Luni, 25 iulie 2011. Am pierdut 50 de minute cu președintele Traian Băsescu, pe TVR 1 (în direct de la Palatul Cotroceni), de la ora 21 la 21.50, să aflu iar cât de mediocru e! Să aflu că pentru el toți sunt cretini (de la farmaciști și doctori la magistrați și profesori; că toți fură, toți încalcă regulile, numai el e deștept și curat, deși el și camarila lui coruptă de la putere au dus țara de râpă). Românii l-au ales, să le stea celor ce l-au ales în gât. Ce m-a speriat de-a dreptul în această seară, a fost noua dovadă de lipsă de omenie și de bun simț: Băsescu are de gând să omoare cu zile bolnavii, nu-i va mai proteja, nu le va mai da medicamente! Fostul securist Băsescu, azi mare afacerist în euro (ținut în brațe de actualele servicii secrete românești trădătoare; dar va fi scăpat din brațe într-o zi, aștept acea zi) a anunțat că românii au un consum enorm de medicamente (probabil din lume, nu numai din Europa)! Și că el pune acestei situații piciorul în prag! El fiind domnul dracu.
În condițiile în care românii plătesc impozit pe sănătate toată viața (până și impozit de sănătate pe drepturile de autor, nu numai pe alt doilea sau al șaptelea loc de muncă!). E inimaginabil. După ce le-a luat mâncarea românilor de la gură (micșorându-le salariile și pensiile și cu 60 la sută, și scumpind produsele alimentare, prin creșterea TVA cu 5 la sută, peste noapte, cum n-a mai scumpit niciuna dintre țările Uniunii Europene, și prin suprataxe), acum îi îngroapă de vii – că de ce se îmbolnăvesc atâția! Românului i se interzice să se mai îmbolnăvească și să mai ia medicamente! Să se facă sănătoși băbește, sau să se întindă pe marginea șanțului și să aștepte să moară „natural”… Cunosc scriitori bolnavi cronic (din decență, la cererea lor expresă, nu public e-mailuri primite de la ei, de un dramatism insuportabil; își vând tot ce au în casă să-și cumpere medicamentele străine, să mai trăiască o zi), cărora statul refuză să le mai deconteze rețetele, cum a făcut-o până acum. Sunt revoltat, cât îl mai suportăm acolo sus pe acest Băsescu fără scrupule, care se crede providențial (și nu e decât un personaj funest al istoriei, de care n-o să vrem să ne mai amintim)? 
Suntem țara cu cel mai scăzut nivel de trai, și cu toate acestea avem cel mai câinos președinte de țară din cadrul UE, care ne asuprește… Vorbeam ieri de Antihrist? Din rău, ne merge și mai rău. Duminica trecută, la Opinii, pe Jurnalul de Vrancea, am atins și alte aspecte ale acestui regim Băsescu detestabil (în articol îi răspund și lui „Victor”, cel de la Comentarii, legat de revoluționari; între cei cu certificate de revoluționar sunt și foști disidenți onești, nu numai lepre; trebuie făcută o selecție a revoluționarilor la sânge, atâta tot; și să fie eliminați, dintre beneficiari, foștii colaboraționiști ai Securității și ai PCR; altfel, alocația pe care o primesc e dată prin lege) – dacă sunteți interesați, dați click pe http://www.jurnaluldevrancea.ro/opinii/liviu_ioan_stoiciu/5884-romanii_umiliti_de_actualul_guvern_basescu-boc_atat_asteapta_o_s.html. Ce ne-o mai aștepta?
***
Acum 36 de ani, în această seară, la Focșani, la ora 20.20, se năștea fiul, Laurențiu-Ion. Eram la final de boemă literară (venit de la București și de la Cluj Napoca), căsătorit în 24 mai 1975 cu Doina Popa, fără loc de muncă, fără nici o speranță de reabilitare în fața propriilor ochi. 
Locuiam la părinții soției, într-o cameră din cele trei ale unui apartament, într-un cartier din Focșani (apartament cumpărat cu mari sacrificii, de-a lungul vieții, de părinții Doinei; vă reamintesc, tatăl Doinei a fost condamnat politic, fost legionar, și n-avea dreptul să stea cu chirie la bloc, la stat, ca toți „oamenii muncii”; cum n-avea dreptul nici la butelie de aragaz dată prin repartiție de la stat, tot pe bani; în acest apartament mai locuia, în afara părinților, și un frate bolnav al Doinei). În acel an, al nașterii lui Laurențiu-Ion mi-am schimbat în totalitate viața, încet-încet punându-mi o familie a mea pe picioare. Nașterea lui m-a trezit la realitate. Fără să renunț la scris și citit. Culmea, după căsătorie mi-am regularizat scrisul și cititul, în timp. La fel a făcut și Doina Popa. 
