamnarea politică era mult mai greu de suportat de cei din familie decât la centru… Liceul l-am făcut până în 1959, am apucat Revoluția din Ungaria pe Radio Kossuth, am auzit strigătele de „Veniți, salvați-ne, vom pieri cu toții”… Tatăl meu a dat atunci în lacrimi… La liceu, la Râmnicu Vâlcea, am fost la „reală”, „realist”, știind că totul e ideologizat, mai puțin științele exacte sau matematica, mama a insist în acest sens, tatăl meu ar fi vrut să fac Litere. Aveam acasă cărți extraordinare, locuiam cu chirie „la stat”. Cât am fost mic am stat cinci ani în Basarabia cu tata, care era șef de stat major, tata era coleg de front cu tatăl lui Mugur Isărescu… Se făceau atunci, în anii 50, ridicări (arestări) ale celor ce dețineau cărți „interzise”, eu ștergeam cu tuș negru unde scria Fundația Carol pe ele, trebuia să ardem cărțile… Sigur, am aruncat puștile și săbiile în Olt. Cărțile le-am cărat la țară – cu timpul, primeam ouă de la țară de la ai noștri învelite în filele cărților ascunse acolo, nu mai spun că filele lor erau folosite și pe post de hârtie igienică la closet la țară… În anii 50 era o spaimă nebună să păstrezi cărți considerate periculoase, mergeam la Sibiu în librării și întrebam pe șoptite dacă n-au un autor sau altul (în regim de anticariat), aveam seria cu „Emil și detectivii” de Erich Kastner… În altă ordine de idei, după 1964 cartea originală a devenit un mit la noi, apariția unei cărți era o minune. „Îmi pare rău că azi cărțile nu mai contează, erau un fel de eveniment unic în viață”… Eram pregătit pentru Politehnică, dar mi-a deturnat drumul în viață Cicerone Poghirc, eram olimpic la 
matematică, el m-a pețit la părinții mei, descoperind că știu să scriu… așa am ajuns la Filologie, la București, am luat note de 10 și 9, când erau la examenul de admitere 14 pe un loc. În ziua când s-au dat rezultatele am venit cu un taxi și nu m-am regăsit pe lista cu note printre primii, eram printre ultimii cinci. În 1959 se făcea o medie între notele reale de examen și cea de dosar, care era 6. A existat și o secție de jurnalistică ideologizată la filologie. Din 1958 se făceau arestări din stradă, pe vărul meu l-au săltat de lângă mine, fiindcă era fiu de popă și-l vorbise de rău în particular pe Gheorghe Gheorghiu Dej… Facultatea era mediocră la literatură și foarte bună la limbă română (care era protejată ideologic). I-am avut profesori pe Simion și Manolescu, m-am orientat spre stilistică-lingvistică. Am avut repartiție guvernamentală la Craiova, la institut, aici am ținut toate cursurile de limbă. Dar mie-mi place să vorbesc de eșecuri… Boris Cazacu a vrut să mă aducă în corpul de inspectori, când Al. Rosetti era într-o fază de ramolisment (din trei în trei zile Al. Rosetti nu auzea, se spunea). Am fost printre primii semioticieni. În 1968-1969 am 
ratat examenul de titularizare la București, am rumegat asta opt ore în tren, nu mai vedeam de tristețe, am ajuns la o rubedenie, la țară, am căzut la pat. Aici am descoperit o cărțulie jupuită Antim Ivireanul, era actuală pentru predica la zi a preotului. A fost un semn al destinului. Am șterpelit cartea, eram într-o stare lacrimogenă, mi s-a întins o mână peste timp. L-am anunțat pe Mircea Ciobanu, prietenul meu (cu care am făcut armata și liceul; acum era la Cartea Românească), că scriu o carte, am semnat un contract, mi-a spus că „o să devii un belfer universal”, m-a ținut din scurt, mă tot întreba dacă am scris cartea. Opt luni am scris la această carte de debut dedicată și lui Antim Ivireanul. N-aveam experiența scrisului, a fost un chin de nedescris, dar a meritat… Voi reveni mâine, e târziu.
