0
16 comments

Duminică, 21 martie 2010.  Echinocţiu de primăvară în emisfera nordică (în emisfera sudică e echinocţiul de toamnă). Adică azi sunt egale ziua şi noaptea. Din 1999, UNESCO a hotărât să dedice ziua de azi Poeziei. Azi e Ziua Mondială a Poeziei. Pentru poeţii români ea n-are însă nici o semnificaţie. Nici eu n-am auzit de ea, care mă consider a fi un cititor informat. Uniunea Scriitorilor nu se implică, la nivel central, cu Ziua Mondială a Poeziei, are lucruri mult mai importante de pus la punct. Doar descurcăreţii din literatura română profită de eventuale decontări, ţinând recitaluri contra cost pe ici, pe acolo. Aud întâmplător că Dan Mircea Cipariu, preşedintele Secţiei Poezie a Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (probabil însoţit de suita lui) se bucură azi la Galaţi de o binecuvântare în numele Zilei Mondiale a Poeziei. M-a întrebat Viorel Dinescu din Galaţi la telefon dacă nu vin şi eu cu această ocazie la Galaţi, ocazie de care habar nu aveam. E curios să descopăr că se toacă bani grei cu această manifestare „mondială” a poeziei în România. În numele Festivalului Primăvara Poeţilor am participat şi eu în anii din urmă la întâlniri cu liceeni, organizate de licee, am vorbit, am citit versuri, n-am primit niciodată nici un ban (nu am primit nici măcar o cafea). De altfel, a devenit o bună afacere plata pentru lecturi la ASB – cine o coordonează? Horia Gârbea, preşedintele ASB, sau Dan Mircea Cipariu, preşedintele Secţiei Poezie a ASB? Am cerut nu o dată să văd şi eu o listă a beneficiarilor în bani ai acestor lecturi publice (100 sau 200 de euro), liste care să fie publicate pe site-urile USR sau ale ASB (ambele site-uri lasă de dorit), toată lumea se face însă că plouă, poeţii vizaţi (care primesc bani) merg şi ei pe burtă, nu numai cei ce dau banii după cumetrii literare… Pe de altă parte, e întristător să văd că nici o televiziune (din cele care contează), azi, n-a scos un cuvânt pe seama faptului că a fost Ziua Mondială a Poeziei. Şi că eventualele manifestări cu poeţi nu au avut nici un fel de mediatizare, nicăieri. A trecut neobservată. Oare ce se ascunde, de fapt, în spatele ei?

În legătură cu ceea ce scriam ieri aici, privitoare la acuzaţia lui Victor Roncea că scriitoarea Gabriela Adameşteanu a fost colaboratoare a Securităţii, acuzaţie care a provocat o victimă colaterală în războiul deconspirării – în persoana poetei Niculina Oprea. Niculina Oprea s-a sesizat, crezându-l pe Victor Roncea, că în conducerea USR (Gabriela Adameşteanu este membru în Consiliul USR) e un securist. Urmarea? Niculina Oprea a fost ameninţată de Horia Gârbea că o va exclude din USR pentru îndrăzneala de a se fi sesizat în acest sens, nici mai mult, nici mai puţin. Citesc pe site-ul USR un comunicat nedatat, îl redau ca atare: USR a cerut CNSAS avize privind membrii consiliilor

În urma unor afirmaţii calomnioase la adresa Uniunii Scriitorilor, apărute pe blogul http://victor-roncea.blogspot.com, şi preluate de alte persoane, conducerea USR precizează că realitatea este exact opusă celor insinuate:
Uniunea s-a preocupat încă de la începutul precedentului mandat (anul 2005) de obţinerea de la CNSAS a unor avize de colaborare sau necolaborare cu fosta Securitate a tuturor membrilor Consiliului USR. Pînă în prezent însă, deşi au trecut aproape 5 ani, au fost primite doar 49 de avize, toate atestînd NECOLABORAREA respectivilor membri cu fosta Securitate.
Demersul a fost repetat pentru membrii nou aleşi în Consiliu în anul 2009. În ceea ce o priveşte pe doamna Gabriela Adameşteanu, membră a Consiliului din anul 2009, domnia-sa a primit recent o decizie a CNSAS în urma unei cereri formulate din partea revistei
Bucureştiul Cultural pe care o conduce. Aceasta precizează clar că doamnei Adameşteanu nu i se poate atribui calificativul de colaboratoare a fostei Securităţii, cum se afirmă calomnios pe blogul menţionat.
Uniunea Scriitorilor este în continuare preocupată de ţinuta sa morală şi de cunoaşterea adevărului.

