Sâmbătă, 12 mai 2012. Am citit ieri că „integritatea” i-a făcut feste lui Mircea Dinescu. Mi-am amintit de altă perioadă a vieții lui, când a pățit la fel, „integritatea” i-a jucat feste: a plecat de la președinția Uniunii Scriitorilor din România cu coada între picioare, după ce a dus-o în faliment (acuzat fiind că a plecat, în schimb, cu o tipografie venită din Germania drept donație către USR, el susținând că a venit pe numele lui; a fost scandal în toată mass-media atunci, el și-a văzut liniștit de afaceri, a inventat Editura Seara), în primii ani după Revoluție (atunci s-a închis USR, redacțiile revistelor și a editurii USR au fost invitate să-și găsească surse de finanțare, salariații USR au fost trimiși acasă, sau au rezistat pe baricade fără salarii, din devotament, a venit Laurențiu Ulici președinte interimar al USR, a mutat sediul USR din Casa Vernescu și a adus acolo, în parteneriat, cazinoul – care anul acesta a dat faliment și a tras în groapă după el USR; să sperăm că numai pe moment). 
Mă rog la Dumnezeu să nu se repete istoria falimentului USR de sub președinția lui Mircea Dinescu… În mod curios, Mircea Dinescu dușmănește USR (nu vrea să mai audă de ea, o înjură; mă întreb dacă el plătește cotizația la USR, la câți bani are; dacă nu cumva face cum face alt îmbogățit în euro, Mircea Cărtărescu, care nu plătește această cotizație, dar e ținut pe brațe de USR), deși e în continuare simpatizat în interiorul USR. Mă gândeam, la cât de bogat a ajuns să fie Mircea Dinescu (e meritul destinului lui, e pragmatic; în orice caz, e unul dintre cei mai bogați scriitori români) că ar putea găsi o soluție să ajute USR, azi, ajunsă la ananghie, să găsească măcar un înlocuitor al cazinoului falimentat, care să plătească o chirie de 50.000 de euro, să salveze USR. Citeam că numai când a fost în incompatibilitate, „in perioada 2006-2008, Dinescu a avut venituri de 679.240 de lei din drepturi de proprietate intelectuala, astfel: in 2006, un 
venit net de 110.267 lei, in 2007 – de 46.673 lei si in 2008 – de 522.300 lei”. În trei ani a câștigat numai din drepturi de proprietate intelectuală aproape 7 miliarde de lei vechi. Las la o parte faptul că el e mare moșier la Cetate (și numai el știe câte alte afaceri are în cont). Nu mai vreau să-mi amintesc de salariile de secretar de stat primite de el de la CNSAS, unde a tras toate sforile (avându-i pe conștiință și pe scriitori, de genul lui Cezar Ivănescu; pe alții, turnători la Securitate, acoperindu-i). În privința „incompatibilității” lui de azi: Magistratii Inaltei Curti de Casatie au admis vineri recursul Agentiei Nationale de Integritate (ANI) formulat dupa ce Curtea de Apel Bucuresti a anulat decizia privind incompatibilitatea lui Mircea Dinescu. In urma verdictului, Dinescu nu mai are dreptul sa ocupe o demnitate publica ( sa fie numit intr-o functie cu un rang similar celei de secretar de stat) timp de trei ani. Curtea de Apel Bucuresti a anulat decizia Agentiei Nationale de Integritate privind incompatibilitatea lui Mircea Dinescu, stabilita ca urmare a faptului ca acesta detinea simultan functia de membru al Colegiului CNSAS, asimilata celei de secretar de stat, si pe cea de administrator la doua firme. Ce declară azi Mircea Dinescu: „Mi se pare destul de ciudata decizia Inaltei Curti, avat in vedere ca eu am castigat acest proces acum 3 ani, cand am reusit sa demonstrez ca nu eram 
administrator la firma mea de capre. Eu am cedat responsabilitatile firmei mele de crescut capre unui inginer. Boul care a anuntat ca eu sunt incompatibil insa, ar fi trebuit sa stie ca eu nu mai sunt membru al CNSAS… Nu e incompatibil sa cresti capre si sa studiezi dosare ale fostei Securitati. Incompatibilitate nu inseamna ca eu cresteam capre in timp ce studiam dosarele Securitatii. Conceptul de incompatibilitate a fost creat ca ministrul Transporturilor, spre exemplu, sa nu aiba firme de asfaltat. Nu e incompatibil sa cresti capre si sa studiezi dosare ale fostei Securitati”, a mai explicat Dinescu, citat de Adevarul… De reținut: Afirmatia a fost facuta in contextul in care decizia ICCJ survine pe cand Mircea Dinescu oricum nu mai este membru al CNSAS de doua luni. „O posibila miza a acestui verdict ar fi ca acei care au primit sentinta ca au colaborat cu securitatea sa conteste decizia in instanta, de pilda, Rodica Stanoiu, fiindca as fi fost incompatibil atunci cand am intocmit dosarul la CNSAS”, a declarat Dinescu, pentru Digi 24 