Daca nici iarna asta nu-a vindecat români (autoritatile, partidele politice, ongurile), atunci fie cu iertare Nu mai trebuie sa va plângeti. Ce lacune adimistrative observam cu aceasta ocazie.
1) Se impune urgent reorganizarea adimistrativa a tari, o cauza majora care a generat dramele de care am auzit in ultimile zile. Actuala organizare este pe calpod comunist caruia lipseste CAP-urile, IAS-urile ce detinea utilajele pe plan local fiind puse la dispozitia Primariei urgent , azi, primariile (satesti-comunale), nu au un tractor in proprietate, bieti tarani nici atât. Primarile nu colecteaza venituri de la impozite dat fiind inexistenta locurilor de munca pe raza lor, majoritatea locuitorilor lucrând la orase unde se directioneaza si impozitul, iar pe raza unde locuieste bietul om nu se poate misca un deget din lipsa de fonduri, care se mai da si dupa coloratura politica de la centru.
2) Micile sate unde predomina case de cirpici trebuiesc eliminate, formate comune mai mari si puternice care sa-si poata permite organiza local pe toate planurile inclusiv situati de urgenta, salariati ai primariei ptr curatire, întretinerea spatiului verde, desapezire, un fel de ADP pe vremuri, nu prin firme private sa se faca ci prin primarie, asa-i peste tot in U.E. Si nu în ultimul rând nici o constructie sa nu se mai faca fara aprobarea celor de la urbanistica, un aviz serios, nu pe pile,ptr a se evita drame in caz de inundati, cutremure, zapada mare.
3 Judetenele, s-au regiunile cums e vor numi, trebuie sa aibe o mai mare putere regionala, autonomie (adimistrativa), reala, mai ales in colectarea impozitelor si distrubuirea acestora, o tâmpenie este sistemul asta centralizat la Bucuresti, ce frâneaza dezvoltarea comunitatilor gospodare, formate din persoane capabile, si, sunt fermconvins, pe plan local exista mult mai multi oameni care stiu ce trebuie sa faca si cum sa actioneze insa sunt legati de mâini si picioare de acest sistem nenorocit.
Astfel nu ai nevoie de nici o declarare a situatiei de urgenta, ai pe cine trage la raspundere in primul rând fiecare cetatean afectat va avea pe cine chema in judecata si cere daune. Daca spre ex; dezapezirea strazilor, a principalelor artere intra in atributia primariei si nu-o face zilnic la prima ora sa vezi plugurile la curatat si aruncat cu sare, prima ora inseamna (aici Germania), 3-4 dimineata, dar si cetateni sa iasa tot la prima ora curata in fata caselor. Cum este posibil ca o primarie de comuna sa nu detina un plug, un tractor, o mâna de angajati specializati ptr aceste servici. NU, nu privatul trebuie sa curete artera principala ci Primaria, ca deaceia se platesc impozite, ori cazul Ro de azi, statul, adica rahatul asta de Bucuresti este raspunzator ci nu bietul taran, care si la crâsma de sta are acest drept, i-se fac tot felu de retineri … omu si-a platit darile, statul, primaria sa-si faca treaba, vezi si ex dat de dl Dobre in urma cu câteva zile. Cetateni au obligatia iesi da o mâna de ajutor doar in caz de necesitata extrema, la chemarea autoritatilor locale.
Ce au facut specialisti atâta amar de ani? Nu stiau ei ce necazuri vor iesi inc az de indudati, de viscol ce aduce de pe câmp zapada pâna in sat, nu putea construi niste paprapeti, niste diguri, ei cum sa nu poata… dar centru asta la bucale da la buci bietilor români,iar românilor nu li se scoala si lor sa l-e o traga astora de le iese pe nas.. ca sa se sature a mai jefui, dupa care stiu a jigni bieti oameni.
Câte locuri de munca nu ar fi create numai pe plan local, in adimistratie? iar o primarie bine organizata, o comuna cu servici atrage ca un magnet si investiti.
