0
8 comments

Joi, 12.01.2012 (trei de 12 în data zilei de azi, totul e în regulă pe lumea asta, numerele repetitive sunt purtătoare de bine, nu de rău?). Țin să le mulțumesc iar comentatorilor serioși de ieri și alaltăieri de aici, în frunte cu Tudor Cicu, Radu Humor, Octavian Mihăescu, Constantin Dobre (despre Constantin Dobre aflăm și amănunte personale necunoscute mie, domnia sa fiind o celebritate) – felicitări, asta mi-am dorit, să apară la Comentarii, aici, texte sobre, care să ne pună pe gânduri, eventual să găsească soluții de ieșire din marasm. Că la teorie ne pricepem toți. Cu atât mai mult, cu cât acest blog poate oricând fi publicat ”pe format de hârtie”, cu jurnalul meu și cu comentariile dumneavoastră (care contează). Nu miștocăreală de doi bani, jigniri, reacții ale umorilor unuia sau altuia dintre cititorii acestui jurnal online… Pe de altă parte, Doina a descoperit brusc, după ce a citit mărturisirea-protest de ieri a senatorului Valer Marian, de ce îmi e mie rău, de ce sunt bolnav, tam-nisam (fiindcă e mâna securiștilor postcomuniști la mijloc) și mi-a dat ordin-ultimatum să mă gândesc să abandonez și acest blog și Jurnalul de Vrancea, fiindcă mercenarii serviciilor secrete pro-Băsescu nu mai știu de frica nimănui, ei servesc puterea cu orice preț, nu mai au nici un fel de scrupule, te distrug de nu te vezi dacă ești un critic al actualului regim. Firește, am surâs, ea știe foarte bine prin ce am trecut până la Revoluție (a suferit la rândul ei pentru tot ce mi s-a întâmplat, fiindu-mi soție), când îmi era indiferent dacă mă arestează sau mă omoară, în condițiile în care nu mai puteam să suport regimul Ceaușescu; cum aș putea eu acum să nu stau pe baricadă, împotriva nebuniei autoritariste a regimului Băsescu.