TV. La Mediafax, Mircea Dinescu a repetat: „S-ar putea acum ca băieţii care au luat verdicte (de colaborare cu Securitatea – n.r.) să conteste deciziile CNSAS pe motiv că Dinescu era incompatibil. Asta e miza subtilă”. Așadar, cei ce au primit sentința că au colaborat cu Securitatea pot să o conteste, deoarece Mircea Dinescu a fost declarat incompatibil? Bun banc. Mircea Dinescu e incompatibil din martie 2006, Agentia Nationala de Integritate s-a sesizat din oficiu in acest caz, in urma unor articole de presa ce semnalau posibila stare de incompatibilitate a lui Dinescu, in calitate de membru al Colegiului Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS). In urma verificarilor si analizarii informatiilor primite de la alte institutii a rezultat ca, din 19 februarie 2004, Mircea Dinescu este administrator la SC Agroindustriala SRL Giubega, iar in perioada 15 decembrie 2005 – 14 noiembrie 2008 a detinut si exercitat efectiv functia de administrator la SC Gradina cu Visini SRL. Cele doua societati au avut venituri 
totale de peste sase milioane de lei noi si profit de peste doua milioane de lei noi in perioada 2006-2008. Mircea Dinescu a avut profit de 80 de miliarde de lei vechi numai de la aceste două societăți… Profit de 80 de miliarde de lei vechi! Fac o cruce. Bravo, poete! Câți dintre scriitori or mai fi în situația lui Mircea Dinescu, de fapt? Pentru cei interesați, dau lista noilor consilieri (cu salariu de secretar de stat) la CNSAS: Din CNSAS vor face parte Dragoş Gheorghe Petrescu (propunere din partea preşedintelui României), Claudiu Octavian Secaşiu (propus de prim-ministru), Florian Bichir (propus de Grupurile parlamentare progresiste), Florin Abraham şi Laurenţiu Tănase (propunere a Grupului parlamentar PSD), Cazimir Ionescu (propunere din partea Grupului parlamentar PSD din Senat şi Camera Deputaţilor), Ladislau Antoniu Csendes (propunere a grupurilor parlamentare UDMR din Senat şi Camera Deputaţilor), Corneliu Turianu, Virgil Leon Ţărâu şi Adrian Ciofrâncă (propunere din partea grupurilor parlamentare PDL din cele două camere ale Parlamentului). Cei zece au un mandat de şase ani.
***
Mă bucur că sunt însoțit în continuare aici de scriitorii care au colaborat la Jurnalul de Vrancea (dovediți și publiciști de clasă). Paul Spirescu revine, de la Adjud, cu un poem original:
VIS SCÂNTEIETOR
Ce să fie, ce să fie
sus în pod la primărie
ori la mine-n poezie
parcă s-a – întrupat un vis
dar e frig şi e zăpadă
nimeni nu mai stă să vadă
nimeni nu mai vrea să creadă
poarta lumii s-a închis //
vin piraţi călcând pe ape
apele îi ţin aproape
eu îi văd de dintre pleoape
cum se pierd perechi – perechi
dau iluzii să se sfarme
patriarhul lumii doarme
şi un vuiet surd de arme
ne tot ţiuie-n urechi //
ce să fie, ce să fie
sus în pod la primărie
orbii văd morţii învie
stele nasc stele apun
doar icoana lumii-i spartă
ţările-au murit pe hartă
arta nu mai este artă
patriarhul e nebun!
Paul Spirescu
PS. Public și azi fotografii de la expoziția „celor trei” de la Galeriile Simeza – Vasile Anghelache (grafică), Toni Avram (sculptură), Nicolae Makovei (artă pe computer; grafică digitală).
PS. 2. Prozatorul Dumitru Ungureanu, consilier editorial la Argeș din Pitești (revistă condusă de Dumitru Augustin Doman) vă invită să dați click pe: http://www.centrul-cultural-pitesti.ro/index.php?option=com_content&task=blogcategory&id=420&Itemid=104.
Din păcate şi absolut întîmplător, am fost de faţă la mascarada (auto) instaurării proprietarului de poduri, nu doar de capre, la acea cîrmă defectată mişeleşte de DRP. Dacă nu era Lazăr de la Rusca şi o doamnă din public, viitorul ducător de rîpă al dez-uniunii o lua bine pe cocoaşă: de la o cîrjă bîrladă şi-o botă parcă oşană, parcă din maramu’…
Iată motivul pentru care, orice formă de putere-a avut, insul a folosit-o să-şi aneantizeze rivalii.