Cutremurătoare, dezvăluirile dlui Eugen Negrici…
Parcă am înţeles că sunteţi vecini de scară, de bloc e sigur.
Mai invitaţi-l şi pe Aici, iar – în rest, mai ales în ce-i priveşte pe „intervenienţii lu’peşte”, chemaţi-l pe Hercule(le) ce Vă administrează blogul şi spămuiţi-i, de să nu se vadă.
Sunteţi, totuşi, Domnule LIS, cel mai prestigios Diarist pe blog. Ar fi păcat să vă lăsaţi submbers de incongruităţile unor pretinşi dătători cu părerea!
Înţelegeţi: de D-voastră avem noi, Provincia, trebuinţă, nu de balivernele lor,,,
Ducă-se, cu tot cu tîmpeniile din dotare, de unde au purces cînd li s-a întocmit CNul!
Nu vă lăsaţi debusolat de toţi neaveniţii, Vă rog!
domnule Om, nici daca te-ar plati basescu nu i-ai canta asa in struna!
Ce treaba are Basescu cu functionarea unei comunitati in timp de criza asa cum este aici la noi (Germania) ? Asta lipseste in România, cu exceptia marilor orase ce sunt astfel organizate dar vad ca acelea sunt jefuite de capuse peste capuse… Aceasta iarna, oarecum normala putin mai grea ci nu apocaliptica releva cât de proasta-i organizarea teritoriala a Ro, adimistratia asta -i tare greu de optimizat in Ro.
Ce-a facut Becali trebuia face autoritatile locale in absolut toate satele, nu persoanele private sunt abilitat-obligate ci autoritatile, de ce in celealte tari tot foste comuniste se poate (functiona optim) iar la români nimic nu se poate?! mereu pe nepregatite, mereu pe fuga, pe improvizat. Cetateni platesc darile catre stat, miliarde euro incaseaza statul dvs din taxe, dar nici un euro nu ajunge la o primarie sateasca sa-si achizitioneze cele necesare, sa aibe angajati ptr întretinerea comunei, sa nu mai fie nevoite astepta de la Bucuresti aprobare cumpara lopeti in ultimul momen,t apa minerala, , pâine, distribui celor in nevoi, Cu cca 30.000 euro Becali rezolva peste 15 sate-comune, dezapezite dar si asigura populatia cu alminete de stricta necesitate
Am mai zis-o si-o repet: din punct de vedere politic, economic si financiar Romania NU mai apartine romanilor.
Daca adaugam flagelul coruptiei generalizate, avem tabloul complet al unei Romanii paralizata si blocata pe toate planurile: democratic, institutional, politic, economic, financiar, social etc.
Sigur, solutii ar exista pentru iesirea din acest marasm, dar pe alte coordonate materiale, valorice, morale si politice si sub nici-o forma pe starea de fapt de azi, mai mult impusa decat aleasa de-a lungul ultimilor 22 de ani de zile.
Domnule Dobre,
Dumneavoastra a-ti vazut situatia real-catastrofala a României si cu aceasta ocazie, care nici de departe nu-i mai rea decât au fost inundatiile. România (zona rurala), ca sa-o optimizezi trebuie reconstruita de la zero. In satele românesti majoritari sunt batrâni si acestia rasfirati , o suta intr-un sat, alta suta la alti Km in alt sat si-n celebrele case de cirpici. Ideia lui Ceausescu cu modernizarea zonei rurale, era o ideie buna dar prost aplicata, dealtfe din forma aia aberanta de centralism, socialism cretin nu putea rezulta o autentica modernizare a zonei rurale, acum in aceasta vreme de liberalizare, de garantare a proprietati private trebuie lucrat pe brânci. Absolut nimic nu s-a facut in cei 22 de ani.