Iar m-am lungit. Las pentru mâine ameninţarea lui Horia Gârbea cu excomunicarea Niculinei Oprea din USR, cu noul statut USR în mână (nou statut care m-a luat şi pe mine prin surprindere, după ce a fost publicat, cu atât mai mult cu cât am participat la o conferinţă a USR care l-a votat).

PS. Primesc: Stimate domnule Stoiciu,
E posibil sa postati pe blog eseul cu care ati deschis emisiunea de ieri „Scriitori la microfon”, realizata de doamna Georgeta Drăghici, pe Radio Romania Cultural? Mi s-a parut fascinant sa aud pe cineva vorbind cu atit de mare acuratete despre ceea ce simt si eu, desi vin dintr-un cu totul alt mediu.
Sper sa pot citi / auzi din nou acele cuvinte. Va multumesc.
Maria N., Sb

Îi mulţumesc Doamnei Maria N. pentru vorbele bune şi pentru invitaţia de a ataşa aici, într-un fel sau altul, înregistrarea interviului dat, la Radio România Cultural, Doamnei Georgeta Drăghici, pentru emisiunea „Scriitori la microfon” (transmisă sâmbătă, 20 martie 2010, la ora 15.45; partea a doua a interviului se va transmite sâmbăta, 27 martie, la aceeaşi oră). Din păcate am o înregistrare făcută defectuos, care deformează vocile. Dacă are răbdare, o poate asculta (dacă n-ar fi fost invitaţia domniei sale, nu aş fi postat-o, să nu deranjez urechile eventualilor ascultători), îi cer scuze pentru inconfort. Vă rog să daţi click pe LIS RRC martie 2010 (când se deschide, daţi iar click pe dreptunghiul apărut „WAV”)


Like it? Share with your friends!

0
16 comments

16 Comments

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  1. Stimate domnule Liviu Ioan Stoiciu,

    Doamna Niculina Oprea nu este victima mea, cum pare sa se inteleaga din scriitura dvs, ci a unor sectoristi (e bun termenul?) infipti la conducerea USR. Onor Consiliul USR si doamna Niculina Oprea nu trebuie sa ma “creada” pe mine, “calomniatorul”, daca nici dvs nu vreti asta; ci sa citeasca, negru pe alb, ceea ce scrie pe “Adeverinta” CNSAS. Si anume ca doamna Adamesteanu “a fost sursa a UM o544”, respectiv fosta DIE, actualul SIE. Prezentarea mea a cazului ei a fost, asadar, riguros exacta: “A FOST SAU NU A FOST? CNSAS îl spală pe agentul „H15“ Roşca Stănescu. Nici „sursa“ DIE-GDS Gabriela Adameşteanu nu ar fi colaborat cu Securitatea, conform spalatorilor” (http://roncea.ro/2010/01/28/a-fost-sau-nu-a-fost-cnsas-il-spala-pe-agentul-%E2%80%9Eh15%E2%80%9C-rosca-stanescu-nici-%E2%80%9Esursa%E2%80%9C-die-gds-gabriela-adamesteanu-nu-ar-fi-colaborat-cu-securitatea-conform-spalatorilor/). Asada, daca vreti dvs si onor Consiliul USR da, Gabriela Adamesteanu nu a colaborat cu fosta Securitate. La fel si Rosca Stanescu, zice CNSAS. Unul a fost doar “sursa”, altul doar “agent”. Dar n-au colaborat.
    Comunicatul USR, pe care il reproduceti cu larghete, contine, asadar, praf in ochii dvs (care sunt “afirmatiile calomnioase”?!) si minciuni ordinare (madam Adamesteanu a fost cercetata la cererea Civic Media, nu a revistei pe care o conduce). Asadar, daca “realitatea e exact opusa” inteleg ca e exact opusa adevarului. Nu ma mira. Este “realitatea” in care se complace Uniunea de la lovitura de stat a lui Dinescovici incoace.
    “Adeverinta” CNSAS pe care, daca vreti, o credeti sau nu (atentie, sa nu re/deveniti si dvs o victima), o gasiti aici: http://victor-roncea.blogspot.com/2010/01/innebunit-tismaneanu-vrea-sa-taie.html .

    Multumesc,

    Victor Roncea

    PS: Cat despre Horia Garbea – jalnic pe mainile cui a ajuns USR -, e un dobitoc!