Tempouri trecute demult de-acu… E-he-u!
Ba chiar a luat-o pe cocoaşă chiar pe holul din faţa biroului sau de preşedinte a USR. L-a pus jos o femeie, o poetă, Florica M. Marele şi curajosul revoluţionar a încasat-o şi a tăcut mâlc. Nu l-am considerat niciodată cine ştie ce poet, iar ca preşedinte al breslei a făcut tot răul posibil celorlalţi. Apoi a trecut la CNSAS unde, de asemenea, a distrus scriitori, prin fel de fel de falsuri. Din cauza unora ca Dinescu şi Patapievici încep să cred că, într-adevăr, avem o elită. Una împotriva poporului român, a societăţii româneşti. Eu am intrat în USR excepţionalului Laurenţiu Ulici, un scriitor complex, special şi moral până în măduva oaselor. Moartea sa mi se pare tare ciudată. Dumnezeu să-l ierte. În ceea ce-l priveşte pe Dinescu, ce să zic, deja a cam dispărut din viaţa reală. Seamănă din ce în ce mai mult cu nimic. Lăutărismele sale lirice nu m-au impresionat nicidată.
Si la Iasi , tot pe-atunci, primind revista ‘cronica’ o imprimanta, ca ajutor, din Franta, unu Valeriu Stancu si-a insusit-o, intrucit venise pre numele lui (dar pe adresa redactiei!) Din imprimanta aia si din alte surse (‘care isi pastreaza anonimatul’) VS n-a reusit sa-si ridice decit o vilisoara si sa falimenteze revista ‘Cronica’. Vezi mata, asta-i diferenta dintre Dinescu si Stancu, dintre o tipografie si o imprimanta…
Din toată mascarada aceea petrecută la 2-3 zile după asasinarea „prin ordonanţă de urgenţă” a unuia ce n-a cămătărit ţara, dar s-a lăsat dus de nas de cămătari de conştiinţe care-o duc azi de un milion de ori mai bine-n paguba naţiei… Din acel balamuc ce era-n toi şi doi păzeau uşa ca strungarii (cei ce dau drumul oilor una cîte una la muls), dar mai aveau timp – în pauze de afluenţă – să fugărească două capre prin sala oglinzilor, dar nu cred ca să le mulgă…
Ei bine, în acel balamuc ca de subintelecţi, la un moment dat apare un colos năsos şi sprîncenat. Dar tare jalnic de chel. De unde se confirmă butada cu părul cu minte… Mai degrabă lingvist de catedră, decît cercetător. Mai degrabă activist şi gazetar înfierător, decît scriitor, poet. De fapt, un dezertat dintr-un liceu militar şi un fel de clonă a jandarmului din groapa săptămînii, ajuns asistent prin ’65, dintr-o slăbiciune inexplicabilă de academic.
Ipochimen discreţionar cu bieţii studenţi (nu şi cu studentele obediente, nu şi cu pilangiii şi kilacii). Care i-a plătit afecţiunea maestrului cu nerecunoştinţă grobiană, dar post-mortem.
Venise-nsoţit de o puică-că studentă poate era, dar sigur mai era şi-altceva… Ah, da: o recomandase de poetă şi scriitoare talentată, de viitor. Am aflat asta cînd, dacă autorecomandarea sa ca preş-&-dinte n-a prins la caracuda tot mai înfierbîntată, a-mpins-o de la spate (cred că c-un membru, în popor denumit mădular fie inferior, fie superior, fie median) pe pupilică. Aia, mai roşie ca racu’, se şi vedea preşă la picioarele dezunite ale uniunii limbistului… N-a fost să fie!… Au hulit-o golanii, de-a tulit-o iute şi cu tot cu pro-tector.
Deşi chel, nu ştiam de unde să-l iau. Trecuseră vreo 15-20 de ani. Şi universitarul destul de hirsut trona ca o stîn(c)ă peste ciopoare de studenţi şi studente adunaţi din toate răcătăniile ţării, în speranţa disperată a obţinerii „diferenţelor”.
Ei, de unde ştiu… Am fost printre puţinii care l-au înfruntat, fiindcă i-am ordonat ferm să nu se mai poarte ca un căprar cu nişte colegi mai meritorii chiar decît el, ce nu-şi freacă pantalonii decît de colbul scaunului. E drept, nu el a pierdut. Dar nici eu n-am regretat. Fiindcă i-am replicat „dacă universitatea e plină de ăştia ca tine, m-aş simţi mînjit să primesc să primesc absolvirea din labele voastre”. În fond, era de vîrsta fratelui meu şi făcea de basm Magistrul ce-l făcuse (oare, de ce?) asistent cu vreo 10 ani mai devreme.
