Petrecere fragmentară cu Mihai Şora şi Sorin Vieru. Am vrut să mă recuz, să citesc, dar să nu particip la concurs

Luni, 29 noiembrie 2010. Nu-mi face nici o plăcere să rememorez zilele de 26, 27 şi 28 noiembrie (duminică, 28 noiembrie am pierdut-o numai cu drumul de întoarcere de la Iaşi la Bucureşti cu un autocar). Din respect pentru organizator (doctorul Emil Stratan) mă strădui să public un text care să aplaude a III-a ediţie a „Petrecerii (sau Festivalului) cu poezie, prieteni şi… trufe de ciocolată”, posteritatea trebuind să se bucure că poeţii invitaţi au fost băgaţi în seamă – că poezie a fost, conform titulaturii, prieteni au fost mai puţini şi trufe de ciocolată şi mai puţine, doar două mici grămezi (în două tăviţe lăsate pe holul Aulei Bibliotecii Centrale Universitare, una în prima zi şi alta în a doua zi a Petrecerii, a apucat să le guste cei ce erau în preajma lor). Plus vin. (Eu, care nu beau alcool, am fost obligat să trec strada să-mi cumpăr apă) Am plecat vineri, 26 noiembrie la autocarul (un fel de a zice autocar, de 26 de locuri) parcat în faţa MNLR din Bucureşti, după o noapte nedormită (ştiţi că eu nu dorm noaptea). Din start am pornit prost la drum, a trebuit să mă întorc la ora 7 acasă, după ce am lăsat bagajul la autocar (venit din timp să ocup un loc în faţă, fiindcă am rău de maşină; se pleca la 7.45), uitându-mi telefonul mobil. Am ajuns pe la ora 15 la Iaşi, unde ninsese (era o surpriză). Am fost cazaţi la un hotel al studenţilor „de trei stele”, bulversarea a început de aici, Alex Ştefănescu ştia că va fi cazat la Hotelul Unirea (la standard înalt). Culmea, am fost cazaţi la grămadă, câte doi într-o cameră, într-un „apartament” cu două camere şi cu o baie pentru toţi. Denisa Comănescu a reacţionat prima, refuzând o asemenea cazare. Eu am fost trimis în cameră cu Mircea Bârsilă (venit de la Piteşti la Bucureşti la autocar) şi când am ajuns la „apartament” am descoperit că avem în cealaltă cameră o… femeie (care probabil că era cu cineva)! La aceeaşi baie, trei patru-persoane… Am coborât la recepţie şi am anunţat că diseară, după recitalul de poezie, plec la Bucureşti cu trenul. Am fost cazat singur, într-o altă cameră (Mircea Bârsilă avea treabă a doua zi la Piteşti, nu putea să rămână peste noapte la Iaşi)… Am venit cu toţii la Universitatea Petre Andrei (care a patronat întreaga manifestare), ne-am stricat foamea, vorba vine, cu ce am găsit pe cele câteva „platouri cu hrană rece”, plus o cafea. Am fost aduşi în Aula Magna a Universităţii, la o dezbatere cu tema „Ştiinţă şi învăţământ: de la riscurile periferiei la tentaţia centrului” (cel puţin aşa s-a anunţat în ziarele locale, fiindcă n-am avut un program la dispoziţie), cu Mihai Şora, Sorin Vieru şi Luiza Palanciuc – toţi trei extrem de timoraţi, nu mi-a venit să cred (după ce s-a încheiat, toţi trei erau grozav de volubili), Mihai Şora, la 94 de ani, şi-a cerut scuze că e om de scris, nu de vorbit („mi-e greu să vorbesc în public, sunt un om al mesei de scris”). Iar Sorin Vieru a mărturisit că „în capul meu e o asemenea învălmăşeală”… Luiza Palanciuc a propus să se vorbească pe tema cărţii celor doi mari invitaţi, „A fi, a face, a avea” (Mihai Şora) şi „Riscul gândirii” (Sorin Vieru), degeaba, tot nu s-a legat. A fost o lecţie de fragmentarism. Am auzit de condiţionarea politicii, de spaţiul restrâns al expresiei intelectuale, de dificultatea lexicală, de imaginea ideală a intelectualului (compromis de intelectualii din clasa politică, de exemplu), de faptul că trebuie făcută distincţie între intelectual şi pseudointelectual („Semidocţi cu toate patalamalele la mână”; ar trebui să existe o deontologie în acest sens), de faptul că intelectualul ar trebui să fie „luminător al maselor”, dar nu mai e („intelectualul ar trebui să învolbureze masele” – Sorin Vieru), că trebuie să distingem între adevăr şi eroare. S-a vorbit despre „gândul rotund”, despre modul de a fi autentic sau un surogat, să fii numai aparenţă sau mască (să nu uităm că există şi „mască socială”), despre unitatea organică a pluralităţii, despre relaţia eu şi tu, de întâlnire, că „orice fel de el e tu”, de setea de comuniune. Mihai Şora a mărturisit că a fost întâi editor şi apoi scriitor, cărţile altora l-au obligat să scrie cărţile sale. Sorin Vieru a insistat pe faptul că gândim foarte agitat atunci când gândim, „uităm să stăm pe gânduri”, pe lipsa de discernământ critic şi precaritatea intelectuală. Mihai Şora: „Poeţii se lasă răpiţi, în loc să fie răpitori”. Sorin Vieru: „Să reabilităm cuvântul culturalizare în aceste vremuri dificile, dar interesante, sistemul în care trăim e în curs radical de schimbare, suntem la o răscruce de drumuri, la o răspântie”.