  2. Mulţumesc pentru precizări, domnule Victor Roncea – sunteţi un ziarist cu o celebritate nedezminţită, aşa că nu e cazul să plusez. Totuşi, am să profit de ocazie, întâlnindu-vă aici semnătura, să vă întreb (fiindcă îmi e greu să vă înţeleg, dumneavoastra fiind un justiţiar) – sunteţi extrem de dur cu intelectualii care au colaborat sau care credeţi că au colaborat cu Securitatea (deşi, unii, precum Gabriela Adameşteanu, în discuţie, au de la CNSAS decizie că n-au colaborat). Dar cum dumnezeu se face că-l condiţionaţi pe preşedintele ţării, Traian Băsescu (sunteţi un fan radicalizat al lui şi probabil că ştiţi că nu vă împărăşesc opţiunea în textele mele publice), care a fost trimisul Securităţii la Anvers? Care e morala? Avem o fabulă la mijloc? De ce-l iertaţi pe Băsescu şi nu-i iertaţi şi pe intelectualii (scritori îndeosebi) care n-au făcut niciodată rău nimănui, dar s-au compromis public în comunism, semnând texte penibile la adresa lui Ceauşescu, de exemplu? De ce Băsescu poate fi absolvit de vina de a fi colaborat cu PCR-Securitate şi “prostimea” care s-a compromis în comunism, nu? Vă salut. În pagina mea de jurnal de marţi, 23 martie, voi publica o reacţie pe e-mail a lui Horia Gârbea.

  3. Toata lumea stie ca legea CNSAS e stramba, facuta in asa fel incat sa-i acopere pe fostii / actuali.
    De aceea se intampla lucruri atat de aberante: desi iese la lumina un dosar in care numele individului X e mentionat ca “sursa” sau “informator”, din cauza ca nu se gasesc filele cu note informative (sustrase, distruse, ascunse sau pastrate in alte dosare necercetate), CNSAS nu se poate pronunta. Acesta este de fapt sensul formulei folosite de CNSAS in asemenea situatii: “lui X nu i se poate atribui calitatea de lucrator/colaborator al Securitatii”.
    Ceea ce inseamna ca CNSAS e in imposibilitatea de a decide, neavand toate probele si nu ca X a primit decizie de necolaborare, asa cum se grabesc sa interpreteze cei interesati sa spele imaginea shifonata a lui X.

    Un caz identic e al lui Lucian Vasiliu, si el inocentat si reconditionat. „Informator”, dar nicidecum colaborator! Desi a recunoscut el insusi, intr-un interviu acordat lui Cassian Maria Spiridon si publicat in revista “Convorbiri Literare”, ca a dat “cateva referinte scrise la solicitarea ofiterului de Securitate care se ocupa de institutia noastra”.

    Aceasta lege parsiva a creat situatia ridicola cu Sorin Rosca Stanescu. Din 1992, SR Stanescu recunoscuse public ca a fost coaborator al Securitatii, totusi CNSAS a hotarat ca “nu i se poate atribui calitatea de lucrator/colaborator al Securitatii”. Comicaria cea mare s-a produs atunci cand SR Stanescu a inceput sa protesteze indignat, furibund; el, nu, ca a fost colaborator, aia de la CNSAS, ca nu-i asa, ca de fapt e un angel radios! L-am vazut pe SRS pe un post tv, vituperand suparat la culme din pricina asta: ca nu i se confirma calitatea de informator!

    De fapt ideea e ca cei de la CNSAS nu pot pronunta verdictul (decizia cum i se spune acum, caci verdicte nu mai pot da) din cauza INCOMPLETITUDINII PROBELOR. Chiar daca persoana in cauza jura cu mana pe biblie ca, “Da, Domne, am turnat!”.

    Asadar, o asemenea formula inseamna pur si simplu INDECIZIE (momentana!) si NU O DECIZIE DE NECOLABORARE, cum gresit inteleg semnatarii anuntului USR.
    „Informatorii”, „sursele” sau cum li se mai spune, n-ar trebui, de aceea, sa doarma linistiti; viitorul le poate rezerva mari si neplacute surprize – odata cu schimbarea raportului de forte (atat de instabil!) dintre gruparile invizibile implicate in lupta pentru putere.