O să schiţez puţin istoria personalităţilor literare comuniste ca sa îmi spun şi eu parerea despre USR. Drumul spre comunism era pregatit de mult, exista un George Calinescu, un Mihai Sadoveanu, demogogi literari comunişti care nu au produs o polemica prea mare cu un Eugen Lovinescu de exemplu. De Eugen Lovinescu si Monica Lovinescu, capitalişti, s-au ocupat „evreiiŢ moscoviţi care deţineau funcţii politice şi deci administrative, „evrei” care dupa cum se ştie erau bolşevici şi nu menşevici ca Laurenţiu Patraşcanu, Petre Pandrea, George Calinescu si Mihail Sadoveanu. Dar şi aceşti mensevici ca Troţki ştiau de soarta lui Troţki, deşi mizau pe un destin separat si conform situaţiei din Romania. Însa Ana Paulker, Vasile Luca şi alţi „evrei” proveniţi din URSS, ca tatăl lui Petre Roman, sau al lui Patapievici, sau al lui Mihai Razvan Ungureanu, a făcut un calcul ca menşevicii să înfinteze acest USR, iar ei să desfiinţeze tot ce însemna literatură burghezo-moşierească, şi apoi sa ducă în USR, ca în robia babilonică pe câţi scriitori burghezo-moşierelşti ar putea, iar pe ceilalţi să îi desfiinţeze in anonimat, unul dintre aceştia fiind Domnul Paul Goma, dar şi toţi scriitorii burghezo-moşiereşti care au plecat in exil şi publicau in exil. Planul acestor „evrei” bolşevici era ca să transforme USR apoi, prin incercarea de reeducare a burghezilor-moşieri gen Adrian Iorgulescu, duşi in robia babilonică în USR, ca să îi facă pe aceştia prozeliţi bolşevici, iar prin această metoda sţ transforme şi USR-ul din organizaţie scriitoricească menşevică in una bolşevică. George Călinescu ştia mai de mult acest lucru, el nu era cuprins in activitatea politică cum era în rahat de Lovitură de Palat până peste cap Mihail Sadoveanu, şi văzându-se izolat a declarat atunci când intenţiile politicienilor „evrei” moscoviţi erau deja în plan public de desfăşurare, a declarat că comunismul lui menşevic se referă la faptul că viitori scriitori şi critici literari nu se pregatesc pe maidan, ci in salile de curs, adică în laboratoare, şi ca chiar dintre cei puţini care participă în aceste laboratoare de creare a omului nou, mult mai puţini vor reuşi să ajunga la liman dupa ce vor lăsa malurile, vorba lui Eminescu. George Calinescu a riscat, aşa că şi scoala lui a fost înlăturată, aşa cum il avertizase Eugen Lovinescu ca îi va fi dacă va favoriza ceea ce el avea de gănd să favorizeze, cică profitând de bolşevici ca să „salveze” literatura prin puţini menşevici. Prin anii şaizeci, când a fost amnistia politică, în spaţiul public nu mai ramaseseră decât foarte puţini burgezo-moşieri scriitori, relativ marginalizaţi de singurul scriitor bolşevic contemporan cu Ana Paulker şi ceilalti „evrei” moscoviţi Marin Preda, în acelaşi timp fiind marginalizaţi şi mai puţinii scriitori menşevici care nu ţineau linia regimului. Aşa în Ţară a apărut generaţia Domnului Paul Goma si Ioan Alexandru, pe lângă care au fost postaţi de bolşevicii stalinişti Ana Blandiana, Adrian Paunescu şi Marin Sorescu. Printre convertiţii la bolşevismul stalinist ( lideri în domeniu era şi idolul lui Mircea Dinescu numit Silviu Brucan, khazar trecut la mozaismul bolşevic, dar Mircea Dinescu este parcă ceea ce se numeşte șapteyecist, adică un bolşevic ceauşist reeducat de cei şase stalinişti printre care şi Silviu Brucan, care l-au promovat şi girat că este consecvent comunismului bolşevic pe Ceauşescu în 1965, după moartea ţiganului semidoct şi stalinist Gheorghe Gheorghiu Dej ) erau şi anti-americanul ( deşi yankeii l-au ajutat pe Stalin să facă industria metalurgică şi pe cea de maşini şi tractoare, cu care apoi Stalin a câştigat razboiul nu numai împotriva nemţilor, ci şi a celor din Europa centrală şi de est ) Eugen Jebeleanu, care a şi scris la comandă bolşevică acea poezie intitulată Hiroşima, dar