Știam că avem un drum al nostru. Eu a trebuit întâi să uit de boemă, m-am lăsat total de băut alcool și de fumat (m-am lăsat și de femei, se înțelege) – până azi n-am mai băut alcool (ciocnesc numai paharul și abia pun o picătură pe limbă) și n-am mai fumat (fumez numai în vis, și mă intrigă la culme). Am lucrat ziler în 1975, la întâmplare (pe șantier, la reparat de lădițe și la spălat vanele enorme de la fabrica de coniac, de exemplu) în Focșani, până să găsesc, prin concurs strict, un post de pedagog la un liceu de elită (am avut atunci și norocul întâlnirii cu un profesor de română de excepție, Ion Leu, care m-a angajat; de curiozitate, el a scos mulți ani o revistă, intitulată „Preocupări literare”, de un profesionalism rar atins de publicațiile locale)… Nici nu mai știu când a crescut Laurențiu-Ion, am făcut tot posibilul să nu-i lipsească nimic din ce și-a dorit (avea pasiunea jucăriilor), deși eram strâmtorați permanent. De când mă știu am trăit de azi pe mâine, n-am reușit să adun bani. 
Sigur, eram o familie modestă, fără mașină, fără o casă a noastră (deși, de la un moment dat, am stat cu chirie la bloc într-un apartament „al nostru”), cu mobilă cumpărată în rate. Cu necazuri de tot felul (mai ales după ce Securitatea mi-a deschis dosar operativ de urmărire informativă, în 1981). Mi-am scris și publicat cărțile cum am putut, prea târziu.
Azi, fiul (suntem în zodia Leului), absolvent de Drept (dezinteresat complet de meserie, nici nu vrea să audă de avocatură sau procuratură; a fost ziarist performant și om de afaceri în IT cu o cifră amețitoare; a trăit pe picior mare, până ce o iubită, de o frumusețe aparte, a fugit în SUA cu banii lui, e vorba de multe zeci de mii de euro; de atunci nu și-a mai revenit), pasionat în continuare de IT, locuiește cu noi în apartament – are viața lui, nu vrea să se căsătorească sub nici un motiv, nici să aibă copii (așa că eu nu voi fi niciodată bunic). 
Alaltăieri a fost „de ziua lui” la munte (a urcat pe platoul Bucegilor), ieri a fost în pădurea Snagovului la un grătar cu un prieten și șase fete simpatice, iar azi a plecat în județul Dâmbovița, pe „voucherul” prietenei lui, Mirela, să facă echitație. El știe să se bucure de viață, nu-mi seamănă (cum nu-mi seamănă toată generația lui). La ora 23, azi, trebuia să avem pusă masa festivă acasă (i-am cântat de astă noapte „La mulți ani!”) – dar văd că tot întârzie…
PS. Un e-mail de la un drăguț critic, redactor-șef de revistă literară – Raluca Șerban Naclad. Revista se intitulează Antiteze (serie nouă; director, criticul Cristian Livescu), care apare la Piatra Neamț. Vă amintiți, redactor-șef al noii serii a revistei Antiteze a fost poetul Vasile Baghiu, care s-a retras din motive date aici de gol la începutul acestui an (nu era plătit pentru munca făcută; nu știu dacă noul redactor-șef e plătit). Că veni vorba, am citit că revista literară concurentă, din Piatra Neamț, Conta (director, Adrian Alui Gheorghe, redactor-șef Emil Nicolae) primește pe acest an 30.000 lei de la Guvern, pe lista revistelor literare subvenționate, ceea ce înseamnă că revista Conta va avea bani să-și plătească angajații. 
Scrie Raluca Șerban Naclad: «Stimate domnule Liviu Stoiciu,
In primul rand va multumesc ca ati scris despre Revista ”Antiteze” pe site-ul dv., implicit m-ati mentionat, cu precizarea ca nu m-am maritat cu un preot, ci cu un jurnalist. Cum postarea pe internet mai intarzie, va trimit primul numar de anul acesta in care domnul Livescu a publicat o ampla cronica: „Liviu Ioan Stoiciu, nou tratat despre frica si stigmatul obarsiei”. Imi cer scuze pentru neplacerea de a deschide 3 documente in loc de unul». Îi mulțumesc nespus strălucitului critic (scriind strălucit, vor muri de ciudă și dușmanii mei) Cristian Livescu, care m-a susținut consecvent, admirabil, de la prima carte… Vă invit să citiți revista Antiteze, dați click pe cele trei titluri activate (și iar click pe dreptunghiurile apărute): Antiteze nr.1 ; sumar ; Coperta_Antiteze 4 TQ 11.
