0
2 comments

Luni, 21 iunie 2010. Inflamarea emotivă a comentariilor pe seama cazului Cezar Ivănescu de pe paginile mele de jurnal online de ieri şi alaltăieri mă îngrijorează sincer. S-a trecut la jigniri, insulte, calomnii, cuvinte triviale la adresa mea, total gratuite, aberante (aviz amatorilor, toate comentariile de acest gen iau automat drumul gunoiului; îl rog şi pe această cale pe Victor Roncea, incapabil de dialog civilizat, să mă scutească, nu mă interesează isteriile lui, are unde să mă terfelească, pe blogul lui, în faţa oglinzii intitulate „Scuipaţi aici”, la fiţuica de perete Curentul sau la curtea preşedintelui Băsescu). Nu mai răspund niciunei atitudini legate de cazul Cezar Ivănescu. În altă parte stau competenţele morale şi judecătorii din oficiu, sau cei ce aruncă primii cu pietre, sau împart indulgenţe. Din decenţă, mă opresc. Fiindcă eu nici nu mai înţeleg nimic. S-a pornit un război din senin. Faptul că am scris, în treacăt, într-o paranteză, că am fost apelat la telefon de un scriitor care mi-a atras atenţia asupra Apelului adresat CNSAS, să-l deconspire pe Cezar Ivănescu, dacă a fost sau nu turnător, cum a fost acuzat, că în el se ascunde un mare pericol a devenit cap de acuzare la adresa mea. Întâi, că de ce am trecut „a fost sau nu turnător”? Ce, eu ascult de Agenţia de ştiri NewsIn, care l-a acuzat „oficial” (adică public)? Atenţie, l-a acuzat un ofiţer acoperit de presă de la această agenţie, care a avut acces „specific” la CNSAS (asta ar trebui să ne pună iar pe gânduri; diversiunea ar putea fi trecută la „ordin de serviciu”). Culmea, problema pentru cei ce mă înjură nefiind sesizarea scriitorului în sine (care poate fi luată şi ca fapt divers din lumea literară), ci cine anume e cel ce mi-a telefonat. Nu mai reiau ce am scris ieri aici, e pierdere inutilă de energie. Cazul Cezar Ivănescu merită o abordare profesionistă, „la rece”. Dacă tot s-a dat drumul acestui Apel public, trebuie aşteptat răspunsul CNSAS – şi abia după aceea să intervenim, dacă ni se pare nedrept, să răscolim să demonstrăm adevărul. Cei care-l respectă pe marele poet (şi eu am fost unul dintre ei) ar trebui să-l ia pe Cezar Ivănescu aşa cum a fost, cu bune şi rele. E normal să fie perceput în fel şi chip Cezar Ivănescu, aşa cum Cezar Ivănescu îi percepea în fel şi chip pe cei cu care a avut de a face.

