Şedinţă de Consiliu de conducere, Uniunea Scriitorilor are excedent bugetar. Vom vorbi în viitor de contrabanda cu cărţi?

Marţi, 19 aprilie 2011. În această dimineaţă, de la ora 10, a avut loc şedinţa trimestrială a Consiliului Uniunii Scriitorilor (e un fel de a zice trimestrială, în primul trimestru al acestui an nu s-a ţinut). Nu încetez nici azi să nu mă mir, asemenea ultimei şedinţe a Consiliului USR de anul trecut, atmosfera de destindere nu a fost tulburată de nimic. N-am altă explicaţie decât că membrii acestui Consiliu ales al USR sunt mulţumiţi de actualul mandat al preşedintelui USR, Nicolae Manolescu, de când a dat lovitura cu sutele de mii de euro primite de la Guvern pentru susţinerea unor reviste literare (care sunt proprietate a USR). Azi a fost aprobată, de altfel, execuţia bugetară pe anul 2010. Cu totul nesperat (în condiţiile în care timbrul literar continuă să intre simbolic în vistieria USR), USR are un excedent cum n-a mai avut. Excedent care nu poate decât să dea aripi actualei conduceri a USR (nu numai operative, plătite, ci şi celor din Consiliul USR, care nu primesc nici o alocaţie).

S-a început cu „Informarea Preşedintelui – probleme curente ale USR şi dosare CNSAS”. Nu sunt veşti, continuă procesul cu Casa Monteoru, unde e acum sediul USR, povestea lui nu e încheiată (Casa Monteoru a fost câştigată de moştenitori; între timp însă actele de moştenire au pus nişte semne de întrebare juriştilor Primăriei Capitalei, la fel donaţia anulată, am impresia; nu s-au dat amănunte, să nu fie influenţată acţiunea de recurs; în orice caz, se mai trage de timp, Casa Monteoru continuă să fie sediul USR şi Sala Oglinzilor stă pe mai departe gratuit la dispoziţia manifestărilor scriitoriceşti, de la lansări, la „Ora de română”; aţi reţinut, Eugen Suciu a închis definitiv „restaurantul scriitorilor”, aflat până anul trecut în Casa Monteoru). În privinţa Casei Vernescu şi a procesului lui Gigi Becali, care a luat ţeapă de la o moştenitoare (Casa Vernescu a fost vândută statului din… 1908, a subliniat Nicolae Manolescu, n-a fost naţionalizată; azi nu se ştie nici măcar dacă Vernescu a fost proprietarul acestei case), rămâne deocamdată numai temerea că mafia imobiliară ar putea să pună USR într-o situaţie mai mult decât delicată (o asemenea mafie, vă reamintesc, a lăsat Uniunea Artiştilor Plastici fără sediu, o clădire superbă). Deocamdată Gigi Becali nu are „calitate procesuală activă”, procesul nu poate fi început, dar Gigi Becali atacă USR indirect (USR i se fac tot felul de controale suspecte). „Becali i-a iertat de Paşti pe Copos şi pe toţi ai lui, pe noi nu ne-a iertat”, a subliniat amuzat Nicolae Manolescu… Să sperăm că USR nu va avea probleme şi cu Casa Vernescu şi că va funcţiona pe mai departe „găina de aur” a USR, Cazinoul din Casa Vernescu (USR e în parteneriat cu acest cazinou).