Depunerea zapezi nu-a depasit 1 m, viscolul a facut ravagile ce le vedem si in majoritatea cazurilor de ingropare a caselor in zapada sunt cele de la marginea satelor, cea ce nu este de mirare, aspect ce orce specailist il stie, nici ptr a proteja minim acesti bieti oameni nu s-a miscat un deget, puteau trânti niste parapeti , nu costa mai nimic statul sa o fi facut ptr asigura o minima protectie, la fel si in cazul lipsei digurilor , canalizari, care lipsa isi spune cuvântul din plin si la o ploaie toerentiala.
Aud acum la TV totii boii (politicieni, jurnalisti), vorbind de solidaritate, strângerea de ajutoare, adica ; baieti destepti vor sa mai stoarca ceva lovele speculând deschiderea românilor spre ajutorare… dar, asta nu-i situatie de calmitate ce sa necesite teldoane, este o situatie pe care o poate rezolva pâna si Becali si nu-o rezolva autoritatile? Cum nu le-o fi astora rusine sa apeleze la populatie sa aduca o conserva, o apa, o pâine, un leu… mai ales ceva lei, dolarei… care nu vor ajunge niciodata la bieti oameni. NU are statulromân un milion euro, dar ce vb eu de milion, o juma de milion, sa rezolve problemele oamenilor?! Ei nu au, dar nu vor sa faca nimic ptr bieti oamnei, iar ajutoarele ce se vor strânge tot ei le vor fura.
Domnule Mihaescu
Sincer sa fiu citindu-va postarile am fost tentat sa-i dau crezare @Ramonei 🙄
Numai ca eu cunoscandu-va de ceva timp pun totul pe seama faptului ca traiti in alta lume, acolo unde niste reguli sociale impuse si respectate fac imposibile intamplari de genul celor ce se petrec in Romania.
A sustine acum ca de vina pentru toate cate ni se intampla ar fi lipsa regionalizarii este o minge ridicata la fileu lui Basescu, nu pentru ca regionalizarea n-ar avea rostul si binefacerile ei, ci pentru ca ea daca se va face si cu ajutorul unora ca dvs va servi unor interese meschine ale puterii.
In primul rand la alegeri (vor putea fura mult mai usor si aparent legal !) si in al doilea rand la desprinderea mai repede a RAM ( fosta regiune autonoma maghiara) . Aiurelile cu economiile care s-ar face nu ma mai incumet sa le dezvolt, dar puteti sa ma credeti pe cuvant.
Si ar mai fi si altele, dar va respect prea mult si imi e chiar teama sa nu gresesc atentionandu-va !
@ Octavian Mihaescu
„România (zona rurala), ca sa-o optimizezi trebuie reconstruita de la zero”
Totul, dle Mihaescu, absolut totul trebuie reconstruit de la zero!
Cu o singura conditie: la conducerea Romaniei sa re-vina romanii, acei romani patrioti care sa urmareasca EXCLUSIV interesul si binele romanilor si nu al strainilor, ceea ce in mod logic ar insemna si de urmat:
1. abrogarea legii de vanzare a pamanturilor strainilor si nationalizarea lor (cu despagubiri, fireste) dupa care impartirea acestora (gratuit) exclusiv taranilor romani si la fiecare familie sau asociatie de gospadarii agricole sa se dea, tot gratuit, unelte agricole mecanizate si semi-mecanizate si cu obligativitatea de a nu fi instrainate acele pamanturi iar rezultatele productiei agricole sa fie greu impozitate de catre stat, pe o perioada determinata de pana la recuperarea valorii de inceput al acelor pamanturi oferite gratuit;
2. nationalizarea integrala a sistemului energetic si a surselor energetice de pe sol si subsol;
3. incetarea imediata a oricarei colaborari cu institutiile financiare internationale gen FMI etc, dupa modelul islandez;
4. recuperarea tuturor imprumuturilor date bancilor comerciale, filiale ale bancilor straine pe teritoriul Romaniei si interzicerea prin lege a oricaror imprumuturi de la BNR catre acele banci comerciale;
5. negocierea la sange cu UE pentru ca balanta dintre donatia anuala financiara catre bugetul UE si fondurile atrase de la acel buget catre Romania sa fie una pozitiva si favorabila Romaniei si fara conditii prealabile sau pre-stabilite;
6. elaborarea de strategii economice la nivele macro si micro pe tot teritoriul Romaniei bazate pe surse si investitii la nivel national cu prioritati/accente in domeniul energetic si infrastructura dar si industrial si agricol;
7. punct vital: TOLERANTA ZERO la capitolul coruptie prin legi ferme si extrem de coergitive;
8. alt punct vital: confiscare in regim de urgenta si fara exceptie a tuturor averilor dobandite ilicit sau fraudulos;
9. in primii 5-6 ani de zile trebuie ca statul roman sa intervina masiv in reglementarea si regularizarea pietii muncii si a produselor corespunzatoare nivelui de trai al romanilor;
Mai sunt si alte puncte dar va las si pe Dvs sa completati, daca gasit ceva interesant in ce-am spus pana aici.