  4. Ştiu, domnule Matei Albu, că sunteţi profesionist în studierea dosarelor de la Securitate. Mulţumesc pentru băgarea în seamă. Aviz celor ce nu ştiu! Ceea ce scrieţi, de o coerenţă agravantă, e un semnal de alarmă pentru informatori şi surse care au primit decizie de necolaborare? În ce ţară trăim… Pilda cu S.R. Stănescu care era revoltat că nu s-a confirmat oficial, prin CNSAS, că a fost securist (cum a recunoscut el), e o dovadă a nebuniei morale în care ne complăcem. În privinţa scriitorilor menţionaţi, eu continui să cred în cuvântul lor de onoare, că n-au colaborat cu Securitatea.

  5. 1. D-le Roncea, informaţia despre GA provine dintr-o însemnare marginală, în creion, nedatată şi nesemnată, pe o filă dintr-un dosar oarecare. Şi nu e confirmată de nimic altceva. Nu face nici cât o ciornă. Dacă cineva vă va citi însemnările de pe şerveţelul de la restaurant, să zicem, peste 30 ani, va trebui să le ia neapărat de bune? Haideţi să spunem, deocamdată, doar că e posibil ca GA să fi fost sursa CIE (şi nu DIE, care s-a transformat odată cu plecarea lui Pacepa – dacă tot sunteţi aşa specialist în problema asta…), OK?

    2.Să-mi fie iertat limbajul, dar SRS e un impostor până la capăt. Şi mai grav e faptul că nimeni nu se prinde. Omul insistă să afirme că a colaborat cu USLA (predecesoarea Brigăzii Antiteroriste) în urmărirea unor arabi supectaţi de terorism. Păi vi se pare, în spiritul şi în litera legii CNSAS, şi chiar a bunului simţ, că asta se poate numi că ai fost “turnător”??? Ştiţi câţi astfel de “turnători”, cărora li s-au păstrat dosarele, au fost absolviţi, în spiritul legii, de CNSAS?

    3. Să ne înţelegem: a “colaborat” în sensul legii cel care:
    a. a denunţat atitudini potrivnice regimului
    şi
    b. a încălcat drepturile fundamentale ale omului.
    Îndeplinirea celor două condiţii trebuie să fie cumulativă (şi).
    Vi se pare că există, în cele2 cazuri de mai sus, probe care să valideze punctele a şi b???

    4. Şi… d-le Matei, înţelegeţi foarte bine lucrurile, dar legea CNSAS nu e chiar atât de strâmbă. Chiar nu e OK din nici un punct de vedere să pui în aceeaşi oală pe ţaţa de Stănoiu (care a turnat cu sârg tot ce-a găsit de turnat în jurul ei) cu unul prin intermediul căruia s-a prevenit, poate, un atentat terorist. La fel cum nu e OK să pui în aceeaşi oală pe unul căruia i s-au găsit turnătoriile cu unul cu privire la care există doar o măzgăleală în creion, făcută poate după 1990 de un răuvoitor. De acord?

    5. D-le Stoiciu, regret să spun asta, dar cădeţi exact în greşeala pe care o imputaţi altora. De unde ştiţi că Băsescu a fost “trimisul Securităţii” la Anvers? Aveţi dvs. probe pe care le ascundeţi organelor abilitate?

  6. Iertat sa-mi fie, Domnule Miron, dar ma faceţi să râd: Traian Băsescu era trimisul lui N. Ceauşescu la Anvers, vi se pare mai plauzibil? Să fi ajuns el fără angajamentul faţă de Securitate, trimis de Ceauşescu la Anvers? Imposibil. Sunteţi mai naiv decât sunt eu? Cum vă explicaţi că i-a dispărut dosarul de la Securitate lui Băsescu, strategic (în interesul siguranţei naţionale, bineînţeles)? Dar e în scriptele descoperite întâmplător la Constanţa în registrul securiştilor? Aşa cum i-a dispărut lui Iliescu dosarul de la Securitate, şi la tot neamul lor de şefi de ţară, reprezentanţi ai sistemului ticăloşit?

  7. Stimate Domnule Liviu Ioan Stoiciu,
    Doamne si Domni,

    1. In primul rand permiteti-mi sa retractez apelativul de “dobitoc” in ce-l priveste pe Horia Garbea (eram scarbit de amenintarile pe care i le-a trantit, mizer, doamnei Niculina Oprea). Prin persistenta sa in “eroare”, mai precis dezinformare, pare sa fie ceva mai mult decat atat.