Totuşi, trebuie să trag un semnal de alarmă, la nivel literar (fiindcă n-am cum să verific informaţiile). Ca un făcut, telefonul scriitorului binevoitor dat mie (să mă se sesizeze că n-am făcut bine semnând Apelul de deconspirare a lui Cezar Ivănescu) se leagă, întâmplător, alte incidente cel puţin curioase, relatate aici de doi scriitori (dragi lui Cezar Ivănescu), să rămân numai la exemplul lor (sunt convins că au mai păţit şi alţii să fie abordaţi acum pe aceeaşi temă – Cezar Ivănescu). Ion Murgeanu îmi scrie la pagina de jurnal online de duminică, la Comentarii (în aceeaşi zi de 20 iunie, când am primit eu telefonul, faptă întâmplată domniei sale înainte de a scrie eu paranteza legată de Cezar Ivănescu): draga LIS si pe mine azi m-a abordat cineva chiar la iesirea de la biserica exprimandu-si suspiciunea daca Cezar nu a fost mason iar moartea lui a fost pur si simplu un scenariu masonic o razbunare habar nu am despre oculta numita am ramas cu informatia la “patusopt” la Cuza, Balcescu si Kogalniceanu, cu a lui Steaua Dunarii… Cezar Ivanescu mason mi se pare o diversiune care arunca toate cautarile noastre in neant. Deci, o diversiune clar exprimată. Interesant, punctual, Ion Lazu îmi scrie azi: Eu insumi am semnat Apelul si desigur nu mi-e teama de amenintari de nicio parte. Cineva mi-a scris pe net, sub semnatura, cand i-am trimis Apelul: “Apelul va declansa decizia CNSAS, iar in cazul nefericit, se va da in judecata acest for si se va obtine disculparea lui C. I.”. N-am prea inteles, atat doar ca persoana, critic si jurnalist, parea foarte avizata in astfel de chestiuni. Ce se întâmplă? Las la o parte faptul că nu contează de cine au fost abordaţi Ion Murgeanu şi Ion Lazu – problema e: de ce naşte Cezar Ivănescu atâta zbatere acum? Apelul la deconspirare sperie pe cineva sus-pus? În condiţiile în care în Apel nu s-a cerut în mod expres pedepsirea celor ce au inventat cazul Cezar Ivănescu-CNSAS (nici nu mai îndrăznesc să scriu turnător sau informator sau colaborator al Securităţii, să nu mă trezesc iar cu bube în cap; deşi într-o discuţie e normal să le exprimi). Ce forţe se luptă în spatele lui Cezar Ivănescu? Care e miza? Cezar Ivănescu a fost incomod toată viaţa, şi înainte şi după Revoluţie, a avut parte de evenimente astrale personale stupefiante (stâlcirea în bătaie la 13-15 iunie 1990 depăşeşte orice imaginaţie, să amintesc numai de ea), nu a fost membru PCR, la revista Luceafărul a trăit un coşmar alături de Mircea Dinescu, după Revoluţie a contestat uniunea comunistă a scriitorilor (o las cu litere mici) şi a intrat în conflict cu preşedinţii ei postcomunişti. Dar mie mi se pare prea mult să fie pedepsit şi după moarte.

Închei cu un poem premonitoriu, virulent, vă rog să aveţi răbdarea să-l citiţi până la capăt, ştiind ce a urmat (îi mulţumesc domnului Ion Lazu pentru semnalare), în el îl descoperiţi şi pe cel ce i-a provocat moral moartea („toţi absolvenţii lui nenea Ştefan Gheorghiul: / Popescu, rector, Dinescu, ţâfnos emul, / toţi puţitori parcă-şi poartă în cap sicriul / cu-mpuţiciunea de creier mic şi fudul”):