Stiu, seamana foarte mult cu un program de guvernare nationalist, dar fara acest soc nu se poate face nimic pentru romani si Romania.
In ciuda criticilor nationale si internationale, vad ca Ungariei i-i merge si-i reuseste. De ce nu si Romaniei?
Domnule Humor,
departe gândul de mine vizualiza o regionalizare bemefica maghiarimi care este cea mai adpatata (regiune), rupe de Ro, nu, nu in aceasta directie gândeam ci spre o descentralizare care sa optimizeze adimistratiile locale. Vizeze zonele defavorizate din sud, est si nor al Ro, unde avem si cele mai serioase probleme,iar una fff complicata este si aceasta;
Acesti oameni sunt batrâni, lipsisti de asigurari sociale, cu toate ca au muncit o viata intreaga ptr Ro, la CAP, IAS, s,am,d azi, aceasta categorie nu are nimic altceva decât o casuta de cirpici pe care nu-o mai pot întretine, nici pe aceasta, dar din care nu s-ar muta nici sa-l pici daca ai voi sa -l muti intr-o comuna la 5 KM, unde sa fomrezi o comunitate mai mare, solida in care sa se poata asigura si serviciile necesare. Orce stat cu scaun la cap nu poate tolera la nesfârsit acest haos. Daca nu aveam blestemul comunist pe cap, acesti oameni aveau azi case asezate asa cum vedem in vest, comunitati stabile capabile adimistra. Comunismul ne-a tinut pe loc cu minim 50-100 ani, iar asta o vedem in zona rurala cea mai afectata de nameti, de ape, de saracie lucie.
Sa gândim la rece, daca ai fi d-ta premier, ai aloca fonduri mentine in viata sate rasfirate din cirpici in care orcât ai investi tot nu vei reusi scoate la capt`ß Nu cred, nu ai de unde da bani la nesfârsit si, de esti un om cu inima de român, de neamt, pui pe roate un proiect major de modernizare care sa fie si durabil, nu doar imporvizat. Il scoti acu din zapada,din ape, dar la anu vor avea aceleasi probleme aceste sate rasfirate , aruncate in câmp, care dupa cum stim.. sunt construite de fosti detinuti politici deportati in Baragan, unde numa de locuit nu-i placut. In Ro rurala, nu ai monumente importanta istorica ca sa merite conserva.
Nu,nu are nimic comun cu clasa politica, ma scârbeste auzi la nesfârsit basescu, pld, pnl, psd, am prin deja alergie la auzul acestor nume,acuze pro s-au contra, ma intereseaza analiza la rece situatia, sigur;
voi gresi in aprecieri, NU am pretentia detine adevarul, mi-am expus doar observatile din afara tari, plecat de multi ani din ea, tot din cauza PCR-PSD-de azi!
Doamne ajuta!
O.M.
Va raspund mâine dle Dobre, ma duc la soieleala… musai ca altfel nu ma scol la „apel” care-i si tare ghine platit…
@ OM
Lasati-o asa, maine plec si eu pe malul marii pentru o scurta odihna.