    2. Repet, si pentru dvs, dle LIS, si pentru dl Miron si pentru dl Garbea: tot ceea ce am facut a fost sa reproduc citatul in cauza din Decizia CNSAS. Nu am afirmat ca madam Gabriela Adamesteanu a colaborat cu Securitatea ca politie politica – probabil ca nu la aceasta se incadreaza capcanarea lui Mihai Botez 🙂 -, ci ca a fost “sursa a UM 0544”, (CIE, DIE, SIE, MIE, s.a.m.d.) asa cum scrie la docoment. Fiecare sa considere cum vrea aceasta consemnare. Repet: conform CNSAS nici Rosca Stanescu nu “a colaborat” cu Securitatea. Asadar, in privinta mult discutatei “colaborari” dati-mi voie sa ma situez pe pozitia dlui Matei (Comentariul sau de la https://www.liviuioanstoiciu.ro/2010/03/ziua-mondiala-a-poeziei-zi-a-unor-cumetrii-literare-la-romani/)

    3. Nu inteleg cum poate fi dl Miron atat de sigur de faptul ca “informaţia despre GA provine dintr-o însemnare marginală, în creion, nedatată şi nesemnată, pe o filă dintr-un dosar oarecare”?! Doar daca nu a facut-o chiar el… Lasand gluma deoparte, il asigur eu pe dl Miron ca nu este doar “o insemnare pe un servetel”. Ok?

    4. In ce-l priveste pe Basescu, dle LIS, sunt intru totul de acord cu dl Miron: produceti cea mai mica dovada ca Traian Basescu a facut politie politica si o sa va insotesc in toate demersurile dvs.

    5. Pana la presedintele tarii, pe care il acuzati fara dovezi (nu ca mine pe GA, cu dovezi clare, de la CNSAS) de ce mai bine nu va faceti intai ordine in ograda dvs?

    Pe Nicolae Manolescu cine l-a facut navetist de frunte (peste 100 de “vizite de lucru”), in vremea regimului comunist, pe ruta Bucuresti-Paris? Pe Ana Blandiana si Romulus Rusan cine i-a trimis sa faca turul lumii in 800 de zile? Lui Liiceanu si Plesu cine le-a aprobat bursa la Heidelberg, “bisata” chiar de unul dintre ei si cine le platea sejururile in Occident? Erau sarcini de serviciu decontate de Institutul la care pontau cei doi din an in paste? Poate din salariile lor de cercetatori? Dar lui Manolescu?

    Cum puteti sa credeti ca aceasta Uniune ar mai reprezenta ceva notabil pentru Romania cand are in fruntea ei un pseudo-academician care accepta sa fie cumparat de Gold Corporation pentru un pumn de reclama in “Romania literara” cand insusi forul la care aspira el, Academia Romana, a condamnat cu revolta proiectul de la Rosia Montana?!

    Cum puteti accepta sa va reprezinte – si pe dvs, dle Stoiciu – un personaj care a contribuit la “revolutia culturala” si proslavirea regimului comunist? Au va faceti ca nu cunoasteti? O sa va ajut eu cu niste citate, nu inainte de a ma intreba cum nici unul dintre bravii membri ai Uniunii, care comenteaza sau nu aici, pe la dvs, nu s-au oripilat de mesajul trimis de Garbea doamnei Niculina Oprea? E mai importanta “sursa” Adamesteanu decat poeta spurcata de Garbea? Cum de nici unul dintre moralistii de sub-texte nu i-au pretins acestei garbe scuzele publice de rigoare fata de o asemenea insulta ordinara adresata unui colege, amenintata cu “muia”, excluderea si – atentie! – moartea?!

    N. Manolescu, seful dvs, al “scriitorilor romani” (mai precis “din Romania”, ca PCdR):

    Sa vedem cum mai dizidentiza domnia-sa comunismul slavindu-i pe ilegalisti, atacandu-i pe chiaburi si inchinandu-se ca la sfintele icoane la Marx, Lenin si la Omul-Nou (de acolo i s-o trage admiratia profunda fata de “Omul Ion Iliescu”?)