Un poem de Cezar Ivănescu

Suflet al Nostru, alină-te cu tăcerea-ţi;
nu mă pot, nu mă pot, suflete, alina…
eraţi vorbàreţe şi până mai, mai ieri aţi
zvonit voi buze, voi buze de moartea mea,
eraţi vorbàreţe şi până mai, mai ieri
aţi zvonit voi buze, voi buze de moartea mea !
! şi-acum vă temeţi, vă temeţi că mă ucideţi,
că mă ucideţi şi numa cu un cuvânt,
ca două sfinte petale de crin vă-nchideţi,
nu vă închideţi voi buzele-mi de pământ,
ca două sfinte petale de crin vă-nchideţi,
nu vă închideţi, voi, buzele-mi de pământ!
! azi voi să spuneţi, azi totul eu voi să spuneţi,
să nu ne minţiţi nici cu o imagine,
NIMIC PE SÂNGELE GURII, VOI, SĂ NU-MI PUNEŢI,
SPUNEŢI CUM NE-AU AZVÂRLIT TOT LA MARGINE,
NIMIC PE SÂNGELE GURII, VOI SĂ NU-MI PUNEŢI,
SPUNEŢI CUM NE-AU AZVÂRLIT TOT LA MARGINE !
! toţi tehnocraţii, căcaţii şi democraţii,
toţi comuniştii chinezi, pechinezi şi pro-
l-au subţinut pe spinarea acestei naţii
pe-Oligofren ca pe curva din Babilo-,
l-au subţinut pe spinarea acestei naţii
pe-Oligofren ca pe Curva din Babilo- !
! ne-a împroşcat curvuliţa de Europă
cu voma-i multă din trupul umflat de vin
primind în schimb pantofiorii de antilopă,
Firma „Guban“ – Timişoara, cu bani puţini,
primind în schimb pantofiorii de antilopă,
Firma „Guban“ – Timişoara, cu bani puţini!
! azi voi să spuneţi, azi totul eu voi să spuneţi,
să nu ne minţiţi nici cu o imagine,
nimic de sângele gurii voi să nu-mi puneţi
spuneţi cum ne-au azvârlit tot la margine,
nimic pe sângele gurii voi să nu-mi puneţi,
spuneţi cum ne-au azvârlit tot la margine !
! unde scrâşneşte de groază şi geme totul
şi unde Molohii unui virgin infern
zilnic ne măsură şi Sufletul cu cotul
şi unde zilele cenuşa morţii cern,
zilnic ne măsură şi Sufletul cu cotul
şi unde zilele cenuşa morţii cern !
! unde castratu-i făcut să viseze castră
şi unde naşte femeia singură pui
hrăniţi din bezna ţâţoaicelor de colastră
amari la suflet ca fierea de amărui,
hrăniţi din bezna ţâţoaicelor de colastră,
amari la suflet ca fierea de amărui !
! spune tu gura mea cea vineţie-albastră,
spuneţi voi buze, voi curvele orişicui,
azi nu-mi mai trebuie astăzi nici mila voastră
azi nu-mi mai trebuie azi mila nimănui,
azi nu-mi mai trebuie astăzi nici mila voastră
azi nu-mi mai trebuie azi mila nimănui!
! unde e foame şi-i frig şi e şi arşiţă,
nici pielea toată pe tine nu poţi s-o tragi,
vecinic te mâncă un altul şi te sughiţă,
cretinoizi cu o mutră de lotofagi,
vecinic te mâncă un altul şi te sughiţă,
cretinoizi cu o mutră de lotofagi !
! toţi absolvenţii lui nenea Ştefan Gheorghiul:
Popescu, rector, Dinescu, ţâfnos emul,
toţi puţitori parcă-şi poartă în cap sicriul
cu-mpuţiciunea de creier mic şi fudul,
toţi puţitori parcă-şi poartă în cap sicriul
cu-mpuţiciunea de creier mic şi fudul !
! unde de toate ai doară în profunzime
şi unde numai dorinţele-ţi le posezi,
unde ucizi, eşti ucis şi rămâi tot nime
şi-n aurori boreale te masturbezi,
unde ucizi, eşti ucis şi rămâi tot nime
şi-n aurori boreale te masturbezi !
! neamul nevoii hrănit doar cu mămăligă
şi cu discursul scuipat al unuia şui,
striga de noapte la noi toată noaptea strigă
iar ziua strigă tovarăşii Domnului,
striga de noapte la noi toată noaptea strigă
iar ziua strigă tovarăşii Domnului !
! cei de la margine, cei daţi mereu deoparte,
cei puşi de pază şi-acolo lăsaţi singuri,
cei mângâiaţi şi zăbavnic numai de Moarte
ducând Tăcerea Preasfântdumnezeu pe guri,
cei mângâiaţi şi zăbavnic numai de Moarte
ducând Tăcerea Preasfântdumnezeu pe guri !
! Strajă Romană pe Tisa şi sus pe Nistru
vecinic la margine, vecinie poporul meu,
arată-ţi astăzi şi chipul tău cel sinistru
căci mântuită-i răbdarea la Dumnezeu,
arată-ţi astăzi şi chipul tău cel sinistru
căci mântuită-i răbdarea la Dumnezeu !
! mişcă-ţi tot trupul tău groaznic topit în aur,
mişcă-ţi inelele lanţului tău de fier,
mişcă-ţi tot trupul tău mare ca de balaur
şi te înalţă cu muget până la cer,
mişcă-ţi tot trupul tău mare ca de balaur
şi te înalţă cu muget până la cer !
! mişcă-ţi odată tot trupul tău de balaur
şi zvârle flăcări şi flăcări, Pământul meu,
plumbul răbdării preschimbă-ţi-l tu în aur
căci mântuită-i răbdarea la Dumnezeu,
plumbul răbdării preschimbă-ţi-l tu în aur
căci mântuită-i răbdarea la Dumnezeu !
!
! blestemul nostru, jigodii, să vă ajungă,
să nu vă-nghită Pământul cel Românesc,
ştefangheorghişti-securişti, ăi cu laba lungă
înşfăcând tot şi-otrăvind tot ce întâlnesc,
ştefangheorghişti-securişti, ăi cu laba lungă
înşfăcând tot şi-otrăvind tot ce întâlnesc !
! voi, comunişti pupcurişti şi curişti şi încă
radio-Moscova, ştiu, nene că-aţi avut
o rezistenţă anală foarte adâncă
la câţi au vrut-o cu voi şi câţi au putut,
o rezistenţă anală foarte adâncă
la câţi au vrut-o cu voi şi câţi au putut !
! voi, comunişti pupcurişti şi curişti şi încă
radio-Moscova, ştiu, nene că-aţi avut
o rezistenţă anală foarte adâncă
la câţi au vrut-o cu voi şi câţi au putut,
o rezistenţă anală foarte adâncă
la câţi au vrut-o cu voi şi câţi au putut !