***

În această seară, de la ora 19 am venit la Club A, pe strada Blănari 14, unde „Cafeneaua critică îşi reia întîlnirile în 2012 cu o seară consacrată criticului şi istoricului literar, teoreticianului şi profesorului Eugen Negrici. Devenit de curînd septuagenar (s-a născut pe 28 noiembrie 1941), Eugen Negrici vine la Cafeneaua critică pentru a vorbi despre viaţa şi opera sa. Amfitrion: Ion Bogdan Lefter”. Prima surpriză: a fost sala plină, în felul ei (40-50 prezenți; de regulă aici erau 10; Club A are mai multe încăperi, cele de la bar erau arhipline și se auzea gălăgia lor unde eram; dar microfoanele puse la dispoziția vorbitorilor a acoperit-o). Erau puse la vânzare două cărți: una, despre Eugen Negrici (volum omagial, la 70 de ani) și alta semnată de Eugen Negrici. De față au fost Constantin Abăluță, Sorin Antohi, G. Ardeleanu, Simona Popescu, Bogdan Stănescu, George Neagoe, Svetlana Cârstean, Dorica Boltașu, Irina Georgescu – din cei cunoscuți de mine. În majoritate asistența era formată din femei (foste studente; universitarul Eugen Negrici a fost pensionat, se subînțelege, dar mai are doctoranzi). TVR Cultural a filmat. Ion Bogdan Lefter a amintit că Eugen Negrici vine de acolo unde a venit și Nicolae Manolescu, din Râmnicu Vâlcea și că face parte din generația de critici care a schimbat paradigma critică literară la noi (care se învârte în jurul vârstei de 70 de ani: Mircea Martin, Virgil Nemoianu, Ion Pop, Mihai Zamfir). A urmat formula de interviu a manifestării în sine, Eugen Negrici fiind invitat să se mărturisească. A împlinit 70 de ani pe 28 noiembrie 2011: „Cifra 70, pusă pe toate gardurile la adresa mea, e un denunț, când mă jucam în jurul vârstei de 60 de ani sau 65 sau 69 de ani mai exista o promisiune, dar acum, parcă aud – are 70 de ani, dați-l la o parte, priviți-l ca pe un stârv”… I.B. Lefter: ați fost într-un fel consătean cu Nicolae Manolescu. Eugen Negrici: unchiul lui N. Manolescu a fost premiant într-o clasă cu tatăl meu, pe atunci se dădea premiul „Virtute”, acordat de voturile colegilor, pe când liceele erau puternice. I.B. Lefter: tatăl dumneavoastră a scris și versuri. Eugen Negrici: tatăl meu a fost un ofițer regal educat, scria poezie de tip simbolist, o poezie sentimentală, foarte melodioasă. A tradus din Esenin. Tata s-a dus la Drept-Filozofie, dar a urmat calea militară, a făcut parte din prima generație de ofițeri regali cu sorginte țărănească, se trăgea de lângă Râmnicu Vâlcea, de la țară, dintr-o familie de olari și de vânători, de la el am moștenit pasiunea vânătorii… pentru olărit, trebuia să ai simțul lutului, îl căutam ca pe o comoară lutul pentru oale prin care să nu treacă apa… la prăbușirea casei părintești am luat la mine acasă, la bloc, oale din copilăria mea și uneltele cu care modelai oalele… Fiind ofițer regal de armată, tata a intrat într-o castă extrem de respectată – așa s-a însurat cu mama, care era fiică de moșier (mama a terminat liceul și „pensionul”), trebuia să se însoare cu o femeie bogată, așa era regula castei, să nu devii coruptibil. „Mama era dintr-o familie foarte bogată, era la a șasea generație de preoți”. Eu sunt ateu, a recunoscut Eugen Negrici, altfel aș fi continuat tradiția din familie… Tata a fost șef de promoție, s-a dus în Basarabia să o civilizeze. Dar la Oarba de Mureș a fost rănit grav… „La intrarea în comunism a avut probleme, nu pot să uit zilele (aveam 10 ani) când își căuta un loc de muncă și nu-l angaja nimeni fiindcă a fost ofițer regal, până la urmă l-a angajat un fost soldat de al lui, pe care l-a salvat de la moarte la Cotul Donului, l-a angajat distribuitor de fructe, dar l-au folosit la scrierea gazetei de perete… apoi a făcut o școală de construcții și a fost respectat pentru talentul lui”. Revin.

***

Continui să public poeți, aici – pentru propășirea sensibilității românești. Azi, Ion Cocora. Pentru cine nu știe (conform Crispedia.ro): Ion Cocora (pseudonim al lui Ion Blagoie; 14 noiembrie 1938, Greoni, judeţul Caraş Severin) este un critic de teatru şi poet. Este fiul Carolinei (născută Cocora) şi al lui Păun Blagoie. Studiile univer­sitare, începute la Facultatea de Filologie din Cluj, le întrerupe în 1963. Debutează cu poezii în „Steaua”, iar din 1970 este redactor la revista „Tribuna”. Ca şi în cazul lui Mircea Ghiţulescu, celălalt reprezentant „oficial” al Clujului în viaţa teatrală, nu literatura proprie, ci activitatea de cronicar dramatic i-a făcut lui Cocora notorietatea în cadrul breslei, în volumele intitulate Privitor ca la teatru (I-III, 1975-1982). Poezia (Palimpsest, 1969, Dezlegare de chaos, 1973, Suveranitatea lăuntrică, 1975, Inventatorul de numere, 1976, Plante de dincolo, 1983, Ar mai fi de trăit, Bucureşti, 2003). Public un poem din volumul publicat la editura sa, abia apărut:

Într-o elegie cu obloanele trase

Editura Palimpsest

Bucureşti, 2011

Umbra ferigii

Nimic nu vă mai spun de rău

despre cele două veacuri în care am trăit

poate de aceea şi despre moarte

vorbesc numai de bine //

mă bucur de bătrâneţe ca de o fatalitate

chiar dacă zilele se-ntâmplă să-mi fie un chin

tac şi rabd am fost totdeauna un ins ipohondru

plin de stresurile unor boli presupuse //

acum când nu mai sunt decât umbra ferigii

târându-se în ploaie ca după o sinucidere eşuată

cu greu îmi aduc aminte că până de curând

eram zidul pe care se căţăra feriga //

câteodată îmi este chiar dor să mor

fără să mă întreb sau să-mi imaginez

cum e atunci când mori şi dacă voi

avea senzaţia că am uitat de mine //

o târfă de doi bani e şi viaţa asta

te părăseşte fără să o poţi cuprinde cu ochii

şi ţine între pleoape

ca pe o paparudă în copilărie

Ion Cocora


, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Like it? Share with your friends!