    Literatura realist-socialistă este, prin natura ei, o literatură a valorilor etice, surprinzând mutaţiile profunde, determinate în conştiinţă de ideea socialismului… Înzestraţi cu conştiinţa ştiinţifică a realităţii, scriitorii noştri reflectă cu perspicacitate desăvârşirea făuririi construcţiei noi, socialiste, reflectă chipul omului nou, constructor al societăţii viitorului. Acesta este în primul rând muncitorul comunist. E o mare cucerire a literaturii noastre contemporane zugrăvirea acestui erou al revoluţiei”. ( N. Manolescu, Înnoire, Contemporanul, nr. 34/24 aug. 1962.) „23 august 1944 a avut urmările cele mai profunde în literatura pusă în faţa unor probleme umane nemaicunoscute, a unui peisaj social şi moral cu totul deosebit. Arta, hrănită secole întregi din negare, devine un mod de a afirma noul umanism socialist. Factorul hotărâtor al revoluţionarii literaturii noastre este Partidul, chiar numai pentru faptul că avangarda marxist-leninistă a clasei noastre muncitoare e arhitectul structural [al] prefacerii sociale şi politice, al unei noi realităţi, al unui nou tip uman, mult mai evoluat, care pune scriitorilor probleme noi, mult mai complicate… Întregul nostru front scriitoricesc a înţeles că literaturii noastre îi revine – aşa cum spunea tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej la Conferinţa pe ţară a scriitorilor, în cuvântarea din 24.I.1962 – misiunea de mare răspundere de a contribui prin toate for]a ei de înrâurire la formarea şi dezvoltarea conştiinţei socialiste, la formarea omului nou, a moralei socialiste…” (Nicolae Manolescu, Literatura română de azi, Contemporanul, nr. 34 din 21 august 1964).

    Dovedind o „gândire nouă“ şi înţelegând din plin că „avangarda marxist-leninistă a clasei noastre muncitoare e arhitectul structural [al] prefacerii sociale şi politice, al unei noi realităţi“, Nicolae Manolescu va debuta editorial la 26 de ani, cu volumul Literatura română de azi,1944-1964 (în colaborare cu D. Micu, 1965.)

    „N. Manolescu este acela care a plătit dogmatismului de tip proletcultist cel mai mare tribut.“

    „Nicolae Manolescu a debutat în 1961 cu recenzii la culegerile de versuri Amiezile veacului, de Rusalim Mureşanu şi Fără popas de Florenţa Albu. Felul cum sunt scrise aceste recenzii, ca şi cronicile şi articolele care au urmat, dovedeşte încă o dată că preţul intrării în viaţa literară a fost acceptarea întocmai a clişeelor dogmatismului realist-socialist şi că numai cine a consimţit la acest compromis a putut beneficia de un loc în coloanele revistelor literare.

    Citind astăzi acele texte nu poţi să nu te întrebi: lipsă de discernământ, datorită vârstei, sau dorinţa de a face carieră literară cu orice preţ? Poate şi una şi alta. Oricum, din generaţia sa, N. Manolescu este acela care a plătit dogma­tismului de tip proletcultist cel mai mare tribut.“ M. Niţescu, Sub zodia proletcultismului, Ed. Humanitas, 1995, pp. 283-288, p. 318.
    „Subliniind în cuvântarea sa la ultima conferinţă pe ţară a scriitorilor «rolul de seamă al literaturii în formarea şi educarea tineretului», tovarăşul Gh. Gheorghiu-Dej spunea:

    «Tânăra noastră generaţie are nevoie de opere care întruchipează idealurile pline de măreţie ale epocii noastre, evocând tradiţiile glorioase de luptă ale poporului, ale clasei muncitoare…».
    Această sarcină trasată literaturii este extrem de semnificativă. În fa­brici, pe şantiere sau în gospodării agricole colective, tineretul participă cu entuziasm la desăvârşirea construcţiei socialismului. În condiţiile preluării puterii de către clasa muncitoare, un relief deosebit l-au căpătat tinerii muncitori. Ei şi-au însuşit socialismul ca pe un mod de viaţă, identificându-se cu peisajul inedit al ţării. (…)

    Ce a însemnat Revoluţia socialistă pentru tot acest tineret osândit la nerealizare (sub burghezie) e uşor de înţeles. În peisajul ţării, devenit un imens şantier, literatura a surprins nemaipomenita dezlănţuire de energii, munca trepidantă, entuziasmul sutelor de mii de tineri, închinând o laudă tinereţii… o laudă efortului uman eliberat. (…)

    Devotamentul şi eroismul acestor tineri, născuţi şi crescuţi după Elibe­rare, educaţi în spiritul moralei comuniste, trebuie să facă obiectul unor opere pe măsura cerinţelor epocii noastre.“

    Nicolae Manolescu, Tinerii muncitori în creaţia literară contemporană, Contemporanul, nr. 18, 14 mai 1962