Această frumoasă aniversare, la care (iată!) e chemată întreaga familie LIS, îmi aminteşte de bătrânul rege Priam şi ruga sa fierbinte către zei: „Adu-ţi aminte că ai tată şi tu, o slăvitule Ahile,/Şi e ca mine şi el pe pragul amar de necazuri” (Iliada C.24 v.479-480). Nu fac parte din luntrea prin care Nietzsche îi ura supraomului să părăsească viaţa (pentru ce?) ca Ulisse pe Nausica: adică să fie înzestrat cu recunoştinţă cât mai multă, decât dragoste. Eu însă îi urez fiului Laurenţiu, acele simţăminte trăite de mine, încă de pe vremea când îi citeam lui Zaharia Stancu versurile din „Grâul s-a copt”: ”O mie de veri te-am iubit, o mie de veri./Stai ghem lângă mine, dârdâi şi taci,/Visele au rămas numai vise…” La mulţi ani copile!
Mulţi Ani în Familie!
Şi, nu mai spuneţi aşa vorbă grozavă…
Puteţi fi bunici oricând!…
Poate, cine ştie…
Viaţa, cu surprizele ei…
Sunt emotiv. N-am cuvinte. Mulțumesc domnilor Tudor Cicu și Culai pentru urările adresate fiului.
La multi ani, Laurentiu!
La mulți ani fiului, și, cum fetele fac tot felul de surprize (chiar și plăcute), plus viața cea imprevizibilă, e bine să nu emiți sentințe… Sănătate întregii familii!
La multi ani urez si io, mai dar ce va mai seamna dle LIS….. Io zic ca târfa aia de i-a tras teapa nu va avea o soarta prea buna, va plati cu vârf si indesat si, tare,tare dureros va fi.. când ti lumea mai draga atunci vine nota de plata, cu ce moneda platesti cu aceia ti se da înapoi restu…
Si io bag seama ca casatoria nu mai este de mult casatorie cum ar fi trebuit, asa cum rândui Dumnezeu sa sfârseasca , adica in El binecuvântata. Azi este mai bine sa fi necasatorit si de este cu putinta fara copii. Totusi, ferice de cine reuseste gasi partenerul de viata si se leaga cu el in Dumnezeu ca aceia vor birui, cum ati biruit si dvs dle LIS impreuna cu dna Doina, viata dvs fu mai grea, mult mai multe decepti erau pe atunci decât a celor de azi. Dar fiecare generatie trebuie avea durerile ei, incercarile prin care sa se caleasca ptr a fi apte in viata de dincolo, ca ptr aceia ne pregatim aici. Daca generatia noastra si-a mai gasit partenerul ideal si reusit incropi o familie, cea de azi pare fi cea mai dur lovita la acest capitol, marea ei incercare este aceasta, cel putin asa o vad io. Sunt multe de spus, foarte multe si greu de primit, insa cu vârsta vor pricepe si singuri cauzele,iar când vor pricepe cum se cuvine atunci se vor mântui, vor fi priceput lectia ce le-a fost data lor.