La ora 18 am fost aduşi în Aula Bibliotecii Universitare, la „turnirul poetic”. Erau prezenţi, în afara celor pomeniţi mai sus: Dorina Lazăr (directoarea Teatrului Odeon – Bucureşti), actriţa Rodica Mandache, profesoară şi patru dintre studenţii ei, Alex Ştefănescu (anunţat obsedant „preşedintele juriului”, o mare instituţie!), Dan Cristea, Ioan Es. Pop, Ion Mureşan, Ioan Cristescu (directorul unei edituri care s-a impus rapid, Tracus Arte), Ioan Groşan, Dinu Flămând, Pavel Şuşară, Emil Nicolae, Cosmin Perţa, Costi Stan… Dar şi Emil Brumaru (care a dispărut la pauză), n-am văzut alţi scriitori ieşeni, în afara lui Nichita Danilov (obligat să fie prezent, fiind în juriu), e posibil să nu-i fi văzut eu sau să  nu-i fi cunoscut. A cântat (cu succes) o formaţie din Bucureşti, „Pontice” (cu melodii „medievale”). Au recitat doi copii din versurile lui Ovidiu Genaru (prezent în sală). Moderator, Emil Stratan (a anunţat că are 40 de invitaţi, habar nu am care au fost). „Preşedintele juriului” Alex Ştefănescu a fost instalat în centrul scenei, pe un jilţ împărătesc (a fost pus să prezinte în câteva cuvinte „poeţii-concurenţi”), nu puteam să cred că asist la o asemenea comedie. Membrii juriului: Dan Cristea, Nichita Danilov, Ion Mureşan sau Ioan Groşan, Ioan Es. Pop. Am fost invitaţi să citim „în ordine alfabetică” (nu am idee care au fost criteriile de alegere a celor şapte poeţi ce vor citi; erau opt, dar Dinu Flămând a avut inteligenţa să stea deoparte, înţelegând de departe „circul” din spatele acestui „turnir” – circul fiind dat de membrii juriului, în secret): Mircea Bârsilă, Gabriel Chifu, Denisa Comănescu, Marin Malaicu Hondrari, Aurel Pantea, Nicolae Prelipceanu şi eu. Nicolae Prelipceanu m-a pus într-o situaţie fără ieşire, „mi-a luat faţa”, a anunţat că el nu e de acord cu concursul dintre poeţi, dar nu vrea să fie interpretat greşit. Eu urmam după el la lectură, voiam să anunţ că mă recuz, că voi citi fiindcă am fost invitat (mulţumind pentru invitaţie, politicos), dar nu vreau să particip la concurs. Pus în încurcătură, n-am vrut să repet ce a spus N. Prelipceanu înaintea mea, că nu sunt de acord cu concursul şi că mă recuz, să nu fiu interpretat greşit (şi aşa sunt acuzat de orgoliu sau aroganţă de cei ce nu mă cunosc). Am spus numai că am venit să primesc la Iaşi o nouă lecţie de umilinţă…  În sală erau şi Ioana Crăciunescu (venită de la Paris) şi actorul George Ivaşcu. După care a urmat o masă frugală la „Bolta rece” (fiecare cu ce a apucat, „gen coctail sau bufet suedez”, hrană rece; dar şi vin sau cafea). Mă opresc aici, m-am lungit, voi reveni şi mâine – deşi nu-mi arde să întind „pelteaua” (am venit mai târziu la PC în această seară, nehotărât ce să scriu aici).

PS. Fotografii realizate la Petrecerea cu poezie din 26-27 de la Iaşi, organizată de Emil Stratan.