    „Cu asemenea limbaj, criticul se putea dispensa de gust, de inteligenţă, de cultură şi de probitate“

    M. Niţescu continuă analiza extrem de fină pe care o face criticului-„încă roşu de marx“, N. Manolescu, notând: „Cu asemenea limbaj, criticul se putea dispensa de gust, de inteligenţă, de cultură şi de probitate. Se putea dispensa, adică, de obligaţia de a face critică. Literatura devine un simplu pretext pentru discursuri politizate, pentru parafrazarea sloganelor politice.“, şi remarcând cu amărăciune „Iată cum înţelegea N.M. rolul criticii şi al literaturii în articolul Înnoire:

    „Literatura realist-socialistă este, prin natura ei, o literatură a valorilor etice, surprinzînd mutaţiile profunde, determinate în conştiinţă de ideea socialismului, promovând idealuri de viaţă noi, îndeplinind, adică, un rol educativ însemnat în formarea omului epocii noastre… Noul conţinut al literaturii noastre e dat, de fapt, de reflectarea procesului istoric al construi­rii societăţii fără exploatare, de reflectarea procesului adînc în care esenţa umană eliberată de vechile orînduiri este redată omului. (…)

    Înzestraţi cu cunoaşterea ştiinţifică a realităţii, scriitorii noştri reflectă cu perspicacitate desăvîrşirea făuririi construcţiei noi, socialiste, reflectă chipul omului nou, constructor al societăţii viitorului. Acesta este în pri­mul rând muncitorul comunist. E o mare cucerire a literaturii noastre con­temporane zugrăvirea acestui erou al revoluţiei.“

    Nicolae Manolescu, Înnoire, Contemporanul, nr. 34, 24 aug. 1962

  8. 1. D-le Stoiciu: Băsescu a avut un dosar din perioada studenţiei (la o şcoală militară !!! – Institutul de Marină; să vedem câţi sunt cei care au refuzat semnarea unui angajament când au fost în armată!!!). Acest dosar s-a distrus după intrarea acestuia în partid (dată la care dosarul era închis, adică informatorul era deja abandonat!!!), ca foarte multe altele, conform normelor de lucru ale Securităţii în vigoare la acea vreme, care stipulau că membrii de partid să nu aibă dosare de informatori (pe principiul Securitatea slujeşte partidul şi nu partidul slujeşte securitatea; pentru membrii de partid informarea securităţii era privită ca o obligaţie aproape statutară şi excludea întocmirea a prea multe “forme”). Deci situaţii ca aceasta sunt nenumărate şi privesc, adesea, iluştri necunoscuţi şi nu doar oameni ca Băsescu sau Iliescu. Vă pot spune din surse sigure că majoritatea (nu toate, desigur) dosarelor de informatori ale elevilor şcolilor militare ori ale militarilor în termen erau de umplutură. Asta pentru că aproape nimeni nu-şi permitea, într-un regim militar, să refuze semnarea angajamentului. Dar ulterior fentau colaborarea reală, devenind “balast”. Şi aşa apăreau dosare multe şi… proaste.
    A doua chestiune în “cazul” Băsescu este prezenţa sa ulterioară pe listele cu membrii de partid pentru care organele PCR din Constanţa şi-au dat acordul pentru a fi folosite de organele de securitate. Dacă stăm puţin strâmb şi judecăm drept, doar prezenţa pe o listă nu e o probă suficientă, nu? Dacă d-l Roncea mă întreabă dacă sunt de acord să vă facă sursa sa jurnalistică, iar eu îmi dau acordul, asta nu înseamnă şi că, obligatoriu, îi veţi fi furnizat informaţii. Corect? Exact în aceeaşi situaţie e şi onorabilul Radu Duda….
    De ce pe GA, în lipsa unor probe suficiente, o iertaţi, dar pe Băsescu nu? Nu aplicaţi cumva dubla măsură?

    2. D-le Roncea, sunt sigur că “informaţia despre GA provine dintr-o însemnare marginală, în creion, nedatată şi nesemnată, pe o filă dintr-un dosar oarecare” pentru că am văzut-o cu ochii mei. Se află la CNSAS, într-un dosar accesibil cercetătorilor (invocat, de altfel, în adeverinţa d-nei GA). Mergeţi la CNSAS şi vedeţi marea probă, sau cereţi d-nei GA să v-o arate, sunt sigur că va face acest lucru.