sa va aibe Bunul Dumnezeu in paza SA si binecuvânteze inimile si mintile ptr al birui pe cel rau ce saluseste in firea noastra pacatoasa, numa cu o inima si minte curata in Dumnezeu vom birui pe cel rau. Deceptile, durerile ce ni le pricinuiesc cei apropiati, semnei nostri se datoreaza acelei neghine rele semanate de vrajmas in firea noastra, deacia ne si spune Hristos ruga ptr cei ce ne grescesc, ierta, ptr dusmani. Daca totii oameni ar constientiza rolul ce il au aici pe pamânt, cât de valoros este fiecare om ptr Dumnezeu, am trai in paradis, politiceni nu si-ar mai bate joc de natia lor, intelectuali nu s-ar mai fali, nu ar mai sfida pe cel de treapta inferioara, ar constientiza ca mintea lor , frumusetea chipului nu le apartine ci este un dar de la Dumnezeu ce trebuie pus in slujba semneilor. Lantul s-a rupt, deacia traim atât de cumplit dezichilibru in absolut toate domenile noastre de activitate, toate intentile pâna si cele ce par fi bune, sfârsesc rau ori calcate in picioare. As mai zice ceva;
Este posibil ca fatuca aceia ce-i smangli bani fiului dvs, sa fi sot comatibila din toate punctele de vedere cu fiul dvs, aici ma refer si la cromozoni ca si aceia sunt fff importanti ptr urmasi, sa sa nu fi fost compatibila, Dumnezeu stie, insa de fu compatibila si dadu cu muci in fasole, sa fie sigura ca aldoilea barbat compatibil nu-l mai gaseste, ca Dumnezeu zice; nu exista pe pamânt barbat fara femeie si femei fara barbat din vesnicie programati am zice noi in limbajul de azi, dar numai o singura pereche a facut Dumnezeu si uite cu le strica diavolul , ca deacia casatoria nu mai poate fi tinuta pâna la sfârsit in curatenie cum se cuvine înaintea lui Dumnezeu. Deacia am zis ca de nu ti-ai gasit parteneru, mai bine sa nu ai copii, sa stai necasatorit de se poate. Insa, si aici loveste diavolul cumplit.. mare atentie, ca-i cu dus -întors,
După o continuitate de 1000 de ani, familia istorică a foştilor boieri Bălăceanu, e pe cale să-şi reteze arborele genealogic. Ultimul Bălăceanu, academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici, motivând că neamul său a degenerat în această mie de ani, s-a hotărât, cu mulţi ani în urmă, mai la tinereţe, să nu aibă copii, să i se stingă neamul. Nu ştiu ce să zic. Când ai un copil, sau chiar mai mulţi, uneori ai senzaţia că te uiţi într-o oglindă nemuritoare, parcă ai fi chiar peste vreo 5o de ani. Parcă ai avea două vieţi. Anul trecut, când a murit tata, pe care-l chema tot Marin Ifrim, asistând la slujbă aveam senzaţia că eu sunt cel din coşciugul din mijlocul bisericii. Mai ales când auzeam numele „robului Marin”. Am plecat de acolo cu sentimentul lui Lazăr cel înviat. Totul e să ai noroc de copii buni. Aşa că, dragă Liviu, să-i deie Domnul fiului tău ce ţi-a dat şi ţie, un copil reuşit. Sunteţi o familie cu ADN-ul scrisului în sânge, la începutul miei de ani. După Laurenţiu, musai trebuie să urmeze un alt Stoiciu. Cât despre femei compatibile, are balta sirene. „La Mulţi Ani” fiului tău Laurenţiu, sănătate întregii familii.
In general io nu ma mai bag in politica româneasca, comenta, o urmaresc de departe ptr ca deh.. tot rumân sadea mis si io, insa a comenta, spune parerea este mare belea in tarlaua noastra rumâna. Beleaua asta de Basescu cazuta pe capul românilor are partea sa malefica, fara doar si poate, dar parca ceva nu este in regula, prea este diabolizat, prea i-se mitizeaza puterea pâna acolo incât este comparat cu dictatura clanului ceasca si-a lui toapa. Ca adesea când isi exprima opinile in loc sa se bese pe cur se bese pe gura (Basescu), este deja la ordinea zilei, numa ca; prea se face din tânatar un ditamai armasaru, când ar putea fi motiv de bascalie si ce bascalie ar iesi pe seama acestui basinos. Io chair acu când il fac basinos , o fac din spirit bascalios, nu cu furie, nu cu patima, nu este presedintele meu (nu am cetatenie româna, nu am votat si nici nu voi vota in viitor), dar as vrea totusi sa incerc fi cât se poate de impartial.
Nu pot sa nu dau cezarului ce este al cezarului, in multe poziti Basescu pune degetul pe rana sistemelor ticalosite din Ro, cauza nefunctionalitati Statului Român, nu Basescu este cauza ci sistemele impreuna cu functionari lor fosti tovarasi actuali domniti, adica ca si Iliescu cin-se masturba la rusi nu-o poa beli ca bush … Basescu o … când pe mare când ateriza prin bordeluri, mai ales a securitati române, aparatoarea natiei noastre, atât de bine apara natia româna, ca o lua dracu bolsevic si neobolsivc.