Cezar Ivanescu – Poeme
http://cezar-ivanescu.blogspot.co


Like it? Share with your friends!

0
2 comments

2 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Cred ca am înteles (dibuit), cauza ptr care este supersolcitat (subit) cazul Ivanescu, identific douo tabere mânuite de aceiasi mâna. Eu am mentionat inca de ieri (postarea anterioara), ca ceva pute a buze de curva (citez pe C.I), este anormala aceasta asa-zisa dorinta si fapta de finalitate la români.

    Poemul este parca profetic, superb.

    In privinta faptului ca ar fi putut fi mason… eu nu sunt mason, am cu masoni teribile discuti contradictori, insa.. nu cred ca aceasta optiune (filozofic-ezoterica), î poate fi imputata decât de regimurile totalitare, masoneria este o organizatie recunoscuta de majoritatea statelor democratice.

    Nu înteleg de ce puneti la inima dle LIS, aceasta campanie de diabolizare versus mitizare in esenta are un singur scop, O tabara il vrea alb ca zapada ptr al folosi scopurilor lor de dupa Iliescu, iar alta ptr a se razbuna (aparent), dar care in realitate serveste tot primei tabare!

  2. De vineri până luni… cam aşa aş fi putut descrie viaţa la ţară (mai ceva ca-n Depărăţeanu) printre stupi şi fânul tocmai bun de coasă. Cine e prisăcar sau are stupi, înţelege bine prin ce am trecut eu în acest weekend. Prea multul nectar şi polen, au adus albinele vara asta în frigurile roitului (cinci roiuri prinse şi puse în cutii separate, alte două roiuri trimise în sălbăticia pădurii), şi numai asta, spune cam totul. Reântors pe google şi citind însă despre cazul Cezar Ivănescu care a stârnit atâtea furtuni demne de pana lui Ilya Ehrenburg: „Şi în fond care este cheia fericirii, dacă nu uitarea…”, spun şi eu ca tot poporul ăsta al nostru, care are o zicală care o spune pe de-a dreptul: „După război, mulţi viteji se arată…” (Un asemenea poem de C. I. vedeţi cum poate stârni un război? dar nu-i al nostru!). Are cred, dreptate O.M. când spune „O tabără îl vrea alb ca zăpada… iar alta pentru a se răzbuna (aparent). E ca un strigăt: scoate-ţi-vă dopurile de ceară cu care îşi îndemna Ulise vâslaşii, şi ve-ţi auzi cântecul întregit al sirenelor. Da domnule LIS: unii parcă au în ei sufletul lui Mikolka din visul lui Raskolnikov, acel Mikolka care şi-a ucis căluţul în bătaie. Dar Cernica, mânăstirea şi poetul închis în chilia sa, istoria stareţului cel nou şi amintirea celui care a slujit acolo cîndva (Gala Galaction), mi-au trezit amintiri îndepărate: Un alt preot din „La noi la Cladova” şi povestea unei iubiri nepământene: Borivoje! Sus în nesfârşirea albastră, acolo vulturii se roteau în mare tainiţă. În tainiţă şi inima frumoasei Borivoje auzea un ropot de copite, un ţipăt: uimire! Gândul lui (al preotului care nu se compară cu cel al stareţului descris de LIS) – păduchele ăsta e şi el o fiinţă omenească, ar fi spus Sonia Marmeladova – gândul lui era deci, la casa cu lumină în geamuri la umbra încremenită în visul lui, după perdelele unde o ştia pe Borivoje murind de iubire. Ia Doamne şi stânca aceasta de la inima mea, acum când focul arde asemenea vitei lovită-ntre coarne! – m-aş fi rugat pentru el. Atât aştepta el. Să sară în şa şi să gonească-n neştire să-i ducă un pumn din apa fermecată iubitei. Asta era: „Am primit un ordin lăuntric./ Era aceeaşi voce de/dincolo de mormânt. Tu eşti? <Da fiule, eu/ţi-am cerut să scrii. Cred că pe calea asta o să/reuşim să comunicăm mult mai bine”