  9. Încă ceva, d-le Roncea: GA a fost verificată la cererea dvs. (Civic Media). Nu cumva omiteţi ceva? De ce nu faceţi publică nota de constatare privind pe GA, care – conform legii – trebuie să vă fi fost remisă. Acolo trebuie să fie ceva mai multe detalii decât în adeverinţă de pe site-ul CNSAS. Şi acolo trebuie să se vadă că este vorba despre “o însemnare marginală, în creion, nedatată şi nesemnată, pe o filă dintr-un dosar oarecare”. Deci???? E cumva vorba de rea credinţă?

  10. Eu nu ascund nimic, dle Miron. Am publicat exact ce am primit. Vad ca dvs stiti mai multe despre note si notite… Pana una alta consemnarea exista si – ceea ce este cel mai important si vad ca dvs ignorati cu rea credinta – doamna GA nu a contrazis-o!!! Asa ca lasati-o mai moale cu postura asta de avocat al diavolului si indreptati-va serviiciile catre colega dvs amenintata si insultata de ditamai presedintele ASR!

  11. Păi dacă n-aţi primit nota de constatare pe care se întemeiază adeverinţa, ar trebui să mergeţi la sediul CNSAS pentru a o consulta, aşa cum se spune şi în adeverinţă.
    Nu sunt avocatul GA, nu o cunosc, nu mă cunoaşte şi habar n-am dacă a avut o reacţie publică. Sunt doar avocatul adevărului, iar adevărul este că adeverinţa CNSAS este incompletă, omiţând “caracteristicile” textului invocat ca probă. E posibil ca GA chiar să fi fost sursă (şi de asta să tacă), nu asta contest, ci valoarea “probei” care o incriminează. Rămân la părerea că e posibil (şi nu cert) să fi fost sursă… Să ne spună dumneaei…

  12. Pe undeva dl Miron are perfecta dreptate, eu nu o agreez pe madam G.A, insa fie si dusman al meu nu acept diaboliza pe nedrept, totusi madam G,A nu-mi este dusman personal, nu o cunosc si, ma fericesc ptr acest privilegiu.

    Bine, bine, se da pe piata adeverintele alea, X-ulescovisescu a colaborat cu sec, OK, dar, ar trebui sa se dea si notele informative (dosarul complect) ptr a se vedea si ce, cum si ce conditi au dus la colaborare, pot exista numerosi colaboratori a caror note erau pure aiureli ce nu va fi afectat pe nimeni, ca sa nu mai vorbesc de cei care au avut de suferit si cedat. Am vazut un dosar al unuia (preot) din care reiesea faptul ca notele sale nu afecta pe nimeni ce fusese consiliat, chesti din acestea cum ca omul mai sprituia, curvea si asta la general fiind cunoscut in zona si fara ca preotu sa fi destainuit spovedania. Ma intreb; in cazul acestora in ce categorie îi putem baga, eu cred ca am putea baga la informatori formali. benefici ptr ca multi dobitoci au facut mai mult rau decât trebuia.

    Asadar, daca unuia se da numele pe piata sa-i se dea si dosarul complect, sa vedem cum si ce a turnat, cazul Caraion , nimeni nu se astepta la el sa fie o asa figura informativa… dar la el poate reeducarea va fi fost perfect realizata.

    sa luam cazul R.E.L, acea vaca de muls, câte cârtite au fost bagate.. si cine.. nici macar nu te asteptai …

    Singura mea problema cu ei este faptul ca nu au vrut recunoaste dp 89, asa cum a procedat Paleologu si Corneanu, care vom fi observat; nu au mai fost santajabili, nu au produs rau societati si dupa 89, cum a fost cazul tuturor celor desconspirati … acestia si dupa 89 au continuat face mult rau societati, lor se datoreaza sucesul fortelor bolsevice, sitemului asta ticalosit-indracit.

  13. D-le Mihăescu, cu privire la “recunoaşterea” lui Paleologu, daţi-mi voie să fac o precizare: nu a recunoscut, ci, atunci când i-a cerut sprijinul lui Stelian Tănase în publicarea unor memorii, a scăpat în acestea referiri la colaborarea cu Securitatea, pe care ulterior nu mai avea cum să le ascundă. Cam aşa a “recunoscut” Paleologu. În rest, despre domnia sa numai de bine!
    Corneanu, într-adevăr, a recunoscut. Dar a avut şi ce recunoaşte. Aşa activitate prodigioasă (şi ca volum şi ca valoare) puţini au avut…