şi Ştefan Augustin Doinaş ( el a scris tot la comandă acea poezie intitulată „Mistreţul cu colţii de argint” după ce eşecul de realizare de personaje pentru orânduirea bolşevică a eşuat la Ana Blandiana, principala bolşevică pusă sa facă prozeliţi dintre personajele Domnului Ioan Alexandru, care erau copii ajunşi la şcoala, eu am resimţit acest lucru când eram în clasa a doua şi am fost forţat mai întâi să ajung pioner, ca apoi Ana Blandiana să îmi impună un scenariu pentru a ajunge comunist; deci Doinaş a scris din intenţia lui poezia Mistreţul cu colţii de argint după eşecul Blandianei, şi apoi a fost omologata ca şi comanda politică, pentru a deconspira marele razboi civil gen rascoala de la 1907 care va atenta la realizarile burghezo-moşieriei celei de a doua ierusalimiteană ), scriitori menşevici convertiţi la bolşevism. O problema a fost şi cu educaţia din şcoli, literatura burghezo-moşierească fiind interzisă din şcoli, apoi fiind introdusă selectiv şi denaturat, in mod ca să zic aşa tot Roller-ian, după acelaşi principiu de denaturare a istoriei, aşa încât după ce Eugen Barbu, Dumitru Popescu Dumnezeu, Fănuş Neagu, Dinu Săraru, și chiar scriitorul convertit la bolșevism Geo Bogza, cel care a scris la comandă că bolșevicii sunt scriși in Cartea Oltului, adică a Altarului, nimic mai fals, că ei nu sunt ierusalimiteni în Altar, ci sunt babilonieni în Babilon, deci așa încât aceștia ca să se înrădăcineze și mai mult, și prin ei să se înrădăcineze și bolșevismul s-au gândit ca să facă niște preoție de convertire nouă, și au exilat noi scriitori, printre care și Domnul Paul Goma, iar pe Domnul Ioan Alexandru l-au impraștiat prin lăbărțirea pseudo-bolșevica de maidan a lui Paunescu, care prelucra teoria critică a lui Călinescu pe maidan, in Cenaclul Flacăra, pentru impraștierea lui Ioan Alexandru și a discipolilor săi, ca să convertească și din discipolii Domnului Paul Goma și din discipolii Domnului Ioan Alexandru la bolșevism, ori această preoție a dus la eșec, lui Paunescu la un moment dat i s-au dărâmat niște tribune la Ploiești, după ce batjocorise Imnele Domnului Ioan Alexandru. Ori criza acestei pseudo-preoții bolșevice a apărut odata cu sfârșirea anilor șaptezeci, și aproape de inceperea epocii de aur, adica a totalitarismului semidoct bolșevic ( 1981 – începutul lui 1982 ). Optzeciștii burghezo-moșieri erau învingători nu prin meritele lor, pentru că erau marginalizați, ci prin eșecul public al bolșevicilor. Însă bolșevicii nu s-au lăsat și au promovat cică alternativa, culmea prin revista de cultură Luceafărul, adică chiar prin șefia Babilonică, deși nu mai eram în stalinism. Scriitori gen Mircea Dinescu, care era promovat de staliniștii gen Silviu Brucan, nu mai erau chiar așa de publici, ba chiar erau invidioși pe optzeciști pentru că procesul politic era de marginalizare a staliniștilor si promovare a scriitori noi gen Cărtarescu, de fapt și ăsta este un fel de Gorbaciovist, este un intelectual din clasa de mijloc dat cu comuniștii ca Gorbaciov ( Gorbaciov este un boier mai mic rus dat cu sovieticii ). Așa a ajuns bolșevicul ăsta de Ilici la Luceafărul și a început să promoveze scriitori bolșevici noi, dar am impresia că a publicat și scriitori burghezo-mosieri așa cum cineva publică niște cobai in scopul de a ajuta comuniștii, apoi a fost un scandal, timp în care bolșevicii de Pleșu, Liiceanu fusesera reeducati de legionarul revizionist Constantin Noica ( drept pentru care i s-a pus problema ca a ajuns un prizonier de constiinta ), și începusera cearta. Prin anii 1984, 1985, 1986, Ceausescul incepe demolarea patrimoniului, iar acest lucru se reflecta și asupra literaturii, și pentru ca să reușească tentativa lui incearcă să dea vina pe Staliniști, intre care și Silviu Brucan și Mircea Dinescu. Are loc