În alt plan, continuă procesele cu editurile care nu plătesc timbrul literar legal. A fost dat şi un exemplu, al patronului Editurii Curtea Veche, Grigore Arsene (care era şi preşedintele Asociaţiei Editorilor din România) – despre care Nicolae Manolescu a scris la rubrica sa din Adevărul, îl citez: «Cu ocazia unei recente întâlniri organizate de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, un editor a declarat ritos că, în opinia sa, nu există creatori literari. În ştiinţă, da, există creatori, nu însă în literatură. Editorul cu pricina fiind, pe vremea când nu se ocupa de afaceri, profesor de matematică… Ce-l poate determina pe un om care şi-a legat viaţa de cărţi să facă asemenea afirmaţii? N-am decât un singur răspuns: autorul stupefiantelor afirmaţii nu este intelectualul, ci omul de afaceri. Afirmaţiile cu pricina au fost, de altfel, făcute în contextul unei discuţii despre timbrul literar. Domnul Grigore Arsene refuză să accepte legea care îi obligă pe editori să adauge două procente la preţul cărţilor pe care le vând. Pentru cumpărător, plusul e derizoriu. Pe editor nu-l costă nimic. În schimb, asociaţiile de creatori literari reuşesc să supravieţuiască în economia de piaţă… Dispariţia lor ar conduce neîntârziat la mizeria câtorva sute, poate, peste o mie, de scriitori care beneficiază de sprijin financiar ca membri ai acestora. Domnul Grigore Arsene a mai spus că drepturile de autor sunt suficiente şi a respins orice suprataxare. E o imprudenţă. Din două motive: drepturile de autor nu sunt o taxă; iar invocarea lor în acest context, şi, încă, de către un om care ştie mai bine decât oricine cât de derizorii sunt, inclusiv acelea pentru traduceri, nu e o idee bună. Ea ne poate duce cu gândul la faptul că  editorii nu doresc să plătească procentele cu pricina, nu neapărat din zgârcenie, ci din cauză că i-ar obliga la o transparenţă care ar dezvălui niscaiva tiraje subestimate, în detrimentul creatorilor literari şi deopotrivă al statului care încasează impozite. Nu vreau să vorbesc cu păcat, dar nici să fiu luat de naiv». Motiv în plus pentru preşedintele USR să intervină şi în Parlament, pentru modificarea radicală a Legii timbrului de carte – anume, pe fiecare carte vândută să fie lipit timbrul literar (ca înainte de 1945; sau ca la ţigări şi alcool), în acest fel contabilitatea vânzărilor e strictă (măcar atâta cât poate fi în România) şi USR primeşte într-adevăr banii pe timbrul literar pe fiecare carte vândută (mă amuz, dacă va fi lipit timbrul pe fiecare carte vândută, vom putea vorbi în viitorii ani de contrabandă cu cărţi; ne vom putea mândri că la noi e ca la nimeni). Până acum timbrul literar era inclus în preţul cărţii şi numai Dumnezeu ştie dacă editura vărsa valoarea lui către USR (cu atât mai mult cu cât suplimentarea tirajelor poate fi făcută de editor fără probleme, păcălind autorii). Totodată, în legea modificată a timbrului literar se va cere şi taxarea cărţilor online, ce apar „pe suport electronic”. Deocamdată, modificarea legii timbrului nu e o prioritate în Parlament (mai rău, liderul Comisiei de cultură din Parlament, Sergiu Nicolaescu, şi-a dat demisia ieri din PSD şi e de aşteptat să fie înlocuit; sigur, baza nu era în Sergiu Nicolaescu, ci în Radu F. Alexandru, care s-ar putea să fie subminat de PDL, fiindcă îl susţine de Vasile Blaga la preşedinţia PDL, şi „oamenii lui Băsescu” sunt tot mai nervoşi), şi USR va avea de suferit pe mai departe, pe legea veche a timbrului literar, cu atragerea timbrului de carte în vistieria sa. Să nu uit, tot acum în Parlament e un proiect de modificare a Legii sponsorizării (lege modificată de mai multe ori până azi, negăsind înţelegere la ministrul de Finanţe) – în aceste vremuri de austeritate e de necrezut că ar putea funcţiona o lege care să scutească de impozite pe cei ce sponsorizează. Păcat că scriitorii români n-au membri în Parlament (culmea, avem scriitori maghiari membri ai USR chiar la vârful Guvernului, Marko Bela şi Kelemn Hunor!), care să forţeze aceste legi modificate ale timbrului şi sponsorizării.