0
8 comments

8 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. LIS: “despre Constantin Dobre aflăm și amănunte personale necunoscute mie, domnia sa fiind o celebritate”

    Eu, celebritate? Glumiti, dle Stoiciu!
    Amanuntele personale din viata mea nu-mi confera aura de celebritate, cel mult de roman normal si mandru, la fel ca Dvs si foarte multi altii.
    Celebritati sint doar cei care s-au aflat in carti sau pe listele invingatorilor, i-i auziti si-i vedeti in toata splendoarea lor de tacuti cu capetele plecate, la durerile romanilor!

    Dupa unii as fi si cam ticalos (fals!) pentru ca-mi permit sa la dau pe la nas cu “mortul din dulap”, putrezit deja, dupa 33 de ani.
    Pentru unul din cei “unii” sunt si “belfer mare” (adevarat!), dar cu siguranta nu pe spinarea romanilor si nici asemanator miliardarilor de carton din Romania, ci din munca cinstita si spirit de initiativa in afaceri onorabile.

  2. Din păcate, link-ul dlui Dobre nu se deschide.
    Mizez pe opinia dlui LIS.
    Deşi opţiunile, convingerile mele politice debutează cu a-…

  3. Da este posibil sa fiti atacat dle LIS, stiu ca de prin 1995 au inceput lucra cu tot felu de dracoveni dar si direct cu puterile dracilor pe care-i slujesc tot mai multi aflati in vârful piramidei, sa-i zicem, flacari violete.

    Dar nu uitati un lucur dle LIS, dvs nu odata marturiseati pe blog faptul ca va rugati, deduc ca sunteti credincios inclusiv doamna Doina, aveti pe spate rugaciuni parintesti, legatura de sânge cu slujitori ai Domnului (preoti in familia dvs)… pai sa aibe grija cel ce va ataca ca o beleste rau de tot, ffff curând! Pe lânga aceste rugaciuni ma mai alatur si eu cu-a mea, zilnic si la modul cel mai serios cu putinta. Chiar azi inainte deschide netul am vizat vrajitori, atacatori astia de violet, mai special azi, ptr ca sa vad ca dvs puneti pe tapet o astfel de posibilitate si-n cazul dvs.

    Indiferent care va fi rezultatul, este posibil ca Dumnezeu sa ingaduie sa fiti bagat la martiraj, fiti numa pregatit sufleteste cu Dumnezeu ca le veti plânge de mila tuturor slujitorilor diavolului. Pe de alta parte, Dumnezeu ingaduie atuinge putin ptr a ne trezevi sprea a ne ruga , învata apara prin credinta si rugaciune, rugaciune si personala nu doar cea a preotului si, mai ales; sa nu mai curvim spiritual, ptr ca curvia spirituala deschide usa diavolului actiona.

    Doamne ajuta!

    O.M.

  4. @ ALL

    Astern aici cateva ganduri care nu-mi mi-au dat pace in ultimile 7/8 luni de zile.

    1. FAPTE incontestabile:

    a. la numai doua saptamani de semnarea criminalei Declaratii de la Budapesta din 16 iunie 1989, Regele Mihai I este de acord cu termenii acelei declaratii si o aproba, ceea ce, din punctul meu de vedere se numeste tradare de Tara si neamul romanesc, al carui domnitor fusese;

    b. odata asezat in Romania, Regele Mihai I isi stabileste resedinta oficiala NU la castelul Peles, pe Valea Prohovei, si cum ar fi fost normal si de asteptat, ci la castelul Savarsin, aproape de Oradea si granita cu Ungaria;