Am dat si io aseara nitel pe TVRi, unde palavragea baseaua dvs, ca a mea nu este, deacia zic a dvs chiar de si io sunt român, nu si cetatean român. recunosc ca nu am rezistat mai mult de 5 minute sa-l mai ascult si am zburat la nemti mei, era un documentar mai interesant la nemti. Asa ca nu am priceput io ce vrea el zice, ptr ca sincer va spun, si mie a ajuns fi sila sa-l mai aud, cu toate ca cum spuneam mai sus, nu-l vad atât de negru cum il vopsesc astia, bolsevici din PSD si secursiti lu Voiculescu.
Cea ce m-a frapat a fost faptul ca in urma porcarilor acelei rogojine boslevice la NATO, ce il viza pe Basescu, nimeni nu-a luat atitudine si dea peste bot rusilor, români ar fi trebuit sa se sucareasca rau de tot, macar aia de il mai sutin pe Basescu, sa protesteze dur, cum este posibil asa nerusinare din partea rusilor, ce mama-lor de barbari se mai cred stapâni pe România? Eu daca as fi fost in locul lui Basescu as fi mers pâna la incetarea legaturilor cu Rusia pâna in ziua care; nu -si cerea scuze ptr crimele comise, retroceda tezaurul, Basarabia si plati fie si simbolic daune ptr distrugerile pe care le-a provocat in România, as fi mers pâna pe buza conflcitului armat cu ei, iar in basarabia, nu as fi permis sa zbenguie o bestie ca Voronin, le-asi fi tras niste diversiuni de ma tzuca in fund cu totii, ddeci, ai umili pe rusi, uite, tarile baltice, le-o trage , ca si pe ele le reclama, ei si?
Boul ala de rege, fost rege, ar trebui sa voreasca adevarul inainte sa crape, sa scape România de acuzele care -ise aduc, sa o repuna pe un fagas de unde sa poata zice; Stop! pâna acu ne-ati belit voi cum ati vrut, de acu incolo, vi-o mai tragem si noi la ocarina, mai ales in contestul actual.. multe se pot face, multe belele poti trage caselor mari ca sa le faci sa-ti implineasca doleantele, si ar trebui inceput cu barbari rusi,pe care trebuie sa-i punem cu botul pe labe, iar jignirea adusa României de rogojina aia imputita, ar fi fost bun prilej sa l-eo tragem dur rusilor, dur de tot, io as trage rusia-barbara in instantele internationale,pâna nu as facea-o sa inchenucheze si ceara iertare Ro, nu as slabi-o. Cu rusi se negociaza doar de pe poziti de forta, te miroase slab, te rupe, te vede ca ai sânge in ovule, te linguseste… caracter de javra ordinara asta-i rusnacu nostru, ma refr strict la politica rusa, nu la rusul de rând, ala-i om de treaba, nefericit ca si noi totii, victima asemeni nouo celor ce cazuram sub blestemu acestor barbari.
Domnule LIS
Vă spun eu unde-i buba: cardul de sănătate…
În Izrael, cu acest card aveam dreptul la două intervenţii stomatologice gratuite pe an, toate medicamentele prescrise de medic înregistrate, afecţiunile la fel.
Aici trebuie să-mi scot dinţii cu…gherpedinul, fără anestezie.
Pe vremuri, când reparam vapoare pe Dunăre, pe un anume vapor l-am întâlnit pe comandant, puţin crăcănat şi mic de statură…regret că nu am verificat dacă ştie să înoate, aruncându-l la „baltă”
Astăzi e prea târziu, regretele-s tardive.
Mesajul anterior am uitat să-l semnez
Virgil Costiuc
Exemplară povestea vieţii domnului Stoiciu, de o simplitate şi frumuseţe cum rar întâlneşti. Naşterea fiului a fost fericită, mai ales că i-a dat tatălui ocazia să-şi descopere forţa interioară.
Urări de bine întregii familii!
La mulţi ani, cu bucurie şi noroc, fiului, tatălui, întregii familii, fără medicamente! În epoca B.@B. cel mai bun medicament e sănătatea.
Aşteptăm, dragă poete, să scrii despre centenarul fiului! Noi avem toată răbdarea.
Virgile, chiar dacă nu te-ai fi semnat, tot aş fi ştiut/cunoscut „gheara” panteriei deşerturilor.
Mă bucur să văd cum o Aniversare reuneşte atâţia Prieteni care niciodată nu s-au văzut.
Un Salut, cât mai sus pălăria, Dlui Ifrim!
Da aşa este: simţi cum mori la prohod şi ieşi din biserică Lazăr.
PS_Poate se-ndură de noi dl Laurenţiu şi ne invită la Botez?
La mulţi ani cu sănătate tânărului Laurenţiu, Părinţilor şi celor dragi !