cutremurul din august 1986, moare Justin Moisescu, și vine bolșevicul geto-dac sadea Teoctist Arapașu, drept pentru care sunt epurați mai întâi stalinistii gen Silviu Brucan si ceilalți 5 semnatari ai protestului revizionist de la BBC, iar Silviu Brucan, pentru cârtire in front este trimis la Damaroaia. Ana Blandiana se trezește imediat că mai poate sa falsifice disidența, că mai este și asta de împuls cu boldul lui dracul, și scrie ce scrie, ca pentru copilaria idolatra. Pleșu simte și el lațul și scrie ce scrie despre moralitate, mizțnd și el pe falsificarea minimei moralia, că oricum nu are deloc, el miza pe falsificarea brandului Domnului Paul Goma. Mircea Dinescu simte și el lațul și scrie și el ce scrie, contemplând chestia cu moartea citește ziarul, probabil din cadrul revolutiei anticomuniste din 1989, dar el viza si rasboiul civil prevestit de Doinaș. Drept pentru care, sub pretext ca divulga niște lucruri compromițnd orânduirea care l-a educat este mazilit și obligat la domiciliul forțat, unde credeți, în Dristor, de fapt la intersectia lui Mihai Bravu cu Baba Novac, vis a vis de Institutul Cantacuzino, intr-un bloc de nefamiliști. Ei sunt puși intentionat de regim, cum a fost făcut de regim erou și Paunescu, cu aceeași intenție. Apoi are criza ambasadorilor, sunt amenintați ambasadorii ca la Lovitura de Stat și apoi la razboiul civil ei vor fi primii care vor fi afectați, pentru ca va fi o criză mondială si in majoritatea țărilor europene vor veni regimuri favorabile comuniștilor. Așa are loc în mod ergonomic ajutorul pentru revoluți, pentru marginalizați, printre care și bolșevicul de Mircea Dinescu. Iată cum s-au îmbogațit, eu am fost de acord ca Dinescu să confiște acea presă, pentru ca nu trebuiau implicați și alții in acest plan, acest lucru părea ca un consemn. Un lucru nu mă diumiresc !, de ce PSD l-a pus pe labagiul ala de Cazimir Ionescu, pe care îl blestem și pe lumea cealaltă ca să spună de unde știe el secretele anticomunismului de vreme ce este bolșevic, dar și să piară pentru ca pretinde ca este în posesia unor informații care nu i se cuvin, și nu cad cei doi bănuti și cele doua vrăbii altfel, că blestemat să fie ăla care zice că ele vor cădea altfel decât a orânduit YAHVE. Oricum labagiul pe laba lui va pieri ca Onan, că din prisosul inimii lui a grăit și nu de altundeva, sau a crezut într-un dracușor impostor și uzurpator și va ajunge ca el, ca pe ale aluia le-a făcut.
Da!, și eu îmi amitesc că Laurențiu Ulici a fost introdus la Luceafărul, și îmi mai amintesc că el era un soi de semănătorist și poporanist catolico-bolșevic, și acolo la Luceafărul era pus să promoveze raționalismul bolșevic optzecist la un moment dat, ba chiar atunci când sțau prins securiștii ca el nu este pe post potrivit, parca prin 1986 prin primavară, i s-a înscenat scenariu ăla de care am pomenit mai înainte, să publice un scriitor optzecist burghezo-moșier așa de cobai, ca apoi sa dea cele sfinte ale lui câinilor și margaritarele lui să le arunce înaintea porcilor ca aceștia să se intoarcă, să le calce și să îl sfâșie, pentru ca bolșevicii să poată să fete generația nouăzecistă bolșevică. Și a căzut Ulici de acord cu securiștii deși știa că pentru el este prematur acest lucru, însă publicarea lui a avut efect invers, a fost primit de public ( nu îmi mai amintesc numele acestui scriitor erou care știa și s-a învoit la supliciul acesta ), și culmea efectul a fost invers, scandalul s-a țesut în jurul lui Ulici, și cum Ulici era în registrul meu semanatorist, eu nu am fost de acord atunci cu mazilirea lui, mazilire care ar fi însemnat și mazilirea acelui erou burghezo-moșieresc, ba am pretins că nu este mazilit pe tiparul lui, și așa a căzut acel fals noroc al lui Ulici care s-a reflectat mai târziu în treaba cu Cazinoul, curat murdar.