    c. printul Charles, mostenitorul tronului regal al Marii Britanii, cica incantat de frumusetile tinuturilor din Transilvania (cu accent obsesiv si repetitiv, pana la saturatie, pe denumirea Transilvania si niciodata, dar absolut niciodata, pe sintagma “Transilvania din Romania” sau simplu, Romania!) cumpara proprietati, ferme si terenuri (gurile rele spun c-ar fi fost cumparate la preturi derizorii si chiar unele din ele oferite gratuit);

    d. acelasi print Charles, e folosit (constient sau nu?) ca imbatabil PR promotor, la scara globala, al frumusetilor (paduri virgine, pajisti legendare etc) Transilvaniei, exclusiv, si nu care cumva implicit ale Romaniei;

    e. administratorii proprietatilor printului Charles in … Transilvania au fost si continua sa fie contesa Anna si contele Tibor Kalnoky (un ungur);

    f. la nunta de anul trecut a printului William (fiul printului Charles si urmas pe tronul regal al Marii Britanii) cu Kate Middleton, Regele Mihai I impreuna cu principesa Margareta (mostenitoare) n-au parut deranjati de prezenta contilor unguri, Anna si Tibor Kalnoky, invitati si ei, oficial.

    2. Intrebari nelinistitoare:

    a. cu siguranta ca printul Charles a vazut tinuturi si privelisti cu muuuult mai incantatoare, extraordinare si unice decat cele din … Transilvania, dar nu cred ca macar sa-l fi batut gandul sa cumpere vreo bucatica din terenurile acelor tinuturi. De ce a cumparat in Transilvania? Din initiativa proprie sau sfatuit? Si daca sfatuit, de cine? Mie greu sa cred ca printul Charles ar primi sfaturi de la altcineva, decat de la guvernul Marii Britanii. Si-atunci, iarasi ma-ntreb: sa fi actionat guvernul britanic din proprie initiativa, sau la sugestiile si/sau lobby-ul guvernului maghiar plus diaspora maghiara?

    b. referitor la contesa Anna si contele Tibor Kalnoky, administratorii oficiali ai proprietatilor printului Charles in … Transilvania si petrecareti tot atat de oficiali, alaturi de nu mai putin invitatul oficial, Regele Mihai I plus mostenitoarea printesa, Margareta, imi pun intrebari de bun simt: innobilarea casei Kolnaky pe pamant romanesc, repet, pamant romanesc, a fost facuta de vreun monarh al Romaniei? Si daca nu, cum de nu a refuzat Regele Mihai I sa apara public alaturi de contele Tibor Kalnoky?

    c. Atentie! Nereusindu-se desprinderea Transilvaniei, prin forta (odata in decembrie 1989 si apoi in martie 1990, prin evenimentele de la Targu Mures), sa fie cele zise mai sus varianta B (a “pasilor marunti”) spre “Autonomia Transilvaniei”, intesata de conti si grofi unguri?

    d. sa asistam neputinciosi, in curand, la desprinderea teritoriala a Transilvaniei si proclamata “autonoma” (nu neaparat alipita imediat la Ungaria, poate mult mai tarziu!) in frunte cu Regele Mihai sau poate principesa Margareta, aservita sau vasalizata TOTAL Ungariei nu numai prin tradare domneasca dar in special prin multimea de conti si grofi maghiari?

    Astea-s gandurile care ma omoara, zi si noapte, in ultima vreme!

    Ar putea fi real acest scenariu diabolic, cu radacini concrete in fatidica data de 16 iunie 1989?

    Dominat de aceste ganduri negre, ma gandesc serios sa trimit 2 scrisori publice adresate printului Charles si ambasadorului Marii Britanii la Bucuresti.

  5. domnul Senator Constantin Dobrica, da’ nu ati obosit sa asteptati de la Mihaita cel Mic ceva, orice, cand a recidivat de atatea ori?!

    phh

  6. @c+e
    Te strecori maraind printre picioarele celor mari, care nici macar cu un spitz in bot nu te onoreaza, dar tu vad ca insisti mereu. 🙄
    Macar schimba-ti nick-ul daca naravul nu ti-l mai poti schimba :
    “B si N” ti s-ar potrivi manusa, mai ales ca se raceste vremea si se schimba vremurile 😉