Las pentru mâine discuţia liberă din cadrul Consiliului USR pe seama dosarelor CNSAS la adresa scriitorilor. La punctul doi de pe ordinea de zi, poetul Viorel Lică (el conduce Comisia de cenzori) a prezentat execuţia bugetară pe anul trecut – dar n-a fost ascultat de nimeni. Se repetă la nesfârşit această situaţie, scriitorii nu sunt interesaţi de cifre, mai ales că nu ştii cum să transformi RON-ul în miliardele vechi, să poţi să evaluezi creşterea sau scăderea. Per total, cum spuneam la început, USR „stă bine” (fără să se laude), are un excedent care nu pune în pericol funcţionarea ei (nu dau amănunte, să nu se îmbolnăvească de supărare duşmanii USR), s-au reluat chiar şi lecturile publice plătite (nu şi proiectele). Pentru cei ce au invitaţii în străinătate, USR le dă de anul trecut 150 de euro de buzunar. S-a făcut o inventariere generală a obiectelor USR, s-a descoperit că tot tirajul la CD-urile cu poeţii filmaţi şi înregistraţi cu poeme (un proiect al lui Laurenţiu Ulici, din 2001) stă în depozit şi azi şi se deteriorează, în loc să fie date cadou de protocol elevilor sau bibliotecilor cu care colaborează USR. S-a mai casat o maşină a USR. La Casa Vinului (din Poiana Mărului-Bistriţa) n-au fost venituri de nici un fel, se aşteaptă în continuare o sponsorizare pe plan judeţean care să reconstruiască totul, deocamdată bate vântul (Casa Scriitorilor de la Sovata a fost lichidată, din păcate, cu ani în urmă). A fost ales la final un nou membru al juriului pentru Premiile USR acordate cărţilor apărute anul trecut (unul dintre cei aleşi anul trecut, Ion Pop, s-a recuzat, având o carte de poezie pe piaţă şi o carte de critică, despre avangardă) – s-a votat pentru criticul Andrei Terian din Sibiu. În plus, a fost introdus în Comisia de Monitorizare şi Suspendări a USR şi Peter Sragher…

PS. Mi-a scris poetul optzecist Viorel Padina (semnează AVP, „A” e probabil de la „avocat”), pe care eu nu-l cunosc. I-am citit poezie cu ani în urmă (am mai spus, e un poet de valoare, preţuit de colegii lui de la Cenaclul de Luni). Sincer, nu ştiu de ce se consideră un disident (şi mai ales de ce-i face praf pe toţi cei care nu ştiu nimic de disidenţa lui). Viorel Padina e extrem de agresiv în mediile online (comentariile sale fiind nelipsite pe siteuri de ziare sau pe bloguri; pe mine m-a făcut albie de porci, negândind ca el, de parcă n-aş avea drept la opinie; noi fiind pe baricade adverse, el îl iubeşte pe Traian Băsescu; îl invidiez că are atâta timp la dispoziţie, în orice caz, să citească). Sunt deja amuzat, Viorel Padina continuă să mă înjure (ba mai rău, să mă calomnieze), bătând efectiv câmpii. Mă tot întreb dacă e în toate minţile, fiindcă depăşeşte orice imaginaţie în a mă calomnia. Îl rog şi pe această cale să nu-mi mai scrie, dacă e incapabil de dialog civilizat. Îi amintesc şi lui, şi cui mai e interesat – eu n-am nici o obligaţie faţă de nimeni, scriu aici din pură plăcere (fără să primesc, Doamne fereşte, vreun ban), să mă mai eliberez. Toate jignirile la adresa mea n-au ce căuta pe acest blog… Reţin, totuşi, din ultimul lui comentariu (regretând că suferă şi el de singurătate, cum sufăr şi eu), să afle toţi prietenii lui: «tu ramai acelasi „original” zvapaiat care l-a facut pe probabil singurul rezistent anticomunist autentic, cel putin din anii 80 (recte tot pe mine, mha, zapacila… :)) „un profitor al regimului Basescu”, desi io n-am zis niciodata decat ca Basescu ista e „raul cel mic”, si oricum n-am profitat niciun kktzic de pe urma regimului Basescu, azi fiind somer si quasi muritor de foame in urbea mea»… E un semnal pentru cei ce-l mai citesc. E posibil, un avocat pro-Băsescu să fie şomer? Nu pot să cred. Îmi pare sincer rău, Viorel Padina, că nu te descurci: tu meriţi o altă soartă…

PS. 2. N-am reuşit să fac decât două poze „ca lumea” cu telefonul mobil (descărcat) de la şedinţa Consiliului USR de azi. N. Manolescu a observat degeaba că are de faţă un paparazzi… Celelalte trei poze sunt din Parcul Carol, de duminică.