Vă rog să mă scuzați că intervin ca să comentez ceva înafara subiectului, dar pe blogul Dl Liviu Ioan Stoiciu s-a atins și subiectul pe care eu l-am mai comentat, situația din Grecia. Se pare ca grecii o promovează pe Alekas Papariga ca o forma revolută de acoperire a unui comunism camuflat numit astăzi în Grecia Syriza. Syriza face referire la cei din Asia Mică, dar pentru ca propagă comunismul face referire la fratele lui Iacov Esau, căruia Iacov i-a cumpărat intâietatea cu un blid de linte. Să revedem cum este fenomenul. În 1920 majoritatea grecilor din Asia Mică fug din calea prigoanelor otomane și se refugiază in Grecia, majoritatea în Ciclade, deci aproape de Asia Mică, și o parte însemnată în orașul Pireu. Ei erau din Biserica Pergamului instituită de Apostolul Petru, iar turcii erau considerați cei din Esau, de aceea mulți ajung datorită priogoanei otomane de dinainte de 1920 sa fie conform ritului liturgic otoman pe calapodul lui Gog si Magog, sau cum era denumit printul Imperial Bizantin Cantaciuzino de către turcii otomani Seitanoglu, adică fiul lui Satana. Obișnuiți să profite de acest rit liturgic otoman, acești greci care nu aveau vină pentru această încercare de a supraviețui, nu au mai rezistat în fața prigoanelor otomane din 1920, pentru ca ei de fapt au profitat de privilegii otomane, și când au început persecutiile pentru ca nu foloseau cum trebuie privilegiile otomane nu au rezistat și au preferat calea imigrarii in Grecia, și se face astfel ca acordul de la Lausanne a fost depașit de partea greaca în schimbul de populatii intre Turcia ți Grecia ( turcii din Grecia trebuiau sa meargă în Turcia, și grecii din Turcia trebuiau să mearga în Grecia, fiind stabilit numarul populatiilor de schimb ) pentru ca grecii din Asia Mica au emigrat cu mult peste cifra cuprinsă în acord, aproape cu 300%. Cei care s-au stabilit în Ciclade nu au facut prea mari probleme, dar se pare ca cei din Pireu au făcut, și să spun cum. Practic din Asia Mica nu au plecat chiar liderii religiosi ai acelor locuri, chiar dacă o parte insemnata a fost persecutată, eliminată, ci au plecat un fel de clasa mijlocie pentru cei care s-au stabilit în zona Pireului, și niște oameni mai înstariti dar nu din clasa mijlocie chiar, pentru cei care s-au stabilit în Ciclade, majoritatea. Această Syriza a pretins mereu ca ea are identitatea greceasca pe care o avea in Asia Mica, deci afacerile cu Esaul otomoan, care după prigoana otomana nu au mai fost justificate. Iată cum grecii continentali i-au protejat pe grecii din Asia Mica, și acum, după câteva generatii aceștia întorc foia și pretind ca pot rezolva probleme din registrul lor din Asia Mica, ce va fi ocupată de sovietici, și in favoarea celorlalti greci, fiind în Biserica Sfantului Petru, tămăduitoare. Acuma că mă apucă pandaliilor, mă gandesc că PNL-ul românesc actual bolșevizat o să vrea să profite și de acest lucru grav, și grav de ce ? În timpul persecuțiilor otomane și turcești de mai apoi tot greul l-a purtat formația imperială bizantină care acum se regasește in PASOK și Noua Democrația, deci dupa 1920 acești imperiali au tămăduit criza, după 1923 tot ei au rezolvat criza, după formarea Statului evreu în 1948 tot ei au suportat greul, mai ales cu riposta fascistoidă a statelor arabe islamiste ( că de fapt formațiunile fascistoide formate in cel de al doilea razboi mondial au și declanșat lupta impotriva Statului evreu ), iar în 1955 grecii din Constantinopol au mai făcut față unui pogrom turcesc, tot de la fascistoizii turci, pentru problema admiterii existenței Statului evreu, deși împaratul grec care va fi pus de Îngeri probabil în 2027 nu va admite vreun evreu din cultul mozaic la Consrtatinopol deși este un iudeu grec. Și această criză tot imperialii bizantini din Grecia continentală au trebuit să o rezolve. Și aceasta a însemnat efort și capital investit. Ori ei nu au investit în fundul lui Esau, deși i-au făcut bine și acestuia, și mai ales managerilor lui din Pireu, un port foarte favorizat. Problema nu este de principiu, pentru că principul rămâne același, problema este ca grecii din Asia Mică adunați acum în partidul Syriza sunt pro-sovietici, anti-bailot-ul occidental. Aceasta pe un fond cunoscut că va avea eșec, deși ei au pretenția că nu. Deci rușii vor ocupa Orientul Mijlociu și-l vor administra ca pentru Esau o vreme, exact cum au făcut rușii cu ocuparea Afganistanului în 1986, si eșecul în fața contraofensivei islamice și moartea lui Brejnev ( care innebunise săracul, chiar dacă nebun era, mai ales că a forțat acordul de la Helsinki defavorabil nouă și altora ). Deci ce va face Syriza in fața acestui lucru profețit de imperialii bizantini, vor da vina tot pe imperiali ? Apoi, Biserica nu se face prin cumpărarea lui Esau, altă eroare fata de iudeul arab de la Medina ce va fi chemat să împărățească 12 ani, după două perioade de cca 3 ani și jumătate în care vor împărăți la Istambul un arab din Iran, care va fi incestuos, și un arab din Irak, care va fi idolatru. Eu cred ca Syriza asta este prietenă cu Bashar Al Assad și idolatrii lui alawiți, care existau și pe vremea lui Alexandru cel Mare, când nu erau trecuți la o formă de islam, și din pricina cărora a și murit până la urma Alexandru cel Mare. Problema este că în Grecia zgomotul antioccidental îl face cel mai mult Syriza, bazându-se pe o opțiune mai veche ortodoxa, care a preferat ocupația islamului decât ajutorul occidental in schimbul acceptarii primatului Papal. Numai ca Syriza promovează demogogia, adica unirea săracilor în contra bogaților, și probabil favorizarea tiraniei, o forma politică diferita de cea a demogogiei, însă va spulbera oligarhia. După alegerile recente din Grecia, Syriza a câștigat ceva încredere in electoratul grecesc, deși este un partid radical de stânga, și se pare ca o coaliție între PASOK si Noua Democrație și un mic partid de stânga ar asigura guvernarea pe un termen de cca 2 ani cu 168 de locuri în Parlament, din cele 300, dar membrii acestei coaliții imperiale bizantine au nevoie de un consens național, ți prin umare urmaresc ca cei din Syriza să accepte aceasta guvernare ca voință a lui Dumnezeu prin electoratul grec, insă Syriza refuză să accepte faptul ca Grecia a dat până la urma câștig de cauză coaliției imperiale bizantine, și forțează o nouă dispută care să favorizeze disensiunea și eventual noi alegeri parlamentare, pretinzând ca electoratul nu a dat câțtig de cauză unei guvernari unitare. Conform unui sondaj, în urma acestei supralicitări demagogice a Syrizei aceasta ar câștiga cca 20 și ceva din procente la noile alegeri, iar acest lucru ar insemna pierderea a unor procente insemnate din partea Noii Democrații, dacă este plusat iconomatul din Gog și Magog pro-comunist după care grecii au pierdut in confruntarile cu otomanii și islamiștii in 1920, 1923, 1955 și în Cipru în 1974, partea care a pierdut cel mai mult a fost partea cuvenita partidului Noii Democrații.
Ati vorbit un ceas, dar nu ati suflat un cuvant despre lucrul cel mai important. In urma schimbului de populatii dintre Grecia si Turcia, mare parte din cei aproape un milion si jumatate de greci s-au asezat in Macedonia, ocupand abuziv pamanturile aromânilor si impingandu-i cat mai in munte. O parte a lor au fost nevoiti sa ia drumul pribegiei, cateva zeci de mii au ajuns atunci in România, mai ales in Dobrogea.
Nu am știut și lucrul acesta. Știam că au fost distribuiți prin toată Grecia și că în principal s-au așezat aproape de Asia Mică și în zona Pireului. În zona Macedoniei grecești sunt și vlahi cum sunt și eu după tatăl meu ( adică în principal cuman, căci cumanii au fost întemeietorii Țării Românești și de la ei venea și numele dat de turci și occidentali Țării Românești ), vlahi sau cumani care au avut câțiva Împărați bizantini. Oricum, astăzi aromânii din Grecia vorbesc grecește și păstrează puțin legătura cu aromânii din România considerați trecuți la comunism în mare parte, adică trecuți împotriva Imperiului Bizantin, și practic ei sunt mai mulți în Grecia la granița cu Albania, căci în Albania este o importantă comunitate de aromâni, loc unde a fost și legendara cetate aromână Moscopole, comparabilă cu Constantinopoleul.
Fireste ca cei peste 1 000 000 de aromânii din Grecia vorbesc SI limba GREACA. Cum cei din Albania vorbesc SI albaneza, cei din Macedonia SI macedoneana etc. Intai de Moscopole a fost Saruna/Salonic, dar si altele, orase mai mici. Disputele de astazi dintre aromâni au o motivatie mult mai profunda, insa stati linistit, chiar daca unii se mai razletesc, nu o sa se piarda niciodata.
Ei sunt urmasii tracilor(sunt acolo cu mult inaintea venirii grecilor, Oracolol de la Delhi era al lor) si ai dacilor(deportati la ordinul unor imparati romani), de aici si usoarele diferente dintre grupurile lor.
Cumanii…au fost o prezenta atestata, cu un aport insemnat in vremea Asanestilor, au fost aliatii lor traditionali cu 15 000 – 30 000 de oameni, este vorba de episcopate si de multe altele, insa este putin probabil ca nr lor total sa fi depasit 200 000 in spatiul de etnogeneza traditional al românilor. Asta insemna cateva procente din totalul populatiei autohtone.
Nu stiu ca titulatura primilor Domni ai Tarii Românesti sa includa ceva cuman, nici heraldica, acolo este prezent corbul pelasg, ma indoiesc de o asemenea ascendenta a cumanilor, cum ati dedus ca au intemeiat Tara Româneasca? As prefera ceva concret, in virtutea caror documente sau a caror decopertari?